IONICA SILVIU

ISTORIE I.D., AN I

Eseu 2: Analiza document istoric – „Calatori straini despre Tarile Romane vol. IX” – Filip Orlik

Documentul ce urmeaza a fi supus analizei face parte din volumul IX a seriei „ Calatori straini
despre tarile romane” in care sunt prezentate realitatile istorice vazute de diversi calatori care au
strabatut tarile romane pentru efectuarea diverselor treburi diplomatice, perioada de referinta
cuprinzand inceputul: septembrie 1716 si sfarsitul:1768 in preajma razboiului ruso – turc, care a pus
capat monopolului politic al Portii asupra Principatelor. Ca tip de document este un jurnal de calatorie
cu caracter istoric prezentand traseul parcurs de polonezul Filip Orlik, care in drumul sau spre
Constantinopol, in 1722 trece si prin Moldova si Dobrogea, lasand posteritatii un jurnal scris in limba
polona si ulterior tradus de autori romani si transpus in operele lor.
Despre autor, Filip Orlik (1672 -1742), putem afirma ca s-a nascut la Cracovia, dintr-o familie nobila
polona, a studiat la Kiev in academia lui Petru Movila. Se imprieteneste cu hatmanul cazacilor
Mazepa, luand parte la lupta de la Poltava unde se retrage la raiaua Bender cu regele Suediei Carol
XII, ce-l va numi pe aceste hatman al cazacilor in locul functiei de secretar, dobandita pe vremea
fostului hatman care murise in 1710.
Acesta va incheia o alianta cu hanul tatarilor, cu care va intreprinde o expeditie in Ucraina. In
calitate de hatman va fi credincios Portii insa cu toate ca va indeplini cu credinta toate cererile
acestora va fi nevoit sa se retraga in Suedia, unde il va urma pe protectorul sau Carol XII. In 1720 va
parasi Suedia pentru a prelua comanda cazacilor ramasi in Basarabia, insa planurile lui il vor duce
treptat spre Constantinopol, fiind atestat in 1724, dupa ce a stat doi ani intre 1720 -1722 in Germania
si Polonia, a trecut prin Moldova in 1722 si de aici prin Seres si Salonic. Intre 1734 – 1737 este
capetenia cazacilor la Causani, unde va trece la Iasi, uneltind impotriva Rusiei, lucru demonstrat de
corespondenta cu fiul sau aflat la Paris. Moare la Iasi in timpul unei vizite la Constantin Mavrocordat
(24 mai 1742), fiind ingropat in biserica mitropoliei.
Sub aspect literar, acesta s-a remarcat printr-un amplu jurnal al calatoriilor sale intre anii 1720-
1732, redactat si in limba polona al carui manuscris se pastreaza la biblioteca Ministerului Afacerilor
Straine din Paris, iar o copie la Biblioteca Czartoryski din Cracovia. Referitor la Moldova, aceasta
parte din manuscris va fi tradusa de P.P. Panaitescu in lucrarea „ Calatori poloni in Tarile Romane”,
Bucuresti, 1930.
Orlik transmite putine stiri despre localitatile prin care a trecut in Moldova avand legaturi cu pasa
de Hotin, domnul Moldovei Mihai Racovita, cu polcovnicul lipcanilor sau cu capuchihaia domnului
Tarii Romanesti. Este si autorul unui poem in cinstea lui Mazepa, fostul hatman dar si a altor versuri.
Despre contextul istoric in care este prezentata calatoria lui Filip Orlik care se intinde in prezentul
document intre 21.03.1722 si 14.06.1722 putem preciza ca se incadreaza in timpul domniei lui
Nicolae Mavrocordat in Tara Romaneasca 1716 si 1719 – 1730 si Mihai Racovita in Moldova 1703 –
1705; 1707 – 1709 si 1716 – 1726 si domn al Tarii Romanesti intre 1741 – 1744.
Cea de-a doua domnie a lui Nicolae Mavrocordat vine pe fondul a numeroase evenimente
caracterizate prin instabilitate politica atat pe plan extern cat si intern: criza din Moldova provocata de
defectarea domnitorului Dimitrie Cantemir in tabara tarului Petru cel Mare prin care va restabili
domnia lui Nicolae Mavrocordat, complicatiile prezentei trupelor polone in Moldova, pericolul raidurilor
tatare, vecinatatea deloc comoda cu regele Carol al XII – lea al Suediei, gazduit de armata otomana
in raiaua Bender impotriva Rusiei; ocuparea de catre turci a cetatii Hotin transformata intre 1715 –
1717 in raia; transferarea domnitorului actual al Moldovei in Tara Romaneasca, dupa ce austriecii
ocupasera Oltenia iar turcii il pusesera ca domn pe Ioan Mavrocordat (1716 – 1719), fratele lui de
altfel; pacea de la Passarowitz (1718). Aceasta a fost cea mai lunga domnie domnie a unui principe
fanariot fiind confirmat de otomani pe viata in 1722, fiind increzatori in priceperea si fidelitatea lui.
Din punct de vedere cultural regimul fanariot se caracterizeaza prin influenta limbii grecesti
intalnita atat la negustorii si demnitarii greci veniti in suita domnitorilor fanarioti cat si ca limba de
predare predominanta in cadrul Academiilor de la Bucuresti si Iasi. Aceasta apare mai mult ca o
moda a acelor vremuri, cochetandu-se cu o atractie in spatiul civilizatiei bizantine si ortodoxe,
parcurgand o ascendenta incepand din secolul al XVI –lea si accelerandu-se pe la 1700. O alta
influenta in domeniul cultural o are limba franceza ce va fi receptata prin intermediul iluminismului de
factura franceza aparut prin filiera neogreaca si apoi cea rusa influentand ideologia marii boierimi
interesata de inlaturarea regimului.
Sub aspectul publicului caruia ii este adresat prezentul document consider ca acesta este tot unul
iubitor al literaturii de calatorie, de istorie fiind prezentate si faptele unor dregatori atat polonezi cat si
turci, prin tranzitarea lui Filip Orlik prin tarile romane, nu lipsita de peripetii.
Continutul acestui document este supus din toate punctele de vedere unui jurnal asa cum reiese
din titlu, ale carui date sunt prezentate pe rand in evenimentele petrecute de eroul principal.
Analizandu-l cu atentie putem observa ca autorul prezinta doar evenimentele importante si care l-au
impresionat in mod deosebit, credibile prin faptul ca el este protagonistul acestor intamplari, povestite
in propriul jurnal de calatorie. Sub aspect cronologic actiunea jurnalului se petrece in acelasi an in
care otomanii l-au recunoscut domn pe viata pe Nicolae Mavrocordat in Tara Romaneasca. Cu privire
la spatiul prezentat in jurnal cuprinde granita dintre Polonia si Moldova reprezentata prin raul
Ceremus si orasul Harsova, a carui locuitori ii vor cere sa insiste pe langa patriarhul de la
Constantinopol pentru a putea construi o biserica. Pe parte adminstrativa, ne putem da seama ca
negotul se facea cu bani turcesti si ca locul unde sunt primiti se pare ca este vorba despre un han,
nementionat de autor in jurnal, acesta amintind doar ca au fost primiti peste noapte si omeniti de
catre stapanul satului, Serban Flondor. De remarcat in text este enumerarea detaliata a localitatilor
pe unde a trecut hatmanul impreuna cu slugile sale, insa acesta nu insista prea mult in descrierea
geografica a lor, adaugandu-le fiecareia cate un element caracteristic ei. Faptul ca Moldova era sub
dominatie otomana si ca Hotinul era raia turceasca in acele vremuri, reiese din relatarile polonezului
amintind de un spahiu dintr-un sat de langa Hotin care-i cinsteste cu cafea si la care raman peste
noapte, acel subasi turcit din Moldova de la care cumpara o pereche de cai, chehaia pasalei la care
trimite pe una din slugi pentru a-i vesti pasei sosirea si a-i aranja locul de dormit de peste noapte.
Influenta poloneza in acea zona este subliniata prin aparitia celor 4 dregatori polonezi: doi ofiteri
lipcani, un rotmistru si un porncic trimisi de Kolczak, mai marele lor, care cu voia lui sunt gazduiti la
rotmistru, unde impreuna vor face un plan pentru a fi primit in audienta de catre pasa Hotinului.
Pentru aceasta trimite pe unul din insotitorii lui care din pacate se intoarce cu un raspuns nefavorabil,
nefiindu-i permisa calatoria mai departe si mai mult decat atat, se cerea intoarcerea lui.
In intelegerea dintre hatman , pasa si polcovnicul Kolczak aflam bineinteles din informatii precise
si alese ca pasa poruncise sa i se dea locuinta in oras, cu care nu va fi de acord dintr-o serie de
motive si isi va trimite omul la hatiserif pentru a intreba de actele importante date de catre rege si pe
care pasa i le retinuse precum si de intrevederea dintre ei. Din raspunsul omului putem afla ca i se
dadea voie sa locuiasca acolo unde-si doreste si datorita faptului ca fusese foarte ocupat, pasa
vazuse si hartiile lui foarte tarziu, urmand probabil sa fie primit in audienta dupa intoarcerea curierului
pasei de la Constantinopol. Urmeaza un fragment de text in care pasa isi exprima ingrijorarea fata de
prezenta eroului nostru in acele locuri si cel mai inteligent era mutarea lui in oras, datorita faptului ca
in acele locuri erau multi poloni partizani ai Moscovei. Despre acest pericol, autorul lamureste oferind
o multitudine de amanunte, aratand inca odata punerea in tema a problemelor importante din cadrul
acestui jurnal. Dupa lamurirea lucrurilor urmeaza o parte mai putin interesanta a textului si anume
petrecerea sarbatorii de Paste la o manastire din imprejurimi fiind pazit de 12 lipcani dupa sfatul
pasei. Chiar autorul ascunde o parte din text care i s-a parut mai putin interesanta si anume vizita a
catorva ofiteri turci si revine cu invitatia la masa din partea capuchihaiei Tarii Romanesti in care apare
o neintelegere fie din partea evreului talmaci al hatmanului, fie din partea slugii insarcinate cu acest
lucru, ceea ce a dus pana la urma la refuzul lui sperand ca evreul il va lamuri despre greseala
petrecuta. In continuare este prezentata intalnirea acestuia cu un grup de lipcani, precum si un sol al
regelui polon trimis la Poarta, despre care autorul considera ca nu a fost primita asa cum trebuie,
dovada fiind si linistea lui in fata dregatorului turc la care venise. Trecand peste amanuntele in care
sta in gazda la Mustafa aga, poreclit Jaszniski, solul polon va fi prezentat in audienta la pasa, care
dupa toate obiceiurile de care a avut parte va porni catre Constantinopol. Vizita facuta capuchihaiei
Tarii Romanesti se va incheia cu rugamintea de a transmite o scrisoare domnului Tarii Romanesti. De
asemenea aflam din ceea ce a vrut sa transmita autorul ca din porunca pasei crescuse tainul
aproape dublu fata de cum era in prezent, la care se adaugau si norma de hrana pentru cai precum si
painea pentru servitori. Din informatiile obtinute de la Korsak, rotmistrul lipcanilor, care venise in vizita
la el, acesta afla despre intentia tarului de a-l aseza pe tron pe regele Stanislas. Mai departe sunt
prezentate informatiile care-l interesau pe calatorul nostru si anume venirea lui Husein talmaciul de la
Constantinopol cu actele oprite de pasa si instiintarea trimiterii in orasul Seres, unde urma sa ramana
pe perioada Ramazanului si Bairamului, dupa care la ordinul Portii urma sa se prezinte la
Constantinopol pentru tratative. Plecand mai departe cu un convoi din Lipcani va ajunge la orasul de
scaun al domnilor Moldovei Iasi, unde va gasi gazduire la fostul talmaci al regelui Suediei, Alexandru
Amiras. La insistentele domnului, va fi adus calare la castel, intampinat de boieri, care il vor aduce in
odaia domnitorului, unde i se va citi firmanul imparatesc prin care era primit cumsecuvine in toate
locurile unde ajungea plus oameni care sa-l protejeze de situatii neprevazute. Dupa ce face toate
pregatirile de plecare, acesta ajunge la Galati, unde este primit cu multa cinste de locuitori, urmand
ca seara sa mearga la mormantul vechiului lui stapan Mazepa, unde va face obiceiurile crestinesti iar
apoi va fi tratat cumsecuvine de catre egumenul bisericii si manastirii pe unde trasesera.
Finalul textului surprinde pe calator prin pasiunea lui pentru arheologie, analizand antichitatile din
santul lui Traian. Autorul descrie ca pana acum cu lux de amanunte ceea ce il intereseaza si anume
santurile din fosta tabara a imparatului Traian, rememorand trecutul pe care il adapteaza prezentului
si in special nevoilor locuitorilor, care din ignoranta sau nestiinta, au distrus o parte din aceste vestigii,
preluand caramizile si pietele vechilor ruine pentru intrebuintarile proprii.
Pentru a fi sigur de primirea la Constantinopol, autorul cere o recomandare de la domnul Tarii
Romanesti atat catre Poarta cat si catre fratele sau, marele dragoman. Legat de mormantul lui
Mazepa si de perioada in care a fost dragoman Ioan Mavrocordat exista contradictii si chiar confuzii.
Daca pentru primul caz, in care mormantul in care a fost depus Mazepa cu multe onoruri, impodobit
cu podoabe scumpe si pradat de tatari la un an dupa moarte, existand mai multe variante de locuri si
povestiri despre locul in care a fost ingropat, ultimul loc al resturilor pamantesti ale acestuia fiind
vazute aruncate in Dunare de catre turci, in cazul perioadei in care a fost dragoman Ioan
Mavrocordat, fratele lui Nicolae Mavrocordat nu corespunde cu perioada reala descrisa in istorie
adica intre anii 1709 – 1716, astfel incat in perioada in care Orlik trece prin Iasi, dragoman ar fi fost
Grigore al II – lea Ghica (1716 – 1727).
Textul se incheie cu sosirea pe teritoriile turcesti din Macin si Harsova unde locuitorii il vor primi
cumsecuvine cerand chiar insistent ca acesta sa le faca un act de binefacere prin ruga catre
patriarhul Constantinopolului de a cladi o biserica in acele locuri.
In concluzie putem spune ca textul reprezinta un document deosebit de valoros mai ales pentru
acele timpuri in care nu existau prea multe inscrisuri despre situatia din toate punctele de vedere a
locuitorilor si locurilor tarilor romane, jurnalul hatmanului Filip Orlik, pe langa jurnalele altor calatori
straini si romani aducand dovezi in acest sens. Chiar daca a fost conceput cu mici erori ca si alte
documente de acelasi gen create in acele perioade, acesta are menirea de a aduce in vizor
atmosfera secolului al XVIII – lea si de a explica cititorilor obiceiurile si traditiile locuitorilor din acele
tinuturi cu toate calitatile si defectele lor, fie oameni simplii, fie mari dregatori care vor veni in contact
cu calatorul nostru. Relatarea acestuia va dovedi deci aspectele economice, sociale, politice, juridice,
religioase care au influentat viata locuitorilor tarilor romanesti din prima jumatate a secolului al XVIII-
lea.