Tratamentul kinetoterapeutic:

Umărul dureros simplu prezintă 3 stadii de evoluție: acut, subacut și terminal.(1)

În stadiul acut: se imobilizează în stare de repaus; Asocierea rotației externe aduce un plus de
ameliorare a durerii; Se pot încerca contracții izometrice în membrul superior afectat.(1)

Stadiul subacut: permite începerea mobilizării scapulo-humerale prin mișcări pasive, pasivo-
active și active asistate; mișcările pasive pentru articulația scapulohumerală vor fi cele de
decoaptări și tracțiuni; baza programului kinetoterapeutic va fi reprezentată de exerciții
autopasive de tip Codman( automișcarea pendulară); mișcările active vor fi realizate prin schema
Kabat D1F.(1)

Stadiul terminal urmărește: refacerea forței musculare, refacerea stabilității și mișcării

controlaterale a umărului; se poate efectua orice mișcare, accentul punându-se pe mișcările
active cu rezistență, pentru creșterea forței musculare; în acest stadiu se utilizează des și
hidrokinetoterapia și înotul terapeutic.(1)

Pentru Umărul dureros acut (hiperalgic) acut există  doar o singură atitudine kinetologică:
imobilizarea absolută a braţului în abducţie de 70° şi uşoară flexie. După ameliorarea durerii, se va
măsura suportabilitatea începerii mobilizărilor și se va iniția un program de kinetoterapie ca pentru
umărul dureros simplu stadiile acut și subacut.(1)

În cazul Umărului mixt se va oscila între atitudinea față de un umăr dureros și cea adoptată în fața unui
umăr cu mobilitate limitată, de obicei, se va începe cu programul indicat în cazul umărului dureros
simplu, faza subacută. Abordarea deficitului de mobilitate se va face separat pentru structurile
necontractile și contractile. Recuperarea mobilității umărului prin abordarea structurilor necontractile se
realizează prin posturări, mobilizări pasive(alunecare caudală, cranială, dorsală, ventrală) și autopasive.
Recuperarea mobilității umărului prin abordarea structurilor contractile: mobilizarea prin schema Kabat
D1F, cu contrarezistență progresivă; promovarea mișcărilor prin aplicarea tehnicilor hold-relax și
stabilizarea ritmică pe membrul superior afectat; mobilizări în schema D2F, după ce D1F poate fi
executată pe tot parcursul. În următoarea etapă se poate trece la exerciții pentru creșterea forței musculare
pe mușchii cu deficit de forță.(1)
Kinetoterapia Umărului blocat începe prin kinetoprofilaxia acestuia:

- posturarea corectă
- mobilizarea precoce și regulată

În ceea ce privește recuperarea mobilității kinetoterapia se suprapune celei indicate pentru umărul mixt.

- se va pune accent deosebit pe exerciții de creștere a fortei prin izometrie și mișcări cu rezistență
progresivă;
- alicarea prelungită de căldură înaintea începerii exercițiilor contribuie la obținerea unor rezultate
mai bune;
- exerciții care utilizează diverse instalații pentru umăr: roata, elicea,bacul de vâslit, diverse
instalații cu scripeți;
- foarte importante sunt exercițiile care utilizează greutatea propriului corp pentru a forța întinderea
structurilor periarticulare;
- intensitatea exercițiilor, durata și frecvența ședințelor sunt în general mai mari în cazul umărului
blocat datorită evoluției reumatismului abarticular comparativ cu umărul blocat din alte cauze.(1)

Umărul pseudoparalitic: în funcție de gradul de ruptură tendinoasă ca și de prezența durerii există 2 tipuri
de recuperare funcțională : - recuperarea fără atelă, în poziție joasă a brațului, când durerile sunt puțin
intense, se conservă o oarecare mobilitate activă; - recuperarea pe atelă în poziție înaltă a brațului.(1)

Programul terapeutic

Conform E. Rosulescu tratamentul de reabilitare aplicat este permanent raportat la stadiul

de evoluție al afecțiunii, cu particularizare în funcție de faza bolii.(1)

Program de etapă - faza acută

Obiectivele principale și mijloacele aplicate(1):

 controlul durerii și al inflamației:

- medicație antiinflamatoare și antalgică;
- posturarea corectă și mobilizări articulare;
- mișcări de tracțiune cu decoaptarea suprafețelor articulare.
 recuperarea gradului normal de mișcare, fără declnșarea durerii:
- mișcări pasive: mobilizări ale articulațiilor glenohumerale, scapulotoracice și ale claviculei,
stretching capsular manual şi masaj Cyriax (pacientul în decubit dorsal, relaxat, fără să opună
rezistenţă). Precocitatea acestor mişcări este importantă deoarece contribuie la menţinerea
pattern-ului normal al mişcărilor la nivelul centurii scapulare, facilitând maximum de
mobilitate.
- mişcări active ajutate: pacientul, aflat în decubit dorsal iniţial, apoi în şezând şi ortostatism,
execută exerciţii de pendulare, de tip Codman sau cu un baston.
- mişcări active: sunt executate de pacientul aflat în poziţie şezândă sau în ortostatism, pe
amplitudinea maximă de mişcare.
 prevenirea atrofiei musculare la membrul superior respectiv.
 controlul neuromuscular al scapulei, în poziţie articulară neutră:
- local: contracţii izometrice, control al scapulei, activităţi (posibile) în lanţ cinematic închis,
pentru refacerea şi/sau menţinerea forţei musculare a deltoidului, rotatorilor externi şi interni;
- la distanţă: exerciţii în lanţ cinematic deschis (contracţii concentrice şi excentrice ale
grupelor musculare paravertebrale şi din jurul cotului);

Program de etapă - perioada de refacere

Obiectivele şi modalităţile de realizare sunt(1):

 refacerea şi îmbunătăţirea forţei musculare la nivelul membrului superior:

- tehnici de facilitare neuromusculară proprioceptive aplicate pentru musculatura scapulară şi
articulaţia glenohumerală (se augumentează forţa musculară, flexibilitatea structurilor,
coordonarea mişcărilor);
- contracţii izotone (concentrice şi excentrice) globale;
- contracţii izokinetice globale;
- exerciţii analitice (cu rezistenţă progresivă) pentru musculatura afectată.
 augumentarea controlului neuromuscular al extremităţii superioare:
- facilitarea neuromusculară proprioceptivă;
- contracţii ale musculaturii flexoare / extensoare, scapulare, ridicători / coborâtori şi rotatori
interni / externi ai articulaţiei glenohumerale.
- normalizarea lanţurilor cinematice ale umărului într-un singur plan de mişcare:
- mobilizări articulare;
- exerciţii variate desprinse din pattern-urile de mişcare (funcţionale), în lanţurile cinematice
ale membrului superior.
 creşterea flexibilităţii la mişcările active şi pasive.

Program de etapă- faza de menţinere a rezultatelor obţinute

Obiectivele şi metodele kinetice de realizare ale acestei faze sunt(1):

 creşterea forţei şi rezistentei la nivelul musculaturii membrului superior:

- mişcări diverse desfăşurate în mai multe planuri;
- exerciţii de „împingere a peretelui", aruncarea mingii, întinderea de benzi elastice.
- creşterea controlului neuromuscular normal, în toate planurile de mişcare.
 reluarea progresivă a activităţilor profesionale, sportive.

Aceste obiective sunt realizate atunci când:

- lanţurile cinematice de mişcare sunt normale în toate planurile;

- forţa musculară este de 90% din valoarea normală;
- examinarea clinică nu evidenţiază nici un element patologic;
- activităţile zilnice, profesionale şi sportive pot fi progresiv complexate.

Sedința de tratament

1.  Imobilizare in pozitii de repaus, brat in abductie 35-45o (perna sub axila) si sustinut in esarfa.
Noaptea se mentine o usoara flexie prin sprijinul bratului pe perna.

2. Pacientul în D.D. cu genunchii flectați, membrele superioare prind un baston de capete, se

duce bastonul în sus cu ridicarea ușoară a capului de pe sol, apoi revenire la poziția inițială.

3. În așezat pe un scaun, cu mâinile pe șolduri, pacientul execută ridicări ale umerilor.

4. În așezat pe un scaun, pacientul face rotări ample ale umărului cu cotul în extensie.

5. În așezat cu un baston la spate, pacientul execută ridicări și cobirâri ale bastonului.

6. În ortostatism, cu un baston de capete apucat și ținut la nivelul coapselor, pacientul execută
ducerea bastonului în sus peste cap concomitent cu flexia capului și revenire.

7. Pe banca de gimnastică, membrul superior cu plama pe banca având sub palmă o batistă, se
execută alunecarea controlată a membrului superior.

8. Din ortostatism, cu trunchiul ușor aplecat, membrul sănătos se sprijină de un scaun, membrul
afectat cu o ganteră în mână execută pendulări tip Coldman.

9. Din ortostatism cu un baston apucat de capete, în față, la nivelul umerilor, pacientul execută
abducții și adducții orizontale.

10. Cu o minge medicinală în mâini, pacientul execută ducerea mingii pe cap, apoi pe un umăr și
pe celălalt.

11. Cu o bandă elastică în mâini, cu coatele flectate, pacientul execută extensia alternativă a
coatelor.

12. Cu o bandă elastică în mâini, cu coatele întinse, pacientul execută abducții simultane ale
brațelor.