Teme principale

După temele folosite, romanul este balzacian și citadin, aspect al modernismului lovinescian. O frescă a
burgheziei bucureștene de la începutul secolului XX (1909-1911), opera prezintă aspectele ei
caracteristice din perspectiva social economică (moștenirea averii lui Costache Giurgiuveanu). Pe acest
fundal se profilează și maturizarea lui Felix care-i oferă caracterul de bildungsroman.

Calitatea realist-balzaciană este întărită de folosirea motivelor moștenirii și paternității.

Structură

Romanul, alcătuit din douăzeci de capitole, este construit pe mai multe planuri narative, care urmăresc
destinul diferitelor personaje, conferind dimensiune celor două conflicte.

Dintre cele două planuri principale, un plan urmărește familia Tulea și lupta acestora pentru moștenirea
lui Costache Giurgiuveanu și pentru înlăturarea Otiliei. Celălalt urmărește progresul și maturizarea lui
Felix, care, rămas orfan, vine să studieze medicina în București. Planurile secundare sunt utilizate pentru
a susține imaginea amplă a societății citadine.

Acțiunea este redată prin înlănțuire, completată cu inserția unor micronarațiuni. Descrierea spațiilor și a
vestimentației susține impresia unui univers autentic, iar prin observație și notarea detaliilor
semnificative, aceasta devine un mijloc de caracterizare indirectă și de conturare a caracterelor.

Titlu

Titlul inițial al operei Părinții Otiliei reprezintă motivul balzacian al paternității, o aluzie la felul în care
fiecare personaj determină soarta acesteia. Schimbarea titlului mută accentul pe misterul
comportamentului ei.