Sunteți pe pagina 1din 4

15.10.

2020 Planul de zbor impecabil al păsărilor | Centrul de Studii privind Facerea Lumii

4
APRILIE
2019

Planul de zbor impecabil al


păsărilor
DONNA O'DANIEL Creaturi minunate

De două ori pe an, cerul este plin de păsări care se află în căutarea unor noi tărâmuri
unde să-și construiască un cuib și de unde să-și procure hrana. În mod uimitor, ele nici
măcar nu au nevoie de un plan de zbor pentru a ști exact când să plece sau cum să
ajungă acolo.

Cine nu a fost încântat să privească stolurile în V de gâște ce se îndreaptau spre nord în


timpul migrației lor până la locurile unde aveau să-și construiască cuib, sau auzindu-le
croncănind în toamnă în zborul lor spre sud pentru a petrece iarna într-un climat mai
blând? Această mișcare uimitoare și previzibilă are loc de două ori pe an, implicând
milioane de păsări din întreaga lume, care călătoresc sute și chiar mii de kilometri. Într-
adevăr, „migrația este cea mai spectaculoasă mișcare a pasarilor” [1]

Dar, de-a lungul secolelor, acest fenomen a fost învăluit în mister. De ce migrează
păsările și când călătoresc ele? Unde se îndreaptă și de unde știu încotro să meargă?

Până de curând, au fost din abundență teorii eronate. Aristotel credea că anumite specii
se ascundeau în găuri de pământ și în copaci, unde rămâneau fără pene până în
primăvara următoare. Carolus Linnaeus, care ne-a dat sistemul binomial de clasificare
pentru toate creaturile vii, a crezut că rândunelele hibernau sub apă. [2]

Dar au început să apară indiciile cu două secole înainte de Linnaeus. În 1555, un francez
pe nume Pierre Belon a scris din experiența sa directă: „Deoarece rândunelele nu iși pot
petrece iarna în Europa atât din cauza frigului mare, cât și din lipsa hranei, ele merg în
Africa, Egipt și Arabia, unde, întrucat iarna lor seamana cu vara de la noi, ele nu duc
lipsa de hrană „.[3]

Această observație simplă a răspuns la întrebarea „De ce?” pentru practic toate speciile
migratoare. Ele au nevoie de căldură și de hrană pentru a trăi și a-și crește puii, dar
acestea nu sunt disponibile în toate anotimpurile. Migrația este în mod inevitabil legată
de anotimpuri, dar cum știu păsările cand se schimbă anotimpurile? Ce cauzează
schimbarea anotimpurilor?
https://facerealumii.ro/planul-de-zbor-impecabil-al-pasarilor/ 1/4
15.10.2020 Planul de zbor impecabil al păsărilor | Centrul de Studii privind Facerea Lumii

Deoarece pământul este înclinat la 23,5° pe axa sa, în timp ce orbitează in jurul soarelui,
emisfera nordică este înclinată spre soare în timpul verii și îndepărtată de soare pe
timpul iernii. În emisfera sudică se întamplă exact opusul. Zilele cu lumină solară mai
multă, oferă mai multă energie pentru căldură, creșterea plantelor, activitatea insectelor
și topirea zăpezii – proces prin care se eliberează spații largi potrivite pentru cuibărit și
creșterea puilor.

Experimentele arată că această creștere a lungimii zilei declanșează câteva modificări


uimitoare în viața păsărilor – modificări fiziologice ale corpului lor (năpârlirea penelor,
creșterea greutății corporale și dezvoltarea organelor sexuale) și neliniștea migratorie (un
impuls puternic de a pleca la drum, zborul pe o anumită direcție și prezența zborului
nocturn la unele specii care zboară în mod normal în timpul zilei).[4] Temperatura
influențează, de asemenea, sincronizarea și evoluția migrației de primăvară. Într-un
studiu, păsările au luat o pauză la locurile lor de escală când temperaturile nocturne s-au
diminuat sub 21 °C și au început să se miște din nou când temperaturile au crescut.[5]

Migrația este in mod inevitabil legată de anotimpuri,


dar cum știu păsările cand se schimbă anotimpurile?
Ce cauzează schimbarea anotimpurilor?
Migrația de primăvară în emisfera nordică este prelungită, pe o durată de trei până la
patru luni. Păsările aleg una dintre cele mai importante rute de zbor – unele zboară
deasupra continentului nord-american prin Mexic spre sud-vestul SUA și dincolo de
graniță, unele zboara deasupra sau în jurul apelor Golfului Mexic și altele zboară peste
insulele Caraibe către Florida și se îndreaptă spre nord .

Vulturii sud-americani sunt primele păsări migratoare care se întorc la cuiburile lor, în
prima săptămână a lunii februarie. Următoarele sunt prihorii americani, în jurul primei
săptămâni din martie, dacă zăpada s-a topit. Apoi sosesc rațele și gâștele, pitulicile,
grangurii, cintezele, sturzii, canarii, și altele, atingând un crescendo în prima săptămână
din mai.[6]

În multe părți ale Americii de Nord, Europa și Asia, dezvoltarea păsărilor cocoțate (de
exemplu pitulici, granguri etc.) coincide cu „înverzirea”, prima apariție a frunzelor în
copacii de foioase, precum și cu prima apariție a larvelor din mai multe specii de insecte
care mănâncă frunze. Asta nu este un o întâmplare. Insectele furnizează păsărilor o dietă
bogată în proteine, în timp ce păsările salvează copacii de la desfrunzire.[7]

Gâștele din Canada și alte câteva păsări migratoare ierneaza în sudul S.U.A., unde exista
un climat temperat în schimbare. Sosirea primăverii este evidentă deoarece aduce zile
lungi și temperaturi mai mari. Dar ce se întâmplă cu păsările migratoare care ierneaza la
Ecuator sau în Emisfera Sudică? Aceste păsări se confruntă cu lungimi egale sau mai
scurte ale zilei și temperaturi mai scăzute. Cum știu când să se deplaseze spre nord?
Biologii au descoperit că toate păsările care migrează pe distanțe lungi par să aibă un
ceas intern uimitor care declanșează mișcările lor spre nord – un ritm endogen (interior)
dinlăuntrul păsării. [8]

O altă surpriză nemaivăzută pe care o oferă păsărilor migratoare acest ceas intern o
reprezintă modul în care ele își găsesc drumul înapoi spre locurile lor vechi de
cuibărit. Cercetătorii au transportat un papagal de mare din adăpostul culcușului
său de pe Skokholm (o mică insulă galeză) la Boston, la 5 000 km departare, de
cealaltă parte a oceanului Atlantic; pasărea a zburat acasă în 12 zile.[9] Cum
este posibilă această călătorie? Oamenii de știință au descoperit că păsările au un sens
precis al direcției datorită a trei busole care urmăresc soarele, stelele și câmpul
magnetic.[10]

Busola solara (ceasul biologic intern) le permite acestora să compenseze mișcarea


zilnică a soarelui pe cer, astfel încât să poată determina cu acuratețe direcția în orice
moment al zilei. Experimentele au arătat, de asemenea, că păsările utilizează unghiurile
răsăritului sau apusului de soare pentru a-și fixa direcția de migrare pe timpul zilei.[11]

Păsările migratoare nocturne se bazează pe busola lor stelară pentru a-și menține cursul.
https://facerealumii.ro/planul-de-zbor-impecabil-al-pasarilor/ 2/4
Experimentele dintr-un planetariu din anii 1970 au arătat că păsările migratoare de
15.10.2020 Planul de zbor impecabil al păsărilor | Centrul de Studii privind Facerea Lumii

noapte folosesc Steaua Polului pentru a-și determina direcția spre nord, indiferent de ora
nopții.[12]

Compasul magnetic al unei păsări este facilitat de minusculele cristale de magnetit care
au fost descoperite în mușchii capului și ai gâtului la mai multe specii de păsări din
America de Nord în 1980. Aceste cristale permit păsării să se orienteze în raport cu
câmpul magnetic al pământului în timpul migrației. [13] Acest lucru ajută pasarile să
păstreze direcția de drum chiar și atunci când este noros sau cand plouă.

Până de curând nu am știut unde ierneaza multe specii de păsări, dar tehnologia
modernă a început să dezvăluie unele dintre aceste mistere. Rațele polare cercănate,
care sunt rațe de mare cu caracteristici extraordinare, au dispărut literalmente când au
părăsit Alaska și nord-estul Siberiei. Unde s-au dus pentru iarnă? În 1994,
transmițătoare mici au fost implantate în corpurile a paisprezece rațe, transmițând
coordonatele lor sateliților care orbitează. Când un semnal a indicat faptul că păsările se
aflau în mijlocul Mării Bering, oamenii de știință au exclamat: „Incredibil!” Apoi, doi
biologi au zburat în locația indicată în martie 1995, uimiți să găsească 155.000 de rațe
care se odihneau în siguranță în deschiderile mici ale unei grupări de gheață , la mai mult
de 160 de km depărtare față de cel mai apropiat teren.[14]

Rândunelele arctice sunt binecunoscute a avea cea mai lungă perioadă de migrație dintre
toate animalele migratoare din lume și am putut afla punctele lor de plecare și de sosire:
vara ele iși făceau cuib în principal la nord de Cercul Arctic și iernau în apele oceanului
Antarctic (o tură de 38.600 de km de excursie). Dar nu am știut traseul migrației lor. În
2007, o echipă de oameni de știință a călătorit în Insula Sand, în largul coastei de nord-
est a Groenlandei, unde 1.000 de perechi de rândunele și-au făcut cuib în fiecare an.
[15] Au atașat geo-localizatoare care cântăreau doar 1,4 grame, la picioarele a 50 de
rândunele. Echipa s-a întors în iulie 2008 și a reușit să recupereze zece geo-localizatoare.
Ele au dezvăluit că păsările au zburat spre sud, peste Atlantic, în apele din zona Ecuator.
Acolo stolul s-a divizat, jumătate continuând zborul în josul Atlanticului de Est lângă
Africa, în timp ce restul rândunelelor au urmat curbura Americii de Sud. Păsările s-au
reunit în luna noiembrie în Marea Weddell, unde s-au hrănit cu peștele abundent,
existent aici în decursul verii antarctice.

Nu mai târziu de începutul lunii aprilie, toate păsările iși încep migrarea spre nord. În
acestă perioadă ele și-au trasat o rută de zbor în formă de S deasupra Atlanticului pentru
a profita de vânturile favorabile. Ele s-au intors pe Insula de Nisip (Sand Island) la
începutul lunii iunie, din nou, pentru a-și depune ouăle și a-și crește puii. Fiecare
rândunica arctică poate repeta aceast proces incredibil de migrare pentru durata de viață
a 30 de ani, și peste, zburând 2,4 milioane de kilometri (distanța echivalentă cu
călătoria pe lună și înapoi de trei ori). Într-adevăr o migrare nemaipomenită!
https://facerealumii.ro/planul-de-zbor-impecabil-al-pasarilor/ 3/4
15.10.2020 Planul de zbor impecabil al păsărilor | Centrul de Studii privind Facerea Lumii

Amprentele unui Dumnezeu Creator sunt peste toate aceste migrații uimitoare, pe care
oamenii de știință încă nu le înțeleg și nici nu le vor înțelege pe deplin. Profetul Ieremia a
declarat elocvent: ” Până și barza își știe vremea sa hotărâtă sub cer; și turturica și
rândunica și cocorul iau aminte la timpul când trebuie să vină”(Ieremia 8: 7).

Autor: Donna O’Daniel


Sursa: Answersingenesis.org | Birds’ Flawless Flight Plan

Traducător: Emilia Comoniță

Donna O’Daniel a obținut diploma de masterat la Universitatea din Texas (Austin) în


științe biologice. Ea a lucrat ca biolog în fauna sălbatică din Atoll Johnston, Mariane de
Nord, Madagascar și în numeroase state americane. A predat, de asemenea, despre
păsări marine și țestoase marine.

Note

[1] Ian Newton, Migration Ecology of Birds (London, UK: Elsevier Ltd., 2008), p. 369.

[2] Scott Weidensaul, Living on the Wind: Across the Hemisphere with Migratory
Birds (New York: North Point Press, 1999), p. 24.

[3] Idem.

[4] Ref. 1, p. 315.

[5] Idem, p. 354.

[6] Ref. 2, p. 327.

[7] Idem, p. 326.

[8] Ref. 1, p. 330.

[9] Thomas Alerstam, Bird Migration (Cambridge, UK: Cambridge University Press,
1990), p. 351.

[10] Idem, pp. 370, 371

[11] Idem, p. 373.

[12] Ibid, p. 365.

[13] Ibid, p. 357.

[14] Ref. 2, pp. 25, 26

[15] Flight: The Genius of Birds DVD (La Mirada, California: Illustra Media, 2013).

https://facerealumii.ro/planul-de-zbor-impecabil-al-pasarilor/ 4/4