MINISTERUL EDUCAŢIEI AL REPUBLICII MOLDOVA

MINISTERUL SĂNĂTĂŢII AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE “NICOLAE

TESTEMIŢANU“

CATEDRA PROPEDEUTICA STOMATOLOGICĂ „PAVEL GODOROJA”

TESTE

la examenul de promovare la Tehnologia confecționării protezelor dentare

Chişinău
2018

COMPLIMENT SIMPLU

1
 BIOMATERIALE

1. CS. Regimul de polimerizare a acrilatelor termo – polimerizabile este

recomandat de firma producătoare în instrucţiunea anexată, însă este
necesară respectarea următorului regim, în mediu:
A – încălzirea lentă a băii cu apă până la fierbere 30-45 min şi fierberea 30
– 45 min
B – încălzirea rapidă a băii cu apă până la fierbere şi fierberea 30 – 45 min
C – încălzirea în trepte a băii cu apă în timp de 3 ore până la fierbere şi
fierberea 1 oră
D – încălzirea în trepte a băii cu apă timp de 3 ore până la fierbere
E – începerea polimerizării în apă la temperatura 500

2. CS. Tehnica clasică de aplicare a acrilatelor termopolimerizabile în

chiuvetă prevede:
A – realizarea machetei din ceară, a tiparului şi introducerea acrilatului în
tipar
B – realizarea machetei din compozite şi schimbul cu acrilat
C – modelarea acrilatului direct pe model
D – modelarea acrilatului pe bont mobilizabil
E – modelarea mixtă a machetei

3. CS. Acrilatele autopolimerizabile se utilizează în scopul confecţionării

protezelor:
A – permanente
B – provizorii
C – faciale
D – ultra dure
E – monolite

4. CS. Compozitele moderne prevăd modelarea microprotezelor:

A – iniţial din ceară
B – iniţial din ghips
C – prin depuneri strat cu strat
D – prin depunerea unui strat integru
E – prin ambalarea machetei din ceară în chiuvetă

5. CS. Acrilatele tip Carbodent se utilizează la confecţionarea:

A – protezelor dentare permanente
B – incrustaţiilor
C – protezelor maxilo - faciale
D – implanturilor

2
E – protezelor dentare - provizorii

6. CS. Acrilatele tip Sinma – 74 se utilizează la confecţonarea protezelor:

A – mobilizabile
B – maxilo - faciale
C – totale
D – fixe
E – provizorii

7. CS. Acrilatele fluide tip Valplast, SR – ivoclar se introduc în tipar prin:

A – presare
B – turnare
C – injectare
D – suflare
E – stratificare

8. CS. Acrilatele de tip Ortosil se utilizează la confecţionarea protezelor

dentare:
A – fixe
B – mobilizabile cu căptuşeală
C – mobilizabile fără căptuşeală
D – provizorii
E – într-o şedinţă

9. CS. La prepararea acrilatelor raportul dintre monomer şi polimer este:

A – 1:1
B – 2:1
C – 1:2
D – 2:2
E – 1:3

10.CS. Ce ingredient al amestecurilor de ceară le redau plasticitate

cerurilor dentare:
A – parafina
B – ozocherita
C – ceara de albine
D – ceara sintetică
E – ceara de Carnauba

11.CS. Materialele ampretare Kromopan, Elastic şi Ypen fac parte din:

A – hidrocoloizi reversibili
B – hidrocoloizi ireversibili
C – materiale dure

3
D – materiale siliconice
E – materiale polisulfide

12.CS. Materialele amprentare din grupul alginatilor se utilizează la

amprentarea:
A – într-un timp
B – în doi timpi
C – dublă
D – în trei timpi
E – în trei timpi fără lingură amprentară

13.CS. Materialele amprentare Xantopren, Optosil şi Dentaflex fac parte

din:
A – hidrocoloizi reversibili
B – hidrocoloizi ireversibili
C – materiale dure
D – materiale siliconice
E – materiale polisulfide

14.CS. Din criteriile medico-tehnice ale materialelor amprentare fac parte:

A-să aibă o culoare plăcută
B-să fie solubile în apă potabilă
C-să nu acţioneze nociv asupra componentelor cîmpului protetic
D-să nu fie lipicioase la lingura amprentară
E-să fie lipicioase la lingura amprentară

15.CS. Oxman clasifică materialele amprentare:

A-dure
B-elastice
C-precise
D-lichide
E-semilichide

16.CS. La baza clasificării materialelor amprentare Poctolachi şi Bîrsa au

pus criteriile:
A-proprietăţile clinice ale materialelor
B-proprietăţile fizice ale materialelor
C-starea fizică a materialului la finala prizei
D-starea fizică după pregătirea materialului
E-durata timpului de priză

17.CS. Hidrocoloizii reversibili au la bază:

A-agar-agarul

4
B-sulfatul de Ca
C-sărurile Ba
D-acidul alginic
E-fosfatul trisodic

18.CS. Hidrocoloizii ireversibili sînt derivaţi a acidului:

A-clorhidric
B-sulfuric
C-alginic
D-acrilic
E-ascorbinic

19.CS. Lingura amprentară cu materialul amprentar respectiv după

întroducere în cavitatea orală se presază pe cîmpul protetic:
A-strict vertical
B-iniţial pe zona posterioară
C-iniţial pe zona anterioară
D-iniţial pe zona laterală dreaptă
E-iniţial pe zona laterală stîngă

20.CS. Hidrocoloizii ireversibili (materialele alginate) la amestic cu apa

după instrucţiune reprezintă stări coloidale:
A-viscoase
B-fluide
C-dure
D-semidure
E-disperse

21.CS. Pastele ZOE ca materiale amprentare fac parte din cele:

A-reversibile
B-ireversibile
C-elastice
D-termoplastice
E-termorezistente

22.CS. Ceara dentară pentru modelarea bazei protezelor mobilizabile este

fabricată în formă de:
A-bastonaşe
B-plăci
C-rulouri
D-ştifturi
E-arcuri

5
 23.CS. Pentru modelarea formei anatomice a dintelui la confecţionarea
coroanelor ştanţate ceara dentară furnizată în formă de bastonaşe de
culoare albasră conţine:
A-ulei special
B-parafină
C-grăsimi
D-umplutori duri
E-umplutori plastici

24.CS. Aliajele aurului cu titlul 900 conţin:

A-aur –100%
B- argint –14,0%
C-aur –90,0%
D-cupru –16,0%
E-paladiu –14,0%

25.CS. Ceara dentară incoloră sub formă de bastonaşe este utilizată la

modelarea:
A-bazei protezelor mobilizabile
B-protezelor scheletate
C-corpului de punte
D-machetei coroanei acrilice
E-machetei incrustaţiei corono-radiculare

26.CS. Materialul amprentar Gelin face parte din materiale amprentare:

A- cristalizabile
B- siliconice
C- autopolimerizabile
D- hidrocoloizi ireversibili
E- hidrocoloizi reversibili

27.CS. Aliajele crom-cobalt se utilizează la confecţionarea protezelor

dentare prin tehnica:
A- ştanţării
B- galvanoplastie
C- lipirii
D- turnării
E- sudării

28.CS. Din grupul materialelor auxiliare utilizate în protetica dentară fac

parte:
A- ceramica
B- melot-metalul

6
C- acrilatul
D- compozitele
E- aliajele metalelor nobile

29.CS. La materiale diverse utilizate în laboratorul de tehnică dentară se

referă:
A- materiale de ambalat, izolat, decapante
B- metale şi aliaje nobile
C- acrilatele pentru confecţionarea protezelor fixe
D- acrilatele pentru confecţionarea protezelor mobilizabile
E- ceramica

30.CS. Acrilatele tip Eladent-100, Ortosil, Hidrocryl sînt utilizate la

confecţionarea:
A- punţilor dentare
B- protezelor mobilizabile cu căptuşală
C- protezelor mobilizabile fără căptuşală
D- incrustaţiilor
E- coroanelor totale

LEZIUNILE ODONTALE CORONARE ŞI TEHNOLOGIA

CONFECŢIONĂRII MICROPROTEZELOR DENTARE

31.CS. Coroanele de înveliş fizionomice din acrilat sînt indicate în terapia

leziunilor odontale coronare ale dinţilor frontali cînd coroanele lor:
A-au o înălţime mică
B-sînt abraziate pînă la colet
C-au o înălţime normală
D-sînt fracturate de la colet
E-sînt afectate de carie dentară

32. CS. Grosimea pereţilor coroanei de porţelan (ceramică) trebuie să fie

minim de:
A-0,5mm
B-1,0mm
C-1,5mm
D-2,0mm
E-2,5mm

33. CS. Pentru obţinerea unei retentivităţi satisfăcătoare a coroanei din porţelan
(ceramică) bontul preparat trebuie să alcătuiască din lungimea coroanei clinice:
A-2/3

7
B-1/3
C-1/2
D-1/4
E-1/5

34. CS. La prepararea dintelui sub coroană de înveliş din porţelan (ceramică) în
zona coletului se va prepara un prag circular cu o lăţime de:
A- 0,2-0,3 mm
B- 0,4-0,5 mm
C- 0,6-0,7 mm
D- 0,8-1,2 mm
E- 2,0 mm

35.CS. La prepararea dintelui sub coroana de înveliş din porţelan (ceramică) în

zona coletului se va prepara un prag circular sub un unghi de:
A-500
B-600
C-700
D-800
E-900
36.CS. Metoda clasică de preparare sau şlefuire a dintelui sub coroane
fizionomice din porţelan (ceramică) începe cu suprafeţele:
A-vestibulare
B-proximale
C-orale
D-ocluzale
E-nu are importanţă

37.CS. Metoda mecanică de retracţie gingivală la confecţionarea coroanelor

fizionomice din porţelan (ceramică) sau metalo-ceramică prevede utilizarea:
A-coroanelor de substituţie
B-capelor din acrilate
C-instrumentelor speciale
D-frezelor sferice
E-frezelor cilindrice

38.CS. Metoda chimică de retracţie gingivală la confecţionarea coroanelor

fizionomice din porţelan (ceramică) sau metalo-ceramică prevede utilizarea:
A-firelor de bumbac îmbibate cu soluţie de efedrină 5%
B-firelor de bumbac îmbibate cu etanol 900
C-firelor de bumbac îmbibate cu apă distilată
D-firelor de bumbac uscate
E-firelor de matasă uscate

8
39.CS. Modelul de lucru la confecţionarea coroanelor fizionomice din porţelan
(ceramică) se va confecţiona:
A-din ghips medical cu bonturi nemobilizabili din acelaşi material
B-din ghips medical cu bonturi mobilizabili din acelaşi material
C-din superghips cu bonturi nemobilizabili
D-din superghips cu bonturi mobilizabili
E-nu are importanţă materialul

40.CS. Folia de platină la confecţionarea coroanei fizionomice din porţelan

(ceramică) are o grosime de:
A-0,025mm
B-0,25mm
C-0,5mm
D-0,75mm
E-1,0mm

41.CS. La prepararea dintelui pentru coroana tip Jacket din acrilat sau
compozite pragul cervical se va realiza:
A-subgingival
B- paralel festonului gingival
C-la dorinţa pacientului
D-la dorinţa medicului
E-la decizia consiliului

42.CS. Macheta pentru componenta metalică a coroanei mixte metalo-ceramice

se va modela din ceară cu o grosime de:
A- 0,1-0,2mm
B- 0,3-0,4mm
C- 0,5-0,6mm
D- 0,7-0,8mm
E- 1,0mm

43.CS. Componenta metalică a coroanei mixte metalo-ceramice se va

confecţiona din:
A-aur pur
B-aur cu titlul 900
C-oţel inoxidabil
D-aliaj crom-cobalt
E-nu are importanţă

44.CS. Ceramica dentară se arde:

A-în cuptoare speciale cu vid

9
B-în cuptoare speciale fără vid
C-la flacăra sursei de căldură
D-cu aparatul de lipire
E-ceramica dentară se topeşte

45.CS. La confecţionarea coroanei fizionomice Jacket din porţelan (ceramică)

primul strat de ceramică care se aplică pe căpăcelul din platină este:
A-dentina
B-smalţul
C-opacul
D-cuarţul
E-nu are importanţă

46.CS. Placajul din acrilat aderă la componenţa metalică turnată a coroanei

mixte metaloacrilice datorită:
A-lipirii
B-fenomenelor chimice
C-unei perfecte presări a placajului
D-prezenţei elementelor retentive
E-prezenţei micromagniţilor

47.CS. Cercetările efectuate de Gh.Bîrsa şi I.Postolachi au demonstrat că o

adaptare intimă a coroanei metaloceramice la pragul cervical se obţine cînd
el este preparat sub un unghi:
A-ascuţit
B-drept
C-optuz
D-concav
E-înalt

48.CS. Sablarea componentei metalice a coroanei mixte metaloceramice se

efectuiază cu pulbere de corund pe baza oxidului de:
A-siliciu
B-fier
C-aluminiu
D-titan
E-argint

49.CS. Sablarea componentei metalice a coroanei mixte metaloceramice se

efectuiază în scopul:
A-asigurării aderării ceramicei la metal
B-degrasării componentei metalice

10
C-micşorării grosimei componentei metalice
D-creării microperforaţiilor necesare
E-controlului calităţii componentei metalice

50.CS. Coroanele metalice turnate sînt indicate:

A – pe dinţii frontali
B – pe dinţii laterali
C – pe orice dinte
D – pe dinţi mobili de gr. III
E – pe dinţii fragili

51.CS. La pregătirea dintelui pentru coroană fizionomică din ceramică din

înălţimea coroanei se şlefueşte:
A – 3/4
B – 1/3
C – 1/2
D – 1/4
E – 2/3

52.CS. Tehnica modernă de confecţionare a coroanelor fizionomice din

compozite (Isosit) prevede:
A – modelarea machetei din ceară incolor
B – modelarea machetei din ceară roz
C – modelarea machetei din acrilate autopolimerizabile
D – modelarea machetei din ceară calibrată
E – modelarea directă strat cu strat a pastei compozite de culori adecvate

53.CS. Coroanele mixte metalo-ceramice şi metalo-acrilice cu componenta

metalică turnată sînt indicate:
A – pe dinţi scurţi
B – pe dinţi cu distrucţii mari
C – pe dinţi mobili de gr. III
D – indiferent de vîrstă
E – ca microproteze unidentare şi ca element de agregare în punţile
dentare

54.CS. Grosimea componentei metalice în coroana M/C este de:

A – 1,5 – 2 mm
B – 1,0 – 1,2 mm
C – 0,5 – 0,8 mm
D – 0,3 – 0,4 mm
E – 0,1 – 0,2 mm

11
55.CS. Grosimea componentei fizionomice în coroana M/C este de:
A – 0,8 – 2,0 mm
B – 2,5 – 2,8 mm
C – 3,0 – 3,5 mm
D – 3,6 – 3,8 mm
E – 3,8 – 4,0 mm

56.CS. Coroana ecuatorială are limitele:

A – supraecuatorial
B – infraecuatorial
C – în limitele ecuatorului
D – în limitele zonei ocluzale
E – în limitele zonei cervicale

57.CS. Coroana telescopată este indicată:

A – ca microproteză unidentară
B – ca element în diferite şini fixe
C – ca element de fixare în protezele parţiale mobilizabile
D – ca element de fixare în protezele totale
E – ca microproteză bidentară

58.CS. Pivotul coroanei de substituţie trabuie să aibă o grosime de:

A – 1- 1,2 mm
B – 2 – 2,5 mm
C – 2,5 – 3,0 mm
D – 0,3 – 0,5 mm
E – n-are importanţă

59.CS. Incrustaţiile (inlay-urile) prezintă proteze dentare:

A-bidentare fixe
B-bidentare mobilizabile
C-tridentare
D-unidentare fixe
E-unidentare mobilizabile

60.CS. Incrustaţiile (inlay-urile) sînt indicate în tratamentul:

A-pulpitelor
B-prezenţei breşelor arcadelor dentare
C-leziunilor odontale coronare
D-anomaliilor dento-maxilare
E-afecţiunilor articulaţiei temporo-mandibulare

12
61.CS. Incrustaţiile după materialele din care sînt confecţionate pot fi din:
A-ceară dentară
B-ceară de albine
C-cauciuc vulcanizat
D-cauciuc nevulcanizat
E-aliajele metalelor inobile

62.CS. Inlay-ul prezintă o microproteză:

A-extratisulară
B-intratisulară
C-mixtă
D-totală
E-cervicală

63.CS. Onlay-ul prezintă o microproteză:

A-utilizată numai pe dinţii temporari
B-intratisulară
C-extratisulară
D-punctiformă
C-fără extremităţi

64.CS. Pinlay-ul prezintă o microproteză:

A-de acoperire coronară totală
B-intratisulară cu pivot
C-intratisulară fără pivot
D-extratisulară
E-intra-extratisulară

65.CS. Conform destinaţiei incrustaţiile (inlay-urile) pot fi:

A-ca element de agregare a diferitor lucrări protetice
B-ca elemente provizorii de protecţie a pulpei
C-ca elemente provizorii de protecţie paradontală
D-ca elemente multidentare
E-ca elemente în protezele totale

66.CS. Conform numărului suprafeţelor dintelui ce vin în contact cu incrustaţia

extratisulară deosebim incrustaţii:
A- suspendate
B- punctiforme
C- monofeţe
D- tangenţiale
E- oblice

13
67.CS. Conform modului de modelare a machetei incrustaţiei deosebim tehnici:
A-directă
B-precisă
C-în doi timpi
D-provizorie
E-permanentă

68.CS. Din aliajele aurului la confecţionarea incrustaţiilor (inlay-urilor) se

utiliziază titlul:
A-1000
B-750 cu platină
C-750 fără platină
D-700
E-583

69.CS. Coroanele de înveliş trebuie să corespundă următoarelor cerinţe:

A-să refacă funcţia glandelor salivare
B-uşor să se deplaseze din cavitatea orală de către pacient
C-să fie uşor înclinate oral
D-să reconstituie punctele de contact proximale
E-uşor să se supuie sterilizării

70.CS. Coroanele de înveliş sînt indicate:

A-la dorinţa pacientului
B-ca elemente de agregare în punţile dentare
C-ca elemente de protecţie a acţiunii nocive a razelor UV
D-ca elemente de profilaxie a afecţiunilor paradontale
E-pe dinţi mobili de gradul III

71.CS. După destinaţie coroanele de înveliş pot fi:

A-de protecţie sau provizorii
B-de refacere a lăţimii arcadei dentare
C-de refacere a funcţiei analizatorice a cavităţii orale
D-de lichidare a proceselor inflamatorii în periodonţiu
E-de lichidare a proceselor inflamatorii a fibromucoasei

72.CS. Coroanele de înveliş pot fi confecţionate din următoarele metale:

A-Au
B-Cu
C-Ti
D-Ag

14
E-Cr

73.CS. La confecţionarea coroanelor de înveliş din acrilate se utilizează:

A-sinma-74
B-acrel
C-ftorax
D-acronil
E-bacril

74.CS. Avantajele coroanelor confecţionate prin tehnica turnării şînt:

A-fizionomice
B-semifizionomice
C-redau cu o mare exactitate suprafeţele ocluzale
D-fiziologice
E-igienice

75.CS. Coroanele întreg turnate cu grosimea dirijată au pereţii cu grosimea de:

A- 0,1-0,2 mm
B- 0,3-0,4 mm
C- 1-1,5 mm
D- 2,0 mm
E- 2,2 mm

76.CS. Coroana de înveliş ecuatorială este indicată pe:

A-incisivi
B-canini
C-molari
D-dinţi timpurii
E-dinţi mobili de gradul III

77.CS. Coroana metalică telescopată prezintă o lucrare protetică:

A-unitară
B-dublă
C-triplă
D-provizorie
E-transparentă

78.CS. La confecţionarea coroanelor fizionomice din ceramică modelul se va

realiza cu dinţi:
A-mobilizabili
B-nemobilizabili
C-din ghips medical
D-ceară dentară specială

15
E-ceară de albine

79.CS. Tehnica clasică de confecţionare a coroanelor din acrilat prevede

următoarele etape de laborator:
A-prepararea dintelui stîlp şi amprentarea
B-modelarea machetei viitoarei coroanei din ceară specială
C-modelarea machetei viitoarei coroanei din acrilat autopolimerizabil
D- modelarea machetei viitoarei coroanei din ceară de albine
E- modelarea machetei viitoarei coroanei din ceară vegetală

80.CS. Penrtu confecţionarea coroanei metalo- ceramice e necesar de un model

de lucru confecţionat din:
A- gips medical fără dinţi mobilizabili
B- gips medical cu dinţi mobilizabili
C- supergips cu dinţi mobilizabili
D- supergips fără dinţi mobilizabili
E- ceramică

81.CS. Pentru confecţionarea coroanei Jacket din porţelan (ceramică) modelul

de lucru se v-a confecţiona din:
A- gips medical cu dinţi mobilizabili
B- supergips fără dinţi mobilizabili
C- gips medical fără dinţi mobilizabili
D- supergips cu dinţi mobilizabili
E- aliaje uşor fuzibile

EDENTAŢIA PARŢIALĂ ŞI TEHNOLOGIA CONFECŢIONĂRII

PUNŢILOR DENTARE

82.CS. Absenţa dinţilor 8 la mandibulă va corespunde următoarei clase a

edentaţiei parţiale după Kennedy:
A–I
B – II
C – III
D – IV
E – nu este edentaţie parţială

83.CS. Absenţa incisivilor centrali superiori v-a corespunde următoarei clase a

edentaţiei parţiale după Kennedy:

16
A – nu este edentaţie parţială
B–I
C – II
D – III
E – IV

84.CS. Absenţa unilaterală a molarilor la maxilă v-a corespunde următoarei

clase a edentaţiei parţiale după Kennedy:
A–I
B – II
C – III
D – IV
E–V

85.CS. Absenţa bilaterală a molarilor la mandibulă v-a corespunde următoarei

clase a edentaţiei parţiale după Kennedy:
A–I
B – II
C – III
D – IV
E–V

86.CS. Absenţa primului molar din stînga la mandibulă v-a corespunde

următoarei clase a edentaţiei parţiale după Kennedy:
A–I
B – II
C – III
D – IV
E–V

87.CS. Prezenţa molarului 3 la mandibula din stînga şi absenţa tuturor celorlalţi

dinţi
v-a corespunde următoarei clase a edentaţiei parţiale după Kennedy:
A–I
B – II
C – III
D – IV
E–V

88.CS. Absenţa bilaterală a primilor molari la maxilă v-a corespunde

următoarei clase a edentaţiei parţiale după Kennedy:
A–I
B – II

17
C – III
D – IV
E–V

89.CS. La prezenţa numai a molarilor 3 la mandibulă edentaţia parţială v-a

corespunde următoarei clase după Kennedy:
A–I
B – II
C – III
D – IV
E–V

90.CS. Corpul de punte suspendat este indicat la restabilirea integrităţii

arcadelor dentare:
A – în zonele laterale
B – în zona frontală
C – în orice zonă
D – în zonele fronto-laterale
E – în zonele fără atrofia apofizei alveolare

91.CS. Corpul de punte în formă de semişa este indicat în punţile dentare:

A – demontabile
B – din două bucăţi
C – mobilizabile
D – acrilice
E – metaloceramice

92.CS. Forma corpului de punte depinde nu numai de topografia breşei dar şi

de:
A – înălţimea dinţilor limitrofi breşei
B – starea coronară a dinţilor limitrofi breşei
C – lăţimea apofizei alveolare
D – gradul de atrofie a apofizei alveolare
E – tipul de ocluzie

93.CS. Corpul de punte în semişa se recomandă la confecţionarea punţilor

dentare:
A – mobilizabile
B – din 2 bucăţi
C – acrilice
D – din M/C
E – demontabile

18
94.CS. Spaţiul fiziologic de inocluzie este individual şi variază de la:
A – 1,0 – 6,0 mm
B – 7,0– 8,0 mm
C – 9,0-10,0 mm
D – 11,0–12,0 mm
E – mai mult de 12,0 mm

95.CS. Cea mai rezistentă punte dentară va fi:

A- din fier
B- din Au titlul 916
C- din Cu
D- confecţionată galvanoplastic
E- din aliaj Cr-Co

96.CS. După aspectul fizionomic punţile dentare pot fi:

A- suspendate
B- punctiforme
C- semifizionomice
D- lipite
E- întreg turnate

97.CS. Corpul de punte are formă :

A- ovală
B- de semicasetă
C- semiovală
D- aplatizată
E- alungită

98.CS. Corpul punţii dentare mobilizabile are formă de:

A- cupă
B- şa
C- semioval
D- patrat
E- cub

99.CS. După metoda confecţionării punţile dentare pot fi:

A- sculptate
B- frezate
C- polimerizate
D- ştanţate
E- electro-galvanice

19
100. CS. Corpul de punte dintr-o bucată trebuie să fie:
A-din două aliaje
B- din trei aliaje
C- din acelaş material ca şi elementele de agregare
D- elastic
E- plastic

101. CS. Suprafaţa mucozală a corpului de punte trebuie să fie:

A- poroasă
B- ascuţită
C- groasă
D- subţire
E- netedă

102. CS. Corpul la puntea dentară m/a total fizionomică este:

A- faţetat vestibular
B- sub formă de cupă
C- sub formă de semicupă
D- sub formă de bară rotundă
E- cu elemente retentive pe toate suprafeţele

103. CS. Ce elemente retentive în puntea dentară m/a cu componenta

metalică întreg turnată pot fi:
A- butoni
B- magniţi
C- lacuri
D- clei cpecial
E- clei silicat

104. CS. După aspectul fizionomic deosebim punţi dentare:

A- metalice
B- galvanoplastice
C- din aur
D- din argint
E- parţial fizionomice

105. CS. După modul de fixare punţile dentare pot fi:

A-mobilizabile
B-fixate prin magneţi
C-sudate
D-lipite
E-solidarizate

20
106. CS. Cerinţele către coroane ca elemente de ancorare a punţilor dentare
fixe sunt:
A- să fie lucioase
B- să fie netede
C- să fie lipicioase
D- să repete forma dinţilor ancoră
E- să nu repete forma dinţilor ancoră

107. CS. Punţile dentare fixe sînt piese protetice:

A- ce transmit forţele funcţionale asupra parodontului dinţilor stîlpi
B- ce transmit forţele funcţionale asupra substratului mucoosos
C- ce transmit forţele funcţionale pe cale mixtă
D- standarte
E- de o singură folosinţă la actul de masticaţie

108. CS. Suprafaţa mucosală a corpului de punte se modelează în raport de:

A- înălţimea coronară a dinţilor vecini
B- dinţii antagonişti
C- tipul ocluziei
D- numărul dinţilor vecini
E- situaţia clinică

EDENTAŢIA PARŢIALĂ ŞI TEHNOLOGIA CONFECŢIONĂRII

PROTEZELOR PARŢIALE MOBILIZABILE

109. CS. Fibromucoasa sănătoasă cu grosime şi rezilienţă moderată, conform

clasificării Supple corespunde clasei:
A–I
B – II
C – III
D – IV
E–V

110. CS. Fibromucoasa hipertrofiată, mobilă, flotantă, conform clasificării

Supple corespunde clasei:
A–I
B – II
C – III

21
D – IV
E–V

111. CS. Fibromucoasa atrofiată, subţire cu un grad de rezilienţă redus

conform clasificării Supple corespunde clasei:
A–I
B – II
C – III
D – IV
E–V

112. CS. Conform clasificării Liund zona glandulară a fibromucoasei

cîmpului protetic la maxilă este situată:
A – pe coama apofizei alveolare
B – în zona mediană a palatului dur
C – în zona rugilor palatine
D – în treimea posterioară a bolţii palatine
E – în zonele periferice ale proceselor alveolare

113. CS. Fibromucoasa cîmpului protetic la maxilă subţire şi sensibilă la

presiuni, conform clasificării Liund corespunde:
A – zonei periferice a apofizelor alveolare
B – zonei rugilor palatine
C – zonei mediane
D – zonei glandulare
E – zonei apofizelor alveolare

114. CS. Rezilienţa fibromucoasei cîmpului protetic după diferiţi autori în

diferite zone variază între:
A – 10 –12 mm
B – 8,0 – 9,0 mm
C – 7,0 – 5,0 mm
D – 4,0 – 3,0 mm
E – 2,5 – 0,4 mm

115. CS. Croşetele în protezele parţiale mobilizabile acrilice se

confecţioanează din sîrmă de Wiplă cu diametrul:
A – 2,0 – 2,5 mm
B – 1,5 – 2,0 mm
C – 0,6 – 0,8 mm
D – 0,2 – 0,4 mm
E – nu are importanţă

22
116. CS. Limitele protezei parţiale mobilizabile acrilice la mandibulă în zona
tuberculilor piriformi:
A – îi acoperă în totalitate
B – îi acoperă cu 1/2
C – îi acoperă cu 2/3
D – nu ajunge la limita lor mezială
E – îi acoperă în funcţie de valoarea lor protetică

117. CS. Conectorul principal al protezei parţiale mobilizabile acrilice are o

grosime de:
A – 0,5 mm
B – 1,0 mm
C – 1,5 mm
D – 2,0 mm
E – 3,0 mm

118. CS. Protezele parţiale mobilizabile pot fi confecţionate:

A – numai în edentaţiile terminale bilaterale
B – numai în edentaţiile terminale unilaterale
C – numai în edentaţiile frontale
D – numai în edentaţiile intercalate
E – în orice tip de edentaţie parţială

119. CS. Destinaţia conectorului principal în protezele parţiale mobilizabile

scheletate este:
A – fixarea dinţilor artificiali
B – unirea elementelor dentare cu şeile protezei
C – unirea şeilor protezei
D – fixarea elementelor de ancorare şi stabilizare
E – micşorarea dimensiunilor bazei protezei

120. CS. Avantajele şeilor metalice incluse în acrilat în protezele parţiale

mobilizabile scheletate:
A – nu traumează fibromucoasa
B – sunt fizionomice
C – sunt fiziologice
D – permit corecţia şi rebazarea
E – sunt igienice

121. CS. Lăţimea conectorului principal în proteza parţială mobilizabilă

scheletată prezentat de plăcuţă la maxillă este de:
A – 3,0-4,0 mm
B – 5,0 mm

23
C – 6,0-8,0 mm
D – 9,0-10,0 mm
E – mai mult de 10 mm

122. CS. Grosimea conectorului principal în proteza parţială mobilizabilă

scheletată prezentat de plăcuţă la maxilă este de:
A – 0,2 mm
B – 0,4-0,5 mm
C – 6,0-7,0 mm
D – 8,0-10,0 mm
E – 1,0-2,0 mm

123. CS. Conectorul principal în proteza parţială mobilizabilă scheletată

prezentat de plăcuţă la maxilă este plasat:
A – în zona palatinală posterioară
B – pe versantele interne a apofizelor alveolare
C – în zona torusului palatinal
D – în zona liniei Ah
E – în orice zonă

124. CS. Conectorul principal în proteza parţială mobilizabilă scheletată

prezentat de bară la mandibulă este plasat:
A – la 3-4 mm de festonul gingival şi cu 2 mm de la nivelul fundului de sac
lingual
B – la 1-2 mm de festonul gingival şi la nivelul fundului de sac lingual
C – în zona coletului dinţilor restanţi
D – în zona ecuatorială a dinţilor laterali
E – nu are importanţă locul plasării

125. CS. Conectorul principal în proteza parţială mobilizabilă scheletată

prezentat de bară la mandibulă în sens antero-posterior va fi plasat în raport
de:
A – implantarea dinţilor restanţi
B – înălţimea dinţilor restanţi
C – lăţimea procesului alveolar
D – orientarea versantului lingual al procesului alveolar
E – nu are importanţă nici un factor

126. CS. În protezele parţiale mobilizabile scheletate cu sprijin preponderent

dento-paradontal conectorul principal la maxilă prezentat de plăcuţe are
următorul raport cu mucoasa:
A – este distanţat cu 5,0 mm
B – este distanţat cu 8,0 mm

24
C – este distanţat cu 1,0 mm
D – este distanţat cu 1,2 mm
E – are contact intim cu mucoasa

127. CS. Pentru prevenirea înfundării în fibromucoasa cîmpului protetic a

conectorului principal prezentat de bară în proteza parţială mobilizabilă
scheletată la mandibulă el este distanţat de la ea cu:
A – 2,0-3,0 mm
B – 4,0 mm
C – 0,5 mm
D – 0,6 mm
E – în raport de gradul de rezilienţă

128. CS. Destinaţia conectorilor secundari în proteza parţială mobilizabilă

scheletată este:
A – unirea şeilor protezei
B – unirea elementelor dentare cu porţiunile mucosale
C – unirea croşetelor în bloc
D – ocolirea formaţiunilor anatomice
E – ocolirea frenurilor buzelor şi a limbii

129. Conectorii secundari în proteza parţială mobilizabilă scheletată se

plasează:
A – pe suprafeţele ocluzale ale dinţilor
B – pe versantele interne ale proceselor alveolare
C – pe procesele alveolare
D – pe feţele proximale ale dinţilor ancoră
E – pe centrul apofizelor alveolare

130. CS. Pintenul ocluzal în croşetul tip Ackers trebuie să aibă grosime de:
A – 5,0-8,0 mm
B – 1-1,5 mm
C – 2,0 mm
D – 2,5 mm
E – nu are importanţă

131. CS. Croşetul Bonwill are următoarele braţe:

A – două retentive, două opozante, două ocluzale
B – două retentive, două opozante, unul ocluzal
C – două retentive, unul opozant, două ocluzale
D – două retentive, trei opozante, unul ocluzal
E – numai unul retentiv, unul opozant şi unul ocluzal

25
132. CS. Croşetul inelar Jackson este indicat în următoarele clase ale
edentaţiei parţiale după Kennedy:
A–I
B – II
C – VI
D – IV
E– V

133. CS. În edentaţia frontală de cl. IV Kennedy cînd breşa arcadei dentare
este limitată de primii premolari elementele de ancorare ale protezei parţiale
mobilizabile scheletate vor fi plasate:
A – pe primii molari bilateral
B – pa primii premolari bilateral
C – pe ambii premolari şi primul molar unilaterali
D – pe toţi dinţii bilaterali prezenţi
E – nu are importanţă numărul dinţilor ancoră

134. CS. Axul de inserţie şi dezinserţie a protezei parţiale mobilizabile

scheletate este:
A – direcţia de aplicare şi înlăturare a protezei
B – întroducerea protezei în cavitatea bucală
C – aplicarea protezei pe model
D – studierea protezei în paralelograf
E – studierea protezei vizual

135. CS. Ce prezintă axul de inserţie şi dezinserţie a protezei parţiale

mobilizabile scheletate:
A – calea de aplicare şi înlăturare a protezei de pe cîmpul protetic fără
obstacole
B – calea de aplicare şi înlăturare a protezei de pe cîmpul protetic cu obstacole
C – calea de aplicare şi înlăturare a protezei cu obstacole considerabile
D – calea relativă de aplicare a protezei în cavitatea orală
E – calea relativă de înlăturare a protezei din cavitatea orală

136. CS. Destinaţia retentivometrelor la studiul modelelor în paralelograf este

determinarea:
A – axului de inserţie a protezei
B – axului de dezinserţie a protezei
C – punctului extremităţii braţului retentiv al croşetei
D – lăcaşilor pentru pintenii ocluzali
E – poziţiei modelelor

137. CS. Determinarea ecuatorului protetic în paralelograf se efectuază cu tija:

26
A – detectoare
B – răzuşă
C – retentivometrică
D – portcreion
E – suplimentară

138. CS. Culisele ca sistem special de fixare a protezelor parţiale moblizabile

scheletate sînt alcătuite din:
A – numai matrice
B – numai patrice
C – matrice şi patrice
D – inele
E – benzi supracingulare

139. CS. Croşetul continuu utilizat în edentaţiile parţiale cl. I Kennedy este şi
un element:
A – fiziologic
B – antibascular
C – antivibrator
D – antiinflamator
E – antialergic

140. CS. Croşetul continuu în edentităţiile parţiale cl. I Kennedy este plasat în
zona dinţilor frontali:
A – gingival
B – la colet
C – supracingular
D – în apropierea marginelor incisivale
E – supraocluzal

141. CS. Croşetul continuu în edentităţiile parţiale mandibulare cl. IV

Kennedy în zona dinţilor laterali este plasat:
A – gingival
B – subecuatorial
C – în zona ecuatorului
D – supraecuatorial
E – supraocluzal

142. CS. Croşetul în “T” cu conector secundar prelungit reduce influenţa

negativă a forţelor funcţionale în proteza parţială mobilizabilă scheletată:
A – asupra fibromucoasei
B – asupra substratului osos
C – asupra dinţilor stîlpi

27
D – asupra dinţilor antagonişti
E – bolţii palatine

PROTEZE PARŢIAL MOBILIZABILE SCHELETIZATE

143. CS. Pentru proteza parţială mobilizabilă scheletată e caracteristic:

A- că părţile componente sînt solidarizate într-o unitate comună
B- că şeile sînt situate în spaţiile edentate fără conexiune cu alte elemente
C- conectorul acrilic este armat cu metal
D- conectorul principal este din acrilat
E- transmiterea presiunii funcţionale numai suportului muco-osos

144. CS. Componenta metalică a şeii protezei parţiale mobilizabile scheletate

poate fi:
A- inclusă în acrilat
B- ovală
C- suspendată
D- punctiformă
E- tangenţială

145. CS. Componenta metalică a şeii protezei parţiale mobilizabile scheletate

dacă nu este inclusă în acrilat atunci ea:
A- are contact cu fibromucoasa
B- nu are contact cu fibromucoasa
C- este suspendată
D- uşor plată
E- uşor convexă

146. CS. Elementul de legătură dintre şeile protezei parţiale mobilizabile

scheletate (conectorul principal) trebuie să posede:
A- elasticitate maximă
B- plasticitate
C- fragilitate
D- duritate
E- luciu

147. CS. Conectorul principal al protezei parţiale mobilizabile scheletate în

formă de bară la mandibulă în secţiune are formă:
A- triunghiulară
B- patrată
C- pentagon

28
D- trapezoidală
E- ovală

148. CS. La maxilă conectorul principal al protezei parţiale mobilizabile

scheletate în formă de bară în secţiune are formă:
A- semipatrată
B- semiovală
C- triunghiulară
D- patrată
E- asimetrică

149. CS. Grosimea conectorului principal al protezei parţiale mobilizabile

scheletate la mandibulă prezentat de bară trebuie să fie:
A- 0,5-1,0 mm
B- 1,5-2,0 mm
C- 3,0 mm
D- 4,0 mm
E- 5,0 mm

150. CS. Cerinţe către plăcuţe ca conector principal al protezei parţiale

mobilizabile scheletate la maxilă se referă:
A- grosimea 0,4-0,5 mm
B- lăţimea mai mică de 3,0 mm
C- este situată la distanţă de 0,5 mm de la suprafaţa mucoasei palatului moale
D- să fie elastică
E- să fie fragilă

151. CS. Zonele de plasare a conectorului principal în formă de bară a

protezei parţiale mobilizabile scheletate la maxilă:
A- în zona frontală
B- în treimea anterioară a palatului dur
C- în treimea anterioară a zonei posterioare a palatului dur
D- în zona liniei “A”
E- în zona palatului moale

152. CS. Lăţimea plăcuţelor ca conector principal în proteza parţială

mobilizabilă scheletată la maxilă:
A- 5,0 mm
B- 6,0 mm
C- 7,0 mm
D- 8,0 mm
E- 10 mm şi mai mult

29
153. CS. Care din croşetele mai jos numite pot fi confecţionate din sîrmă:
A- Kemeny
B- Jackson
C- Ackers
D- Bonwill
E- Ney

154. CS. Croşetele turnate după Lejoyeux trebuie să corespundă următoarelor

cerinţe:
A- să cuprindă mai mult de 1800 din cercumferinţa dintelui
B- să cuprindă mai puţin de 1800 din cercumferinţa dintelui
C- să dezvolte o forţă continue orizontală asupra dintelui ancoră
D- toate părţile componente ale croşetei trebuie să se situieze în 1/3 ocluzală
E- se aplică pe dinţii ancoră cu starea paradontală nefavorabilă

155. CS. Croşetul Adams se confecţionează prin:

A- turnare
B- îndoire
C-mixt
D-polimerizare
E-presare

156. CS. Ce elemente de fixare, menţinere şi stabilizare a protezelor

mobilizabile scheletate pot fi utilizate din cele indicate:
A- capse
B- camere de vid
C- cameră fără vid
D- magneţi
E- balamale

157. CS. Mijloacele care se opun deplasărilor protezei parţiale mobilizabile

scheletate:
A- Elementele de menţinere, sprigin şi stabilizare
B- dinţii artificiali
C- şeile protezei
D- conectorul principal
E- conectorii secundari

158. CS. Ce elemente de fixare a protezelor parţiale mobilizabile scheletate

pot avea formă în “T”:
A- bara la sistem Dolder-Rumpel
B- capsa
C- telescoapele

30
D- disjunctorii de forţă
E- culisele

159. CS. Şeile protezelor parţiale mobilizabile scheletate se confecţionează

din:
A- ceară
B- acrilat elastic
C- compozite
D- acrilate termopolimerizabile
E- mase poliesterice

160. CS. Pentru lustruirea protezelor parţiale mobilizabile scheletate se va

folosi:
A- filţuri conice
B- carborundul
C- vazelina
D- uleiul vegetal
E- filţuri triunghiulare

161. CS. Pentru dublarea modelului deretentivizat este necesar de:

A- vacum-malaxor
B- paralelograf
C- chiuvetă specială
D- chiuvetă obişnuită
E- ghips

162. CS. La confecţionarea scheletului metalic a protezei parţiale mobilizabile

scheletate prin turnare se foloseşte sursa de topire a aliajului:
A- electro-galvanică
B- aparatul de lipire
C- curentul de fregvenţă înaltă
D- aparatul de sudare
E- spirtiera

163. CS. Ca antioxidant la lipirea elementelor scheletului metalic al protezei

parţiale mobilizabile scheletate se utilizează:
A- heliu
B- criptonul
C- argonul
D- xenonul
E- boraxul

31
164. CS. Conceperea defenitivă a construcţiei protezei parţiale mobilizabile
scheletizate se efectuiază la etapa:
A- examenului pacientului
B- examinarea modelului de studiu vizual
C- preconizarea planului de tratament
D- analiza modelului de lucru la paralelograf
E- la etapa dublării modelului

165. CS. Croşetul Bonwill are:

A- un braţ elastic în formă de “L”
B- un braţ elastic în formă de “G”
C- două braţe retentive
D- un pinten ocluzal
E- un braţ opozant

166. CS. Modelul de lucru a protezei parţiale mobilizabile scheletate se

confecţionează după amprenta:
A- documentară
B- de diagnostic
C- funcţională
D- standart
E- parţială

167. CS. Edentaţia parţială congenetală se caracteriziază prin:

A-absenţa mugurilor dentari a dinţilor de minte la un maxilar
B- absenţa mugurilor dentari a dinţilor de minte la ambele maxilare
C-extracţia a cîţiva dinţi la un maxilar
D-extracţia a cîţiva dinţi la ambele maxilare
E-absenţa mugurilor dentari a cîţiva dinţi pe un maxilar

168. CS. Edentaţia parţială congenetală este considerată ca o edentaţie:

A-primară
B-secundară
C-unilaterală
D-bilaterală
E-totală

169. CS. Edentaţia parţială congenitală clinic se manifestă ca:

A-anodonţie
B-hipodonţie
C-hiperdonţie
D-macrodonţie

32
E-microdonţie

170. CS. Absenţa parţială a mugurilor dentari pe un maxilar este:

A-hipodonţie
B-hiperdonţie
C-anodonţie
D-microdonţie
E-macrodonţie

171. CS. Absenţa totală a mugurilor dentari pe un maxilar este:

A-hipodonţie
B-anodonţie
C-hiperdonţie
D-macrodonţie
E-microdonţie

172. CS. Pentru edentaţia parţială primară este caracteristic absenţa dinţilor ca
urmare a:
A-extracţiei
B-traumatismului
C-absenţei mugurilor dinţilor
D-abraziuni patologice a dinţilor
E-avitaminozei

173. CS. Edentaţia parţială falsă se caracteriziază prin absenţa dinţilor ca

urmare a:
A-retenţiei dinţilor în profunzimea osului
B-extracţiei
C-absenţei mugurilor dinţilor
D-traumatismului
E-fracturii coroanelor

174. CS. Anodonţia se caracteriziază prin:

A-absenţa parţială a dinţilor extraşi pe una din arcadele dentare
B-absenţa parţială a dinţilor extraşi pe ambele arcade dentare
C-absenţa totală a mugurilor dinţilor
D-absenţa totală a coroanelor dinţilor ca urmare a abraziunii dinţilor
E-absenţa tuturor dinţilor de minte

175. CS. Eedentaţia parţială produsă de factori postnatali este:

A-primară
B-secundară
C-terminală

33
D-intercalată
E-totală

176. CS. Examenul clinic al pacientului cu edentaţie parţială începe cu:

A-radiografia dinţilor restanţi
B-percuţia dinţilor restanţi
C-determinarea gradului de mobilitate a dinţilor restanţi
D-palparea zonei ATM
E-clarificarea motivaţiei

177. CS. Tabloul clinic al edentaţiei parţiale se va găsi în dependenţă de:

A-caracterul alimentelor
B-frecvenţa alimentaţiei
C-localizarea breşei arcadei dentare
D-particularităţile respiraţiei
E-igiena cavităţii orale

178. CS. La absenţa dinţilor frontali superiori simptomul facial va fi exprimat

prin:
A-micşorarea DVO
B-majorarea DVO
C-prăbuşirea buzei inferioare
D-prăbuşirea buzei superioare
E-prăbuşirea ambelor buze

179. CS. Gradul de pronunţare a apofizei alveolare edentate va depinde de:

A- topografia breşei
B-profesia pacientului
C-stajiul de muncă
D-cauzele care au determinat edentaţia
E-tipul de ocluzie

180. CS. Dinţii frontali superiori în ocluzia ortognată au în mediu o înclinare

vestibulară în zona incizală de:
A-00
B- 5-100
C- 19-200
D- 250
E- mai mult de 250

181. CS. Dinţii frontali inferiori în ocluzia ortognată au o înclinare vestibulară

în zona incizală de:

34
A- 00
B- 2-30
C- 3-100
D- 150
E- mai mult de 150

182. CS. Clasificarea edentaţiei parţiale Kennedy-Applegate la rînd cu

criteriul topografic include:
A- numărul dinţilor absenţi
B- prezenţa dinţilor de minte
C- elemente defiziologie şi terapie protetică
D- gradul de extindere a breşei
E- numărul breşelor

183. CS. Pentru clasa I subdiviziunea I a edentaţiei parţiale conform

clasificării Kennedy este caracteristic prezenţa:
A- unei breşe în zona dinţilor restanţi
B- a două breşe în zona dinţilor restanţi
C- a trei breşe în zona dinţilor restanţi
D- a patru breşe în zona dinţilor restanţi
E- în zona dinţilor restanţi nu sînt breşe

184. CS. Fibromucoasa hipertrofiată, mobilă a procesului alveolar după

clasuficarea Supple corespunde clasei:
A-I
B-II
C-III
D-IV
E-V

185. CS. Pentru clasa II a fibromucoasei cîmpului protetic după Supple este
caracteristic:
A- fibromucoasă cu grosime şi rezilienţă moderată
B- fibromucoasă atrofiată, subţire cu grad de rezilienţă redusă
C- fibromucoasă groasă,friabilă cu un grad mare de rezilienţă
D- fibromucoasă hipertrofiată, mobilă, în creastă de cocoş
E- fibromucoasă cu grosime neuniformă pe toată întinderea

186. CS. Zonele Schroder ale fibromucoasei după Liund sunt situate:
A- în treimea anterioară a bolţii palatine
B- în treimea medie a bolţii palatine
C- în treimea posterioară a bolţii palatine
D- în zona posterioară a palatului moale

35
E- în zona medie a palatului moale

187. CS. Apofizele alveolare la maxilă cu valoare protetică negativă după

Lejoyeux corespund clasei:
A- I
B- II
C- III
D- IV
E- V

188. CS. Tuberculii piriformi ai mandibulei sînt situaţi:

A- în triunghiul retromolar
B- în triunghiul retropremolar
C- în triunghiul retroalveolar
D- pe centrul procesului alveolar în zona frontală
E- pe versantul vestibular a procesului alveolar

EDENTAŢIA TOTALĂ ŞI TEHNOLOGIA CONFECŢIONĂRII

PROTEZELOR TOTALE

189. CS. Cînd torusul palatinal se întinde de la gaura palatină anterioară pînă
la limita distală a palatului dur după Landa corespunde clasei:
A–I
B – II
C – III
D – IV
E–V

190. CS. Fibromucoasa la maxilă fiind atrofiată, subţire, cu un grad de

rezilienţă redus, inaptă să suporte presiuni după Supple corespunde clasei:
A–I
B – II
C – III
D – IV
E–V

191. CS. Fibromucoasa hypertrofiată, mobilă, flotantă, care cere o îndepărtare

chirurgicală după Supple corespunde clasei:
A–I
B – II
C – III
D – IV

36
E–V

192. CS. După Sangiuolo cînd substratul osos la maxilă are un grad de atrofie
medie corespunde clasei:
A–I
B – II
C – III
D – IV
E–V

193. CS. După Sangiuolo cînd substratul osos mandibular are un grad de
atrofie avansat cu dispariţia apofizei alveolare şi tuberculii piriformi atrofiaţi
aproape complet corespunde clasei:
A–I
B – II
C – III
D – IV
E–V

194. CS. Scopul amprentării preliminare în edentaţia totală este obţinerea unui
model:
A – preliminar
B – fiziologic
C – cu dimensiuni dorite
D – din ghips dur
E – din acrilate

195. CS. Lingura individuală este necesară pentru amprentarea:

A – anatomică
B – funcţională
C – fiziologică
D – parţială
E – mixtă

196. CS. Marginea amprentei funcţionale de succiune se găseşte:

A – pînă la zona mucoasei pasiv mobile
B – în limetele zonei mucoasei pasiv mobile
C – în limitele mucoasei imobile
D – depăşeşte zona mucoasei pasiv mobile cu 1-2 mm
E – depăşeşte zona mucoasei pasiv mobile cu 3-4 mm

197. CS. Marginea amprentei funcţionale propriu zis se găseşte:

A – în limitele mucoasei imobile

37
B – pînă la mucoasa pasiv mobilă
C – în limitele mucoasei pasiv mobile
D – depăşeşte mucoasa pasiv mobilă cu 3-4 mm
E – depăşeşte mucoasa pasiv mobilă cu 1-2 mm

198. CS. Lingurile amprentare individuale se supun corectării din motivul că

au mărgini:
A – subţiri
B – înalte
C – groase
D – ce nu corespund fundului de sac
E – denivelate

199. CS. Dacă lingura individuală în timpul executării probei funcţionale

Herbst se deplasează de pe cîmpul protetic atunci:
A – nu se corectează
B – se alungeşte marginea
C – se perforează
D – se scurtează
E – se confecţionează altă lingură

200. CS. Pentru o perfectă închidere marginală la amprentarea funcţională

lingura individuală se corectiază adaugind un rulou de material
termoplastic de tip Subrofix pe marginile ei şi:
A – se modelează manual
B – nu se modelează
C – se utilizează din nou testele funcţionale
D – nu este necesar de această operaţiune
E – se poate utiliza orice material

201. CS. Segmentele laterale ale planului protetic sînt paralele:

A – între ele
B – planului Camper
C – planului vertical
D – planului frontal
E – planului sagital

202. CS. Palnul protetic se determină în scopul:

A – alegerii dinţilor artificiali
B – montării dinţilor faţă de creasta alveolară
C – creării curbei vestibulare a arcadei dentare
D – creării curbelor ocluzale ale arcadelor dentare
E – creării unui contact intim între arcadele dentare

38
203. CS. Crearea curbelor de ocluzie la construirea arcadelor dentare în
protezele totale are scopul:
A – asigurării unui contact maximal dintre arcadele dentare în timpul
funcţiei
B – asigurării unui contact numai în zona frontală
C – asigurării unui contact numai în zonele laterale
D – asigurării DVO
E – asigurării spaţiului de inocluzie fiziologică

204. CS. Cîmpul protetic al edentaţiei totale se subîmparte în:

A- zona sublinguală
B- zona retromolară
C- zona funcţională
D- zona palatului moale
E- zona suturii mediene

205. CS. În componenţa zonei de sprigin a cîmpului protetic edentat total la

mandibulă este:
A- fibromucoasa activ mobilă
B- procesul alveolar al mandibulei
C- regiunea inserţiei muşchului buccinator
D- plica pterigo-mandibulară
E- spaţiul sublingual

206. CS. Lingura amprentară individuală trebuie să corespundă următoarelor

cerinţe:
A- să balanseze
B- să fie plastică
C- să fie elastică
D- să fie rigidă
E- să fie perforată

207. CS. Proteza totală se confecţionează din:

A- acrilat elastic
B- ceramică
C- aliajele Au titrul 900
D- acrilate autopolimerizabile
E- acrilate termopolimerizabile incolore

208. CS. Formaţiunile anatomice ce favorizează menţinerea protezei totale pe

cîmpul protetic la maxilă sunt:
A- plicile gingivo-bucale laterale

39
B- muşchiul ridicător al unghiului gurii
C- frenul limbii
D- frenul buzei superioare
E- tuberozităţile maxilare

209. CS. Lingura amprentară individuală are destinaţia:

A- înregistrarea zonei de sprigin şi periferice a cîmpului protetic edentat
total în funcţie
B- pentru obţinerea unui model preliminar
C- respectarea principiilor igienice
D- protecţia medicului
E- protecţia pacientului

210. CS. Metoda de confecţionare a lingurilor individuale:

A- suflare
B- pe modelul preliminar
C- ardere
D- lipire
E- sculptare

211. CS. Pentru acrilatele termopolimerizabile e caracterictic:

A- devin plastice sub acţiunea temperaturii
B- nu-şi schimbă consistenţa sau proprietăţile
C- polimerizarea sub acţiunea undelor de o anumită frecvenţă
D- se micşoriază în volum de la 40%
E- trecerea din formă plactică în solidă prin polimerizare sub acţiunea
temperaturii

212. CS. În edentaţiile totale unghiurile mandibulei devin:

A- obtuze
B- drepte
C- ascuţite
D- întinse
E- undulare

213. CS. În edentaţiile totale condilii articulari ai mandibulei la înciderea gurii

se deplasează:
A- în sus şi anterior
B- în sus şi posterior
C- numai în sus
D- numai anterior
E- numai posterior

40
214. CS. Cîmpul protetic edentat total la maxilă este prezentat de:
A- Procesele alveolare, tuberozităţile maxilare, bolta palatină
B- formaţiunele anatomice ale fibromucoasei din zona anterioară
C- valul palatin
D- formaţiunele anatomice ale fibromucoasei din zona laterală
E- formaţiunele anatomice ale fibromucoasei din zona distală

215. CS. Tipurile de atrofie ale maxilei în edentaţiile totale se clasifică după:
A- Agapov
B- Rîndaşu
C- Schoroder
D- Koller
E- Rubinov

216. CS. În edentaţiile totale la maxilă atrofia are un caracter:

A- excentric (centifug)
B- concentric (centripet)
C- acentric
D- undular
E- redus

217. CS. Cîmpul protetic edentat total la mandibulă este prezentat de:
A- procesul alveolar şi tuberculii piriformi
B- planşeul bucal
C- frenul buzei inferioare
D- frenul limbii
E- muşchii periferici cîmpului protetic

218. CS. Fibromucoasa pasiv mobilă (neutră) vestibulară în edentaţiile totale

participă la formarea:
A- aspectului fizionomic al protezei totale
B- supapei vestibulare a protezei totale
C- supapei verticale a protezei totale
D- supapei sagitale a protezei totale
E- aspectului igienic a protezei totale

219. CS. Prima etapă clinică la confecţionarea protezelor totale este:

A- amprentarea preliminară
B- amprentarea funcţională
C- amprentarea tradiţională
D- amprentarea tridimensională
E- amprentarea parţială

41
220. CS. Gradul de rezilienţă al fibromucoasei cîmpului protetic edentat total
individualizează:
A- utilizarea materialelor şi a tehnicilor de amprentare
B- alegerea lingurii amprentare
C- tehnica pregătirii lingurii amprentare
D- timpul amprentării
E- amprentarea preliminară

221. CS. Ce linii de orientare se trasează pe modelulu funcţional în edentaţia

totală la maxilă:
A- linii ce indică zona cu rezilienţa minimă a fibromucoasei
B- linii ce indică zona cu rezilienţă mărită a fibromucoasei
C- linii ce încercuiesc zona cu cicatrice a fibromucoasei
D- liniile din zona cu rezilienţă minimă a fibromucoasei
E- linia ce marcează centrul apofizei alveolare

222. CS. Regimul de polimerizare a acrilatului termopolimerizebil este:

A- 15-20min la temperatura camerei
B- 30-45min de la început de ferbere
C- 20 min la presiune 5-6 atmosfere
D- 1,5 ore la 600C
E- la 400C în mediu umed

223. CS. Marginile lingurii amprentare individuale trebuie să fie:

A- ascuţite
B- scurte
C- lungi
D- rotungite
E- perforate

224. CS. Primul molar superior în protezele totale se montează după Gysi în
contact cu planul de ocluzie:
A- numai cu vîrful cuspidului meziopalatinal
B- numai cu vîrful cuspidului distopalatinal
C- numai cu vîrful cuspidului meziovestibular
D- numai cu vîrful cuspidului distovestibular
E- cu toţi cuspizii

225. CS. Scopul confecţionării şabloanelor cu bordurile de ocluzie.

A- determinarea şi inregistrarea rapoartelor intramaxilare centrice
B- de ai prezenta pacientului viitoarea culoare a protezei
C- de ai demonstra pacientului succiunea ce v-a avea proteza
D- de a înregistra relieful mucosal a cîmpului protetic

42
E- verificarea toleranţei pacientului faţă de ceara stomatologică

226. CS. Cerinţe către şablonul cu bordură de ocluzie:

A- grosimea şablonului 1,5-2,0 mm
B- grosimea şablonului 3,0-4,0 mm
C- grosimea şablonului 0,5 mm
D- să balanseze
E- să fie umectate

227. CS. Simulatoarele sunt aparate:

A- ce imită actul de masticaţie
B- ce imită cavitatea orală
C- provizorii
D- de o singură folosinţă
E- ce imită mişcările mandibulare

228. CS. Chiuvetele sunt alcătuite din:

A- două inele ce se unesc printr-o balama:
B- trei inele ce se unesc cum doreşti
C- două inele şi două capace ce se fixează numai într-o singură poziţie
D- inele cu perforaţii la locul de injectare a acrilatului
E- vas confecţionat din celuloid ce uşor îşi schimbă forma, volumul

SIMPTOMATOLOGIA AFECŢIUNILOR STOMATOLOGICE DE

BAZĂ CE NECISITĂ UN TRATAMENT ORTOPEDO-PROTETIC ŞI
METODELE DE EXAMINARE A BOLNAVILOR ÎN CLINICA DE
PROTETICĂ DENTARĂ

229. CS. Examenul clinic al pacientului în clinica de protetică dentară include:

A-radiografia
B-motivaţia
C-electroodontometria
D-termometria
E-reografia

230. CS. Examenul clinic subiectiv al pacientului în clinica de protetică

dentară include:
A-percuţia dinţilor restanţi
B-palparea ATM

43
C-istoria actualei maladii
D-inspecţia zonei maxilo-faciale
E-auscultaţia ATM

231. CS. Examenul clinic obiectiv al pacientului în clinica de protetică dentară

include:
A-inspecţia zonei maxilo-faciale
B-istoria vieţii
C-istoria actualei maladii
D-gnatosonia
E-gnatofonia

232. CS. Examenul paraclinic al pacientului în clinica de protetică dentară

include:
A-palparea muşchilor oro-faciali
B-palparea ATM
C-inspecţia zonei maxilo-faciale
D-radiografia dento-paradontală
E-motivaţia

233. CS. Examenul clinic obiectiv exobucal în clinica de protetică dentară se

efectuiază prin:
A-inspecţia zonei maxilio-faciale
B-radiografia ATM
C-clarificarea motivaţiei
D-studiul anamnezei actualei maladii
E-completarea odontoparodontogramei

234. CS. Kriştab recomandă de a începe examenul clinic al dinţilor:

A-cu incizivii centrali la mandibulă trecînd iniţial în stînga, apoi în dreapta
B-cu dinţii de minte la mandibulă din stînga
C-cu dinţii de minte la mandibulă din dreapta
D-cu dinţii de minte la maxilă din stînga
E-cu dinţii de minte la maxilă din dreapta

235. CS. Kopeikin, Gavrilov, Şcerbacov consideră că examenul clinic a

dinţilor este raţional de a începe:
A-cu incizivii centrali la mandibulă, trecînd în stînga, apoi în dreapta
B-cu incizivii centrali la maxilă trecînd în stînga, apoi la dreapta
C-cu dintele de minte a unei hemiarcade, terminînd cu dintele de minte al
celeilalte hemiarcade
D-cu caninii ca cei mai puternici dinţi, indiferent de maxilă
E-nu are importanţă ordinea examenului dinţilor

44
236. CS. Paradontometria se efectuiază cu:
A-gnatodinamometrul
B-fagodinamometrul
C-miotonometrul
D-ajutorul sondei boante gradată în mm
E-sondei în baionetă gradată în cm

237. CS. Examenul clinic obiectiv al arcadelor dentareîn clinica de protetică

dentară se efectuiază:
A-prin inspecţie
B-radiografic
C-prin determinarea acuzelor pacientului
D- prin studiul modelelor de diagnostic
E-prin aplicarea gnatosoniei

238. CS. Examenul clinic obiectiv a apofizelor alveolare edentate parţial se va

efectua:
A-prin studiul modelelor de diagnostic
B-pe filmul radiologic
C-prin palparea digitală
D-prin sondare
E-prin percuţie

239. CS. Înregistrarea contactelor dento-dentare la examenul relaţiei şi

raportului de ocluzie centrică se va efectua cu:
A-hirtie de articulaţie
B-hîrtie de şmirgel
C-ghipsul
D-pasta ZOE
E-vizual

240. CS. Mucoasa pasiv mobilă este pezentată printr-o zonă cu o lăţime în
mediu de:
A- 0,1-0,2mm
B- 0,3-0,4mm
C- 0,5-0,6mm
D- 1,0mm
E- 1,5-2,0mm

241. CS. Gnatofonia este o metodă de studiul la examenul pacientului

stomatologic:
A- a zgomotelor normale şi anormale produse de contactele dento-dentare

45
B- a funcţiei fonetice
C- a funcţiei de automenţinere
D- a actului de masticaţie
E- a respiraţiei orale

242. CS. Gnatosonia este o metodă de studiul la examenul pacientului

stomatologic:
A- a aranjării dinţilor pe arcadele alveolare
B- a zgomotelor normale şi anormale prodise de contactele dento –dentare
C- a tipului de ocluzie fiziologică
D- a tipului de ocluzie patologică
E- a DVO

243. CS. Reodentografia este o metodă de examinare:

A- a stării bazei osoase a cîmpului protetic
B- a ocluziei
C- a circulaţiei sangvine a dintelui
D- a circulaţiei sangvine a glandelor salivare
E- a dinamicei mandibulare

244. CS. Formele nozologice de bază ale afecţiunilor sistemului stomatognat

ce necesită un tratament ortopedo-protetic au fost sistematizate de:
A-Gavrilov
B-Şcerbacov
C-Burlui
D-Kopeikin
E-Hutu

245. CS. Din formele nozologice de bază ale afecţiunilor sistemului

stomatognat ce necesită un tratament ortopedo-protetic fac parte:
A-pulpitele
B-abraziunea patologică a dinţilor
C-abraziunea fiziologică a dinţilor
D-periodontitele
E-stomatita aftoasă recidivantă

246. CS. Din simptomele subiective ale afecţiunilor sistemului stomatognat ce

necesită un tratament ortopedo-protetic fac parte:
A-absenţa parţială a dinţilor
B-micşorarea DVO
C-durerea
D-dereglări de structură a ţesuturilor dentare
E-absenţa totală a dinţilor

46
247. CS. Din simptomele obiective ale afecţiunilor sistemului stomatognat ce
necesită un tratament protetic fac parte:
A-dereglări de integritate coronară
B-dereglări de respiraţie
C-dureri acute
D-dureii surde
E-dereglări de masticaţie

248. CS. Din formele nozologice de bază ale afecţiunilor sistemului

stomatognat ce necesită un tratament ortopedo-protetic fac parte:
A-edentaţia totală
B-pulpita acută
C-pulpita cronică
D-periodontita acută
E-periodontita cronică

COMPLIMENT MULTIPLU

MORFOLOGIA FUNCŢIONALĂ A SITEMULUI STOMATOGNAT

BIOMATERIALE

249. CM. Indicaţi criteriile medico-tehnice ale materialelor amprentare:

A-să redee fidel caracterul funcţiei muşchilor ridicători ai mandibulei
B-să redee fidel conturile planşeului bucal
C-să nu acţioneze toxic asupra ţesuturilor cîmpului protetic
D-să nu se deformeze la îndepărtarea de pe cîmpul protetic
E-să fie de culoarea fibromucoasei cavităţii orale

250. CM. Conform clasificării Oxman materialele amprentare pot fi:

A-foarte precise
B-puţin precise
C-termoplastice
D-semilichide
E-cristalizabile

251. CM. Conform clasificării Gherner şi Napadov materialele amprentare pot

fi:
A-dure
B-semidure

47
C-elastice
D-semielastice
E-termoplastice

252. CM. Postolachi şi Bîrsa clasifică materialele amprentare în:

A-elastice
B-primare
C-secundare
D-dure
E-mixte

253. CM. Materialele amprentare elastice sînt prezentate de:

A-hidrocoloizi reversibili
B-hidrocoloizi ireversibili
C-acrilate autopolimerizabile
D-elastomeri de sinteză
E-materiale cristalizabile

254. CM. Din materialele alginate fac parte:

A-cromopan
B-gelin
C-elastic
D-хantopren
E-Repin

255. CM. Materialele amprentare siliconice ca reprezentanţi a elastomerilor de

sinteză în dependenţă de consistenţă sînt divizate în:
A-pastă vîscoasă dură
B-pastă vîscoasă normală
C-pastă chitoasă densă
D-pastă chitoasă rarificată
E-pastă chitoasă în formă de aluat

256. CM. Reprezentanţi a siliconilor în formă de pastă viscoasă normală sînt:

A-Repin
B-Dentol
C-Sielast 0,3; 0,5
D-Хantopren
E-Dentaflex

257. CM. Reprezentanţi a siliconilor în formă de pastă chitoasă densă sînt:

A-Optosil
B-Zeta Plus

48
C-Exaflex
D-Kromopan
E-Ypen

258. CM. Din materialele amprentare dure ireversibile fac parte:

A-Dentol
B-Repin
C-Stens
D-Termomasa Kerr
E-Ortocor

259. CM. Ceara de origine animalieră poate fi:

A-de albine
B-de lînă
C-sintetică
D-japoneză
E-de munte

260. CM. După provinienţă ceara naturală poate fi:

A-animalieră
B-de munte
C-vegetală
D-minerală
E-de colină

261. CM. Ceara stomatologică conţine:

A-ceară de albine
B-parafină
C-ceara Carnauba
D-ceară dură
E-ceară moale

262. CM. Ceara de origine vegetală poate fi:

A-Japoneză
B-Carnauba
C-de lînă
D-Candelil
E-dură

263. CM. Ceara de origine minerală poate fi:

A-de Montana
B-parafină
C-originală

49
D-ozocherita
E-aşa varietăţi de ceară nu există

264. CM. Pentru lustruirea protezelor dentare din acrilate se utilizează pulbere
fină din:
A-peatră ponce
B-peatră granit
C-cuarţ
D-feldspat
E-cretă

265. CM. Ceara stomatologică pentru modelarea bazelor protezelor

mobilizabile conţine:
A-cerazit
B-parafină
C-grăsimi
D-coloranţi
E-umpluturi dure

266. CM. Ceara stomatologică pentru modelarea scheletului protezelor

scheletezate se comercializiază în formă de:
A-bastonaşe
B-plăci
C-discuri
D-sfere
E-dinţi naturali

267. CM. Abrazivele pentru şlefuire după destinaţie se împart în materiale

pentru:
A-prepararea ţesuturilor dure dentare
B-şlefuirea aliajelor
C-şlefuirea acrilatelor
D-şlefuirea caucucului
E-şlefuirea ceramicei

268. CM. La confecţionarea modelelor se utilizează următoarele materiale:

A-ceară stomatologică
B-ghipsul medical
C-superghipsul
D-cimenturile dentare
E-aliajele Co-Cr

269. CM. Protezele dentare pot fi confecţionate din:

50
A – aur
B – titan
C – argint
D – ceramică
E – aramă

270. CM. Şcoala naţională împarte aliajele metalelor în:

A – nobile
B – inobile
C – semidure
D – seminobile
E – dure

271. CM. Aliajele metalelor nobile pot fi pe bază de:

A – aur
B – paladiu
C – cupru
D – titan
E – platină

272. CM. La confecţionarea microprotezelor unidentare întreg turnate se

utilizează aliajele metalelor nobile:
A – Au 916, 900
B – aur platinat
C – aur cu titan
D – platină cu circoniu
E – argint - paladiu

273. CM. Aliajele Ni - Cr tip 18/8 + Mo se utilizează la confecţionarea:

A – protezelor dentare turnate
B – croşetelor prin îndoire
C – croşetelor prin turnare
D – protezelor dentare ştanţate
E – protezelor dentare prin galvanoplastie

274. CM. Aliajele Ni – Cr moderne se utilizează la confecţionarea:

A – protezelor dentare turnate
B – croşetelor prin îndoire
C – croşetelor prin turnare
D – protezelor dentare ştanţate
E – protezelor dentare prin galvanoplastie

51
275. CM. La confecţionarea lucrărilor protetice din metaloceramică se
utilizează aliagele:
A – vitaliu
B – Wipla
C – KHS
D – Degudent
E – Gaudent

276. CM. Ceramica dentară se utilizează la confecţionarea:

A – bazei protezei mobilizabile
B – protezelor unidentare
C – placarea suprafeţelor metalice
D – implanturilor
E – protezelor faciale

277. CM. Răşinele acrilice Vita K+В se polimerizează sub acţiunea:

A – temperaturii medii
B – razelor foto
C – presuinei
D – vidului
E – aburilor

278. CM. Acrilatele tip Etacril se utilizează la confecţionarea protezelor:

A – fixe
B – mobilizabile parţiale
C – direct în cavitatea orală
D – mobile totale
E – fără participarea tehnicianului dentar

LEZIUNILE ODONTALE-CORONARE ŞI TEHNOLOGIA

CONFECŢIONĂRII MICROPROTEZELOR DENTARE

279. CM. Etiologia leziunilor odontale coronare poate fi:

A – traumatică
B – fiziologică
C – de acţiuni chimice
D – congenitală
E – artificială

280. CM. Leziunile odontale coronare pot fi produse de factori:

A – endogeni
B – fiziologici

52
C – exogeni
D – dificili
E – artificiali

281. CM. Simptomatologia leziunilor odontale coronare:

A – alterare gustativă
B – defecte morfologice
C – alterarea oaselor maxilare
D – alterarea masticaţiei şi (s-au) fonaţiei
E – alterarea fizionomiei

282. CM. Simptomele exobucale în caz de leziuni odontale coronare depind

de:
A – modul examinări
B – tehnica palpării
C – topografia dinţilor lezaţi
D – numărul dinţilor lezaţi
E – examenul subiectiv

283. CM. Pentru a testa vitalitatea pulpară se utilizaeză:

A – palparea
B – teste termice
C – teste funcţionale
D – teste electrice
E – endoscopia bucală

284. CM. După raportul incrustaţiei cu dintele de suport deosebim incrusaţii:

A – intratisulare
B – extratisulare
C – bidentare
D – biologice
E – intra-extratisulare

285. CM. Incrustaţiile sunt indicate:

A – pe dinţii temporari
B – pe dinţii permanenţi
C – până la 18 ani
D – după 18 ani
E – ca element de agregare

286. CM. Etapele pregătirii unei cavităţi pentru incrustaţii intratisulare:

A – deschiderea cavităţii
B – sondarea cavităţii

53
C – crearea formei de contur
D – radiografie
E – extensia preventivă

287. CM. Bizotarea marginilor cavităţii pentru incrustaţie urmăreşte scopul:

A – închiderii marginale perfecte
B – protecţia prismelor de smalţ
C – protecţia pulpei
D – protecţia festonului gingival
E – protecţia dinţilor adiacenţi

288. CM. Cavităţile preparate pentru incrustaţii (inlay-uri) intratisulare pot fi

grupate în:
A – simple
B – duble
C – triple
D – atipice
E – multilaterale

289. CM. După tehnologia de relizare coroanele de înveliş pot fi:

A – prin ştanţare sau turnare
B – prin polimerizare
C – prin îndoire
D – prin şlefuire
E – prin sculptură

290. CM. Coroanele de înveliş sînt indicate:

A – pe dinţi cu afecţiuni coronare însă tratate
B – pe dinţi mobili de gr. III
C – pe dinţi integri ca elemente de agregare
D – pe dinţi sănătoşi ca element fizionomic
E – pe dinţi trataţi incorect

291. CM. Obeictivele urmărite la prepararea dintelui pentru coroană de

înveliş:
A – prepararea în limitele smalţului
B – deretantivizarea coroanei
C – realizarea spaţiului interocluzal necesar
D – prepararea cu dezgolirea insuliţelor de dentină
E – prepararea cu dezgolirea totală a dentinei

292. CM. Coroanele provizorii pot fi:

54
A – prefabricate(standarte)
B – confecţionate individual
C – confecţionate din ceramică
D – confecţionate din cimenturi
E – confecţionate din cauciuc

293. CM. Tehnica Scutan de confecţionare a coroanelor provizorii prevede:

A – amprentarea dintelui după preparare
B – amprentarea dintelui pînă la preparare
C – adaptarea capei standard
D – adaptarea coroanei prefabricate
E – prepararea acrilatului autopolimerizabil, aplicarea în amprentă şi
întroducerea în cavitatea bucală

294. CM. Cele mai favorabile tipuri de praguri la colet:

A – în unghi ascuţit
B – excavat
C – în unghi drept
D – convex
E – undular

295. CM. Coroanele fizionomice ceramice şi acrilice sînt contraindicate:

A – pe dinţii frontali
B – pe dinţii laterali
C – pe dinţi cu coroane înalte
D – pe dinţi cu coroane scurte
E – pe dinţi frontali

296. CM. La confecţionarea coroanelor fizionomice din acrilate s-au

compozite dintele la colet se prepară:
A – fără prag, tangenţial
B – cu prag subgingival
C – cu prag juxta gingival
D – cu prag subgingival superficial
E – cu prag ecuatorial

297. CM. Etapele clinico-tehnice la confecţionarea coroanelor metalice

turnate:
A – radiografia
B – prepararea dintelui, amprentarea, protecţia
C – realizarea modelului cu dinţi mobilizabili
D – realizarea modelului obişnuit

55
E – electroodontometria

298. CM. Consolidarea dintre componenta metalică şi ceramică în lucrările

metaloceramice se efctuiază prin legături:
A – fizice
B – fiziologice
C – chimice
D – mecanice
E – dure

299. CM. În lucrările metaloceramice componenta metalică turnată pentru

retenţia acrilatului se utilizează cu diferite elemente mecanice:
A – aplicarea oxizilor metalelor
B – anse
C – găuri
D – solzi de peşte
E – butoni

300. CM. Ceramica dentară clasică este compusă din:

A – feldspat
B – cuarţ
C – material sintetic
D – caolin
E – corund

301. CM. Coroanele de substituţie sînt indicate în:

A – leziuni odontale coronare parţiale
B – leziuni odontale coronare subtotale
C – anomalii de volum ale coroanei
D – anomalii de sediu ale dintelui
E – leziuni odontale coronare totale

302. CM. Coroanele de substituţie sînt indicate:

A – cînd restul coronar este la nivelul gingiei
B – cînd rădăcina este mobilă de gr. III
C – cînd restul coronar se plasează supragingival cu 1 – 2 mm
D – cînd lungimea rădăcinii este mai mare decît înălţimea coronară
E – cînd lungimea rădăcinii este mai mică de 3 ori decît înălţimea coronară

303. CM. Coroanele de substituţie sînt contraindicate cînd:

A – rădăcina este în profunzimea osului alveolar
B – rădăcina nu este dreaptă

56
C – canalul radicular este obturat
D – la mandibulă a rămas numai rădăcina unui dinte
E – în zona apexului este proces patologic netratat

304. CM. Prepararea suprafeţei radicualre la confecţionarea coroanelor de

substituţie poate fi:
A – oblică
B – orizontală
C – triunghiulară
D – trapezoidală
E – concavă

305. CM. După modul de consolidare a dispozitivului radicular cu cel coronar

coroanele de substituţie pot fi:
A – monolite
B – labile
C – semilabile
D – integrante
E – elastice

306. CM. Segmentul intradicular al pivotului coroanei de substituţie trbuie să

aibă lungime:
A – mai mică decît înălţimea coroanei
B – egală cu înălţimea coroanei
C – mai mare decît înălţimea coroanei
D – egală cu jumătatea înălţimii coroanei
E – nu are importanţă

307. CM. Coroanele de substituţie trebuie să corespundă următoarelor cerinţi:

A – să fie elastice
B – să nu traumeze paradontul marginal
C – să închidă ermetic canalul radicular
D – să fie dure
E – să fie retentive

308. CM. Dispozitivul radicular în coroanele de substituţie trebuie să fie:

A – rigid
B – elastic
C – retentiv
D – mobilizabil
E – cît mai scurt

57
309. CM. Conform tehnicilor de modelare a machetei incrustaţiei intratisulare
(inlay-ului) deosebim:
A-directă
B-indirectă
C-mixtă
D-în doi timpi
E-în trei timpi

310. CM. Conform destinaţiei deosebim incrustaţii intratisulare (inlay-uri):

A-de refacere morfologică şi funcţională a dintelui
B-de refacere provizorie
C-ca element de agregare a diferitor lucrări protetice
D-cu destinaţie mixtă
E-cu destinaţie pe dinţi temporari

311. CM. Ţitrin după localizare deosebeşte următoarele clase a leziunilor

odontale coronare referitoare la tratamentul cu incrustaţii (inlay-uri):
A-pe suprafeţele orizontale ale dinţilor
B-pe suprafeţele verticale ale dinţilor
C-leziunele dinţilor devitalizaţi
D-leziunile dinţilor vitali
E-leziuni mixte-situate pe suprafeţele orizontale şi verticale ale dinţilor

312. CM. Cavitatea pregătită pentru o incrustaţie (inlay) intratisulară trebuie

să corespundă
următoarelor cerinţe:
A-să fie preparată numai în limitele smalţului
B-să fie preparată nu numai în limitele smalţului, dar şi în limitele dentinei
C-pereţii verticali să fie paraleli sau uşor să divieze
D-pereţii verticali să fie în convergenţă
E-pereţii verticali să fie ondulaţi

313. CM. Conform materialelor din care se confecţioniază incrustaţiile

(inlay-urile) pot fi:
A-acrilice
B-metalice
C-ceramice
D-siliconice
E-din cimenturi

314. CM. La modelarea machetei incrustaţiei (inlay-ului) se utiliziază:

A-gipsul
B-acrilatele autopolimerizabile

58
C-acrilatele termopolimerizabile
D-ceara stomatologică specială
E-ceară stomatologică lipicioasă

315. CM. Etapele clinice de confecţionare a incrustaţiilor metalice (inlay-

urilor) după metoda directă de modelare a machetei:
A-prepararea cavităţii pentru incrustaţie:
B-modelarea machetei incrustaţiei din ceară specială
C-amprentarea
D-realizarea modelului de lucru
E-ambalarea machetei din ceară pentru turnare

316. CM. Etapele de laborator la confecţionarea incrustaţiilor (inlay-urilor)

metalice prin metoda directă:
A-modelarea machetei incrustaţiei din acrilat autopolimerizabil
B-ambalarea machetei incrustaţiei pentru turnare
C-turnarea incrustaţiei
D-proba incrustaţiei în cavitatea orală
E-cimentarea incrustaţiei

317. CM. Onlay-urile sau coroanele parţiale pot fi:

A-1/4
B-2/4
C-2/2
D-2/3
E-1/3

318. CM. Confecţionarea incrustaţiilor (inlay-urilor) din acrilate moderne

fotopolimerizabile prin tehnica indirectă prevede:
A-realizarea modelului de lucru din supergips
B-realizarea modelului de lucru din ghips medical
C-modelarea machetei incrustaţiei din ceară
D-modelarea incrustaţiei din acrilat fotopolimerizabil strat cu strat direct
pe model
E-schimbul machetei din ceară a incrustaţiei în acrilat

319. CM. Din cerinţele către coroanele de înveliş fac parte:

A-uşor să se supuie cimentării
B-să nu aibă miros neplăcut
C-marginea cervicală să aibă contact intim cu toată suprafaţa bontului
dentar s-au cu pragul cervical
D-să restabiliască funcţia gustativă
E-să refacă aspectul morfo-funcţional a dintelui pe care se aplică

59
320. CM. Coroanele de înveliş sint indicate:
A-la prezenţa unor obturaţii mari, întinse în suprafaţă ce nu asigură o
suficientă retenţie a lor
B-la prezenţa unor obturaţii mici în suprafaţă
C-în caz de prezenţa anomaliilor dentare de formă, volum
D-în caz de prezenţa anomaliilor de formă a proceselor alveolare
E-la prezenţa procesului patologic în zona apex-ului radicular

321. CM. După destinaţie deosebim următoarele varietăţi de coroane de

înveliş:
A-de reconstituire
B-de agregare
C-de autoreglare
D-de automenţinere
E-de autocurăţire

322. CM. Coroanele de înveliş metalice pot fi realizate din:

A-aliajele metalelor uşor fuzibile
B-aliajele Al
C-aliajele Au
D-aliajele Cr-Co
E-aliajele Si

323. CM. Coroanele fizionomice Jacket pot fi confecţionate din următoarele

acrilate:
A-Ftorax
B-Superacril-Spofa
C-Redont-03
D-Sinma-74
E-Etacril

324. CM. Prepararea ţesuturilor dure în vederea aplicării coroanelor de înveliş

se realizează în scopul:
A-asigurării durităţii coroanei de înveliş
B-asigurării elasticităţii coroanei naturale a dintelui
C-creării spaţiului necesar pentru coroana de înveliş
D-creării spaţiului minim de vorbire
E-lichidării convexităţilor coroanei naturale a dintelui

325. CM. Realizarea coroanelor metalice se poate obţine prin următoarele

tehnici:
A-ştanţare

60
B-ardere
C-turnare
D-polimerizare
E-lipire

326. CM. Realizarea matricei din ghips la confecţionarea coroanelor de

înveliş prin tehnica mixtă de ştanţare se efectuiază cu ajutorul patricei din
ghips prin următoarele metode:
A-cu ajutorul conformatarului în formă de cilindru
B-cu ajutorul ocluzorului
C-cu ajutorul conformatorului în formă de dreptunghi
D-cu ajutorul articulatorului
E-realizarea matricei nu este obligatorie

327. CM. Temperatura de topire a aliajelor uşor fuzibule utilizate la

confecţionarea patricelor metalice necesare în tehnica mixtă de ştanţare a
coroanelor metalice va fi de:
A-200
B-300
C-400
D-470
E-950
328. CM. Etapele clinico-tehnice la confecţionarea coroanelor metalice prin
tehnica ştanţării:
A-determinarea indexului igienii cavităţii arale
B-prepararea dintelui stîlp, amprentarea şi protecţia plăgii dentinare
C-confecţionarea modelelor şi poziţionarea lor în simulatoare
D-confecţionarea lingurii amprentare individuale
E-confecţionarea şablonului cu borduri de ocluzie

329. CM. Aparatele de tras discuri la confecţionarea coroanelor metalice prin

tehnica ştanţării sînt:
A-Şarp
B-Parker
C-Samson
D-chiuvetă de ştanţat
E-chiuvetă de ambalat

330. CM. Coroanele de înveliş metalice confecţionate prin tehnica turnării pot
fi:
A-cu grosimea pereţilor dirijată
B-cu grosimea pereţilor nedirijată
C-transparente

61
D-uşor ştanţate
E-uşor fuzibile

331. CM. Coroanele fizionomice pot fi confecţionate din:

A-ceramică
B-aliajele aurului
C-acrilate
D-aliajele argintului
E-platină

332. CM. La confecţionarea coroanelor fizionomice Jacket din acrilat dintele

stîlp la colet se prepară:
A-cu prag
B-ondular
C-fără prag
D-în trepte
E-în zig-zag

333. CM. Coroanele fizionomice din acrilate şi ceramică sînt indicate pe:
A-incisivi
B-canini
C-premolari
D-molari maxilari
E-molari mandibulari

334. CM. Coroana metalică telescopată prezintă o lucrare protetică alcătuită

din:
A-două căpăcele ce glisează
B-un căpăcel confecţionat pe bontul preparat
C-o coroană ce glisează pe căpăcelul fixat pe bontul dentar
D-două coroane ce glisează
E-o coroană ce glisează pe bontul preparat

EDENTAŢIA PARŢIALĂ ŞI TEHNOLOGIA CONFECŢIONĂRII

PUNŢILOR DENTARE

335. CM. După modul de agregare punţile dentare pot fi:

A- mobilizabile
B- pe magniţi
C- fixe
D- demontabile

62
E- cu succiune

336. CM. Punţile dentare se confecţionează din:

A- acrilate
B- ceramică
C- cauciucuri
D- aliajele metalelor nobile
E- materiale termoplastice

337. CM. Puntea dentară este destinată la:

A- restaurarea integrităţii arcadei dentare
B- restabilirea funcţiei gustative
C- restabilirea masticaţiei
D- îmbunătăţire igienei cavităţii orale
E- îmbunătăţirea respiraţiei orale

338. CM. După tehnica confecţionării punţile dentare pot fi:

A- din două bucăţi
B- întreg turnate
C- ştanţate
D- prin frezare
E- prin ardere

339. CM. După materialul din care sînt confecţionate punţile dentare
deosebim:
A-mixte
B-metalice
C- diamantate
D-nemetalice
E-din carborund

340. CM. Elementele de agregare utilizate în punţile dentare:

A- onlay
B- inlay
C- croşet Kemeny
D- coroane de înveliş
E- magniţi

341. CM. Cerinţe către corpul de punte:

A- dimensiunea vestibulo-orală trebuie să fie egală cu a dinţilor naturali
B- să restabilească curbura de ocluzie sagitală a arcadei dentare
C- să prezinte o linie ondulată dintre elementele de agregare
D- să restabilească curbura frontală a arcadei dentare

63
E- relieful ocluzal să aibă cuspizi exprimaţi

342. CM. Cerinţe către corpul de punte (partea intermediară):

A- să fie fizionomic
B- să restabilească funcţia fonetică
C- pantele cuspizilor dinţilor laterali să fie nu mai mari de 20-250
D- să aibă supracontacte
E- să fie în inocluzie

343. CM. Ca elemente de agregare în punţile dentare pot fi utilizate:

A- magneţi
B- coroane Jacket
C- capse
D- coroane de substituţie
E- inlay-uri

344. CM. După tehnica confecţionării deosebim punţi dentare:

A- din două bucăţi
B- sculptate
C- perforate
D- polimerizate
E- confecţionate prin ardere

345. CM. După particularităţile de construcţie deosebim punţi dentare:

A- monolite
B- suspendate
C- întinse
D- atipice
E- reduse

346. CM. După zonele topografice alearcadelor dentare deosebim punţi

dentare:
A- intercalată unilaterală
B- intercalată bilaterală
C- intercalată frontală
D- maxilară
E- Mandibulară

347. CM. Tehnici de modelare a machetei corpului de punte metalic:

A- picurare
B- adiţia cerii la blocul de dinţi modelaţi pentru redarea reliefului ocluzal
C- sculptare din bloc de ceară

64
D- cu baia cu ceară topită
E- cu ceară calibrată

348. CM. Cerinţele către elementele de agregare ale punţii dentare:

A- să fie rezistente
B- să transmită presiunile masticatorii asupra parodontului dinţilor stîlpi
C- dinţii să fie devitalizaţi
D- să nu influenţeze asupra morfologiei dintelui
E- dinţii să fie vitali

349. CM. Tabloul clinic al edentaţiei parţiale se găseşte în dependenţă de:

A – numărul şi topografia dinţilor absenţi
B – examenul radiografic
C – atenţia medicului
D – timpul ce s-a scurs după extracţiile dentare
E – starea familiară a pacientului

350. CM. După dimensiunile spaţiilor edentate deosebim:

A – edentaţii mici (1-3 dinţi)
B – edentaţii congenetale
C – edentaţii medii (4-6 dinţi)
D – edentaţii întinse(mai mult de 6 dinţi)
E – edentaţii dobîndite

351. CM. După forma apofizei alveolare edentate în edentaţia parţială

deosebim apofize:
A – înguste (pînă la 5 mm)
B – foarte înguste
C – de o lăţime medie (5-8mm)
D – de o lăţime satisfăcătoare
E – late (mai mult de 8 mm)

352. CM. După modul de agregare pe dinţii stîlpi puntea dentară poate fi:
A – mobilă
B – fixă
C – mixtă
D – gingivală
E – semigingivală

353. CM. După raportul corpului de punte cu apofiza alveolară deosebim

punţi dentare:
A – în şa
B – în formă ovală

65
C – în formă semiovală
D – în semişa
E – suspendat

354. CM. După rapotrul corpului de punte cu apofiza alveolară deosebim

punţi dentare:
A – fixe
B – punctiforme
C – tangent liniare
D – semiovale
E – ovale

355. CM. Particularităţile preparării dinţilor stâlpi în punţile dentare sunt:

A – prepararea atentă
B – prepararea cu răcire
C – obţinerea paralelismului între dinţii stâlpi
D – obţinerea formei corecte a bontului în raport de elementele de
agregare
E – nu sunt particularităţi

356. CM. Elementele fundamentale ale ocluziei centrice sunt:

A – dimensiunea verticală de ocluzie
B – poziţia neutră a mandibulei faţă de maxilă
C – poziţia de repaus fiziologic relativ a mandibulei
D – spaţiul fiziologic de inocluzie
E – dimensiunea verticală a poziţiei de postură mandibulară

357. CM. Puntea dentară metalică întreg turnată este indicată:

A – în zona frontală a arcadelor dentare la absenţa 1 dinte
B – în zona frontală a arcadelor dentare la absenţa a 2 dinţi
C – în zonele laterale ale arcadelor dentare la absenţa 1 dinte şi prezenţa
breşelor intercalate
D – în zonele laterale ale arcadelor dentare la absenţa a 2 dinţi şi prezenţa
breşelor intercalate
E – în zonele laterale ale arcadelor dentare la prezenţa breşelor terminale de 1 –
2 dinţi

358. CM. Avantajele puntei dentare metalice întreg turnate:

A – numărul etapelor de confecţionare
B – este realizată dintru-n aliaj

66
C – este fizionomică
D – impune prezenţa dinţilor cu coroane înalte
E – nu are loc fracturarea corpului de punte

359. CM. Dinţii stîlpi în punţile dentare metalice întreg turnate sînt supuşi
preparării la colet:
A – cu prag circular în unghi drept
B – cu prag circular în unghi ascuţit
C – fără prag
D – mixt
E – cu prag circular convex

360. CM. Consecutivitatea etapelor clinice la confecţionarea punţilor dentare

din metaloceramică:
A – amprentarea preliminară pentru confecţionarea coroanelor provizorii
B – prepararea dinţilor stîlpi
C – devitalizarea dinţilor stîlpi
D – amprentarea finală
E – realizarea modelelor

EDENTAŢIA PARŢIALĂ ŞI TEHNOLOGIA CONFECŢIONĂRII

PROTEZELOR PARŢIALE MOBILIZABILE

361. CM. Proteza parţial mobilizabilă scheletată este o piesă protetică la care
conectorul principal este:
A- acrilic
B- din acrilat armat
C- metalică în formă de arc
D- din ceramică
E- prezentat de o plăcuţă metalică

362. CM. Scheletul metalic al protezei parţiale mobilizabile scheletate se

confecţionează:
A- din elemente prefabricate
B- modelate separat, apoi turnate şi lipite între ele
C- prin turnare
D- polimerizare
E- presare

363. CM. Şeile protezei parţiale mobilizabile scheletezete sînt situate:

A- în spaţiile edentate
B- pe mijlocul apofizei alveolare

67
C- vestibular de la centrul apofizei alveolare
D- oral de centrul apofizei alveolare
E- nici una din variantele susnumite nu sînt corecte

364. Şaua scheletului metalic a protezei parţial mobilizabile scheletate pe

suprafaţa externă se realizează cu elemente retentive ca:
A- bonturi
B- grile sau anse
C- ciupercuţe
D- solzi de peşte
E- suprafaţă haşurată

365. CM. Conectorul principal în proteza parţial mobilizabilă scheletată

trebuie să posede:
A- duritate
B- fragilitate
C- rezistenţă
D- plasticitate
E- rigiditate

366. CM. Conectorul principal în proteza parţial mobilizabilă scheletată, poate

fi reprezentat de:
A- bară, arc
B- pivot
C- plăcuţe
D- bandă (plăcuţă dento-mucoasă)
E- nici una din cele enumerate nu pot fi aplicate

367. CM. La mandibulă bara în proteza parţial mobilizabilă scheletată, ca

conector principal poate avea formă:
A- rotundă
B- semirotundă
C- ovală
D- patrată
E- nici una din cele enumerate anterior

368. CM. Lăţimea şi grosimea barei în proteza parţial mobilizabilă scheletată,

la mandibulă este:
A- grosimea 0,5mm
B- lăţime nu mai mică de 3,0 mm
C- grosime1,0 mm
D- grosime 1,5-2,0 mm
E- lăţime 1,5-2,0 mm

68
369. CM. Cerinţele către bară în proteza parţială mobilizabilă scheletată la
mandibulă:
A- să fie distanţate cu 0,5-1.0mm de la mucoasă
B- marginile barei să fie atraumatizante
C- să fie la nivelul gingiei marginale
D- să se înfunde în mucoasa cîmpului protetic
E- să fie plasată în zona planşeului bucal

370. CM. Cerinţe către plăcuţe în proteza parţial mobilizabilă scheletată la

maxilă:
A- să aibă grosimea 0,4-0,5mm
B- să aibă lăţimea de 10mm şi mai mult
C- să aibă contact intim cu mucoasa
D- să posede plasticitate
E- suprafaţa mucozală a plăcuţei să fie rugoasă pentru majorarea retentivităţii,
adeziunii, succiunii

371. CM. După contactul plăcuţelor cu conectorii principali în protezele

parţiale mobilizabile scheletate cu elementele cîmpului protetic deosebim
plăcuţe:
A- ocluzale
B- mucosale
C- dento-mucosale
D- laterale
E- posterioare

372. CM. Benzele ca conector principal în protezele parţial mobilizabile

scheletizate îndeplinesc mai multe funcţii:
A- refac ocluzia centrică
B- realizează blocuri de dinţi rezistente la forţele nocive declanşate de
proteză
C- îndeplinesc funcţia antibasculantă
D- contribuie la stabilizarea protezelor situate pe maxilarul opus
E- nici una din susnumitele funcţii benzile nu îndeplinesc

373. CM. Elemente a protezei parţial mobilizabile scheletate cu indirectă

antibasculantă sînt:
A- croşetul continuu
B- croşetul Ackers
C- croşetul mucozal
D- croşetul Ney N2
E- benzele dentare

69
374. CM. Prin ce metodă se pot confecţiona croşetele:
A- turnare
B- îndoire
C- mixtă
D- galvanoplastie
E- ardere

375. CM. Prin turnare se confecţionează croşetele:

A- Kemeny
B- Ney
C- Ackers
D- Roach
E- Kennedy

376. CM. Din sistemele speciale de fixare a protezei parţiale mobilizabile

scheletate fac parte:
A- sistemul telescopic
B- sistemul Rumpel-Dolder
C- sistemul adeziv
D- sistemul cu succiune
E- sistemul antibascular

377. CM. Factorii care se opun desprinderii protezei mobilizabile sînt:

A- adeziunea
B- retentivităţile anatomice ale cîmpului protetic
C- lustrul perfect al protezei
D- elementele de fixare şi stabilizare
E- fonaţia

378. CM. Aparatele necesare pentru turnarea modelului:

A- chiuvetă
B- măsuţă vibratorie
C- ocluzorul
D- vacuum-malaxorul
E- articulatorul

379. CM. Netezirea protezei parţiale mobilizabile se efectuiază cu:

A- pietre de carborund de diferite forme
B- freze metalice pentru acrilat
C- lac special
D- hîrtie de şmirgel

70
E- sablatorul

380. CM. Etapele clinico-tehnice de confecţionare a protezei parţial

mobilizabile scheletate:
A- radiografia
B- amprenta preliminară
C- modelul preliminar
D- amprenta funcţională
E- degrasarea protezei

381. CM. Scheletul metalic a protezei parţiale mobilizabile scheletate se

confecţionează din următoarele aliaje:
A- Cr-Co
B- Au 750, Pt 12%
C- Cu
D- Ni-Cr moderne
E- uşor fuzibile

382. CM. Croşetul Ackers este format din:

A- două braţe retentive
B- un braţ vestibular retentiv
C- doi pinteni ocluzali
D- un braţ opozant
E- un pintene ocluzal

383. CM. Croşetele turnate după Lejoyeux trebuie să corespundă următoarelor

cerinţe:
A- să contribuie la retenţia şi stabilizarea protezei
B- să încercuiască mai mult de jumătate a cercumferinţei dintelui ancoră
C- să fie plasate pe dinte comod
D- să nu fie plasate comod pe dinte
E- fiecărui dinte –ancoră să-i revină cîte două croşete

384. CM. Reglarea transmiterii presiunilor funcţionale asupra suportului

dento-paradontal în PPMS are loc prin:
A- conectorii secundari elastici
B- disjunctori de forţă
C- cape
D- succiunea funcţională
E- adeziunea

385. CM. Cîmpul protetic în edentaţia parţială întinsă este prezentat de:
A – vălul palatin

71
B – dinţii restanţi
C – muşchii mobilizatori
D – fibromucoasa inmobilă
E – crestele alveolare şi bolta palatină

386. CM. Conform clasificării bazei osoase la maxilă Lejoyeux deosebeşte

apofize alveolare:
A – înalte, retentive cu versante extinse, paralele
B – înalte, neretentive cu versante periforme
C – cu valoare protetică slabă
D – cu valoare protetică negativă
E – ascuţite

387. CM. Varietăţile tuberozităţilor maxilare în edentaţia parţială pot fi:

A – retentive
B – cu valoare protetică medie
C – ondulate
D – trapezoidale
E – cu valoare protetică negativă

388. CM. Tuberculii piriformi sînt împărţiţi în:

A – favorabili stabilizării şi menţinerii protezelor mobilizabile
B – cu valoare protetică negativă
C – triunghiulari
D – cuboidali
E – piramidali

389. CM. Pietrokovski după profil împarte apofizele alveolare în:

A – piramidale
B – parabolice
C – plate
D – triunghiulare
E – trapezoidale

390. CM. Varietăţile bolţii palatine:

A – extinsă, fără torus palatin
B – ovoidală
C – patrată
D – cu valoare protetică medie
E – alungită

391. CM. Elementele componente ale protezei parţiale mobilizabile:

A – şeile protezei

72
B – dinţii artificiali
C – corpul protezei
D – elementele de ancorare, fixare şi stabilizare
E – elementele antideformante

392 . CM. Baza protezei parţiale mobilizabile este prezentată de:

A – elementele de ancorare, menţinere şi stabilizare
B – dinţii artificiali
C – conectorul principal
D – conectorii secundari
E – şeile protezei

393. CM. Dinţii artificiali în proteza parţială mobilizabilă pot fi din:

A – oasele animalelor
B – acrilate
C – lemn special
D – aliajele metalelor
E – ceramică

394. CM. Croşetele din sîrmă sînt alcătuite din următoarele segemente:
A – dentar
B – mandibular
C – maxilar
D – elastic
E – de fixare

395. CM. Limitele protezei parţiale mobilizabile acrilice la maxilă:

A – vestibular – fundul de sac în limitele mucoasei pasiv - mobile
B – vestibular – fundul de sac depăşind limitele mucoasei pasiv - mobile
C – vestibular – nu ajunge cu 1- 2 mm la mucoasa pasiv - mobilă
D – în zona dinţilor frontali restanţi – la colet
E – în zona dinţilor frontali restanţi - supracingular

396. CM. Limitele protezei parţiale mobilizabile acrilice la maxilă:

A – în zona dinţilor laterali restanţi pînă în zona supraecuatorială
B – în zona dinţilor laterali restanţi pînă în zona subecuatorială – la colet
C – în zona dinţilor frontali restanţi - supracingular
D – în zona dinţilor frontali restanţi – la colet
E- În zona dinţilor frontali restanţi- pînă la marginea incisală

397. CM. Dimensiunele bazei protezei parţiale mobilizabile acrilice depind

de:
A – numărul dinţilor restanţi

73
B – starea arcadei dentare antagoniste
C – topografia breşelor arcadei dentare
D – funcţia glandelor salivare
E – tipul de ocluzie

398. CM. Limitele bazei protezei parţiale mobilizabile acrilice la maxilă în

zona distală depind de:
A – înălţimea caronară a dinţilor restanţi
B – caracterul breşei – terminală s-au limitată distal
C – mărimea breşelor arcadei dentare
D – gradul de înclinare a dinţilor restanţi
E – tipul de ocluzie

399. CM. Limita distală în proteza parţială mobilizabilă acrilică la maxilă va

fi în zona liniei Ah în următoarele situaţii clinice:
A – în edentaţiile întinse bilaterale terminale
B – în edentaţiile întinse unilaterale terminale
C – în edentaţiile medii bilaterale terminale la prezenţa tuberozităţilor maxilare
retentive
D – în edentaţiile medii bilaterale terminale la prezenţa tuberozităţilor
maxilare protetic negative
E – în edentaţiile laterale medii intercalate

400. CM. Limitele bazei protezei parţiale mobilizabile acrilice la mandibulă în

zona dinţilor restanţi:
A – la coletul dinţilor frontali
B – supracingular în zona dinţilor frontali
C – subecuatorial în zona dinţilor laterali
D – la coletul dinţilor laterali
E – supraecuatorial în zona dinţilor laterali

401. CM. Baza protezei parţiale mobilizabile acrilice poate fi confecţionată

din:
A – acrilate termopolimerizabile dure
B – acrilate termopolimerizabile elastice
C – mixt
D – aliajele Cr-Co
E – ceramică

402. CM. Protezele parţiale mobilizabile acrilice sînt indicate:

A – cînd sînt contraindicate punţile dentare
B – în ocluzia adîncă şi alergii
C – cînd sînt contraindicate protezele parţiale mobilizabile scheletate

74
D – în edentaţiile subtotale
E – la absenţa totală a dinţilor

403. CM. Dezavantajele protezelor parţiale mobilizabile acrilice:

A – nu sînt fizionomice
B – au un suport muco-osos
C – micşorează volumul cavităţii orale
D – nu restabilesc întocmai DVO
E – provoacă apariţia galvanozei în cavitatea orală

404. CM. La fixarea şi stabilizarea protezelor parţiale mobilizabile acrilice

cele mai favorabile linii croşetare sînt:
A – sagitală
B – diagonală
C – transversală
D – punctiformă
E – dreaptă

405. CM. La fixarea protezei parţiale mobilizabile acrilice la maxilă cele mai
favorabile linii croşetare sînt:
A – diagonală
B – sagitală
C – dreaptă
D – în suprafaţă
E – transversală

406. CM. La fixarea protezei parţiale mobilizabile acrilice la mandibulă cele

mai favorabile linii croşetare sînt:
A – tangenţială
B – diagonală
C – dreaptă
D – transversală
E – în suprafaţă

407. CM. La confecţionarea croşetelor din sîrmă prin tehnica de îndoire se

utilizează cleşte:
A – crampon
B – în cioc
C – cu fălci rotunde
D – cu fălci piramidale
E – de tăiat sîrmă

75
408. CM. Conectorul principal în protezele parţiale moblizabile scheletezate
este prezentat de:
A – bare
B – capse
C – plăcuţe
D – dejunctoare de forţă
E – benzi

409. CM. În proteza parţial moblizabilă scheletezată şeile protezei pot fi:
A – întreg metalice
B – parţial metalice incluse în acrilat
C – suspendate
D – elastice
E – tangenţiale

410. CM. Lăţimea şi grosimea barei – ca conector principal al protezei parţial

mobilizabile scheletate la mandibulă este de:
A – lăţimea de 3,0 mm
B – lăţimea de 8,0 mm
C – lăţimea de 0,5 mm
D – grosimea de 0,5 – 1,0 mm
E – grosimea de 1,5 – 2,0 mm

411. CM. Formele de bare linguale în proteza parţială mobilizabilă scheletată:

A – rotundă
B – în şa
C – semirotundă
D – ovoidală
E – în semişa

412. CM. Conectorul principal în protezele parţiale mobilizabile scheletezate

la mandibulă prezentat de plăcuţe dento-mucosole se realizează:
A – în contact cu suprafaţa orală a dinţilor supracingular sau
supraecuatorial
B – la o distanţă de 0,2-0,3 mm de la mucoasă
C – la o distanţă de 0,4 mm de la mucoasă
D – la o distanţă de 3-4 mm de la fundul sacului planşelului bucal
E – se realizează la dorinţă

413. CM. În funcţie de starea parodontului dinţilor de suport şi gradul de

rezilienţă a fibromucoasei conectorii secundari în proteza parţial
mobilizabilă scheletezată pot fi:
A – rigizi

76
B – semilabili
C – labili
D – subţiri
E – groşi

414. CM. În protezele parţiale mobilizabile scheletate elementele de ancorare,

fixare şi stabilizare sunt prezentate de:
A – diferite tipuri de croşete
B – arcuri intermaxilare
C – magniţi
D – implante
E – sisteme speciale

415. CM. Croşetele utilizate în protezele parţiale mobilizabile scheletezate pot

fi confecţionate prin:
A – presare
B – îndoire
C – turnare
D – coacere
E – galvanoplastie

416. CM. După numărul dinţilor pe care se aplică, Rîndaşu deosebeşte

croşete:
A – monodentare
B – bidentare
C – multidentare
D – dento-alveolare
E – tridentare

417. CM. În protezele parţiale mobilizabile scheletezate se utilizează

următoarele tipuri de croşete:
A – Ackers
B – Kemeny
C – Ney
D – Roach
E – Dolder

418. CM. În protezele parţiale mobilizabile scheletezate se utilizează

următoarele sisteme speciale de fixare şi stabilizare:
A – culisele
B – capsele
C – croşetele Ney
D – sistemul Dolder-Rumpel

77
E – croşetele Kemeny

419. CM. Protezele parţiale mobilizabile scheletezate sînt indicate cînd pe

cîmpul protetic avem următorul număr de dinţi restanţi cu parodontul
sănătos:
A – 1 dinte
B – 2 dinţi situaţi alături
C – 3 dinţi situaţi alături
D – 4 dinţi situaţi în zona frontală limitaţi de primii premolari
E – 5-6 dinţi situaţi în zona frontală

420. CM. Axul de inserţie şi dezinserţie a protezei parţiale mobilizabile

scheletezate de pe cîmpul protetic poate fi:
A – strict vertical
B – liber
C – cu eforturi
D – vertical spre dreapta
E – vertical spre stînga

421. CM. Axul de inserţie şi dezinserţie a protezei parţiale mobilizabile

scheletezate de pe cîmpul protetic poate fi:
A – pe toţi dinţii
B – pe cîţiva dinţi
C – vertical posterior
D – pînă la colet
E – vertical anterior

422. CM. Metodele de determinare a axului de inserţie se dezinserţie a

protezei parţiale mobilizabile scheletezate:
A – fiziologică
B – liberă
C – de alegere
D – de autodeterminare
E – de determinare a înclinării medii a axelor dinţilor stîlpi

423. CM. Tijele retentivometre sînt piese anexe la paralelograf cu dimensiuni:

A – 0,25 mm
B – 0,5 mm
C – 0,75 mm
D – 1,0 mm
E – 1,5 mm

78
424. CM. Sistemul Dolder-Rumpel de fixare a protezelor parţiale mobilizabile
acrilice poate fi:
A – rigid
B – rezelient
C – fizico-chimic
D – fizic
E – chimic

425. CM. Croşetul în “T” cu conector secundar prelungit este indicat în

edentaţiile Kennedy:
A – cl. I
B – cl. II
C – cl. III
D – cl. IV
E – cl. V

426. CM. Sistemul croşetar Roach include croşetele în formă de litere:

A – C, L
B – U, S
C – T, I, R
D – A, K
E – E, Z

427. CM. Tabloul clinic al edentaţiei parţiale se va găsi în dependenţă de:

A- caracterul respiraţiei
B- numărul dinţilor absenţi
C- respectarea igienii cavităţii arale
D- factorul etiologic
E- starea dinţilor restanţi

428. CM. Din simptomele endobucale ale edentaţiei parţiale fac parte:
A- dereglări de integritate a unei sau ambelor arcade dentare
B- migrări dentare a dinţilor restanţi
C- dereglări gustative
D- dereglări de respiraţie
E- abraziunea patologică a dinţilor din grupa funcţională

429. CM. Tabloul clinic al edentaţiei parţiale în caz de pierdere a dimensiunei

verticale de ocluzie se v-a manifesta prin:
A- păstrarea dimensiunei treimei inferioare a feţii
B- micşorarea dimensiunei treimei inferioare a feţii
C- majorarea dimensiunei treimei inferioare a feţii
D- pronunţarea plicelor nazo-labiale şi mentonieră

79
E- coborîrea comisurilor gurii

430. CM. Tabloul clinic al edentaţiei parţiale se va găsi în dependenţă de:

A- caracterul alimentelor
B- frecvenţa alimentaţiei
C- timpul ce s-a scurs de la extracţia dinţilor
D- starea ţesuturilor dure a dinţilor restanţi
E- starea generală a organismului

431. CM. La examenul endobucal al pacienţilor cu edentaţii parţiale se

determină starea:
A- dinţilor restanţi
B- articulaţiei temporo-mandibulare
C- a apofizelor alveolare edentate
D- a unghurilor mandibulare
E- a mucoasei cavităţii arale

432. CM. Apofiza alveolară în spaţiile edentate este examinată din punct de
vedere a:
A- dimensiunii
B- formei
C- mobilităţii
D- stabilităţii
E- nu se examinează

433. CM. Conform topografiei breşelor arcadelor dentare edentaţia parţială

poate fi localizată:
A- circular
B- frontal
C- lateral
D- mixt
E- segmentar

434. CM. La examenul endobucal în caz de edentaţie parţială se v-or utiliza

următoarele instrumente:
A- oglinda stomatologică
B- pensa stomatologică
C- pensa anatomică
D- pensa chirurgicală
E- elevatorul

435. CM. Examenul clinic a apofizei alveolare edentate în edentaţiile parţiale

se v-a efectua prin:

80
A-radiografie
B- inspecţie
C- palpare
D- sondare
E- percuţie

436. CM. Fibromucoasa cavităţii arale se împarte în:

A- transparentă
B- activ mobilă
C- pasiv mobilă
D- imobilă
E- netransparentă

437. CM. Fibromucoasa imobilă a cavităţii orale acoperă:

A- procesele alveolare
B- palatul moale
C- palatul dur
D- planşeul bucal
E- limba

438. CM. Din formaţiunile anatomice ale fibromucoasei la maxilă fac parte:
A- palatul moale
B- papila incizivală
C- ruge palatine
D- frenul buzei superioare
E- palatul dur

439. CM. Din formaţiunile anatomice ale fibromucoasei la mandibulă fac

parte:
A- tuberculii piriformi
B- frenul buzei inferioare
C- planşeul bucal
D- torusul mandibular
E- frenul limbii

440. CM. Materialele din siliconi utilizate la modelarea machetei scheletului

protezei parţiale mobilizabile scheletate are imprimări ale componentelor
scheletului:
A- bare
B- benzi
C- plăcuţe
D- braţe de croşete
E- croşete mucosale

81
 EDENTAŢIA TOTALĂ ŞI TEHNOLOGIA CONFECŢIONĂRII
PROTEZELOR TOTALE

441. CM. Cîmpul protetic în edentaţia totală se subîmparte în:

A- spaţiul Ney
B- zona funcţională
C- zona glandulară
D- zona de sprigin
E- zona papilei incisivale

442. CM. Zona de spriginîn în edentaţia totală la maxilă include:

A-regiunea inserţiei muşchiului buccinator
B- tuberozităţile maxilare
C- regiunea liniei “Ah”
D- palatul dur
E- procesele alveolare

443. CM. Componentele protezei totale:

A- elemente de menţinere şi stabilizare
B- şeile protezei
C- dinţi artificiali
D- conectorul principal
E- conectorii secundarii

444. CM. Proteza totală poate fi confecţionată din:

A- acrilate termopolimerizabile de culoare roză
B- aliajele argintului
C- acrilate autopolimerizabile
D- acrilate termopolimerizabile fără coloranţi
E- acrilate elastice

445. CM. Baza protezei totale este prezentată de:

A- şeile protezei
B- dinţii artificiali
C- conectorul principal
D- conectorii secundari
E- conectorii parţiali

446. CM. Gravarea liniei americane pe modelul definitiv în edentaţia totală

prevede crearea:

82
A-Unei făşii cu lăţimea de 1,0 mm
B- Unei făşii cu lăţimea de 2,0 mm
C- Unei făşii cu lăţimea de 3,0 mm
D- Unei făşii cu adîncimea de 1,0 mm
E- Unei făşii cu adîncimea de 1,5 mm

447. CM. Lingurile amprentare individuale se confecţionează din:

A- acrilate termopolimerizabile
B- ceară de bază
C- materiale amprentare siliconice
D- ghips
E- acrilate autopolimerizabile

448. CM. Deosebim următoarele varietăţi de amprente funcţionale:

A- pasive la mandibulă
B- pasive la maxilă
C- diferenţiate
D- compresive
E- decompresive

449. CM. La absenţa totală a dinţilor au loc următoarele modificări în sistemul

stomatognat:
A- agravarea actului de respiraţie
B- activarea procesului de reducţie a scheletului cranio-facial
C- activarea procesului de reducţie a ţesuturilor moi ce acoperă scheletul
cranio-facial
D- activarea funcţiei muşchilor oro-faciali
E- activarea funcţiei muşchilor mobilizatori ai mandibulei

450. CM. Reducţia pronunţată a scheletului facial în edentaţiile totale are loc
în următoarele zone:
A-în etajul superior al feţei
B- în etajul mediu al feţei
C- în etajul inferior al feţei
D- în zona laterală stînga
E- în zona laterală dreapta

451. CM. Cîmpul protetic în edentaţia totală la maxilă este prezentat de:
A- procesele alveolare
B- valul palatin
C- bolta palatină
D- tuberozităţile maxilare
E- tuberculii piriformi

83
452. CM. Tipurile de atrofie ale maxilei şi mandibulei în edentaţiile totale se
clasifică:
A- la maxilă după Schroder
B- la maxilă după Agapov
C- la mandibulă după Koller
D- la mandibulă după Rubinov
E- la maxilă şi mandibulă după Ghelman

453. CM. Metode de fixare a protezelor totale:

A- mecanice
B- biomecanice
C- trainice
D- fizice
E- provizorie

454. CM. Williams după corelaţia dintre forma feţii şi forma dinţilor
deosebeşte:
A- dinţi fără formă geometrică
B- dinţi triunghiulari
C- dinţi patraţi
D- dinţi în baionetă
E- dinţi ovoidali

455. CM. Baza protezei totale este prezentată de:

A- şeile protezei
B- conectorul principal
C- conectorul secundar
D- conectorul intermediar
E- proteza totală şei nu are

456. CM. Sangiuolo grupează toate varietăţile cîmpului protetic edentat total
în următoarele clase pentru ambele maxilare:
A- substratul osos este bine exprimat
B- substratul osos are un grad de exprimare mediu
C- substratul osos are un grad de atrofie mărit (avansat)
D- substratul osos are o formă ovoidală
E- substratul osos are o formă triunghiulară

457. CM. Rîndaşu clasifică procesele alveolare edentate total în:

A-late
B- înguste
C- retentive

84
D- neretentive
E- neutre

458. CM. Liniile de orientare ce se trasează pe modelul definitiv la maxilă în

edentaţia totală:
A- linia mijlocului procesului alveolar
B- linia mediană
C- linia rugiilor palatine
D- linia retromolară
E- linia ce marchează fibromucoasa activ mobilă

459. CM. Aparatele necesare pentru realizarea modelului:

A- şlif motor
B- vacum-malaxor
C- masă vibratorie
D- micromotor
E- chiuvetă

460. CM. Materiale din care pot fi confecţionate modelele funcţionale în

edentaţiile totale:
A-ceară de bază
B- ceară de modelare
C- materiale siliconice
D- masă termorezistentă (refractară)
E- ghips medical

461. CM. Pentru prelucrarea mecanică a lingurii individuale acrilice e necesar

de instrumente abrazive:
A- perii de puf
B- petre de carborund
C- freze metalice
D- discuri de carborund
E- perii aspre

462. CM. Bordurile de ocluzie în edentaţiile totale trebuie să corespundă

cerinţelor:
A-înălţimea de 10-12mm în regiunea frontală
B- înălţimea de 10-12mm în regiunea laterală
C- lăţimea de 6-8mm în regiunea frontală
D- lăţimea de 5-6mm în regiunea frontală
E- înălţimea în regiunea laterală de 6-8mm

463. CM. Indicaţi materialele din care se confecţionează protezele totale:

85
A- acrilate termopolimerizabile
B- acrilate autopolimerizabile
C- aliaje crom-cobalt
D- acrilate fluide (prin injectare)
E- compozite

464. CM. Pentru montarea dinţilor după metoda Gysi, Vasiliev, Katz e
necesar ca relaţiile intermaxilare centrice să fie apreciate cu:
A- borduri de ocluzie acrilice
B- borduri de ocluzie de ceară
C- borduri de ocluzie din material amprentar termoplastic
D- borduri de ocluzie din ghips
E- toate variantele susnumite posibile de utilizat

465. CM. Schimbul cerii pe acrilat la confecţionarea protezei totale se

efectuiază prin:
A- aplicarea valului pregătit din acrilat în tipar
B- aplicarea plăcii pregătite din acrilat în tipar
C- metoda injectării
D- aplicarea pulberii din acrilat
E- metodele susnumite nu se utilizează la proteza totală

466. CM. Metodele moderne de confecţionare a bazei protezei totale:

A- Metoda manuală
B- aplicarea strat cu strat a acrilatului fotopolimerizabil
C- aplicarea acrilatului termopolimerizabil la stadia de nisip umectat
D- metoda injectării acrilatului special
E- aplicarea pe straturi a acrilatului autopolimerizabil

467. CM. La realizarea arcadelor dentare în protezele totale se folosesc dinţii:

A-diatorici (molari şi premolari) din porţelan
B- cu butoane sau crampoane (frontali) din porţelan
C- acrilici (frontali şi laterali)
D- speciali
E- din compozite semiprefabricaţi

468. CM. Parametrii articulatorului universal sînt:

A- prezenţa a două articulaţii
B- unghiul de înclinare sagitală a pantei tuberculilor articulari 170
C- unghiul de înclinare sagitală a pantei tuberculilor articulari 330
D- prezenţa triunghiului Bonwill
E- posibilitatea efectuării mişcărilor mandibulare numai în plan sagital

86
469. CM. Particularităţile articulatorului individual sînt:
A- efectuarea mişcărilor numai în plan vertical
B- posibilitatea fixării modelului maxilei în raport cu particularităţile
articulaţiei temporo-mandibulare şi planul Frankfurt
C- unirea ramei superioare şi inferioare are loc printr-o balama
D- se fixează în articulator întîi modelul mandibulei apoi a maxilei
E- posibilitatea reglării unghiului de înclinare a tuberculilor articulari

470. CM. Cîmpul protetic edentat total este împărţit în:

A – zona de tracţiune
B – zona torusului palatin
C – zona planşeului bucal
D – zona de sprijin
E – zona de succiune

471. CM. Zona de sprijin a cîmpului protetic edentat total la maxilă este
prezentată de:
A – crestele alveolare edentate total şi tuberozităţile maxilare
B – proeminenţile zigomatice
C – torusul palatinal
D – bolta palatină
E – valul palatin

472. CM. Zonele funcţionale ale cîmpului protetic mandibular în edentaţiile

totale sînt:
A – zonele tuberculilor piriformi
B – zonele linguale şi vestibulare laterale
C – zonele centrale şi laterale ale crestelor alveolare
D – zona centrală a crestei alveolare
E – zonele centrale- linguală şi labială

473. CM. Menţinerea protezei totale pe cîmpul protetic la maxilă se realizează

datorită:
A – succiunei
B – greutăţii protezei
C – deglutiţiei
D – adeziunei
E – respiraţiei corecte

474. CM. Din regulile generale de montare a dinţilor în edentaţiile totale după
Gysi fac parte:
A – dinţii laterali superiori se montează cu zona cervicală pe centrul
procesului alveolar

87
B – dinţii laterali inferiori se montează în zona cervicală pe centrul
apofizei alveolare
C – dinţii frontali superiori se montează în afara centrului procesului
alveolar
D – dinţii frontali inferiori se montează pe centrul procesului alveolar
E – dinţii frontali la ambele maxilare se montează strict vertical

475. CM. Din liniile de orientare trasate pe modelul definitiv al mandibulei în

edentaţia totală fac parte:
A – linia mediană
B – liniile ce împart în două jumătăţi tuberculii piriformi
C – linia transversală trasată pe centrul procesului alveolar din zona
frontală
D – marcarea limetelor tuberculilor piriformi
E – marcarea contururilor proceselor alveolare

476. CM. După înălţimea marginelor deosebim amprente funcţionale:

A – de succiune
B – fiziologice
C – anatomice
D – propriu zise
E – parţiale

477. CM. După gradul de compresie a mucoasei amprentele funcţionale pot fi:
A – de compresie
B – de dispovărare
C – de tracţiune
D – diferenţiate
E – de succiune

478. CM. La corectarea lingurilor amprentare individuale se utilizează teste

funcţionale:
A – după Herbst
B – cu amplitudă mică
C – cu amplitudă medie
D – cu amplitudă mare
E – intensive

479. CM. Adaptarea lingurii amprentare individuale prevede:

A – aducerea marginilor pînă la un contact intim cu mucoasa pasiv mobilă
B – aducerea marginilor pînă la fundul de sac
C – realizarea grosimei marginilor conform volumului fundului de sac

88
D – grosimea marginilor nu are importanţă
E – eliberarea frenurilor şi a plicelor

480. CM. Modelarea funcţională a marginilor amprentei funcţionale în

edentaţia totală se efectuează prin tehnici:
A – modelări efectuate manual de medic
B – modelări efectuate de pacient la comanda medicului
C – modelări efectuate sinestătător de pacient
D – modelări mixte
E – modelări instrumentale

SIMPTOMATOLOGIA AFECŢIUNILOR STOMATOLOGICE DE

BAZĂ CE NECISITĂ UN TRATAMENT ORTOPEDO-PROTETIC ŞI
METODELE DE EXAMINARE A BOLNAVILOR ÎN CLINICA DE
PROTETICĂ DENTARĂ

481. CM. Examenul clinic subiectiv al pacientului în clinica de protetică

dentară include:
A-motivaţia
B-gnatodinamometria
C-istoria actualei maladii
D-istoria vieţii
E-inspecţia

482. CM. Examenul clinic obiectiv al pacientului în clinica de protetică

dentară include:
A-motivaţia
B-inspecţia
C-palparea
D-radiografia
E-miotonometria

483. CM. Examenul clinic al apofizelor alveolare edentate se va efectua prin:

A-radiografia panoramică
B-palpare
C-inspecţie
D-studiul pe modelul diagnostic
E-aprecierea densităţii ţesutului osos

484. CM. La examenul clinic al mucoasei bucale se va studia mucoasa:

A-activ mobilă
B-pasiv mobilă

89
C-dură
D-elastică
E-imobilă

485. CM. Mucoasa activ mobilă a cavităţii orale acoperă:

A-palatul dur
B-palatul moale
C-planşeul bucal
D-procesele alveolare
E-buzele

486. CM. Mucoasa imobilă a cavităţii orale acoperă:

A-limba
B-palatul dur
C-procesele alveolare
D-obrajii
E-buzele

487. CM. Din metodele paraclinice de examinare a musculaturii zonei maxilo-

faciale fac parte:
A-inspecţia
B-palparea
C-miotonometria
D-electromiografia
E-gnatosonia

488. CM. Din metodele radiografice de studiu a articulaţiei temporo-

mandibulară fac parte:
A-tomografia
B-artrografia
C-cineradiografia
D-electroradiografia
E-teleradiografia

489. CM. Deosebim următoarele grade de mobilitate patologică a dinţilor:

A-I
B-II
C-III
D-IV
E-V

490. CM. La investigarea microcurenţilor electrici în cavitatea bucală se

utilizează:

90
A-microampermetrul
B-potenţiometrul
C-miotonometrul
D-gnatodinamometrul
E-fagodinamometrul

491. CM. Din metodele dinamice (funcţionale) de determinare a eficienţii

masticatorii fac parte metodele elaborate de:
A-Agapov
B-Rubinov
C-Oxman
D-Ghelman
E-Mamlok

492. CM. Înregistrarea contactelor dento-dentare la examenul relaţiilor

ocluzale statice între arcadele dentare se efectuiază:
A-vizual
B-cu hîrtie de articulare
C-cu plăcuţe de ceară ramolită
D-cu creionul simplu
E-cu creionul chimic

493. CM. Din metodele statice de determinare a eficienţii masticatorii fac

parte metodele elaborate de.
A-Agapov
B-Oxman
C-Mamlok
D-Rubinov
E-Ghelman

494. CM. Principiul profilactic de tratament protetic prevede:

A- profilaxia locală
B- profilaxia respiraţiei nazale
C- profilaxia generală
D- profilaxia obiceiurilor vicioase
F- profolaxia tabacismului

495. CM. Edentaţia parţială ca formă nozologică a afecţiunelor sistemului

stomatognat poate fi:
A-fără micşorarea dimensiunei verticale de ocluzie
B-cu micşorarea dimensiunei verticale de ocluzie
C-cronică
D-acută

91
E-exagerată

496. CM. Din formele nozologice ale sistemului stomatognat ce necesită un

tratament ortopedo-protetic fac parte:
A-edentaţia totală
B-edentaţia parţială
C-abraziunea fiziologică a dinţilor
D-abraziunea patologică a dinţilor
E-pulpitele

497. CM. Din simptomele subiective ale afecţiunilor sistemului stomatognat

ce necesită un tratament ortopedo-protetic fac parte:
A-durerea
B-deriglări fizionomice
C-absenţa parţială a dinţilor
D-absenţa totală a dinţilor
E-deriglări de masticaţie

498. CM. Din simptoamele obiective ale afecţiunilor sistemului stomatognat

ce necesită un tratament ortopedo-protetic fac parte:
A-prăbuşirea buzei superioare
B-durerea
C-prezenţa breşelor arcadelor dentare
D-discromiile dentare
E-respiraţia orală

499. CM. Simptoamele exobucale ale afecţiunilor sistemului stomatognat ce

necesită un tratament ortopedo-protetic se v-or manifesta prin:
A-asimitrii faciale
B-deriglări de formă a nasului
C-prăbuşirea buzelor
D-modificarea unghiurilor mandibulei
E-modificări de culoare a feţii

500. CM. Exobucal la examenul pacientului în clinica de protetică dentară

prin palpare se pot examina:
A- starea muşchiului digastricus
B- starea muşchilor pterigoidieni interni
C- starea muşchilor limbii
D- ganglionii limfatici cervicali superficiali
E- inserţia inferioară a muşchilor temporali

92
 Bibliografie
1. Postolachi I. şi colaboratorii – Protetica dentară. – Chişinău, “Ştiinţa” 1993
2. Bîrsa Gn., Postolachi I. – Tehnici de confecţionare a protezelor dentare. –
Chişinău, “Ştiinţa” 1993
3. Гаврилов Е.И., Щербаков А.С., - Ортопедическая стоматология.
Москва. Изд. »Медицина». 1984
4. Копейкин В.Н., Демнер Л.М. – Зубопротезная техника. Москва. Изд.
»Медицина» 1985

“APROB”
Prorector didactic, Prof. universitar

Aprobate la şedinţa catedrei

Procesul verbal N 6 din 31.01.
Şeful catedrei, prof. universitar

Aprobat la Comisia Metodică

a disciplinilor stomatologice
Procesul verbal N 10 din 11.02.
Preşedinte, prof. universitar

93