Sunteți pe pagina 1din 7

Sfântul

ISAAC SIRUL

Cuvinte către singuratici


Partea a III-a
recent regăsită
ediția a II-a

Cuvânt-înainte, introducere și text


Sabino Chialà

În românește
diac. Ioan I. Ică jr

DEISIS
Sibiu 2007
Cuvântul 5
Al aceluiași Mar Isaac.
Despre creație și despre Dumnezeu.

1. Chiar dacă a fost un timp în care creația nu exista


încă, n-a fost un timp în care Dumnezeu n-a iubit-o; căci
chiar dacă ea nu era încă, n-a fost totuși un timp în care
Dumnezeu să nu-și fi cunoscut creația. Și chiar dacă El
nu se făcuse cunoscut ei, pentru că nu era creată încă,
Dumnezeu o cunoștea însă dintotdeauna în toate feluri-
tele ei părți și firi. Căci a făcut-o să existe atunci când i
s-a părut lucru bun.
2. Adevărata iubire a lui Dumnezeu pentru creație se
cunoaște din faptul că, după ce a sfârșit plăsmuirea ei în
toate feluritele ei părți, a asamblat-o în întregime într-o
unică entitate: a asamblat într-o unică legătură cele sen-
sibile și cele inteligibile; a unit-o cu Dumnezeirea Lui; a
făcut-o să urce mai presus de toate cerurile; a făcut-o să
șadă pe un scaun veșnic și a făcut-o dumnezeu peste
toate.
3. Dacă creația ar fi primit o soartă mai mare decât
asta, oare aceasta te-ar fi convins, omule, că o asemenea
stare e un adevărat semn al măreției iubirii lui Dumnezeu
pentru creația Sa?
4. Ce cerere a făcut creația ca să primească aceasta?

63
Ce rugăciune a adus pentru ea însăși? Când s-a urcat un
asemenea gând la inima ei [cf. 1 Co 2, 9]? Ce purtare a
oferit în schimb pentru a ajunge dumnezeu? Cum de mai
rătăcim în gândurile noastre în fața măruntelor lucruri
muritoare și nu ne apropiem de marea bogăție pe care
am primit-o și pe care nu o simțim? De ce nu medităm
ziua și noaptea la frumusețea noastră, la faptul că am
ajuns dumnezei? Spune-mi, așadar, iubitule: dacă ți-ar fi
fost dată o deplină libertate de alegere, de a alege pentru
întreaga fire ceva frumos pentru noi și ceva foarte nobil,
cine dintre noi ar fi ales pentru el însuși sau pentru în-
treaga fire ceea ce i-a hărăzit Dumnezeu?
5. Mai este oare altă stare dincolo de care să fi urcat
creația? Care stare e mai mare decât Dumnezeirea? Iată:
creația a devenit dumnezeu!
6. Dar să nu privim la amănunte pentru a strânge de
aici o mărturie privitoare la adevărul puternicei iubiri a
lui Dumnezeu pentru creația Sa, ci să privim la limita
extremă a bogăției Sale și la ceea ce închide măreția ma-
nifestărilor iubirii Sale într-o unică icoană, ca astfel s-o
putem scruta într-un mod sintetic.
7. Aici vederea noastră nu se risipește [oprindu-se]
asupra lucrurilor în parte: ca atunci când ne apropiem de
cele ce sunt doar amănuntele iubirii Sale, așa încât inte-
lectul nostru se întinde spre lucrurile uimitoare și felurite
lucrate de El în noi, ca din oricare din acestea de care ne
apropiem să strălucească un semn al înflăcăratei Lui iu-
biri pentru creația Sa.
8. Dar noi să ne apropiem de o gândire sintetică;
acolo unde gândirea noastră strânge și particularitatea
celorlalte lucruri; acolo unde, urmărind un astfel de gând
sintetic, intelectul nostru nu rătăcește într-o mulțime de
amănunte, ci uimirea, care scrutează gândurile cu
64
rugăciunea puternică și în multe chipuri a inteligenței,
naște în mod sintetic o icoană unitară și neîmprăștiată.
9. La începutul creației, când Dumnezeu l-a făcut pe
Adam, măcar că acesta nu știa să deosebească dreapta de
stânga [Fc 4, 11], de-abia creat a dorit treapta
dumnezeirii . Dar ceea ce Satana a semănat în el ca un
lucru rău — și anume acel „veți fi ca niște dumnezei”
[Fc 3, 5], și ei în ingenuitatea lor s-au încrezut în el —
Dumnezeu l-a înfăptuit într-un mod concret; și la
sfârșitul zilelor, din marea iubire a Celui care l-a creat,
acestuia i-a fost dăruită diadema dumnezeirii. Bine au
spus Părinții, mișcări de Duhul care șoptea în ei puterea
dumnezeiască, fiindcă El a înfăptuit aceste lucruri și le-
a descoperit taina lor zicând:
10. „Unirea lui Hristos în dumnezeire ne-a arătat taina
unității a toate în Hristos. Aceasta e taina: că printr-unul
singur întreaga creație s-a unit cu Dumnezeu în taină și
acest lucru s-a împărtășit tuturor. Astfel totul s-a unit cu
El ca mădularele cu trupul; fiindcă El e obârșia a toate.
Această lucrare a fost făcută pentru toată creația. Căci va
fi un timp în care nici una din părți nu va lipsi întregului.
Marea înțelegere care e în Duhul nu se va împărtăși doar
unor fărâmituri, ci va înfăptui ceva și mai mare atunci
când făcând toate acestea îl va descoperi”13.
11. Slavă Ție, Creatorul și Domnul nostru, că printr-o
riguroasă contemplare a iubirii Tale m-ai umplut de
mângâiere și de bucurie, ai înălțat gândirea mea din
adâncurile pământului și ai primit-o pe scaunul Ființei
Tale, ca să se lărgească în bogăția Firii Tale și să

13
Citat neidentificat de tonalitate evagriană (cf. Epistola către
Melania 5) sau teodoriană (comentariile pierdute la Efeseni 1 sau
Coloseni 1).
65
privească tainele negrăite ale iubirii Tale, îndepărtându-
se de mulțimea fărâmelor creației și urcând spre locul
Creatorului ei.
12. Vederea Lui nevăzută mă îmbată și slava Sa mă
aruncă în minunare; tainele Lui mă stârnesc; iubirea Sa
mă umple de uimire. Mă pune în fața tainelor Sale și-mi
arată bogăția Lui; și atunci când mi se pare că drumul
meu s-a terminat, ele se revarsă încă asupra mea, fiindcă
sunt mai slăvite decât cămările pe care le-am străbătut
deja. Și atunci când mi se pare că am pătruns înăuntrul
lor, mă întorc să le privesc și iată ele s-au făcut înaintea
mea un ocean imens, infinit când e vorba de străbătut și
dulce de privit. Și chiar atunci când povestesc toate
acestea, iată că descoperirile lui se schimbă, tainele sale
cresc și vederile lui se transformă în minte.
13. Dacă până și toate tainele Sale privitoare la cele
lucrate de El pentru firea noastră sunt infinite, cine se va
mai avânta spre tainele Firii Lui? Și unde vom mai da de
o altă fire care să fie în înțelegere mai puternică decât
cea a îngerilor, pentru ca să nu ne îndepărtăm de cu-
noașterea lor? Dacă în ceea ce am putut vedea și atinge
[1 In 1, 1] căile economiei Lui se sustrag prin minunare
înțelegerii în fața alergării intelectului, ce se va întâmpla
cu cele nevăzute ale Sale?
14. O, iubire nemăsurată a lui Dumnezeu pentru crea-
ția Sa! Să privim această taină într-o înțelegere negrăită!
Ca să se facă cunoscut faptul că El a unit creația cu
Ființa Sa nu pentru că ar fi avut nevoie, ci pentru a o
apropia de El, pentru a o face să se împărtășească de
bogăția Sa, pentru a-i da ceea ce este al Său și pentru a o
face să cunoască bunătatea veșnică a Firii Sale, El i-a
dăruit măreția și slava dumnezeirii Sale, ca în locul
Dumnezeului nevăzut să se numească dumnezeu creația
66
văzută și în locul a ceea ce este necreat și dincolo de timp
să fie încununată cu numele Treimii făptura și ceea ce e
mărginit de un început. Celor pe care le-a creat le-a dat,
așadar, acel nume vrednic de măreție pentru sfințirea
căruia gurile veghetorilor [îngerilor] nu sunt [destul de]
curate.
15. Aceasta e „golirea de care vorbește dumnezeiasca
Scriptură; e acel „S-a golit pe Sine Însuși” [Flp 2, 7] de
care vorbește fericitul Pavel cu minunare negrăită, și a
cărui tâlcuire e înțelegerea adâncă a iubirii dumnezeiești.
Fiindcă El a iubit-o în întregime, până acolo încât creația
a fost numită dumnezeu și numele măreției Lui a ajuns
cel al creației Lui.
16. „Taina aceasta mare este” [Ef 5, 32]! Nu știu cum
de m-am gândit să înot în acest imens ocean și cine mi-
a dat aceste brațe puternice în stare să înoate dulce în
adâncul de nepătruns fără să ostenească. Dar pe cât văd
mai mult că oceanul e întins și țărmurile sale nu pot fi
văzute, pe atât mai pline de dulceață sunt ele; și în loc de
osteneală, în inimă țâșnește bucuria. Nu știu însă cum m-
am învrednicit de un asemenea har: de a povesti iubirea
lui Dumnezeu? Lucru de nespus pentru o limbă creată!
Căci până și mințile îngerești sunt mult prea slabe pen-
tru a urca spre înălțimea contemplării Lui și sunt mult
prea mici pentru a ține în gândurile lor întreaga bogăție
a iubirii Sale.
17. Dar pentru că nu ne-am apropiat de o asemenea
înălțime pentru a scruta, ci pentru a ne desfăta, acest
gust ne va fi dăruit foarte repede, fiindcă am dobândit
ajutorul care vine de la El Însuși. Atunci ne vom opri și
vom sta în tăcere, după ce El ne va fi arătat ceea ce nu
are sfârșit, și anume iubirea lui Dumnezeu pentru creația
lui! Și până ce nu va fi ajuns timpul în care vom vedea
67
realizat în lumea cealaltă prototipul tainei Sale pregătit
pentru arătarea iubirii, să mărginim cuvântul nostru la
aceasta, stăruind în această mângâiere care e oglinda
celeilalte și în icoana întunecoasă a cunoașterii noastre
Privitoare la iubire și în credința noastră până în ziua
descoperirii Sale celei mari și slăvite, când vom vedea
această bogăție nevăzută a noastră împreună cu noi și
lângă noi.
18. Cine e în stare să poarte minunarea și bucuria pentru
tot ceea ce, în iubirea Sa veșnică și în mila Lui nemăsu-
rată, pregătește El pentru noi fără ca să o cerem? S-a
spus: „Dumnezeu care e bogat în milă, din marea Sa iu-
bire cu care ne-a iubit” și celelalte [Ef 2, 4]. Lui fie slava
în veci de veci. Amin. Amin.

68