Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Acest articol este din experiența mea și după părerea mea, așa că te rog să-l tratezi ca atare.
Nu dețin niciun adevăr absolut și n-am nicio pastilă minune în buzunar, așa că verifică-ți propriul
adevăr la citirea oricărui articol.
Astăzi scriu despre rolul salvatorului și despre dorința oamenilor de a ajuta, de a fi generoși,
chiar și atunci când ceilalți vor să fie lăsați în pace.
Vampiri energetici
Cu siguranță ai auzit despre vampiri energetici, care nu au nicio legătură cu Twilight, ci cu
oamenii din jurul tău, care inconștient majoritatea, te lasă fără energie după o întâlnire, discuție,
ceartă, îmbrățișare cu ei. Categoria de vampiri energetici care se plâng toată ziua de câte ceva o
cunoști și tu și sunt ușor de identificat. Astăzi însă vreau să ne mutăm direcția spre un alt rol.
Salvatorul. Și el fură energie cu carul.
Ai câteodată impresia că știi ce trebuie să facă o persoană? Dai adesea sfaturi, chiar și atunci
când nu-ți sunt cerute? Vrei să schimbi viața oamenilor? Te enervezi când cineva este trist, îi
merge rău și nu te ascultă pe tine și sugestiile tale de îmbunătățire? Atunci îi storci și tu de
energie pe ceilalți, la fel ca și rolul victimei. Atâta că tu vrei să salvezi.
La începutul carierei mele aveam impresia că dețin niște adevăruri ce trebuie să le afle toată
lumea și implicit, să salvez pe toată lumea. La propriu. Aveam inconștient senzația că dacă
salvez 90% din popor, o salvez pe maică-mea (dintr-o frustrare că pe ea nu am reușit să o ajut),
așa că făceam gargară cu pozitivisme și le scuipam pe alții, îi trimiteam forțat pe unii la
psihologul la care eu mergeam, le dădeam în cap cu cărțile care eu le citeam. Dacă nu le citeau,
nu-i problemă. Le povesteam eu ce îi poate salva din viața lor mizerabilă.
Când mi-a spus un om drag sufletului meu “Nu poți salva pe toată lumea”, m-am enervat. Îmi
venea să-i dau în cap cu ceva, să se trezească. Cum să nu pot? TREBUIE să pot.
Atrăgeam în viața mea toți amărâții și loviții de soartă (și mă refer la viața personală acum),
îndeosebi cei care-și jucau cu aceeași perfecțiune, rolul de victimă. Eu eram mama lor, a
răniților. Abia așteptam să le pansez rănile, să le arăt eu cum se face și cum e bine. Bieții oameni
nu știau cum să mai opună rezistență, iar eu nu mai știam cum să-mi cresc rezistența. La
cicăleală. Hahaha! Acum îmi vine să râd, doar când îmi amintesc.
Nu e treaba mea
După un timp, în care mi-am rezolvat și problemele cu maică-mea și dorința de a salva un
trecut sărat de lacrimile ei, mi-am dat seama că nu pot salva 90% din popor, pentru că 90% nici
măcar nu vor să fie salvați. După ce să-i chinui? De ce să le fur din energia lor? De unde știu eu
rețeta perfectă pentru viața altuia, dacă nu-l întreb măcar “Mă omuleț, te pot ajuta cu ceva? “
Mi-am dat seama apoi, că nu e treaba mea. Pur și simplu am refuzat să mai joc rolul ăsta. A
fost greu să mă desprind de el, mi-era drag. Și totuși, mi-e atât de bine când îmi văd de treaba
mea și îi accept pe ceilalți exact așa cum sunt.
Dacă vrei să te ajut, da. O voi face. Orientându-ți atenția ta spre tine. Însă niciodată nu voi
veni spre tine ca o atotștiitoare. Pentru că știu multe și nu știu nimic, iar cu siguranță nu înțeleg
nimic din viața ta personală, decât dacă îmi permiți tu să mă descalț și să intru cu grijă în lumea
ta.
De ce vrei să ajuți?
Întrebarea care ți-o poți pune de fiecare dată când ai pornirea să întinzi o mână, este “De ce
vreau să fac asta?” Nu cumva încerc să mă salvez pe mine? Vreau eu să mă simt mai bine și mai
bun sau chiar are nevoie de ajutor cel de lângă mine?
Întreabă
O simplă întrebare poate face minuni. “Te pot ajuta cu ceva?” Sunt aici pentru tine. Te pot
ajuta? Abia dacă celălalt spune da, întinzi mâna. Nu-l forțezi, nu-l smucești.
În primul rând că omul simte că-ți pasă. Apoi, poate alege. Are dreptul să spună “Nu ai cu ce
să mă ajuți”, “Nu mulțumesc, voiam doar să mă asculți, să mă descarc” sau “Da, te rog ajută-mă,
dă-mi un sfat.”
Nu e vorba despre ei, nici despre condițiile meteo. E vorba despre tine.
Când te-ai săturat să salvezi populația planetei, poți alege să-i asculți, să-ți oferi ajutorul, cu
conștientizarea că îți poate fi refuzat și să îi privești cu iubire și compasiune. Atât. Restul nu e
treaba ta.
Ca să nu te simți epuizat lângă oamenii care se plâng, poți alege să faci doi pași în spate
(fizic), să rămâi centrat în interiorul tău sau să pleci de lângă ei.
Evită să încurci oamenii. Unii vor și trebuie să experimenteze suferința. Alții vor și trebuie să
experimenteze drama. Sau din contră. Cine ești tu să le spui ce și cum să trăiască?
Doar pentru că am reușit într-un anumit domeniu, asta nu ne dă dreptul să-i forțăm pe ceilalți
să aibă aceleași rezultate ca și noi. Lasă-i liberi!
Ce faci cu salvatorii
Dacă ai prin preajmă un om care-ți dă non-stop sfaturi și îți bagă pe gât soluții, spune-i sincer
ce simți. Spune-i că apreciezi ajutorul lui și chiar e important pentru tine (ca persoană), doar că
acum ai nevoie de spațiu și timp să te gândești tu și să alegi TU cea mai bună variantă pentru
tine.
Când în interior e liniște, afară poate să fie furtună, că tu ești calm și zâmbești în mijlocul
tunetelor. Așa că nu da vina pe vampirii și energie. Te storc, doar dacă ai și tu un rol
complementar. Și atunci, ambele tabere au ceva de învățat. Pe cont propriu, în interior.