JIANU AURELIA

AMG 2

CANCERUL RECTAL

Cancerul rectal apare atunci când celulele canceroase se dezvoltă în țesutul

rectului. Rectul este ultima parte a intestinului gros și duce la anus. Deșeurile
organice sunt depozitate în rect până când sunt eliminate din organism prin anus.
Colonul este prima parte a intestinului gros. Împreună, rectul și canalul anal
constituie ultima parte a intestinului gros. Canalul anal se termină la nivelul
anusului.

Cel mai frecvent tip de cancer rectal este adenocarcinomul (98%), care este un
cancer ce provine din mucoasa rectului. Celulele canceroase se pot răspândi, de
asemenea, de la rect la ganglionii limfatici.

Simptomele cancerului rectal pot fi similare cu cele ale altor boli intestinale,
cum ar fi colita ulcerativă sau boala Crohn. În schimb, în timp ce simptomele
bolii inflamatorii intestinale pot să se reducă în timpul perioadelor de
remisiune, simptomele cancerului rectal pot fi mai severe și persistente pe
măsură ce se dezvoltă cancerul.

Simptomele se pot intensifica și devin mai severe pe măsură ce cancerul se

răspândește în întregul rect sau eventual în colon. Semnele de cancer rectal
legate de mișcările intestinale pot include:

 diaree;
 constipație;
 incapacitatea de a goli intestinul;
 scaun cu sânge;
 modificări în dimensiunea și forma scaunului.

Simptomele cancerului rectal pot include și:

 durere la nivelul rectului;
 dureri abdominale și disconfort;
 gaze și crampe stomacale;
 schimbări de apetit;
 pierdere inexplicabilă în greutate;
 oboseală;
  slăbiciune.
 Rețineți că, uneori, hemoroizii (vene umflate în zona anală) pot cauza
durerea, disconfortul și sângerările confundate cu semne de cancere anal-
rectale. Persoanele care au simptomele de mai sus trebuie să beneficieze
de un examen medical al zonei anal-rectale pentru a fi siguri că au un
diagnostic corect.

Cauze și factori de risc:

 Cancerul rectal se dezvoltă, de obicei, pe parcursul mai multor ani,
apărând mai întâi ca o formațiune pre-canceroasă numită polip. Unii
polipi au capacitatea de a deveni canceroși și de a începe să crească și să
pătrundă în peretele rectului. Cauza reală a cancerului rectal este neclară.
Aproximativ 5-10 % dintre cancerele rectale sunt ereditare (din cauza
mutațiilor specifice în genele care sunt transmise de la părinți la copii). Pe
baza riscului personal, se pot face teste genetice pentru a vedea dacă o
persoană are mutații în gene care pot crește riscul de cancer.

Iată care sunt factorii de risc pentru dezvoltarea cancerului rectal:

 vârsta;
 fumatul;
 consumul de alcool;
 istoric familial de cancer de colon sau cancer rectal;
 dieta bogată în grăsimi de origine animală;
 istoric personal de polipi sau cancere colorectale;
 boala inflamatorie intestinală.

 În unele familii, mutațiile genetice transmise de la părinți la copii cresc

riscul de apariție a cancerului colorectal. Aceste mutații sunt implicate
doar într-un procent mic de cancere rectale. Unele gene legate de cancerul
rectal cresc riscul unui individ de a dezvolta boala. Două sindroame
genetice bine definite ale cancerului colorectal sunt cancerul colorectal
ereditar non-polipozic (HNPCC), numit și sindromul Lynch, și polipoza
adenomatoasă familială (FAP).

Tipuri de cancere rectale:

Marea majoritate a cancerelor rectale sunt adenocarcinoame. Acestea sunt
cancerele celulelor care căptușesc suprafața interioară a rectului. Alte tipuri de
cancere rectale includ:

 Carcinoame – se formează în celulele care produc hormoni în intestine;

  Sarcoame – tumori stromale gastrointestinale;
 Limfoame – cancere ale sistemului imunitar.

Diagnosticarea cancerului rectal începe cu un examen fizic și analiza

istoricului familial și personal medical. Alte teste și investigații
includ:
 Examen digital rectal – Acest examen implică introducerea unui deget în
rect pentru a depista o eventuală anomalie.
 Clisma cu bariu
 Test pentru sânge ocult în fecale – un test neinvaziv care detectează
prezența de sânge ascuns sau ocult în scaun. Astfel de sânge poate proveni
din orice parte a tractului digestiv. Sângele ascuns în scaun este de multe
ori primul și, în multe cazuri, singurul semn de avertizare că o persoană
are cancer colorectal.
  Sigmoidoscopia – Sigmoidoscopia este efectuată pentru a examina
interiorul rectului și a colonului inferior și pentru a elimina polipii sau alte
țesuturi anormale pentru examinare sub microscop. Poate fi
sigmoidoscopie flexibilă sau rigidă.
  Colonoscopia – Colonoscopia este efectuată pentru a analiza interiorul
rectului și a întregului colon și pentru a elimina polipii sau alte țesuturi
anormale ce urmează să fie analizate la microscop.
  Polipectomie – Se efectuează în timpul unei sigmoidoscopii sau
colonoscopii pentru a elimina polipii pentru a-i examina la microscop.
  Biopsia – într-o biopsie, o probă mică de țesut din zona suspectată este
prelevată pentru examinare de către un patolog pentru a stabili un
diagnostic.

Analiza antigenului carcinoembrionar (CEA) – este un test care măsoară nivelul

de CEA din sânge. CEA se eliberează în sânge atât de către celulele canceroase,
cât și de către cele normale. Atunci când se găsește în cantități mai mari decât
cele normale, poate fi un semn de cancer rectal sau alte afecțiuni.

Stadializarea cancerului

Stadializarea ajută la stabilirea celui mai bun plan de tratament. Mai multe teste
– în special o ecografie endorectală (ERUS) sau o scanare prin rezonanță
magnetică (RMN) – pot fi efectuate pentru a ajuta la determinarea stadiului.

Diferitele stadii ale cancerului rectal includ:

  Stadiul 0: Cancerul este în stadiu incipient. Se găsește numai în interiorul
mucoasei interioare a rectului.
 Stadiul I: Cancerul implică mai mult din peretele interior al rectului.
 Stadiul II: Cancerul s-a răspândit în afara rectului la țesutul din apropiere,
dar nu la ganglionii limfatici.
  Stadiul III: Cancerul s-a răspândit în ganglionii limfatici din apropiere,
dar nu și în alte părți ale corpului.
  Stadiul IV: Cancerul s-a răspândit în alte părți ale corpului. Dacă se
răspândește, cancerul rectal tinde să se răspândească în ficat și plămâni.

 Cea mai bună modalitate de a interveni în cazul cancerului rectal este o

operație care vizează eliminarea segmentului rectului afectat de
cancer, împreună cu sursa de alimentare cu sânge și ganglionii limfatici.
Poate fiu vorba de o rezecție anterioară (înlăturarea rectului superior și a
unei părți a colonului din stânga corpului și reunirea colonului înapoi până
la nivelul rectului astfel încât intestinul să funcționeze normal), rezecția
abdominoperinică (se elimină rectul și anusul și se realizează o
colostomie sau o deschidere artificială a colonului prin peretele
abdominal) sau microchirurgia endoscopică transanală (o operație care
utilizează un microscop și instrumente special concepute pentru a permite
efectuarea intervenției chirurgicale prin anus în interiorul rectului).

O stomă (colostomie, ileostomie) sau deschiderea artificială a colonului /

intestinului subțire pe peretele abdominal nu este întotdeauna necesară în aceste
operații. Uneori, este necesar o stomă temporară (timp de 3 luni) pentru a
permite intestinului să se vindece.

Pe lângă intervenția chirurgicală, alte metode de tratament includ:

 Radioterapia – folosește radiații X pentru a distruge celulele canceroase
și pentru a reduce dimensiunea tumorii. Poate fi utilizată după o
intervenție chirurgicală pentru a distruge orice urmă de cancer sau înainte
de operație pentru a micșora tumora. Radiațiile pot fi folosite și pentru
prevenirea reapariției cancerului la locul în care a început și pentru
ameliorarea simptomelor cancerului avansat.
 Chimioterapia – Chimioterapia presupune folosirea medicamentelor
pentru a distruge celulele canceroase. Chimioterapia poate fi administrată
prin pilule sau poate fi introdusă în organism intravenos. Chimioterapia
administrată după o operație unei persoane care nu are celule canceroase
care poate fi văzută se numește chimioterapie adjuvantă. Ca terapii se pot
folosi 5-Flurouracil, Capecitabină, Leucovorin, Oxaliplatin, Irinotecan,
Bevacizumab, Cetuximab, Panitumumab etc.
  Imunoterapia – acest tip de tratament încearcă să stimuleze organismul
să lupte împotriva cancerului. Folosește elemente produse de organism
sau fabricate într-un laborator pentru a stimula, direcționa sau restabili
apărarea naturală a organismului.

Eficiența tratamentului depinde de:

 stadiul cancerului;
 gradul de răspândire a cancerului;
 dacă intestinul este blocat sau lezat;
 dacă tumora poate fi îndepărtată chirurgical;
 sănătatea generală a pacientului.

Screeningul colorectal poate ajuta la detectarea precoce, care crește șansele de

supraviețuire. Testele de screening pentru cancerul rectal includ testele pentru
sânge fecal ocult și endoscopia.  Aproape toate cancerele rectale se dezvoltă din
polipi rectali, care sunt formațiuni benigne pe peretele rectal. Detectarea și
eliminarea acestor polipi prin colonoscopie reduce riscul apariției cancerului
rectal. În general, se recomandă efectuarea primului test de screening pentru
cancerul colorectal la vârsta de 50 de ani. În caz de prezență a anumitor factori
de risc, screening-ul se poate face și mai devreme.

Alte indicații includ:

 Consumul crescut de fructe, legume, fibre și reducerea consumului de
grăsimi animale în exces.
 Adoptarea unui stil de viață activ.
 Menținerea la o greutate sănătoasă.

 Cu cât cancerul este detectat și tratat mai devreme, cu atât este mai
probabil ca acesta să fie tratat eficient. În cazurile de cancer precoce, rata
de vindecare este mai mare decât 90%, iar în cazul cancerelor într-un
stadiu mai avansat, șansele de vindecare sunt mai mici de 50%.