Răspuns la întâmpinarea formulată la cererea de chemare în judecată

Instanţa .....
Dosar nr...../...../.....
Domnule Preşedinte,

Subsemnatul (nume ....., prenume ....), in calitate de parat-reclamant în contradictoriu cu Vasilescu

Monica Ioana, în dosarul nr...../...../....., formulez

RĂSPUNS LA ÎNTÂMPINARE

prin care solicit instanţei să respingă excepţiile procesuale ( de procedură şi de fond) invocate de
pârât, prin întâmpinare, şi apărările pe fondul cauzei invocate de acesta, ca neîntemeiate.

În fapt, arăt că excepţiile și apărările cu privire la fondul cauzei invocate de reclamanta-pârâta prin
întâmpinare sunt neîntemeiate pentru următoarele motive :

1. In ceea ce privește solicitarea mea de desfacere a căsătoriei din culpa exclusiva a

reclamantei-pârâte:
Contrar alegațiilor acesteia, ne aflam intr-un caz clasic de culpa exclusiva, justificata de relația
extraconjugală a reclamantei-pârâte, dedusa nu doar din prezumții, indicii sau mijloace de proba
indirecte, dar care a fost recunoscuta chiar de aceasta, expresis verbis, in mesajul tip SMS pe care îl
atașez prezentului răspuns, (din data de....., așadar ulterior ordonanței președințiale), de refuzul
întreținerii de relații sexuale timp de aproape un an, cu diverse pretexte,(fapt care rezulta nu doar din
declarația mea sau din probe indirecte, deja atașate la dosar, dar care va rezulta și in cursul
procesului, din alte mijloace de proba), urmata de părăsirea domiciliului conjugal, fără nicio
justificare, pe ascuns, fapt care rezulta din planșele foto reprezentând capturi ale imaginilor video
surprinse de camerele de supraveghere ale domiciliului comun din Brănești și care, de altfel, nu a
putut fi negat nici chiar de către reclamanta-pârâta.
Prin urmare, exista cel puțin 3 motive de pronunțare a divorțului din culpa sa exclusiva, toate
probate, respectiv a căror probațiune va fi completata ulterior, desi probarea doar a unuia dintre
acestea, completată cu prezumții și martori este suficientă pentru pronunțarea divorțului din culpa sa
exclusiva. Dintre acestea, subliniez motivele întemeiat pe relația extraconjugală a reclamantei-pârâte
și refuzul acesteia de întreținere de relații sexuale pe o durata de timp excesiv de mare, absolut
nejustificat. Pentru aceste motive, culpa comuna nu poate fi reținută, decât dacă reclamanta-pârâta,
prin absurd, ar dovedi motive de o gravitate cel puțin egala cu propria culpa.

In acest context, din ansamblul probatoriului administrat in cauza se desprinde, fără putința de
tăgada, ca reclamanta-parata a urmărit, încă dînainte de începerea căsătoriei, un singur scop:
căpătuirea sa și a familiei sale, atat aceasta, cât și celelalte rude majore cu care aceasta coabitează in
prezent, dovedind, pe parcursul întregii lor vieți, ca nu le place munca, ci doar sa profite de munca
altora. In acest context, o relație de lunga durata,respectiv căsătoria cu o persoana cu salariu mare,
de profesie magistrat,a constituit mijlocul pe care indivizii de tipul reclamantei-parate îl considera
optim pentru atingerea scopurilor de parvenire sociala, iar conceperea unui copil reprezintă mutarea
de tip” șah-mat” prin care aceste scopuri pot fi atinse.
Astfel, acuzele reclamantei-pârâte cu privire la pretinsul comportament violent al meu, nu doar ca
nu sunt dovedite de aceasta, reprezentând pure inventii ale acesteia in scopul pronunțării unei soluții
favorabile, dar sunt contrazise flagrant de toate probele administrate in cauza, atat de înscrisuri, cât
și de martori și de alte probe, directe și indirecte, din toate rezultând ca, in ciuda provocărilor din
partea reclamantei-pârâte, comportamentul meu a fost intotdeauna unul pașnic, respectiv nu am
fost niciodată violent fizic și verbal cu aceasta, chiar dacă, uneori, au existat, ca in aproape orice
cuplu, discuții in contradictoriu, in cadrul cărora s-au folosit, de către ambele parti, termeni și expresii
adecvate unor asemenea situații conflictuale firești, care nicidecum nu s-ar putea circumscrie
“violentei verbale”. Aceste elemente pot fi dovedite, suplimentar probelor deja existente la dosar,
prin audierea martorei Vasilescu Elena și Enache Daniela, prima fiind singura persoana(cu exceptia
tatălui meu) care a coabitat cu părțile din dosar timp de câțiva ani, atat înainte, cât și după încheierea
casatoriei. In rest, nici mama reclamantei-pârâte, nici tatăl acesteia, nici fratele sau și nicio alta
persoana din partea reclamantei-pârâte nu a locuit niciodată cu noi și nici in apropierea noastra,
neasistand măcar la vreun singur episod de genul celor pretinse de reclamanta-pârâta ca ar fi existat,
in decursul timpului.
Pe lângă probele care dovedesc faptul ca pârâta minte atunci când pretinde ca as fi fost violent cu
aceasta sau cu alte persoane, sunt de părere ca judecătorul cauzei poate apela in aceasta cauza și la
prezumții: dacă, astfel cum pretinde reclamanta-pârâta, violenta mea a atins apogeul in anul
2017,atunci când aceasta susține, contrar realității, ca” as fi lovit-o cu pumnii in fata”, se pune
întrebarea legitima de ce aceasta nu a intrerupt definitiv relația in acel moment și nu doar de ce nu a
intrerupt-o, alegând sa o continue, dar de ce a înțeles chiar sa o consolideze prin încheierea cununiei
civile și prin conceperea si a unui copil? Nu in ultimul rând, caracterul mincinos al acestor sustineri
deriva și dintr-un Argument de logica: dacă as fi lovit-o “cu pumnii in fata și in frunte”, data fiind
diferența de greutate(82 kg și chiar 90 kg cât cantaream in 2017 in raport cu doar 50 kg ale
reclamantei pârâte,deci aproape dublu,nemaivorbind aicide forța fizica superioară a unui bărbat și de
faptul ca, in ceea ce ma privește, in ciuda faptului ca nu sunt defel inalt, am o conformație atletica,
făcând saptamanal sport ), este evident ca o asemenea agresiune fizica s-ar fi soldat cel puțin cu
echimoze sau alte urmări vizibile, caz in care, dat fiind temperamentul reactiv și răzbunător al
acesteia, dovedit cu prisosinta inclusiv de ultimele demersuri ale acesteia, ar fi dus, imediat, la
obținerea unui certificat medico legal, la plângeri împotriva mea sau, cel puțin, la alertarea rudelor
sale. Nimic din toate acestea, fiind vorba de minciuni, nedovedite și imposibil de dovedit tocmai din
cauza caracterului lor nereal.

496
În drept, ne întemeiem cererea pe dispoziţiile art. 201 alin. (2) C.proc. civ. 497
Solicităm judecarea cauzei în lipsă , în conformitate cu art. 411 alin.(1) pct.2) din C. proc. civ.
491 Mențiunea se completează atunci când pârâtul a indicat că nu locuiește la domiciliu, iar citarea
se va realiza la reședința cunoscută, în conformitate cu art. 155 alin. (1) pct. 6) din C. proc.
492 Se poate indica şi sediul dezmembrământului sau domiciliul/sediul reprezentantului desemnat,
în conformitate cu art.155 alin. (1) pct.3) şi 49 din C. proc. civ.
493 Se va indica reprezentantul menţionat în evidenţele publice în cazul persoanelor juridice de
drept privat şi reprezentantul desemnat pentru asociaţiile, societăţile şi entităţile fără personalitate
juridică, conform art. 155 alin. (1) pct. 3) şi 4) din C. proc. civ.
494 Conform art. 201 alin. (2) C. proc. civ. depunerea răspunsului întâmpinare este obligatorie pentru
reclamant.
495 Se vor prezenta apărările, cu indicarea aspectelor esenţiale pentru soluţionarea cauzei, în raport
de fiecare excepţie invocată de pârât în cadrul întâmpinării.
496 Se vor prezenta pe larg motivele pentru care reclamantul consideră că susţinerile pârâtului pe
fondul cauzei sunt neîntemeiate.
497 Menţiunea este facultativă. Se va indica numai dacă reclamantul nu doreşte să se prezinte la
fiecare termen de judecată şi nu a făcut această menţiune în cuprinsul cererii de chemare în
judecată.
72498 Depunem prezentul răspuns la întâmpinare într-un exemplar .
Anexăm procura în original/copie legalizată/împuternicirea avocaţială/delegaţia de
reprezentare499/copie legalizată de pe înscrisul doveditor al calităţii de reprezentant500/extras din
registrul public501/extras, în copie legalizată, din actul care
502
Semnătura503,
Domnului Preşedinte al Judecătoriei...../Tribunalului.....
atestă dreptul de reprezentare
Data,
.
498 Răspunsul la întâmpinare va fi depus într-un singur exemplar, în conformitate cu art. 201 alin.
(2) din C. proc. civ., pârâtul urmând să ia cunoştinţă de conţinutul acestuia de la dosarul cauzei.
499 Se va depune atunci când cererea este formulată prin reprezentant/avocat/consilier juridic.
500 Se va depune atunci când cererea este formulată de către reprezentantul legal al pârâtului.
501 Se depune atunci cererea este formulată de către o persoană juridică de drept privat.
502 Se va depune atunci când cererea este formulată de către asociaţii/societăţii sau entităţi fără
personalitate juridică.
503 Semnătura de pe răspunsul la întâmpinare trebuie să fie olografă (scrisă de mână).
73