ANATOMIA ŞI BIOMECANICA ARTICULAŢIEI SCAPULO-

HUMERALE

ANATOMIA ARTICULAŢIEI SCAPULO -HUMERALE

Articulaţia scapulo-humerală leagă centura scapulară de membrul superior. Este o
articulaţie de tip sferiodal, cu trei grade de libertate, în care se pot efectua mişcări cu amplitudine
mare şi în toate sensurile.
Suprafeţele articulare sunt reprezentate de:
- cavitatea glenoidă a scapulei - este uşor concavă, acoperită de cartilaj hialin. Este mai
mică decât capul humeral şi prezintă la periferie bureletul glenoidian (labrul glenoidal) care este
o formaţiune fibro-cartilaginoasă, pe secţiune de formă triunghiulară.
Latura externă este în raport cu capsula articulară, iar faţa internă este orietată către cavitatea
articulară. Baza se inseră pe circumferinţa cavităţii glenoide iar vârful este orientat către capul
humeral. Labrul glenoidal este mai lat în partea inferioară a cavităţii glenoide.
- capul humeral - are o formă aproximativ sferică. Cartilajul articular al capului este mai
gros în partea superioară.
Mijloacele de unire sunt reprezentate de:
- capsula articulară - se inseră pe circumferinţa cavitătii glenoide, pe faţa externă a
labrului glenoidal şi pe colul anatomic. Este o capsulă laxă care permite mişcări ample. La
exterior se găsesc fibre longitudinale, la interior circulare iar printre ele, fibre oblice.
Muşchii supraspinos şi subscapular se prind pe capsulă şi nu permit prinderea ei între
feţele articulare, în timpul mişcărilor, motiv pentru care se mai chiamă şi muşchi tensori ai
capsule articulare.
În partea inferioară capsula articulară prezintă nişte plici care îi dau un aspect exterior de
armonică. Aceste plici dispar în mişcarea de abducţie a braţului.
Tot în partea inferioară, capsula articulară are un orificiu prin care trece tendonul capului lung al
muşchiului biceps brahial.
- ligamentele glenohumerale-sunt ligamente extraarticulare intrinseci, situate
anterior de capsula articulară. Ele sunt în număr de 3: superior, mijlociu şi inferior. Proximal,
toate se inseră pe marginea anterioară a cavităţii glenoide a scapulei. Distal, cel superior se inseră
pe tuberculul mic, cel mijlociu se inseră inferior de cel superior, iar ligamentul glenohumeral

1
inferior se inseră pe colul chirurgical.
- ligamentul coracohumeral-este un ligament extraarticular extrinsic care se
inseră pe apofiza coracoidă a scapulei şi tuberculul mare al humerusului. Ligamentul
coracohumeral este situat superior de ligamentele glenohumerale. Este puternic şi bine
individualizat.
Sinoviala întăreşte capsula pe faţa internă, fiind bine reprezentată. Ea are multe recesuri,
cele mai importante formând burse pentru muşchi. Prezintă în partea inferioară a capsulei plici
sinoviale, în dreptul plicilor capsulare, care se destind împreună cu acestea, în mişcarea de
abducţie a braţului.

BIOMECANICA ARTICULAŢIEI SCAPULO -HUMERALE

Articulaţia umărului este cea mai mobilă articulaţie a corpului uman. Mişcările care se
execută în această articulaţie sunt variate şi foarte ample.
Schematic aceste mişcări pot fi clasificate în mişcări de:
- abducţie - adducţie
- proiecţie înainte - proiecţie înapoi
- rotaţie internă - rotaţie externă
- circumducţie

Abducţia - adducţia
Abduţia este mişcarea prin care braţul se depărtează de torace.
Adducţia este mişcarea prin care braţul se apropie de torace.
Cele două mişcări se execută în plan frontal. În timpul ambelor mişcări epifiza proximală a
humerusului execută o mişcare de mică amplitudine, în timp ce epifiza distală a acestuia execută
o mişcare amplă.
Cele două epifize se deplasează simultan, dar în sens invers. În mişcarea de abducţie, capul
humeral alunecă de sus în jos în cavitatea glenoidă a scapulei, în timp ce paleta humerală se
ridică spre orizontală.
Mişcările de abducţie - adducţie se execută în jurul unui ax biomecanic antero-posterior
care trece prin partea infero-externă a capului humeral.
Braţul poate fi dus în abducţie până la 90°, în urma mişcării efectuate în articulaţia umărului.

2
Când braţul se afla în această poziţie, trohiterul intră în contact direct cu partea superioară a
bureletului glenoidian, blocându-se.
Abducţia peste 90° a braţului, nu se mai poate realiza în articulaţia scapulo-humerală, ci
se datoreză „mişcării de basculă” a scapulei, care se efectuează în articulaţia scapulo-toracică. În
această fază numită faza a-II-a a abducţei braţului, unghiul inferior al scapulei se deplasează
lateral şi înainte.Această fază continuă până când braţul ajunge în poziţie verticală.
La rândul ei, mişcarea de adducţie se opreşte atunci când braţul ajunge în contact cu toracele.

Proiecţia înainte (flexia-anteducţia) - proiecţia înapoi (extensia- retroducţia)

Aceste două mişcări se execută în jurul unui ax transversal care trece prin centrul
trohiterului şi prin centrul cavităţii glenoide a scapulei. Capul humeral alunecă în jurul unui ax
transversal, în timp ce epifiza distală a humerusului descrie un arc de cerc paralel cu planul
sagital.
În mişcarea de priecţie înainte, porţiunea superioară a capului humeral se deplasează
posterior şi inferior, în timp ce paetea inferioară a acestuia, se deplasează anterior şi superior.În
acelaşi timp, extremitatea distală a humerusului se deplasează anterior.
Mişcarea de proiecţie înapoi a braţului este mişcarea care se face în sens invers.
De remarcat că proiecţia este mult mai limitată (30°-35°) faţă de priecţia înainte care este
mai amplă (110° - 120°). Peste 120°, proiecţia înainte a braţului nu se mai realizează în
articulaţia umărului, ci în articulaţia scapulo-toracică, prin deplasarea anterioară a scapulei faţă
de torace.

Rotaţia internă - rotaţia externă

Sunt mişcări care se efectează în jurul unui ax vertical care trece prin centrul capului
humeral şi prin epitrohlee.
În mişcarea de rotaţie internă, capul humeral alunecă dinainte înapoi în cavitatea
glenoidă, trohiterul deplasându-se din lateral spre medial. Partea anterioară a capsulei articulare
se relaxează, în timp ce partea posterioară este pusă în tensiune. De asemenea, epicondilul extern
al paletei humerale se orienteză din lateral spre medial.
În mişcarea de rotaţie externă lucrurile se petrec în sens invers. Ambele mişcări sunt
reduse ca amplitudine, mai ales rotaţia externă. Amplitudinea mişcării de rotaţie internă este de

3
95° şi a celei de rotaşie externă de 80°.

Circumducţia
Este o mişcare complexă care se realizează prin trecerea succesivă a humerusului prin
adducţie-proiecţia înainte-adducţie-proiecţia înapoi sau invers.
Capul humeral alunecă în cavitatea glenoidă păstrând mereu contactul cu aceasta, în timp
ce extremitatea distală a humerusului descrie aproximativ o elipsă.

Muşchii motori ai articulaţiei umărului:

- abductorii: deltoidul şi supraspinosul
- adductorii: pectoralul mare, dorsalul mare, rotundul mare, rotundul mic, subspinosul,
subscapularul, coraco-brahialul şi bicepsul brachial.
- flexorii: pectoralul mare şi fasciculul anterior al deltoidului
- extensorii: dorsalul mare, rotundul mare, fasciculul posterior al
deltoidului.
- rotatorii interni: pectoralul mare, dorsalul mare, rotundul mare şi subscapularul.