ANATOMIA ŞI BIOMECANICA ARTICULAŢIEI GLEZNEI

(Articulaţia talo-crurală)

ANATOMIA ARTICULAŢIEI GLEZNEI

Suprafeţele sale articulare sunt reprezentate de faţa articulară a „scoabei tibio-peroniere”
şi de faţa articulară superioară, lateral şi medială a corpului astragalului.
Mijloacele de unire sunt:
- capsula articulară care este mai laxă şi mai subţire în partea anterioară şi
posterioară. În părţile laterală şi medială ea este întărită de ligamente puternice.
- ligamentul medial sau „deltoidian” îşi are originea superior pe maleola tibială,
de unde se împrăştie în evantai pe oasele tarsului. Are patru părţi: partea tibio-naviculară care se
prinde pe faţa dorsal şi medială a navicularului, partea tibio-calcaneană ale cărei fibre se inseră
pe sustentaculum tali, partea tibio-talară anterioară ale cărui fibre se inseră pe marginea medială
a colului astragalului şi partea tibio-talară posterioară ale cărui fibre se inseră pe procesul
posterior al talusului.
Lateral articulaţia este întărită de trei ligamente:
- ligamentul talofibular anterior care merge de la maleola peronieră la partea
laterală a colului astragalului.
- ligamentul talofibular posterior care se inseră în fosa maleolei peroniere şi pe
tuberculul lateral al procesului posterior al talusului.
- ligamentul calcaneofibular care se prinde pe vârful maleolei peroniere şi pe faţa
laterală a calcaneului.
Sinoviala căptuşeşte la interior capsula şi are două funduri de sac, anterior şi posterior.

BIOMECANICA ARTICULAŢIEI GLEZNEI

Articulaţia gleznei este o articulaţie de tip trohlear, la nivelul căreia se pot executa cele
două mişcari caracteristice articulaţiilor de acest gen şi anume flexia şi extensia, precum şi
mişcari de lateralitate şi de deplasare înainte şi înapoi ale astragalului, în "scoaba tibio-
peronieră".
Ţinând seama de sensul mişcării raportat la picior, flexia este denumită fiexie dorsală a
piciorului. iar extensia este denumită flexie plantară a piciorului.

1
Flexia dorsală (flexie) este mişarea prin care faţa dorsală a piciornlui se aproprie de faţa
anterioară a gambei.

Flexia plantară (extensie) este mişcarea prin care faţa plantară a piciorului se apropie de faţa
posterioară a gambei.
Axul biomecanic în jurul căruia se produce mişcarea de flexie-extensie, este transversal,
formând un unghi de 8°, deschis spre intern, cu linia bimaleolară. Datorită orientării axului de
flexie - extensie, când se execută flexia dorsală, vârful piciomlui se aşează în adducţie, iar în
flexia plantară el se aşează în abducţie.
Amplitudinea mişcărilor este de 20° pentru flexia dorsală (activ) şi de 35° pentru flexia
plantară (activ).
În articulaţia gleznei mai există şi mişcări de lateralitate şi de deplasare înainte (anterior)
şi înapoi (posterior) ale astragalului faţă de scoaba tibio-peronieră , mişcări care au o amplitudine
redusă.
Mişciările de lateralitate se efectueză în plan frontal şi sunt limitate de cele două
maleole, internă şi externă.
Mişcările de deplasare înainte şi înapoi se efectueaza în plan sagital şi sunt limitate de
contactul osos dintre astragal şi marginea anterioară şi posterioară a epifizei distale a tibiei,
precum şi de capsula articulară a gleznei şi de ligamentele extraarticulare ale acesteia.

Muşchii motori ai articulatiei gleznei:

Flexorii: tibialul anterior, extensorul comun al degetelor şi extensorul lung a1 halucelui.
Extensorii: tricepsul sural, tibialul posterior, flexorul lung al degetelor, flexorul lung al
halucelui, plantarul lung şi peronierii.