Manuscrisul prezice ca in aceasta perioada fiintele umane vor incepe sa aiba si sa inteleaga

aceste intuitii in mod secvential, una dupa alta, si astfel ne vom schimba din ceea ce suntem
intr-o cultura complet spiritualizata pe Pamant.
La inceput nu prea stim. Conform Manuscrisului, incepem sa percepem strafulgerari dintr-un
tip de experienta alternativa… Momente din viata noastra in care ne simtim oarecum diferiti,
mai inspirati, mai intensi. Dar nu stim nici ce este aceasta experienta, si nici cum sa o facem
sa dureze mai mult, iar cand se termina ne simtim nesatisfacuti si obositi de o viata care
devine din nou banala

atata vreme cat majoritatea bolilor recente ale societatii isi au radacina in aceasta agitatie si
cautarea neobosita, problema este temporara si va avea un sfarsit. In final, devenim constienti
de ceea ce cautam cu adevarat si de ceea ce inseamna o experienta mai implinita. Si cand
prindem ideea in intregul ei, am atins Prima Viziune.
coincidentele de acest fel se intampla tot mai frecvent si atunci cand se intampla ne izbesc,
fiind maimult decat ne puteam astepta de la o sansa oarecare. Apar ca predestinate,
programate, ca si cum viata ne-ar fi condusa de o forta inexplicabila. Experienta induce un
sentiment al misterului, al aventurii si, prin urmare, ne simtim mai vii. Preotul mi-a spus ca
aceasta este experienta pe care o cunoastem intr-o strafulgerare, si pe care incercam sa o
manifestam apoi tot timpul. Cu fiecare zi, tot mai multi oameni se conving ca aceasta miscare
misterioasa e reala si ca inseamna ceva, ca exista ceva care se intampla dincolo de viata
obisnuita, de fiecare zi. Aceasta constienta este Prima Viziune.
oamenii au fost constienti de aceste coincidente inexplicabile de-a lungul istoriei, si ca aceasta
a fost si perceptia din spatele marilor indrazneli in filozofie si religie. Numai ca acum
diferenta consta in numar. Dupa spusele preotului, acum are loc o transformare pentru ca
numarul persoanelor care au simultan aceasta constienta este mare.
Manuscrisul afirma ca numarul oamenilor constienti de aceste coincidente va creste simtitor
in cel de-al saselea deceniu al secolului al douazecilea. Aceasta crestere va continua pana
aproape de inceputul secolului urmator, cand vom ajunge la un nivel specific de asemenea
indivizi – eu vad asta ca pe o „masa critica”. Manuscrisul prezice, a continuat ea, ca odata
atinsa aceasta masa critica, intreaga cultura va incepe sa ia in serios aceste coincidente. Ne
vom intreba, in masa, ce proces misterios se desfasoara pe aceasta planeta in spatele vietii
oamenilor. Si aceasta intrebare, pusa in acelasi timp de un numar suficient de oameni, va
aduce in constienta celelalte Viziuni, pentru ca – spune Manuscrisul – atunci cand suficienti
oameni se vor intreba la modul serios ce se intampla in viata noastra, vom incepe sa aflam.
Celelalte Viziuni se vor revela apoi una dupa alta…
experientele noastre valideaza spusele Manuscrisului. Cand noi reflectam cu adevarat asupra a
ceea ce simtim in noi, despre viata noastra si mersul ei in acest moment al istoriei, vom vedea
ca ideile din Manuscris au sens,sunt adevarate.

Dar cu adevarat importanta este viziunea asupra lumii in fiecare perioada istorica,
sentimentele si gandurile oamenilor. Mi-a luat foarte multa vreme sa intelegasta. Istoria ar
trebui sa furnizeze cunoasterea unui context mai larg in care are loc viata noastra. Istoria nu e
numai o evolutie tehnologica, ci si evolutia gandirii. Prin intelegerea realitatii celor care au
existat inaintea noastra, vedem de ce noi privim lumea asa cum o privim si care e contributia
noastra la progresul care vine. Putem sa marcam loculin care ne vine randul, ca sa spun asa, in
lunga dezvoltare a Civilizatiei si asta ar trebui sa ne arate incotro ne indreptam.
- Efectul celei de A Doua Viziuni este sa furnizeze exact acest tip de perspectiva istorica, cel
putin din punctul de vedere al gandirii occidentale. Ea plaseaza predictiile Manuscrisului intr-
un context mai larg, care le face sa apara nu numai plauzibile, ci d-a dreptul inevitabile.

Imagineaza-ti ca traiesti in anul o mie, in ceea ce noi am numit Evul Mediu. Primul lucru pe
care trebuie sa-l intelegi este ca realitatea acelui timp era definita de puternicii oameni ai
bisericii crestine. Prin pozitia lor, acestia aveau o foarte mare influenta asupra mintii
populatiei. Si lumea pe care acesti oameni ai bisericii o descriu ca reala este, mai presus de
toate, spirituala. Ei au creat o realitatein care in centrul vietii era ideea ca Dumnezeu are un
plan pentru omenire. Inchipuie-ti acest lucru, a continuat el. Te gasesti in pozitia sociala a
tatalui tau – care poate fi taran sau aristocrat – si stii ca intotdeauna vei fi „inchis” in aceasta
clasa. Dar fara sa conteze clasa careia ii apartii sau activitatea pe care o desfasori, realizezi
curand ca aceasta pozitie sociala este cu totul secundara fata de realitatea spirituala a vietii,
asa cum este ea definita de oamenii bisericii. Descoperi ca viata inseamna trecerea unui test
spiritual. Oamenii bisericii spun ca Dumnezeu a pus omenirea in mijlocul universului sau,
inconjurata de intregul cosmos, pentru un singur scop: acela de a castiga sau a pierde salvarea
sufletului. In acest proces, trebuie sa alegi corect intre doua forte opuse: puterea lui
Dumnezeu si tentatiile inselatoare ale diavolului. Dar intelege ca nu esti singur in aceasta
incercare, a continuat el. De fapt, fiind un simplu muritor, nu esti in masura sa-ti determini
statutul in aceasta privinta. Acesta este terenul oamenilor bisericii. Ei sunt aceia care
interpreteaza scripturile si iti spun cum sa faci fiecare pas pe drumul catre Dumnezeu, sau pe
drumul ispitirii de catre Satana. Urmand instructiunile lor, poti fi sigur ca vei fi rasplatit la
disparitia din aceasta viata. Dar daca dai gres si nu urmezi cursul prescris de ei, atunci… vei fi
excomunicat sau damnat in vreun alt fel.
Manuscrisul spune ca aspectul important care trebuie inteles aici este ca lumea medievala este
definita in termeni nelumesti. Toate fenomenele din viata – de la hazardul fulgerului sau
cutremurului, pana la bogatia recoltelor sau moartea unui om drag – sunt definite fie ca vointa
lui Dumnezeu, fie ca rautatea diavolului. Nu exista notiunile de clima, vreme, horticultura,
boala. Toate acestea au aparut mai tarziu. In acest moment tu ii crezi pe oamenii bisericii.
Lumea pe care tu o iei asa cum este functioneaza numai prin mijloace spirituale.
Viziunea medievala, intelegerea ta asupra lumii incepe sa se destrame in secolele al
paisprezecelea si al cincisprezecelea. Mai intai, observi discrepante chiar la oamenii bisericii:
violarea in secret a juramintelor de castitate, de exemplu, sau luarea de mita pentru a se face
ca nu vad cum conducatorii vremii ignora legile sau scripturile. Aceste discrepante incep sa te
alarmeze, pentru ca oamenii bisericii sunt singura legatura intre tine si Dumnezeu. Ei pretind
acest lucru si tu ii crezi. Sa nu uiti ca ei sunt singurii cunoscatori ai cheii scripturilor, singurii
arbitri ai salvarii tale. Dintr-o data te afli in mijlocul unei rebeliuni. Un grup condus de Martin
Luther cere ruperea completa de crestinatatea papala. Oamenii bisericii sunt corupti – spun ei
– si cer sfarsitul domniei preotilor asupra mintii oamenilor. Se formeaza biserici noi, bazate
pe ideea ca fiecare om are dreptul sa aiba acces la scrierile sfinte in mod direct si are dreptul
sa le interpreteze cum doreste, fara mijlocire. Tu privesti lucrurile cu neincredere, rebeliunea
isi urmeaza cursul si reuseste. Oamenii bisericii incep sa piarda. Timp de secole, ei au facut
realitatea si acum, in fata ochilor tai, isi pierd acest atu. In consecinta, intreaga lume se vede
aruncata in indoiala. Consensul clar despre natura universului si scopul omului in lume, bazat
pe descrierile preotilor, se prabuseste, lasandu-va pe tine si pe toti ceilalti care apartineti
culturii occidentale, intr-o situatie foarte precara. In fapt, tu ai crescut fiind obisnuit cu o
autoritate care sa-ti guverneze viata, care sa-ti defineasca realitatea, si fara acea directie
exterioara te simti confuz, pierdut. Daca realitatea descrisa de oamenii bisericii si motivul
existentei umane sunt gresite, atunci ce este corect?

Acest lucru este important. Omenirea si-a pierdut locul de centru al Universului creat de
Dumnezeu. Iti dai seama ce efect a avut? Acum, cand observi clima, sau cum cresc plantele,
sau moartea fara de veste a cuiva, ceea ce simti este un acces de neliniste. Altadata ai fi spus
ca Dumnezeu sau diavolul a vrut asa. toate lucrurile pe care inainte le-ai luat de bune, au
nevoie acum de o noua definire, mai ales cand este vorba despre natura lui Dumnezeu si a
relatiei tale cu El. Cu aceasta constienta, a continuat el, incepe Epoca Moderna. Spiritul
democratic castiga teren, creste neincrederea in autoritatea papala si cea regala, acest lucru
manifestandu-se ca fenomen de masa. Nu mai sunt acceptate definitiile spirituale ale
universului, bazate pe speculatii sau pe credinta in scripturi. In ciuda pierderii sigurantei, nu
se mai risca, nu se mai accepta ca societatea sa fie condusa de un singur grup, cum fusese
cazul cu oamenii bisericii. Daca ai fi fost acolo, ai fi participat la crearea unui nou mandat
pentru stiinta.
Ai fi privit acest univers nedefinit si ai fi gandit – cum au facut si ganditorii acelor zile – ca
avem nevoie de o metoda de construire a consensului si o cale de explorare sistematica a
lumii noi. Ai fi numit acest nou mod de a descoperi realitatea „metoda stiintifica”, ceea ce nu
inseamna altceva decat testarea ideilor despre cum functioneaza legile universului, tragerea
unor concluzii si prezentarea lor, pentru obtinerea acordului celorlalti. Apoi, a continuat, ai fi
pregatit exploratori care sa iasa in acest nou univers, inarmati cu metode stiintifice si le-ai fi
dat istorica misiune de a cerceta locuri si lucruri, de a afla cum functioneaza si ce inseamna
faptul ca noi existam aici. Stii ca ti-ai pierdut increderea in Universul-condus-de-Dumnezeu
si, din aceasta cauza, si certitudinea asupra existentei lui Dumnezeu insusi. Simti ca ai o
metoda, o posibilitate deconstruire a unui context si asa poti descoperi natura a tot ceea ce te
inconjoara, inclusiv a lui Dumnezeu, inclusiv a adevaratului scop al existentei omenirii pe
aceasta planeta. Trimiti exploratori care sa determine adevarata natura a situatiilor si sa-ti dea
raportul.
Manuscrisul, a continuat, spune ca din acest punct incepe preocuparea din care ne trezim
acum. Am trimis exploratori care sa ne aduca explicatii complete asupra existentei noastre,
dar din cauza complexitatii universului, ei nu s-au putut intoarce imediat.
Priveste din nou din perspectiva acelei perioade. Cand metoda stiintifica n-a putut veni cu un
nou portret al lui Dumnezeu si cu un nou tablou al scopului omenirii, cultura vestica a fost
afectata foarte puternic de lipsa de certitudine si de sens. Trebuia sa facem altceva pana cand
primeam raspunsul la intrebarilor noastre. Mai tarziu, s-a ajuns la o situatie care parea logica.
Ne-am privit si ne-am spus: ei bine, de vreme ce exploratorii nostri n-au venit inapoi cu
adevarata noastra situatie spirituala, de ce sa nu o ducem bine asa cum suntem, atata timp cat
suntem in asteptare? Stim destul ca sa manipulam aceasta noua lume in beneficiul nostru, asa
ca de ce sa nu ne ridicam intre timp standardul de viata si gradul de securitate in lume?
Si asta am si facut. Acum patru secole. Ne-am scuturat de sentimentul ca suntem pierduti si
am luat fraiele in mainile noastre, concentrandu-ne pe cucerirea Pamantului si folosirea
resurselor lui pentru imbunatatirea situatiei noastre, si doar acum, la apropierea sfarsitului de
mileniu, vedem ceea ce am facut. Lucrul asupra caruia ne-am concentrat a devenit
preocuparea noastra. Ne-am pierdut pe noi insine, creand o siguranta secundara, economica,
inlocuind siguranta spirituala pierduta. Intrebari de genul: „De ce existam?”, „Ce se petrece in
lume din punct de vedere spiritual?” au fost marginalizate si reprimate in acelasi timp.
Munca pentru a ne face supravietuirea mai usoara a devenit o ratiune de a trai in sine si pentru
sine si noi am uitat, putin cate putin, intrebarea initiala. Am uitat ca inca nu stim pentru ce
existam.

Nu te simti ca si cum ai avea o perspectiva mai clara asupra lumii? Vezi cat de preocupat a
fost fiecare? Aceasta perspectiva explica totul. Cati oameni cu grupa sanguina A2 cunosti,
care sunt asudati de munca, sau sufera de boli generate de stres si nu se pot linisti? Nu se
linistesc pentru ca folosesc tot felul de obisnuinte de a se distrage si reduc viata la aspectul ei
practic. Fac asta pentru a evita sa-si aminteasca cat sunt de nesiguri in legatura cu viata lor. A
Doua Viziune extinde constienta noastra asupra timpului istoric, a adaugat el. Ne arata cum sa
observam cultura, nu numai dinperspectiva vietii noastre, ci si din perspectiva intregului
mileniu. Ne reveleaza preocuparea pe care am avut-o si ne ridica deasupra ei. Tocmai ai
experimentat aceasta lunga istorie. Acum traiesti intr-un prezent mai amplu. Cand privesti
omenirea acum, ar trebui sa fii capabil sa-i vezi obsesia, enorma preocupare pentru progresul
economic.
preocuparea a fost necesara pentru dezvoltare, a fost un stadiu in evolutia omului. Acum, in
mod clar, omenirea a petrecut destul timp in bunastare. Ce este in spatele vietii pe aceasta
planeta? De ce suntem noi aici?
Am invatat mult despre folosirea resurselor pe care le-am gasit pe Pamant. Oare cati oameni,
m-am intrebat, cate generatii au fost necesare pentru a crea toate produsele si a le intelege
suficient pentru a construi acest avion? Si cati nu si-au petrecut intreaga viata concentrati pe
un aspect marunt, pe un singur pas, fara macar sa ridice capul de la aceasta preocupare?
Intr-o clipa, intreaga perspectiva istorica pe care Dobson mi-o prezentase mai devreme a parut
sa se integreze pe deplin in constiinta mea. Mileniul se contura cu claritate, ca si cum ar fi
facut parte din viata mea. Acum o mie de ani am trait intr-o lume in care Dumnezeu si
spiritualitatea umana erau bine definite. Apoi, acest lucru s-a pierdut, sau mai bine zis oamenii
au hotarat ca povestea era ceva mai cuprinzatoare. In consecinta, au fost trimisi exploratori
care sa descopere adevarul-adevarat si sa vorbeasca despre el, iar cand am vazut ca aceasta
dureaza prea mult, am devenit preocupati de un scop nou, material: acela de a ne crea confort.

Am descoperit ca pepitele de metal pot fi topite si modelate, formand tot felul de obiecte. Am
inventat surse de energie, mai intai aburul, apoi produsele petroliere, electricitatea si fisiunea
nucleara. Am sistematizat agricultura si productia de masa si am creat astfel stocuri foarte
mari de bunuri si uriase retele de distributie.
Motorul acestor fapte a fost chemarea progresului, dorinta individului de a-si obtine siguranta,
scopul lui intermediar, in asteptarea adevarului. Ne-am decis sa ne facem viata confortabila si
placuta, noua si copiilor nostri, iar in patru sute de ani aceasta simpla preocupare a creat
aceasta lume in care aproape orice poate fi produs si consumat. A mai aparut insa o problema:
in concentrarea noastra obsesiva asupra cuceririi naturii in scopul de a ne spori confortul, am
lasat in urma noastra resursele naturale poluate si consumate, in pragul colapsului. Nu se
poate merge mai departe pe acest drum.
Dobson are dreptate. A Doua Viziune face cu adevarat din constienta un lucru inevitabil. Am
atins climatul scopului nostru cultural. Am indeplinit ceea ce, ca si colectivitate, am hotarat ca
era de facut si pe masura ce acest lucru s-a intamplat, preocuparea a scazut si s-a desteptat in
noi altceva. Aproape ca vad incetinind avantul Epocii Moderne la apropierea sfarsitului de
mileniu. Se contureaza si se intregeste acum o obsesie veche de patru sute de ani. Am creat
mijloacele sigurantei materiale si acum pare-se ca suntem gata – croiti, de fapt – sa aflam de
ce am facut-o.
Vedeam pe fetele pasagerilor din jur semnele preocuparii, dar si strafulgerari instantanee de
constienta. Ma intreb, cati oare au remarcat de fapt aceste coincidente?