ANATOMIA ŞI BIOMECANICA ARTICULAŢIEI COXO - FEMURALE

ANATOMIA ARTICULAŢIEI COXO-FEMURALE

Această articulaţie leagă membrul inferior liber de coxal. Este o articulaţie de tip
sferiodal, triaxială, în care se pot efectua mişcări ample în toate direcţiile.
Suprafeţele articulare sunt reprezentate de:
- suprafaţa articulară a capului femural, de formă sferică, acoperită de cartilaj
hialin mai gros în partea centrală. În centrul suprafeţei articulare se află o depresiune numită fosa
capului femural sau „fovea capitis” sau foseta ligamentului rotund, loc de inserţie pentru
ligamentul rotund.
- acetabulum - este o cavitate hemisferică situată pe faţa laterală a coxalului, la
unirea corpurilor celor trei oase componente. Prezintă suprafaţa articulară a coxalului pentru
capul femural, numită „facies lunata”. În fundul acetabulului se găseşte fosa acetabulară, care
este o suprafaţă nearticulară. Marginile acetabulului se prelungesc cu „labrul acetabular”
asemănător ca formă,structură şi funcţie, cu bureletul glenoidian. Labrul acetabular trece ca o
punte peste incizura acetabulului constituind ligamentul transvers al acetabulului. În acest fel,
incizura este transformată într-un orificiu pe unde trec vasele ligamentului rotund.
Mijloacele de unire sunt reprezentate de:
- capsula articulară, ce are formă de trunchi de con, cu baza mare inserată medial
pe circumferinţa acetabulului şi baza mică, situată lateral, inserată anterior pe linia
intertrohanterică, iar posterior pe faţa posterioară a colului femural la 1-1,5 cm, medial de creasta
intertrohanterică. Faţă de această linie de inserţie a capsulei, trohanterul mare, trohanterul mic şi
fosa trohanterică rămân extracapsular.
Capsula articulară este mai puternică decât capsula articulară a umărului. Ea este formată
din fibre circulare în stratul profund şi longitudinal la suprafaţă. În poziţie normală a
membrului inferior liber, ea este în tensiune. Poziţia în care se relaxează, numită poziţie
antalgică (poziţie ginecologică) este când şoldul se află în semiflexie şi membrul inferior în
abducţie şi rotaţie externă.
- ligamentul iliofemural - se află pe faţa anterioară a articulaţiei, dispus în
evntai, cu vârful inserat sub spina iliacă antero-inferioară, iar baza pe linia intertrohanterică. El

1
prezintă două fascicule: un fascicul cu direcţie oblică care se termină pe marginea anterioară a
trohanterului mare (fasciculul superior) şi un fascicul aproape vertical care coboară şi se prinde
anterior de trohanterul mic (fasciculul inferior).
- ligamentul pubofemural - este situat tot anterior, cu o inserţie situată medial pe
ramura superioară a pubisului şi una lateral, anterior de trohanterul mic. Împreună cu fasciculele
ligamentului precedent formează ligametul în „N” sau ligamentul lui Welcker.
- ligamentul ischiofemural - este situat pe faţa posterioară a articulaţiei. El se
inseră în partea postero-inferioară a sprâncenei acetabulare, îngustându-se pe măsură ce merge
lateral şi superior şi se termină anterior de fosa trohanterică.
- zona orbiculară, numităşi ligamentul inelar Weber, este o condensare a fibrelor
circulare profunde ale capsulei. Fibrele acestui ligament sunt de două feluri: cu originea osoasă,
care pleacă inferior de spina iliacă antero-inferioară, înconjură colul femural anterior şi posterior
şi fibre proprii semicirculare paralele cu sprânceana acetabulului, cu rol în întărirea primelor.
Zona orbiculară solidarizează cele trei ligamente de mai sus şi contribuie la menţinerea
capului femural în acetabul.
- ligamentul capului femural, numit şi ligament rotund, este situat între fosa
acetabulară şi fovea capitis. El este intraarticular, fiind foarte rezistent.
Pe capul femural se prinde în foseta capului femural, iar pe coxal, prin trei fascicule pe:
ligamentul transvers al acetabulului şi pe partea anterioară şi posterioară a incizurii acetabulare.
Conţine artera ligamentului rotund ce asigură aproximativ 1/5 din vascularizaţia capului
femural.
Sinoviala este groasă şi înveleşte capsula în interior, precum şi ligamentul rotund.

BIOMECANICA ARTICULAŢEI COXO-FEMURALE

La nivelul articulaţei şoldului se pot efectua următoarele mişcări:
- flexie - extensie
- abducţie - adducţie
- circumducţie
- rotaţie internă - rotaţie externă

2
Flexie - extensie
Flexia este mişcarea prin care faţa anterioară a coapsei se apropie de abdomen. Extensia
este mişcarea inversă flexiei, prin care faţa posterioară a coapsei se apropie de zona fesieră.
În ambele mişcări femurul se mişcă în jurul unui ax transversal care trece prin foseta
ligamentului rotund şi prin vârful marelui trohanter. În timp ce capul femoral alunecă în cavitatea
acetabulară, epifiza distală a femurului descrie un arc de cerc, dinainte înapoi, pentru extensie şi
dinapoi înainte, pentru flexie.
În timpul flexiei, partea anterioară a capsulei articulare, precum şi ligamentele
extraarticulare anterioare se relaxează, în timp ce partea posterioară a capsulei este pusă în
tensiune.
În timpul extensiei, partea posterioară a capsulei articulare se relaxează iar partea
anterioară a capsulei şi ligamentele extraarticulare anterioare sunt puse în tensiune.
Flexia activă este de 90°- 120° şi flexia pasivă de 110°- 140°.
Extensia activă este de 30° şi cea pasivă este de 50°.

Abducţia - adducţia
Adducţia este mişcarea prin care coapsa se apropie de linia mediană sau de coapsa opusă.
Abducţia este mişcarea inversă, prin care coapsa se depărtează de linia mediană au de coapsa
opusă.
Ambele mişcări se efectuează în jurul unui ax antero-posterior care trece prin capul
femoral şi într-un plan frontal.
Mişcarea de abducţie este limitată de contactul osos dintre colul femoral şi sprânceana
cavităţii acetabulare. Mişcarea de adducţie este limitată de contactul dintre cele două coapse., ea
având o amplitudine mult mai mică decât abducţia.
Adducţia activă este de 30° şi cea pasivă de 65°. Abducţi activă este de 70° şi cea pasivă
de 80°.

Circumducţia
Este o mişcare complex care rezultă din executarea succesivă a celor 4 mişcări amintite
mai sus: flexie - abducţie - extensie - adducţie sau invers. În timpul acestei mişcări capul femural
se roteşte în cavitatea acetabulară, în timp ce epifiza distală a femurului descrie o elipsă.

3
Rotaţie externă - rotaţie internă
Rotaţia externă este mişcarea prin care femurul se roteşte în jurul unui ax vertical care
trece prin centrul capului femoral, trohanterul mare deplasându-se dinainte înapoi. În acelaşi
timp vârful piciorului se îndreaptă spre înafară.
Rotaţia internă este mişcarea inversă, trohanterul mare deplasându-se spre înainte iar
vârful piciorului spre înăuntru.
Rotaţia externă activă este de 35° şi cea pasivă de 40°.
Rotaţia internă activă este de 15° şi cea pasivă de 20 activă este de 35° şi cea pasivă de
40°.

Muşchii motori ai articulaţiei şoldului:

Flexorii: psoasul iliac (flexor principal), croitorul şi dreptul anterior (flexori accesori).
Extensorii: fesierul mare, fesierul mijlociu, bicepsul femoral, semitendinosul şi
semimembranosul.
Abductorii: muşchii fesieri, piramidalul şi tensorul fasciei lata.
Adductorii: pectineul, adductorul mare, adductorul mic, şi dreptul intern.
Rotatorii interni: fesierul mijlociu şi fesierul mic.
Rotatorii externi: piramidalul, obturatorul intern, obturatorul extern, gemenul superior,
gemenul inferior şi pătratul femural.