Sunteți pe pagina 1din 32

licenta convulsi febrile

DEFINITIE

Consulvia febrile reprezinta un simpom, o manifestare clinica accesuala caractezizata prin contractii
musculare involuntare, bruste, tonice, clonice, miclonice, care apare cel mai frecvent in cursul unei
afectiuni extracerebrale, la un copil cu varsta cuprinsa intre 6 luni si 3 ani.

Pentru a o include in grupa celor febrile, convulsia trebuie sa aiba urmatoarele caractere pricipale:

-sa apara prima data in context febril(v>38 C) la maximum 24 ore de la ascensiunea febrile;

-ascensiunea febrile san u apara in cadrul unei acute a sistemului nervos central ca :
meningite,encefalite;

-pacientul sa nu prezinte antecendente neurologice, patologice(prenatale,perinatale sau postnatale).

Alaturi de acestea considerate principale, trebuie sa se tina seama si de caracterele secundare:

-durata sa fie sub 15 minute;

-din punct de vedere clinic, criza sa fie generalizata;

-varsta de debut a primei convulsii sa fie pana la 3 ani

ISTORICUL BOLII
Termenul de convulsie deriva din latinescul convellere=a smulge, a dezradacina, a scoate. Convulsia
febrila are ca sinomime :convulsie hipertermica; convusie hiperpiretica.Inca din antichitate s-a constatat
ca la copiii mici convulsiile insotesc frecvent febra.

Astfel ,Hippocrate afirma”:Convulsiile apar la copii daca este prezenta febra acuta…mult mai sigur pana
la varsta de 7 ani”.Au fost descries pentru prima data de Hochisinger(1950) care le-a denumit convulsii
ocazionale,termenul a fost folosit pentru desemnarea convulsiilor care premerg infectiilor acute la
sugari si copii mici.

Huxler (1905) a considerat convulsiile ocazionale” ca o reactie neobisnuita la infectii a anumitor copii”.

Faerber(1929) a fost unul dintre primii autori care au folosit termenul de “convulsie febrila”,acesta a
studiat criteriile de diferentiere intre convulsiile febrile si epilepsie.Pentru convulsiile febrile care
depasesc 20 minute si care sunt urmate de complicatii si uneori chiar de deces, in absenta elementelor
care ar duce la considerarea lor ca manifestare de encefalopatie inflamatorie sau de cerebropatie
cronica, a fost create notiunea de “stare de rau”. Aceasta entitate morbita nu poate fi net separate de
convulsia febrila simpla care se aseamana in faza de debut, avand aceeasi distribuire cronologica;de aici;
imposibilitatea initiala de a prevedea durata si consecintele ei.

Recunoscand, dupa cum pare intevitabil, importanta nosologica a “starilor de rau febrile”, ar trebui sa le
situam, sub anumite aspecte, intr-o pozitie intermediara intre “convulsii febrile simple”.

Se stie ca in unele cazuri “starile febrile” sunt urmate la distanta de procese epileptice mai ales de lob
temporal;de asemenea, este posibil ca “ starea de rau febrila” sau nu reprezinte o prima criza
epileptica , dar sa provoace leziuni cerebrale care se vor manifesta in viitor ca focare epileptogene.
Prevalenta si Epidemiologie

Analizand 6790 de cazuri de convulsii febrile raportate in 33 de publicatii pana in anul 1964, Millichap
arata ca au fost notate 7036 episoade febrile.

Este cea mai comuna actiune neurologica a copilului, varsta maximei incidente fiind notata in jurul
primului an de viata

Intre 2-5% dintre copii fac una sau mai multe convulsii febrile inaintea varstei de 5 ani, cel mai frecvent
la varsta de 2 ani; dupa Annegers si Rosman, numai 3-7% dintre acestia evolueaza spre epilepsie

Dupa Panove si colaboratorii lui; 15,8%dintre copii care fac o convulsie febrile dupa 6 ani, risca sa devina
epileptici

Intre 33% din cazuri(MA Lennox- Buchfan) si 22% din cazuri (D. Gravelan) au anamneza familiala pozitiva
Etiologie

Febra

-este unul din factorii cunoscuti care afecteaza metabolismul neuronal si care produce o crestere
temporala a susceptibilitatii fata de convulsii

-aparitia accesului depinde de gradul de hipertermie, de severitatea stimului nociv si de usurinta de


difuziune a descarcarii accesului

- gradul de sensibilitate fata de accese variaza cu varsta si natura cerebrala

- durata febrei inainte de aparitia convulsiei variaza intre o ora si 2 zile iar dupa convulsie, febra persista
de obicei 1-2 zile

Alti factori

Factorul genetic- cuprinde toate agresiunile bruste ale encefalului in cursul dezvoltarii fetale, de la
nastere si pana in momentul in care survine criza

Semnificatia infectiei

-accesele febrile apar in cursul unor infectii acute, cel mai fervent fiind associate cu cele ale cailor
aeriene superioare

-pot intervenii in prima copilarie in declansarea convulsiilor, prin mai multe mecanisme: febra in sine,
efectul direct al unor toxine asupra creierului, o stare imuna anormala

- o mentiune aparte merita convulsiile febrile din shigelloza, exantenul subit si alte infectii virale in care,
alaturi de efectul indirect al febrei, ar intervene si un effect toxic direct.
Influenta sexului

- convulsiile febrile afecteaza mai frecvent baietii decat fetele.

Leziuni cerebrale dobandite-pot sa apara la pacientii cu un istoric de traumatism cerebral.

Dezechilibrul hidroelectrolitic

Alergiile si reactiile immune

Sincopa

Concluzie : febra , infectiile si varsta copilului sunt factori determinanti in etiologia convulsiilor febrile,
carora li se adauga traumatismele cerebrale si anoxia la nastere, dezechilibrul hidroelectrolitic, lipsa
imunoglobinelor.
Patogenie

Este sufficient cunoscuta, nu exista explicatie clara care sa sa arate de ce convulsiile febrile se produc
numai la copii, care este mecanismul prin care febra induce criza, nici care este facorul sigur sub
incidenta ereditatii.

Intervin trei facori care influenteaza excitabilitatea neuronilor(pragul convulsiv):

Febra

-responsabila pentru producerea convulsiilor febrile, este cel mai adesea cauzata de IACRS, amigdalite,
otite medii, pneumonie, viroze, gastroenterite, infectii urinare.

-in 25% din cazuril convulsiile febrile sunt primul semn al bolii si rar se repeat, chiar daca febra ramane
crescuta

- convulsiile febrile pot surveni si in timpul defervescentei

-gradul temperaturii este variabil

- in general temperature este variabila, 75% din copii au temperature peste 39 C in timpul crizei, 25%
peste 40 C.

-copii care fac convulsii febrile la temperature mai scazuta au un grad crescut de recurenta

- daca convulsiile febrile se repeat nu este obligatoriu sa fie declansate la acelasi grad de febra.

- cresterea brusca a temperaturii este importanta pentru declansarea convulsiilor febrile

- la copii cu antecedente de alte convulsii febrile sau istoric de convulsii febrile la frati sau parinti s-a
demonstrate ca apare febra dupa imunizarea lor(pertussis, rujeola).

-se pune intrebarea daca o convulsie declansata la febra de 37,5C – 38C poate fi considerate convulvie
febrile.

Varsta

Convulsiile febrile sunt stans legate de varsta; putini copii au convulsii febrile intainte de 5-6 luni si
acestea sunt mai frecvent insotite de infectii ale sistemului nervos central (meningite purulente-
suspecti),85% au prima convulsie febrile pana 4 ani. Varsta medie variaza intre 17-23 de luni; ocazional
pot sa aiba convulsie febrile dupa 5 ani, chiar la 7-8 ani.

Dependenta convulsiei febrile de varsta s-ar explica prin faptul ca contextual este mai degraba
inhibitor,devenind treptat mai excitabil si deci mai susceptibil la convulsii febrile.
Dupa 5 ani, o data cu maturitatea cerebrala, susceptibilitatea se diminueaza, frecventa maladiilor
infectioase scade, febra care le insoteste este mai putin ridicata.

Factorii genetici

Sunt importanti in determinarea pragurilor convulsiilor febrile si afebrile; convulsia febrila producandu-
se mai frecvent la copii care au antecedente familiale de convulsii.

Incidenta convulsiilor febrile la rudele de gradul I ale copiilor este de 10-20%, iar a epilepsiei de 4-10%
convulsii febrile.

Riscul de convulsii febrile legate de antecedente familiale:

-un parinte este pozitiv=10-20%

-un frate este pozitiv=20%

-doi frati sunt pozitivi=30%

- risc fara antecedente familiale de convulsii=3-4%

ANATOMIA PATOLOGICA

Convulsiile febrile sunt caracteristice varstei de sugar si copil mic, adica cu varsta intre 6 luni si 5 ani.
Acest tip de convulsii sunt determinate de cresterea rapida a temperaturii corporale, aparuta in
contextul unei infectii, cel mai adesea este vorba de o infectie a cailor respiratorii superioare( faringo-
amigdalita, otita,rinofaringita), boli eruptive.

Se citeaza cazuri conform carora convulsiile febrile au aparut in contextul unei scaderi bruste a
temperaturi, dar aceste situatii sunt destul de rare.Brusc copilul devine rigid din cauza ca musculatura
corpului se contracta repetitiv, ca urmare mainile si picioarele prezinta spasme necontrolate, isi arunca
capul pe spate, ochii sunt dati pe spate, iar constienta este pierduta; de obicei dureaza maxim 15
minute, exceptional 30 minute, dupa care copilul devine constient, este somnolent si foarte obosit, ca
urmare va adormi.

Exista cazuri in care manifestarile clinice ale episodului epileptic sunt unilaterale, deci spasmele
musculare sunt prezente doar pe partea dreapta sau stanga a corpului; in aceste cazuri criza poate dura
mai mult de 30 de minute si din pacate se poate repeta in interval de 24 ore, copilul poate ramane cu un
deficit hemiplegic imediat dupa criza.Exista o categorie de copii la care convulsiile febrile, deschid
tabloul clinic al epilepsiei, astfel incat se crede ca episoadele de convulsii febrile au determinat epilepsia
generalizata; este fals pentru ca epilepsia generalizata poate debuta cu ocazia cresterii bruste a
temperaturii corporale, infatisandu-se ca si convulsii febrile simple- in aceasta categorie de copii intra
aceia care au antecedente familiale de convulsii febrile si au afectare cerebrala.

Convulsiile febrile au tendinta la recidiva si deci pentru a preintampina urmatoarele crize convulsive,
trebuie sa-i administrati copilului antipiretice( scad febra )in situatiile in care temperatura corporala a
copilul creste.O tulburare genetica, cu mechanism de transmitere autosomal, determina intarzierea de
maturatie a unui sistem enzymatic neuronal, de care depinde producerea oxidative de energie.

Aceaste intarziere de maturatie, genetic determinata ,are un character limitat in timp, explicand
intervalul de maxima frecventa in procedura convulsiilor febrile.Infectiile declansatoare(febrile) cresc
necesarul de oxygen al celulei nervoase cerebrale. In acest fel se “supraincarca” brusc resursele
metabolismului cerebral oxidative, limitat din cauza tulburarii biochimice genetic determinate.

In aceste conditii se produce hypoxia cerebrala.Hypoxia cerebrala-alaturi de care apar si alte modificari
indusse de infectie si febra: perturbarea schimbarilor de apa si Na intre sectorul intra-si extracelular al
creierului, colapsul se accentueaza hypoxia- conduce la descarcari convulsionale ale neuronilor corticali I
producerea cnvulsiilor febrile.

MANIFESTARI CLINICE
Convulsiile sunt determinate de o mare varietate de cause si apar ca urmare a unor descarcari
paroxistice subite, violente si dezordonate ale neuronilor corticali.

Manifestarile clinice sunt efectul afectarii anumitor zone nervoase. Crizele convulsilor febrile se
suprapun din punct de vedere al aspectului clinic, peste tabloul epilepsiei infantile- avand o mae
varietate de manifestare.

Convulsiile febrile sunt impartite in doua grupe:

-forme tipice

-forme atipice

Forme tipice

Copilul are de regula varsta intre 6 luni si 3 ani, anamneza consemneaza ca este febril, retinut la pat
pentru o scurta perioada de timp, unde este gasita in convulsii. Descrierea convulsiilor, durata lor si
nivelul temperaturii in acel moment sunt rareori exacte.

a) Debutul –este scurt, tonico-clonic-generalizat, simetric, febra este in mod obisnuit mare; copilul isi
pierde constiinta, urmeaza apoi o serie de fenomene notorii care se succed si care sunt insotite de
fenomene autonome.

b) Criza propiu-zisa- incepe cu faza tonica(tonikos=care se intinde), in care are loc contractia musculara
care dureaza 10-20 secunde; aceasta contractie afecteaza intreaga musculature a scheletului
determinand o succesiune de pozitii.

Aceasta faza este compusa din 2 faze: una scurta de flexie, urmata de o faza ceva mai lunga de extensie.
Faza de flexie incepe prin contractia musculaturii axului capului, cuprinde muschii fetei si gatului. Prin
contractia muschiului frontal ridicator al pleoapelor si a muschiului oculomotor rezulta ridicarea
pleoapei si a globului ocular ce se roteaza superior.

Contractia muschiului facial inferior determina deplasarea in jos a comisurii labiale, iar datorita afectarii
muschilor masticatori, gura ramane pe jumatate deschisa si rigida.

La nivelulu membrului inferior, musculature este mai putin afectata aparand flexia-abductia si rotatia
externa a coapselor si a gambelor. Respiratia se mentine in aceasta faza; urmeaza faza tonica de
extensie.

Contractia muschilui mandibulei duce la inceput la deschiderea larga a gurii si apoi la inchiderea ei. In
aceasta faza, musculature toracica se contracta si forteaza aerul sa treaca prin glota spastica. Bratele
raman in semiflexie coborand usor pe torace datorita contrciei pecoralilor. Apare semnul Babinski
spontan. Atitudinea generala este de opistotonus.

Copilul trece de la faza tonica la cea conica printr-o faza intermediara. Faza clonica(Klonos-agitatie)-
apare ca o succesiune de spasme, flexoare scurte, violente ale intregului corp; perioada de atonie dintre
contractii se prelungeste progresiv, separand contractile pana cand o contractie marcheaza sfarsitul
crizei. In timpul crizei se modifica: pulsul,HTA,secretia glandulara, ritmul cardiac si tensiunea arteriala
sunt crescute: apare midriaza, hipersecretie glandulara,la nivelul glandelor sudoripare ale pielii.

Glandelor salivare, apare congestia pielii, ce evolueaza spre cianoza din cauza hipoxiei si scaderii
intoarcerii venoase.

Durata unei crize convulsive tonico-clonice este de 5-15 minute, criza propiu-zisa fiind de 1 minut. Faza
tonica 10-15 s, faza clonica 45-50s.

Perioada imediat dupa criza se caracterizeaza printr-o relaxare musculara si intoarcere la functiile
autome normal. Copilul poate ramane incostient in aceasta faza postcritica ce dureaza 2-10 minute.

Formele atipice

Criza convulsive s-a manifestat si sub forma unor aspecte clinice atipice ce au imbracat forme variate:
crize tonice, crize localizate, stare de rau, crize clonice.

-criza tonica- se caracterizeaza prin aparitia brusca a unor contractii tonice ale musculaturii axiale,
globale sau la locul de insertie a membrelor care dureaza de la cateva secunde la un minut. Criza tonica
cuprinde:

-Criza tonica axiala- incepe cu contractia muschilor cefei, care duce la fixarea capului pe linia axiala a
corpului; sunt afectati muschii faciali si masticatori cu ridicarea sprancenelor si a pleoapelor superioare,
coborarea comisurii labiale cu fixarea mandibulei. Respiratia este accelerate si superficiala, expiratia
este lenta si progresiva. Criza se opreste printr-o inspiratie fortata.

-Criza tonica axorizomelica incepe brusc ce aceleasi manifestari, prezentate mai sus, dar care sunt
completate cu contractii ce cuprind musculature de la insertia membrelor superioare.

- Criza tonica globala cu prinde manifestarile descries mai sus, associate cu contractii ce cuprind periferia
extremitatilor.

-Criza hipotona caracteristica copilului mic, care devine palid, isi pierde constienta, este hipoton,”moale
ca o carpa” prezinta revulsia globilor oculari. Criza dureaza 1-2 minute; dupa criza copilul trece intr-o
faza de respiratie stertoroasa sau isi recapata constienta.

-Criza febrile clonica se manifesta prin pierderea constientei cu hipotonie si spasm. Revenirea
constieintei se face rapid dupa o criza de scurta durata; o criza de lunga durata poate fi urmata de o
coma cu hipotonie musculara si areflexie. La o varsta mica(sub 6 luni) convulsiile febrile pot ramane
partial afectand un membru sau un segment de membru.

- Starea de rau epileptic convulsiile febrile care au o durata mai mare de 20 de minute si apar la cei care
au avut anterior mai multe episoade convulsive febrile.

Forme clinice

Exista :

- forme tonice pure ( cel mai frecvent ),

- forme clonice pure,

- hemiconvulsii ( cuprind numai una din jumatatile corpului ),

- convulsii localizate ( crizele jacksoniene),

- stare de rau convulsiv ( crizele de contractura sunt subintrante) ;

De retinut :

Convulsiile la nou-nascuti sunt de foarte multe ori atipice si se manifesta prin :

- tremuraturi prelungite si ritmice,

- miscari pendulare ale membrelor superioare sau de pedalare ale membrelor inferioare,

- crize de opistotonus,

- crize de apnee si cianoza,

- mioclonii localizate,

-plafonari ale globilor oculari, clipit paroxistic.

Observatie.

Deoarece observarea convulsiei personal de catre medic este in marea majoritate a cazurilor imposibila,
este deosebit de important ca asistenta medicala sa stie sa dea informatii referitoare la durata si
aspectul convulsiei, a circumstantelor de aparitie ( posibilitatea unei intoxicatii, traumatisme cranio-
cerebrale, traumatism obstetrical la nou-nascut, febra inainte de criza etc.) care ar putea folosi la
stabilirea cauzei convulsiei. Aceste date pot fi obtinute prin observarea directa a crizei de convulsii ( daca
asistenta medicala a asistat la desfasurarea accesului, se va putea relata caracterul convulsiilor tonice,
clonice, tonico-clonice, localizate – focal = jacksoniene, generalizate ) sau din anamneza apartinatorilor
( mamei ). Datele sunt deosebit de importante pentru decizia imediata.
Evolutia bolii

In viitor, la copii cu cerize repetate, randamentul scoalr este scazut. Cauzele unei scolaritati slabe pot
tine de criza convulsive propriu-zisa dar si de starea mentala a copilului, de nivelul intellectual scazut.

Prognosticul indepartat este mai greu de stability facandu-se in functie de durata, numarul, aspectul,
varsta copilului la aparitia primei crize convulsive febrile. Aceasta poate fi favorabila.

Mortaliatea prin convulsii febrile este foarte scazuta chiar daca convulsiile febrile se repeat si chiar daca
se produce status epileptic la copii anteriori normali. Exista riscul dezvolatrii unei epilepsii ulterioare;
orice copil care a avut o convulsie febrile prezinta riscul de a dezvolat epilepsie.

Nu exista evidente ca terpia – anticonvulsive ar preveni epilepsia sau ca ar influenta decisive rata
producerii.

Factorii de risc previzibil pentru o epilepsie ulterioara sunt:

- convulsiile care dureaza mai mult de 15 minute

- mai multe convulsii in aceeasi zi

- parinti sau frati cu epilepsie

- tulburari neurologice

Complicatii

Viitorul copiilor care au avut convulsii ramane o problema deschisa. Complicatiile depinde de frecventa
si manifestarile clinice insotitoare ale convulsiilor febrile. O complicatie a convulsiilor febrile o reprezinta
aparitia posibila a unei leziuni cerebrale permannte sau unei hemipareze.

Convulsiile febrile se pot complica uneori cu patologie structurala cerebrala si deficit neurologic, dar
aceste cazuuri sunt foarte rare, fiind vorba de o convulsie avand o severitate si o febra foarte mare.
Investigatii paraclinice

Anamneza amanuntita, inerpretarea datelor furnizate de aceasta, examen clinic complet pot fi
sufficiente pentru stabilirea diagnosticului.

Cu toate acestea, data fiind complexitatea generala a convulsiilor febrile, explararea unui copil cu crize
convulsive febrile va fi completata prin efectuarea unor investigatii in legatura cu afectiunea cauzata,
precum si a celei propii crize.

Investigatii in legatura cu afectiunea cauza

a) examene de rutina

- hemeloucograma
- examen de urina

- reactia la PPD

- radiografia pulmonara

- examen ORL

b) chimismul sanguine:ofera rar date despre convulsiile febrile, totusi aceste determinari sunt obligatorii
pentru excluderea unor afectiuni care pot anima o criza febrile sau care se pot ascunde in spatele unor
crize de convulsii febrile.

c) exudatul faringian

-pentru a evidential flora microbiana, pentru decelarea streptococului B-hemolitic

-convulsiile febrile apar in cadrul unor afectiuni bacteriene sau virale extracerebrale.

Diagnotic clinic

Pentru ca diagnosticul sa fie pus correct, medical pediatru are de rezolvat rapid o sarcina dificila: sa
acorde tratamentul imediat sis a precizeze diagnosticul etiologic, pornind de la elemente clinice si de la
explorarile paraclinice uzuale effectuate de urgenta.

Indifferent de cauza, o criza convulsive reprezinta pentru copil un pericol imminent, ea putand sa
determine uneori leziuni neurologice ireversibile.

Criza convulsive este rareori vazuta de medic, durata scurta a acesteia ducand la epuizarea ei rapida, la
domiciliu sau in timpul trasportului la spital. Astfel medical poate observa doar urmarile crizei
manifestate prin somnolenta pareze fugace la partile antrenante in manifestarile hiperchinetice.

Daca la sosire copilul mai prezinta secuse convulsive, medical poate observa caracterul si topografia lor;
daca copilul si-a revenit se va controla tonusul muscular, existenta sau absenta parezelor, starea
fontanelelor sau a nivelului hidratarii organismului sugarului. La copilul mai mare se poate observa o
monopareza sau hemipareza, o exagerare unilaterala a reflexelor.

Pentru o diagnosticare corecta de o importanta mare este interogatoriul luat anturajului copilului,
martor la desfasurarea crizei; acesta trebuie sa precizeze: modalitatea de debut a crizei: brusc sau
progresiv, gradul de afectare a starii de constienta particularitatile crizei, aparitia crizei in plina stare de
sanatate sau dupa cateva zile de suferinta sau febra, dupa administrarea unor solutii medicamentoase si
caracterul primitive sau recurential al crizei.
Tot prin intermediul interogatorilui se va scoate in evidenta si existenta sau nu a unor boli infectioase la
mama in timpul graviditatii, existenta prematuritatii, a dificultatii obstreticale a incidentelor respiratorii,
circulatorii sau a infectiilor in primele zile de viata ale copilului; se va corecta modul in care au fost
effectuate vaccinarile, daca in familie au mai existat membri cu manifestari convulsive sau febrile.

Examinarea atenta a copilului permite vizualizarea altor miscari ce se pot confunda cu convulsiile:
tremuraturi, mioclonii, spasme simple iar la copilul mai mare, miscari coreice, convulsii, contractii
voluntare.

Diagnosticul diferential al formelor tipice de convulsii: diagnosticul unei convulsii febrile poate fi sustinut
numai daca au fost eliminate alte cause posibile de convulsii, aparute in context febril.

-meningitele acute diagnosticul diferential al unei crize convulsive se face mai frecvent cu aceasta
afectiune redoarea cefei, bombarea fontanelei daca aceasta nu este inchisa, impune efectuarea unei
punctii lombare care va stabili diagnosticul. La sugar redoarea cefei este deseori absenta fiind insotita de
o hipotonie importanta cu semnificatie patologica care orienteaza diagnosticul spre o meningita.
Meningele purulente sunt cauza aparitie convulsiilor in 20-40% din cazui.

-encefalitele –convulsiile sin encefalite au in mod obisnuit unele particularitati: sunt recidivate si
prelungit, nu se instaleaza concomitant cu febra, sunt insotite de importante tulburari ale constientei si
de semen neurologice. In general convulsiile din encefalite se disting prin violenta cu care se manifesta,
sunt insotite de coma profunda, sunt predominant tonico-clonice iar modul de localizarre este variabil;
au uneori durata de ore sau chiar zile, sunt rezistente la terapia sedative. Diagnosticul este orientat prin:
modificarile de EEG si ale lichidului cefalo-rahidian.

-abcesul cerebral- in cazuri mai rare poate fi confundat cu o criza convulsive hipertermica. Tabloul clinic
se caracterizeaza prin semen de hipertensiune intracraniana si semen de localizare.

-boala diareica acuta-un alt tip de convulsie care trebuie eliminate, mai ales la copii sub un an.

-convulsii metabolice-sunt generate si se manifest ape fondul unor perturbari sau vicii de metabolism.
Trebuie mentionate:

-Crizele de tetanie cu frecventa ridicata afecteaza copii intre 2-12 luni mai ales primavera.

-Convulsiile hipoglicemice apar la scaderea glicemiei; nu au nimic characteristic fata de convulsiile de


alte origini; sunt generalizate; de durat variabil; pot fi urmate de o hemipolegie tranzitorie; lipsa de
aport glucidic; dezechilibru endicrin; leziuni ale SNC.

-Convulsiile piridoxino-dependente-cauza aparitiei lor o reprezinta lipsa VB6.


Diagnosticul diferential

Pot crea confuzii de diagnostic cu alte manifestari:

a) Hipersomniile functionale:

-Narcolepsia-(narke= somn,lepsie=luare)se caracterizeaza prin atacuri de somn manifestate printr-o


senzatie imperioasa de somn, clipire deasa. In timpul somnului apar miscari oculare de la cateva
secunde pana la cateva ore.

-Cataplexia(kata=jos, plixis=lovitura)-se manifesta prin prabusirea bolnavului datorata pierderii tonusului


postual in urma unei schimbari bruste in sfera afectiv-emotionala, durata accesului fiind de 1-3 minute.

-Sincopa(sinkope=suspensie)-pierderea contientei brusca, de scurta durata, cauzata de o anoxie


cerebrala acuta:copilul are unul sau mai multe dintre simptomele: percepe o senzatie de cald-
rece,devine alb inainte de a cadea, isi simte capul rece, transpirat, vedere confuza.
-Migrena-o cauza frecventa de cefalee la copil creand deficultatea de diagnostic cu crizele convulsivante.

b)Diverse tulburari ale somnului

-Pavor nocturn=manifestare periodica constand in ridicare brusca a copilului in timpul somnului cu tipat
de spaima. In cateva minute se linisteste, poate sau nu sa isi aduca aminte de eveniment dimineata, la
trezire.

Prognosticul

Daca in patologia generala evaluarea prognosticului unei afectiuni este de obicei relative simpla,
existand suficiente elemente pe baza carora sa se faca o apreciere, in cazul convulsiilor febrile infantile
posibilitatile de care dispunem sunt diferite.

Prognosticul reprezinta punctual essential in studiul convulsiilor febrile. Pentru formularea unui
prognostic correct al copiilor care au avut convulsii febrile,o importanta deosebita o are urmarirea si
controlul clinic si paraclinic pe o perioada de timp cat mai indelungata; bolnavii trebuie revazuti si
examinati complet; trebuie sa existe o legatura directa cu parintii si cu scoala, pentru a obtine data
suplimentare referitoare la dezvoltarea intelectualta a copiilor urmariti si date asupra comportamentului
lor. Datele obtinute trebuie completate cu explorarea paraclinica(EEG si ex.psihometric).

Prognosticul imediat

a) prognosticul crizei convulsive propiu-zise in general, crizele convulsive febrile nu dau complicatii,
prognosticul imediat al crizei convulsive febrile este mai rezervat in cazul in care convulsiile se repeat si
determina o stare de rau.

b) Prognosticul afectiunii cauzale –in tratament etiologic correct aplicat, combinat cu cel symptomatic,
pathogenic, igieno-dietetic, pune capat afectiunii declansate a crizei convulsive incat ea sa nu puna
problemele deodebite de prognostic.

Concluzie se poate aprecia faptul ca prognosticul imediat al unei crize convulsive febrile obisnuite si
correct tratate este favorabil; rar apar cazuri de complicatii severe.
Tratament

Pentru ca tratamentul sad ea rezultate bune, se vat rata:

Criza convulsiva febrila propriu-zisa si starea de rau; se va aplica un tratament profilactic iar apoi
bolnavul va fi dispensarizat.

Tratamentul curative

Copilul cu convulsii febrile va fi protejat in timpul crizei impotriva traumatismelor ce se pot produce prin
lovirea de obiecte tari; se va indeparta pernele, paturi pentru a se evita axfisierea accidentala precum si
imbracamintea care jeneaza.

In scopul accesului convulsive trebuie asigurata o cale aereana permeabila, iar in conditii de spitalizare
se va aplica o masca cu oxygen.

Tratamentul anticonvulsivant ideal trebuie sa indeplineasca trei conditii:

- eficacitatea rapida

- effect depresaor minim asupra respiratiei si circulatiei

- actiune redusa asupra starii de vigilenta

In terapia crizelor convulsivante se folosesc barbiturice, cel mai ultilizat fiind : Fenobarbtalul ADM 3-6
mg/kg/corp IM; un alt produs este Diazepamul o,3 mg/kg/corp IV (1 mg pe minut) rectal; Cloralhidrat
o,6 g rectal.

In cazul crizelor severe sau in stare de rau convulsive se impun masuri de supraveghere respiratorie:

 restabilirea echilibrului hormonal- instalarea perfuziei

 edem cerebral (Manitol hypertonic 20%, o,5g/kg/corp, 10-15 minute)

 atata timp cat cauza febrei este de origine virala, antibioticele nu sunt recomandate, exceptiile facnd
cazurile in care se dovedeste a fi vorba de o infectie bacteriana

 anticonvulsivantul de electie este Diazepamul (fl. 10 mg/2ml) are actiunea asemanatoare cu somnul
fiziologic, profunzimea si durata variind dupa doza: se administreaza in doza de o,3 mg/doza I.V.

Ritmul 1mg/minut pana se opreste criza (nu se amesteca cu Rial, un alt medicament, nu se dilueaza cu
apa distilata deoaprece precipita).
Are effect scurt, de aceea, manifestarea convulsivanta poate aparea, daca nu a incetat se poate repeat
doza la 15 minute. Daca manifestrea convulsive persista se va administra paraldehida 5% in doza de
o,15ml/doza/I.V.; daca tot nu cedeaza se administreaza un barbituric cu actiune rapida amital- sodic in
doza maxima 15mg/kg/corp/ doza I.V. (la serviciul reanimare).

Dupa oprirea crizei se administreaza Fenobarbital 5mg/kg/corp I.M. doza initiala, apoi 4-6 mg/kg/corp
peros pentru a atinge concentratia eficienta care sa controleze eventualele crize c ear surveni.

Se combate febra cu bai caldute prelungite, se va administra algocalmin fl., acid acetilsalicilic (50-60
mg/kg/corp), paracetamol (50mg/kg/zi), hidratarea corespunzatoare, tratament cu antibiotice,
chimioterapie in functie de cauza provocatoare de febra.

Un tratament correct aplicat in timpul crizei febrile, asociat profilactic poate influenta favorabil evolutia
ulterioara a starii de sanatate a acestor copii, amelioarand prognosticul.

Tratament precoce

- se face la domiciliul copilului de catre parinti anterior instruiti cu: diazepam o,25-0,5 mg/kg/corp,
preferabil intrarectal.

- nivel serie maxim apare in 20 de minute

- la doza de o,7 mg/kg/corp, nivelul therapeutic se atinge in 3-15 minute, la nevoie se repeta dupa 15
minute

Profilaxia

Deoarece riscurile care sunt supusi copii care au avut convulsii febrile sunt mari, putand da sechele
neurologice, ulterioare, trebuie sa se acorde o atentie deosebita tratamentului profilactic.

Prevenirea bolilor febrile si indepartatea surselor de infectie, prevenirea noilor atacuri trebuie facuta cel
putin pana la varsta de 5 ani (Diazepam/O.S+un antitermic; cand varsta de debut este peste 3 ani se va
administra fenoarbital cel putin 2 ani de la ultima criza (pana la 6 ani) sau defenilhidantiona 6mg/kg/zi
cel putin 2 ani sau pana la 6 ani.

Asigurarea unui regim de viata , a unui regim alimentar rational, igiena mediului ambient.

Medicamentele trebuie luate zilnic, neintrerupt, ani de zile (trebuie explicat pacientului, mai ales
apartinatorilor, necesitatea de continuare a tratamentului).
Cand se hotaraste sistarea tratamentului, doza trebuie intrerupta lent pentru a nu se declansa crizele
convulsive.

Tratamenutul tulburarilor de comportament se va face prin administrarea de tranchilizante, asigurarea


unei atmosphere destinse in familie, absenta unor constrangeri, desfasurarea unei activitati normale.

Dispensarea este obligatory pana la 5-6 ani, se va urmari starea de sanatate a fiecarui copil in parte, se
va supraveghea administrarea correcta a tratamentului; se va face un control EEG la 3-6 luni.

Ingrijiri speciale acordate de asistenta medicala

1 Ingrijirea bolnavilor cu febra.

Febra poate fi un episode pasager sau poate insoti boala. Se combate daca depaseste anumite valori si
daca persista mult timp punand astfel in pericol functiile vitale ale organismului.

Obiective propuse

Asigurarea igienei corporale-se schimba lenjeria umeda si de pat, se face toaleta bolnavului.

Prevenirea deshidratarii-se administreaza bolnavului lichidele necesate in cantitati mici dar in prize dese.

Scaderea temperaturii- prin aplicare de comprese reci, umezite in apa rece la temperature de 10-15
grade; se vor aplica pe torace, pe trunchi, nu se vor aplica pe cap, se vor schimba de 3-6 ori pana la
scaderea temperaturii corpului.

- impachetarea bolnavului cu cearseafuri umede la temperature de 10-15 grade, se verifica fuctiile


vitale, se schimba impachetarea din 5 in 5 minute. La observarea unei coloratii cianotice a
tegumnentelor se opreste impachetarea. Dupa impachetare se sterg tegumentele cu prosoape uscate.
- baia rece sau moderata se face in cazul in care temperature corpului nu a scazut; durata baii este de 8-
10 minute la o temperature de 35 de garde, se intrerupe in cazul cianozarii tegumentelor. Dupa baie,
bolnavul este frectionat usor cu prosoape uscate, se imbraca in lenjerie incalzita si se aseaza in pat.

Tratarea afectiunii de baza – administrarea de medicamente la indicatia medicului: antitermice si


sedative.

Asigurarea regimului alimentar – in prima zi un regim hidric, iar dupa ce starea pacientului s-a ameliorat,
se va trece la regimul alimentar corespunzator.

2 INJECTIA INTRAVENOASA

Administrarea unui medicament direct in sistemul vascular in scop explorator; tratarea rapida a
problemelor medicale ale pacientului; realizarea unei concentratii inalte in sange a medicamentului,
intr-un scurt timp.

LOCURILE DE ELECTIE

- orice vena abordabila;

- venele de la plica cotului;

- venele antebratului.

MATERIALE NECESARE

- seringi si ace sterile;

- tampoane de vata si tifon;

- garou;

- solutii dezinfectante ( alcool );

-medicamentul prescris de medic.

Se pregateste psihic pacientul explicandu-i manevra si importanta ei. Se pregateste fizic pacientul
asezandu-l in sezut pe un scaun cu bratul intins.

TEHNICA

Asistenta se spala pe maini , imbraca manusile, pregateste seringa cu solutia medicamentoasa, alege
locul injectiei , se alege vena prin palpare, se leaga garoul, daca vena nu se evidentiaza se roaga
pacientul sa inchida si sa deschida de cateva ori pumnul, se dezinfecteaza tegumentul, se fixeaza vena cu
policele mainii stangi la 10 cm sub locul de injectare, se introduce acul montat la seringa in lungimea
venei, se aspira pentu a verifica daca acul este in vena, se desface garoul, se injecteaza lent solutia, dupa
injectare se aplica tamponul si se extrage acul.

Nu se maseaza si nu se indoaie cotul ! Bratul ramane intins compresand locul 5 minute.

ACCIDENTE SI INCIDENTE

- flebalgie prin injectarea prea rapida a solutiei sau prin introducerea unor substante

iritante pentru intima vasului;

- senzatia de uscaciune in faringe si valuri de caldura , furnicaturi la buze si limba;

- hematomul prin perforarea venei sau retragerea acului fara indepartarea garoului;

- durere vie si tumefiere brusca prin injectarea solutiei paravenos;

- exista solutii care injectate paravenos pot produce necroza tesutului din jur, accident ce trebuie
raportat imediat medicului, se aplica comprese reci;

- lipotimie;

- apare ameteala;

- colaps;

- reactii anafilactice la solutiile injectate in scop explorator.


3) Recoltarea exudatului faringian

Exudatul faringian este un lichid produs printr-un process inflamator faingian.

Obiectivele procedurii

• identificarea agentiilor patogeni la purtatorii sanatosi si bolnavi

• efectuarea antibiogramei

Pregatirea materialelor
• carucior

• spatula linguala sterile

• eprubeta cu tampon faringian steril

• manusi de unica folosinta

• masca de protectie

• 1-2 tavite renale

Pregatirea pacientului

Psihica

• Informez si explic procedura pacientului/apartinatorului(daca este copil)

• Obtin consimtamantul informat

• Incurajez si sustin pacientul

Fizica

• Atentionez pacientul sau apartinatorul sa nu inceapa nici un fel de tratament; sa nu manance; sa nu


bea apa; sa nu faca gargara, san u se spele pe dinti,san u isi instileze picaturi in nas in dimineata
recoltarii

• Asez pacientul pe un scaun sau in pat in pozitie sezand

• Avertizez apartinatorul ca va trebui sa isi sustina copilul in brate pentru recoltare

Efectuarea procedurii

• Verific daca pacientul a respectat recomandarile privind procedura

• Ma spal pe maini cu apa si sapun

• Imbrac manusile de unica folosinta

• Folosesc masca de protectie

• Invite pacientul sa deschida larg gura

• Deschid eprubeta, scot tamponul faringian

• Apas limba cu spatula linguala sterile

• Sterg depozitul faringian si amigdalian cu tamponul


• Retrag tamponul faringian fara a atinge: limba, dintii, obrajii

• Inchid repede eprubeta cu dopul

• Realizez un frotiu folosind alt tampon (conform indicatiilor medicului)

• Asez pacientul in pozitie comoda

Reorganizarea locului de munca

• Colectez deseurile in recipiente speciale, conform P.U.

• Spal si curat instrumentele folosite

• Ma spal pe maini cu apa si sapun

• Indepartez manusile si masca

• Notez procedura in F.O.

Ingrijirea pacientului

• Nu necesita ingrijiri speciale legate de procedura

• Daca are senzatie de greata si de voma, nu mananca sin u bea imediat dupa recoltare

Pregatirea produsului pentru laborator

• Etichetez recipientul in care sa facut recoltarea

• Completez fisa de laborator

• Transport imediat produsul la laborator

• Comunic laborantului daca pacientul a luat medicamente si care sunt acelea

Puncia rahidiana

Punctia rahidiana reprezinta patrundereaa unui ac in spatial subarahnoidian, printer vertebre.

Scop

Exploratory

-masurarea presiunii LCR

-recoltarea lichidului in vederea examenului macroscopic si de laborator


-injectarea de substante radioopace pentru examenul radiologic al maduvei

Therapeutic

-prin punctie se face decomprimarea in cazul sindromului de hipertensiune intracraniana

-introducerea medicamentelor in spatial subarahnoidian

Anestezic

-introducerea sustantelor anestezice- rahianestezie

Indicatii

-boli inflamatorii ale SNC, scleroza multipla, tumori cerebrale, hemoragii

-interventii chirurgicale cu scop anestezic

Locul punctiei

-punctia lombara D12-L1 sau L4-L5

-punctia dorsala D6-D7

-punctia suboccipala-intre protuberanta occipitala externa si apofiza axisului, pe linia mediana

Pregatirea punctiei

-de protectie a mesei sau a patului

-pentru dezinfectia pielii

-instrumente si materiale sterile,ace lungi cu diametru de 1-1,5 mm cu mandrin,seringi, ace, seringa


pentru anestezie, campuri chirurgicale, comprese, tampoane, manusi de cauciuc,pense hemostatice si
pense anatomice

-eprubete, tavita renala, manometru Claude

-medicamente-anestezice, antibiotice, citostatice, seruri immune si preparete cortizonice

Pregatirea psihica

-informez pacientul sau apartinatorul cu privire la necesitatea procedurii

-explic pozitia in care va trebui sa stea sau sa fie tinut

Pregatirea fizica

-pacientul trebuie sa fie cu stomacul gol


-pozitia este data in funcie de locul punctiei si starea lui

-pozitia decubit lateral in pat cu spatele la marginea patului, coapsele flecatate pe abdomen, si cu barbia
in piept (“spate de pisica”)

-pozitia sezand pe masa cu mainile pe coapse, capul in hiperflexie

Pacientul este mentinut in aceasta pozitie de asistenta medicala.

Exacutia punctiei

-se face de catre medic, ajutat de 1 sau 2 asistente medicale

-se desfasoara in salon, in sala de tratament

Medicul Asistenta 1 Asistenta 2

Isi spala mainile si se dezinfecteaza Isi spala mainile si se dezinfecteaza Isi spala mainile si se
dezinfecteaza

Stabileste locul punctiei Dezbraca pacientul. Protejeaza patul sau masa de punctiei cu musama sau aleza

Pregateste locul punctiei.

Face anestezia locala Serveste medicul cu seringa cu anestezic(daca e cazul).

Serveste manusile chirurgicale.

Aseaza campul steril sub locul punctiei. Serveste campul steril.

Dezinfecteaza locul punctiei si serveste acul de punctie cu mandrin.

Executa punctia. Mentine pacientul in pozitia recomandata, sustinandu-i ceafa cu o mana, iar cu cealalta
impingand usor regiunea epigastrica.

Scoate mandrinul. Mentine eprubetele pentru recoltarea LCR-ului

Masoara tensiunea LCR-ului. Serveste manometru Claude. Serveste seringa cu solutii medicamentoase
pregatite.

Retrage acul de punctie. Dezinfecteaza locul punctiei. Comprima cu o compresa sterile locul punctiei.
Aplica pansament uscat fixat cu romplast. Aseaza pacientul in pat in pozitie decubit dorsal,fara perna.

Ingrijirea ulterioara a pacientului


• pacientul sta in decubit dorsal, fara perina, 24 de h

• dupa 6 h se poate alimenta si hidrata la pat

• se supravegheaza functiile vitale: P,T.A., R

• se informeaza medical in cazul aparitiei unor manifestari cum ar fi:varsaturi, greturi, cefalee

Ingrijirea sugarului dupa punctie

• sugarul este culcat imediat in pozitie orizontala fara perna, cu capul la nivelul patului in decubit
ventral, evitand scurgerea lichidului periomeningial

• alimentatia sugarului va incepe dupa 2 ore

• asistenta medicala va supraveghea sugarul 24 de h

Pregatirea produsului pentru examinare

• LCR-ul recoltat pentru examiari bacteriologice se plaseaza imediat in thermostat saula caldura
corporala(in baie de apa)si se transporta la laborator

• examinearea macroscopica se face imediat,apreciindu-se culoarea, aspectul, presiunea lichidului


(normal lichidul este limbed, clar ca apa de stanca, se scurge picatura cu picatura)

• in stari patologice LCR-ul poate fi : hemoragic, purulent sau xantocron, iar viteza sa de scurgere poate
creste

• pentru examenul citologic, biochimic, bacteriologic lichidul este trimis la laborator

• se moteaza procedura in FO
CONCEPTUL DE NURSING

A . SCURT ISTORIC

Teama de boala si de moarte , promovarea starii de sanatate si prevenirea inbolnavirilor sunt


dintotdeauna in atentia oamenilor. In acest context, profesia de asistenta medicala sub diferitele ei
denumiri, nascuta dintr-o initiativa particulara de inspiratie caritabila s-a dezvoltat prin ea insusi. Masura
drumului parcurs trece prin trecut, ca o privire aruncata in urma, care inspira mersul inainte.

Nimic nu este imuabil mai ales in aceasta profesie cu o atat de larga implicatie sociala, pentru ca
ingrijirile de sanatate sunt o componenta esentiala a societatii care evolueaza odata cu ea.

De la infiintarea sa in anul 1899 si pana in prezent obiectivul sau initial, a ramas simplu neschimbat si se
poate rezuma astfel: sa ajute, sa mentina ingrijirile la cel mai inalt nivel, atat in tarile membre cat si in
celelalte, sa amelioreze ingrijirea bolnavilor, prin educatie, legi si practica profesionala.

Procesul de ingrijire ca metodologie proprie a nursingului a fost conceput in 1953 cand a fost definit si
termenul de diagnostic de ingrijire, creat ca o etapa necesara a procesului. Dupa 1970, studiul
nursingului ca stiinta a ingrijirilor s-a extins in Europa de Vest datorita efortului conjugat al nurselor din
SUA, Anglia si a asistentelor din Franta si Canada, care au perseverat in activitatea lor pentru
identificarea functiilor lor, pentru clarificarea si definirea locului si rolurilor lor in echipa de ingrijire.
Consiliul s-a bucurat de sprijinul oferit de VIRGINIA HENDERSON, asistenta medicala de renume pentru
activitatea desfasurata, aceasta a emis in 1955 Conceptia despre nursing.

„Fiinta umana are 14 nevoi fundamentale”. Nevoile fundamentale ale Virginiei Henderson:

1 . NEVOIA DE A RESPIRA SI A AVEA O BUNA CIRCULATIE

- reprezinta nevoia fiintei umane de a capta oxigenul din mediul inconjurator, necesar proceselor de
oxidare din organism, si de a elimina dioxidul de carbon rezultat din arderile celulare.

2 . NEVOIA DE A BEA SI A MANCA .


- oricarui organism ii este necesar sa ingere si sa absoarba alimente de buna calitate si in cantitate
suficienta, pentru a-si asigura dezvoltarea, intretinerea tesuturilor si pentru a-si mentine energia
indispensabila unei bune functionari.

3 . NEVOIA DE A ELIMINA

- reprezinta necesitatea organismului de a se debarasa de substantele nefolositoare vatamatoare


rezultate din metabolism.

4 . NEVOIA DE A SE MISCA SI DE A AVEA O BUNA POSTURA

- sunt o necesitate a fiintei vii de a fi in miscare, de a-si mobiliza toate partile corpului prin miscari
coordonate.

5 .NEVOIA DE A ADORMI SI A SE ODIHNI

- este o necesitate a fiecarei fiinte umane de a dormi si a se odihni in bune conditii timp suficient astfel
incat sa-i permita organismului sa obtina randamentul maxim.

6 . NEVOIA DE A SE IMBRACA SI DEZBRACA

- este o necesitate proprie individului de a purta imbracaminte adecvata dupa circumstante.

7 . NEVOIA DE A MENTINE TEMPERATURA CORPULUI IN LIMITE

NORMALE

- este o necesitate a organismului de a conserva o temperatura la un grad aproximativ constant, pentru


a-si mentine o stare de bine.

8 . NEVOIA DE A FI CURAT , INGRIJIT , DE A PROTEJA

TEGUMENTELE SI MUCOASELE

- sunt o necesitate pentru a-ti mentine o tinuta decenta si piele sanatoasa astfel incat aceasta sa-si poata
indeplini functiile.

9 . NEVOIA DE A EVITA PERICOLELE

- necesitatea fiintei umane pentru a fi protejata contra tuturor agresiunilor interne sau externe, pentru
mentinerea integritatii sale fizice si psihice.

10 . NEVOIA DE A COMUNICA

- necesitatea fiintei umane de a schimba informatii cu semenii sai.

11 .NEVOIA DE A ACTIONA CONFORM PROPRIILOR CONVINGERI


SI VALORI , DE A PRACTICA RELIGIA

- necesitatea individului de a face sau exprima gesturi, acte conforme formatiei

sale de bine si de rau, de dreptate, de urmare a unei ideologii.

12 . NEVOIA DE A FI PREOCUPAT IN VEDEREA REALIZARII

- necesitatea oricarui individ de a infaptui activitati care-i permit satisfacerea nevoilor sau sa-i fie util
celorlalti.

13 . NEVOIA DE A SE RECREEA

- necesitatea fiintei umane de a se destinde , de a se distra recurgand pentru acestea la activitati


agreabile in scopul obtinerii unei relaxari fizice si psihice.

14 . NEVOIA DE A INVATA CUM SA-TI PASTREZI SANATATEA

- necesitatea fiintei umane de a acumula cunostinte, atitudini si deprinderi pentru modificarea


comportamentelor sale, sau adaptarea la noi comportamente, in scopul mentinerii sau redobandirii
sanatatii.

B . PROCESUL DE NURSING

Este un proces organizat si planificat, o metoda rationala de planificare a interventiilor individualizate in


scopul obtinerii unei mai bune stari de sanatate pentru individ, familie si comunitate.

Un proces este o serie de pasi sau componente ce se leaga in desfasurarea, pentru atingerea unui scop,
o metoda de organizare si desfasurare a ingrijirilor medicale.

Procesul de nursing comporta cinci etape:

1 . CULEGEREA DE DATE

Ne permite sa facem o inventariere a tuturor aspectelor privind pacientul de globalitatea sa. Se poate
spune ca ele ne informeaza asupra a ceea ce este pacientul, asupra suferintei, asupra obiceiurilor sale de
viata si asupra starii de satisfacere a nevoilor fundamentale.

2 . ANALIZA SI INTERPRETAREA DATELOR

Ne permite sa punem in lumina problemele specifice de dependenta si sursa de dificultate pe care le-a
generat, adica elaborarea „diagnosticul de nursing”.

3 . PLANIFICAREA INGRIJIRILOR
Ne permite determinarea scopurilor ( obiectivelor ) care trebuie urmarite:

- determinarea obiectivelor de atins ( rezultatul asteptat );

- stabilirea mijloacelor pentru rezolvarea obiectivelor ( pentru atingerea rezultatelor.

4 .EXECUTAREA , APLICAREA INTERVENTIILOR

Utilizarea planului de interventii elaborat.

5 . EVALUAREA

Consta in analiza rezultatului obtinut.