Forme particulare
Factori de risc
Nuliparitatea
Partener aflat la prima sarcină sau care la o parteneră anterioară a prezentat
preeclampsie
Antecedente de eclampsie; Antecedente familiale de hipertensiune indusă de
sarcină
Vârstă maternă crescută sau interval mare între sarcini
Diabetul gestaţional şi diabetul zaharat preexistent sarcinii
Boli renale; Infecţii urinare în sarcină
Obezitate, rezistenţă la insulină, greutate maternă scăzută
Boli de colagen
Trombofilie: prezenţa anticorpilor antifosfolipidici; deficienţă de proteină S,
proteină C, mutaţia factorului V Leiden, hiperhomocisteinemia
Sarcina gemelară
Hidrops fetal
Mola hidatiformă
Malformaţii congenitale fetale
Boli crosomiale: trisomie 13, triploidie
Fumatul
Femei din mediu socio-economic defavorizat
Paciente la care s-a recurs la donare de ovocite
Epidemiologie
1.teoria imunologică
2. alterarea perfuziei placentare
3. alterarea reactivitatii vasculare
4. modificarea concentratiei eicosanoizilor
5. factori genetici
6. factori de dietă
DIAGNOSTICUL PREECLAMPSIE
Triada clasica
● HTA.
În funcţie de creşterile TA diastolice, PE poate fi incadrată în 3 forme clinice: -
uşoara (90 - 100mm Hg )
- medie ( 100 - 110mmHg )
- severă ( > 110mmHg )
● Proteinuria > 0,3/gl/24h
● Edemele persistente dupa 12h de repaus la pat, generalizate care determină
creşteri ale greutăţii gravidei > 2kg/săpt.
Forma severă a PE se caracterizează prin:
- TA > 160 / 110mm Hg
- Proteinurie > 5g/24h
- Edeme generalizate
- Oligurie
- Tulburări vizuale şi cerebrale
- Dureri în epigastru
- Edem pulmonar
- Anemie hemolitică + citoliză hepatică + tombocitopenie
PROTOCOL DE INVESTIGATIE
2. Examenele de singe
- hemoglobină, hematocrit ↑
- trombocite si fibrinogen ↓
- produşi de degradare a fibinei↑, activitatea plasmatică a antitrombinei III ↓
- glicemie
- probe renale: creatinină serică normală sau ↑
- probe hepatice: transaminaze ↑, urobilinogen ↑
- acid uric ↑, clearance-ul acidului uric ↓
- proteinogramă ( hipoproteinemie )
- lipidograma ( crescute )
- ph sange↓
- ionogramă sanghină ( Na, K, Cl↓ , Ca ↓ )
3. Examenele de urină
- volum urinar/24h ↓
- proteinurie cantitativă
- ionograma urinară
TRATAMENTUL PREECLAMPSIEI
♣ TRATAMENTUL PROFILACTIC
♣ TRATAMENT CURATIV
Terapia antihipertensivă
Scopul este NU de a normaliza tensiunea arterială ci de a o menţine la nivele
relativ sigure pentru mamă şi făt. Scăderea prea puternică şi bruscă a TA
determină reducerea perfuziei placentare cu afectarea feţilor cu ICIU.
Hidralazina
- Efecte secundare: tahicardie, cefalee, ameţeli, dispnee, bufeuri. Acestea pot mima
agravarea preeclampsiei.
- Scăderea dozelor se va face prin înjumătăţirea dozelor la 30 minute
- NU SE UTILIZEAZĂ LA PACIENTE CU BOLI CARDIACE.
Dihidralazina
- per os 50-150mg, in 2-3 prize/zi
Diazoxid
- bolus de 30-75mg până la controlul HTA
- efecte secundare: retenţie de apa şi Na, bradicardie fetală,
hiperglicemie
- utilizat în controlul HTA severe, făt mort, postpartum
Alfametildopa ( Dopegyt )
- per os 250mg x 3/zi
- din ziua a 3-a se măreşte doza gradat pâna la controlul TA, maxim 2,5g/zi
- efecte secundare: cefalee, ameţeli, anemie hemolitică, scăderea trombocitelor.
Betablocantele : Labetalol
Terapia anticonvulsivantă
Sulfatul de magneziu
- tratament profilactic anticonvulsivant, in preeclampsia severă.
- Bolus de 4g (20 ml) soluţie 20% i.v. administrată în 20 minute (injectarea prea
rapidă poate determina stop cardiac).
- doza de întreţinere este de 1g (5 ml)/ oră prin injectomat
- orar se va urmări
Rata respiraţiilor peste 12/minut
Diureza peste 20 ml/oră
Reflexe osteotendinoase prezente
Saturaţia de oxigen peste 95%
- magnezemia este util să fie urmărită la fiecare 4 ore
- se va ajusta administrarea de MgSO4 în funcţie de nivelul creatininei:
- valorile magnezemiei:
Nivele terapeutice: 2-3,5 mmol/l
Nivele scăzute: < 2 mmol/l. Se creşte rata de perfuzie la 2g/oră şi
se verifică magnezemia după 2 ore.
Nivele crescute: 3,5-5 mmol/l: Se opreşte perfuzia. Se reia
administrarea cu o doză redusă la jumătate dacă diureza este de
peste 20 ml/oră.
Nivele foarte crescute: > 5 ml/oră. Se opreşte perfuzia. De urgenţă
se face EKG.
- efectele secundare ale administrării MgSO4: lipsa reflexelor osteotendinoase, greaţă,
tulburări de vedere şi de vorbire, depresie respiratorie, stop cardiac.
- conduită:
întreruperea perfuziei
determinarea magnezemiei în urgenţă
EKG
administrare de gluconat de calciu 10% 10 ml i.v. în 2-5 minute
în caz de stop cardiac măsuri specifice de resuscitare
Postpartum
Se continuă administrarea de MgSO4 încă 24 ore sau mai mult dacă lehuza
rămâne hiperreflexică
Administrarea de antihipertensive se continuă până când TA diastolică scade
<100 mmHg sau TAM este <140 mmHg
Monitorizarea temperaturii, pulsului, TA, ratei respiraţiilor, diurezei
Monitorizarea saturaţiei în oxigen. Dacă saturaţia este <95% sau rata respiratorie
este >25/minut se recomandă radiografie pulmonară.
Hiperreflexia sau tulburările de conştienţă denotă edem cerebral.
Monitorizarea intrărilor şi ieşirilor, hemoragiei genitale
Coagulograma la 8 ore în primele 24 ore de la naştere.
Teste hepatice zilnic (zilele 0-3)
Persistenţa durerilor în hipocondru drept suspicionează ruptură hepatică care
impune explorarea CT.
Ajustarea dozelor de antihipertensive şi anticonvulsivante în funcţie de evoluţia
clinică
TRATAMENTUL ECLAMPSIEI
Obiectivele tratamentului
1. Controlul convulsiilor MgSO4, Diazepam, Fenitoin
2. Controlul HTA; injecţii intermitente de hidralazină
3. Evitarea diureticelor şi agenţilor hiperosmotici
4. Limitarea administrării de lichide i.v.
5. Naşterea