Sunteți pe pagina 1din 4

TEORIA ȘI METODOLOGIA

INSTRUIRII ȘI EVALUĂRII

Eseu
Educația centrată pe elev
Viitorul unui sistem competent

“Educaţia este îmblânzirea unei flăcări, nu umplerea unui vas.” (Socrate)

Astăzi mai mult ca întotdeauna, într-o societate caracterizată printr-o dinamică


accelerată a schimbărilor structurale, dar și a profunzimii acestor schimbări, a plasării omului în
contextul acestor izbucniri tehnologice, ridică în permanență noi sarcini educației, cărora aceasta
trebuie să le facă față. În lumea întreagă, datorită numeroaselor realizări, există un sentiment
crescând de nesiguranță și neliniște, observând cum sub privirea noastră în dosarul naturii umane
există mai multă schimbare decât putem digera.
Educația devine un factor-cheie atunci când discutăm despre pregătirea elevilor pentru
viitor. Lumea fiind într-o continuă schimbare în ultimul secol, nici modul în care ne educăm
copiii nu putea să rămână același, astfel încât educația se adaptează nevoilor și unicității elevilor
aducând beneficii reale în formarea lor ca adulți împliniți. 
 La începutul anilor 1960 se introduce termenul de educație centrată pe elev, încercându-
se înlocuirea educației tradiționale cu cea centrată pe elev, referindu-se la ajustarea ritmului de
predare și abordării didactice la nevoile specifice ale elevului care se bazează pe câteva direcții
principale și anume: unicitatea fiecărui elev ( prin dezvoltarea de inteligențe multiple ale copiilor
respectând capacitatea de dezvoltare, ritmul, maniera de a acționa și gândi, motivațiile și
interesele lor), interactivitatea (copiii învață din ceea ce trăiesc, educația fiind un proces viu și în
continuă mișcare), mediul stimulativ (elevii au o diversitate mare de posibilități și experințe de
învățare), învățarea și dezvoltarea (domeniile de educație și dezvoltare sunt interconectate și au o
importanță egală pe tot itinerariul educațional), perfecționarea (susținem și stimulăm depășirea
limitelor și progresul armonios a tuturor deprinderilor elevului, până la atingerea potențialului
maxim). Conținutul și metodele instruirii, precum și obiectivele pot varia de la un elev la altul,
scopul principal fiind acela de a ajuta copiii să devină adulți de succes, având orientarea
potrivită.
Structura educației tradiționale are în vedere producția de masă, bazându-se pe învățarea
elevilor într-un mod fix, rigid, cu pretenția ca aceștia să se acomodeze sistemului, spre deosebire
de educația centrată pe elev prin care se oferă elevilor control și autonomie în ceea ce privește
alegerea subiectului, a ritmului de studiu și a metodelor de învățare. Elevii pot lucra în grupuri
sau individual pentru a explora probleme şi a procesa cunoştinţele, pentru a nu fi nişte receptori
pasivi ai acestora.
Educația centrată pe elev se bazează pe reducerea procesului didactic, pe necesitățile
elevilor, echitabilitate și atingerea scopului de a oferi fiecărui copil șansa de a-și valorifica
potențialul personal. Elevii au posibilitatea să colaboreze cu profesorii, înlesnindu-se astfel o
legătură apropiată și deschisă cu cadrele didactice.
Metodele moderne specifice învăţării active contribuie la dezvoltarea gândirii critice, la
dezvoltarea creativităţii, ele implică activ elevii în învăţare, punându-i în situaţia de a gândi
critic, de a produce idei şi opinii proprii argumentate și de a realiza conexiuni logice. Metodele
de învăţare centrate pe elev fac lecţiile interesante, ajută elevii să realizeze judecăţi de substanţă
și sprijină elevii în înţelegerea conţinuturilor pe care să fie capabili sa le aplice în viaţa reală.
Metode moderne de predare utilizate în cadrul orelor de chimie
Este știut faptul că tainele descoperirii chimiei nu sunt la îndemâna oricui și nu oricine
are răbdarea necesară să le înțeleagă. Plăcerea descoperirii derivă strict din competențele
profesorului de a se face înțeles cu ajutorul metodelor, procedeelor și mijloacelor de învățământ.
De cele mai multe ori mai importantă decât partea metodică este reușita profesorului de a-i
atrage pe elevi și de a-i implica direct în activitatea de învățare, astfel încât cotidianul venirii la
școală să devină interes și nu obligație. În acest sens metodele moderne de predare alături de cele
tradiționale vin în sprijinul profesorilor.
Eseul are ca scop evidenţierea metodelor şi procedeelor didactice folosite în studiul
conceptului de structură atomică prin exemple concrete aplicate la clasa de elevi şi îmbinarea
metodelor clasice cu cele moderne.
La clasa a VII-a am aplicat metoda conversației și metoda expunerii plecând de la
noțiuni generale (materie, corp, substanță, material) până am concretizat noțiunile de atom,
respectiv structură atomică.
Prin metoda conversației am dialogat cu elevii, profesorul devenind un partener care nu
doar întreabă, dar și răspunde întrebărilor elevilor. Funcție de implicarea elevilor în cadrul
lecțiilor și modul cum au perceput și asimilat informațiile am dedus avantajele și dezavantajele
metodei.
Conversația conduce la o expunere logică a temei abordate favorizând înțelegerea și nu
memorarea mecanică a cunoștințelor, produce o învățare transferabilă. De asemenea, este o
activitate dinamică și oferă șansa profesorului de a stabili nivelul cunoștințelor elevilor. Pe baza
receptivității elevilor s-a stabilit folosirea ulterioară a unor activități diferențiate. Dintre
dezavantaje menționez faptul că nu permite evaluarea învățării pentru fiecare elev în parte, este o
metodă consumatoare de timp și nu toți elevii din grup sunt implicați, astfel încât devine o
tehnică complicată.
Expunerea este o metodă prin care am comunicat elevilor pe înțelesul lor tema de
învățat cu titlul ”Structura substanțelor. Atomul”. Am utilizat toate formele expunerii:
povestirea sau narațiunea, descrierea și explicația.
Conform celor observate la clasa de elevi am stabilit că metoda expunerii permite
transmiterea ordonată a informației. Metoda expunerii permite profesorului să fie spontan și să se
adapteze la specificul temei și nivelului de inteligență al elevilor. Dezavantajele metodei derivă
din faptul că profesorul transmite cunoștințe elaborate de-a gata, elevii nu participă activ la
elaborarea noilor informații. Menținerea elevilor într-o stare de pasivitate atrage oboseala, lipsa
de atenție și scăderea randamentului.
Metoda asaltului de idei (brainstorming) se poate utiliza pentru predare, iar metoda
turul galeriei pentru evaluarea rezultatelor.
Am anunțat tema proiectului ”Atomul – noțiuni de bază”, importanța și obiectivele lui,
urmând ca fiecare dintre elevii clasei să pregătească pentru lecție un material pe coală de flip-
chart care să cuprindă informații despre tema menționată. Precizez că activitatea a fost
individuală, iar elevii au avut timp de pregătire de două săptămâni.
În ziua prezentării proiectelor fiecare poster a fost afișat pe pereții clasei ca într-o
galerie de artă. Elevii au ”vizitat” lucrările colegilor și au ascultat informațiile prezentate de
fiecare elev - ghid în parte. După ce am acumulat un număr satisfăcător de informații necesare
rezolvării temei abordate, am evaluat soluțiile propuse și am stabilit concluziile ce se impun.
Astfel, am stabilit definiția atomului, structura sa cu cele două părți componente, nucleul și
învelișul de electroni și caracteristicile atomului.
Prin utilizarea metodei asaltului de idei se urmărește dezvoltarea la elevi a creativității,
a gândirii critice, a capacității de argumentare și comunicare. Alte avantaje sunt formarea și
dezvoltarea capacității reflective. De remarcat este implicarea și participarea activă a tuturor
elevilor, sporirea încrederii în sine și a spiritului de inițiativă. Se dezvoltă un climat educațional
pozitiv.
Marele dezavantaj al metodei este că poate fi obositoare și solicitantă pentru elevi.
Implică un consum mare de timp. Reușita metodei depinde de calitățile profesorului de a
conduce discuția în direcția dorită. Propune soluții posibile de rezolvarea a problemei, nu și o
rezolvarea efectivă a acesteia.
Avantajele metodei ”turul galeriei" constau în formarea şi consolidarea la elevi a
deprinderii de ascultare activă, a capacităţii reflective și a gândirii critice. Se cultivă respectul
faţă de ceilalţi şi toleranţa. Se urmărește dezvoltarea competenţelor emoţionale, de relaționare, de
comunicare și a competențelor de evaluare și autoevaluare. 
Limitele acestei metode sunt date de tendinţa unor elevi de a se conforma la opinia
grupului sau tendinţa de dominare a grupului manifestată de anumiţi elevi, erijaţi în lideri. Elevii
care împărtășesc alte opinii pot fi marginalizați sau se autoizolează. În timpul lecției există o
dezordine aparentă.