Perspectiva narativă se referă la modalitatea de prezentare a subiectului unei opere

epice, a tuturor evenimentelor prin a căror înlănţuire se realizează acţiunea acesteia.

Naraţiunea se realizează la pers. a III-a. Naraţiunea la persoana a III-a se
caracterizează prin existenţa unui narator care nu este prezent în acțiune ca actor.
Punctul de vedere din care este privit universul operei într-o naraţiune la pers. a III-a
poate fi atât al naratorului, cât şi al actorului. Naratorul poate prezenta universul operei
cu sau fără revelarea vieţii interioare a personajului, deci poate avea o percepţie
externă sau internă a realităţii. În naraţiunea la pers. a III-a de tip auctorial această
percepţie este nelimitată, este omniscientă.

Naratorul este o instanta fictiva tipica a textului literar. Poate fi considerat purtătorul de
cuvânt al autorului abstract, dezvăluind poziția acestuia printr-un comentariu explicit.
Naratorul dintr-un text literar se regaseste sau poate fi depistat prin persoana
gramaticala a verbelor și pronumelor din discursul narativ.
Verbele și pronumele la persoana a III-a (exemple) desemnează un narator detasat,
care privește totul din afară și expune ceea ce vede obiectiv, nefiind implicat in actiune (
narator extradiegetic ). Fragmentul dat prezintă (rezumați), iar naratorul își asumă
funcția narativă care se îmbina cu funcția de control sau de regie. Așadar, perspectiva
narativă este una obiectivă, naratorul fiind omniscient și omniprezent.