Read 2

S. G.
Crigan
Manual pentru clasa a 2-a

a instituţiilor şcolare de învăţământ
general cu limba română de predare
Recomandat de Ministerul Învăţământului şi Ştiinţei

din Ucraina
Cernăuţi
1
Editura “Bukrek”
| 2003
1 READ II
ББК 81.474.
К82
Рекомендовано Міністерством освіти і науки України

(№ 1/11-2804 від 16.08.2002)
Криган С. Г.
К82 Книга для читання. Підручник для 2 класу загальноосвітніх
навчальних закладів з румунською мовою навчання.– Чернівці: Букрек,
2003.– 152 с.; іл.
ISBN 966-7854-88-4
ББК 81.474.
© С. Г. Криган, 2003
ISBN 966-7854-88-4 © “Букрек”, 2003
2
Vara a trecut
Stoluri de cocori.
Bună ziua, şcoală,
Scumpi învăţători!
Bună ziua, carte,

Soare răsărit,
Tu, cuvânt matern,
Bine te-am găsit!
I. Vatamanu
3
1. Creaţia populară
Luci soare, luci
Luci soare, luci
Că ţi-oi da vreo două nuci
Şi-o pereche de papuci.
Nucile le vei mânca
Papucii îi vei purta.
Luci, soare, luci.
Cântec de leagăn
Nani, nani, puişor,
Dormi, adormi acum uşor.
Mama te va legăna
Şi frumos îţi va cânta.
Frământări de limbă
A, a, a
Multe vorbe încep cu a
Apă, aţă, alun, ac,
Albinuţă şi abac.
4
Ghicitori
Frunzele pe ramuri
Au îngălbenit.
Plouă, plouă-ntruna.
Cine a sosit?
De te uiţi la mine,
Te vezi şi pe tine.
Noaptea pe pământ când vine

Se aprind pe cer rubine.
Proverbe şi zicători
Ai carte, ai parte.
...............................................................
Buturuga mică răstoarnă carul mare.
...............................................................
Cum ai lucrat, ai şi câştigat.
...............................................................
Cine tace mai multă treabă face.
...............................................................
Toamna se numără bobocii.
5
Legenda privighetorii
Fiind odată împăratul păsărilor foarte bi-
ne dispus şi voind să ştie care dintre supuşii
şi supusele sale cântă mai frumos, a dat po-
runcă în întreaga sa împărăţie să se adune
la curtea împărătească cei mai vestiţi cântă-
reţi ca să-i cânte la masă.
Au auzit păsările de această poruncă îm-
părătească, s-au adunat cu toate la un loc,
au ţinut sfat şi au ales apoi pe trei dintre ele
pe care le-au trimis la curtea împărătească.
Acestea au fost: Ciocârlia, Mierla şi Privighe-
toarea. Ele nu au stat mult pe gânduri, ci au
pornit degrabă spre curţile împărăteşti.
6
Ultima sosi privighetoarea şi, intrând în
curte, se plecă plină de umilinţă până la pă-
mânt. Împăratul, văzând-o că-i aşa de mică
şi umilită, se miră ce caută la curtea lui şi o
întrebă cam răstit ce-i trebuie, fără a o pofti
să se aşeze ca pe ceilalţi doi oaspeţi dinainte.
Prima a cântat ciocârlia şi toţi au izbucnit
în aplauze. Împăratul însă nu a zis nimic. A
urmat apoi Mierla. Toţi cei prezenţi ascultau
cu plăcere cântul păsării, dar împăratul abia
a schiţat un zâmbet. A venit şi rândul pri-
vighetorii. Toţi au început să râdă: “Cum
poate o pasăre aşa urâtă să cânte la masa
împăratului?!” Privighetoarea nu i-a ascul-
tat, ci a cântat aşa cum o făcea de fiecare
dată. Trilurile sale cristaline au umplut sala
şi toţi au rămas înmărmuriţi. Împăratul se
lumină deodată: “Iată cântăreţul cel mai
bun din împărăţie!” şi a pus-o la loc de
cinste, în capul mesei.
(din creaţia populară)
1 De ce s-au adunat păsările la palat?
2 Cum a fost primită privighetoarea la început?
Legenda este o creaţie populară în care se

explică apariţia unor plante, animale, lo-
curi etc.
7
1+ READ II
Mioriţa
– Mioriţă laie
Laie, bucălaie,
De trei zile-ncoace
Gura nu-ţi mai tace!
Ori iarba nu-ţi place,
Ori eşti bolnăvioară,
Drăguţă mioară?
– Drăguţule bace,
Dă-ţi oile-ncoace,
La negru zăvoi,
Că-i iarbă de noi
Şi umbră de voi.
Stăpâne, stăpâne,
Îţi cheamă şi-un câine, 1
|
8
Cel mai bătrânesc
Şi cel mai frăţesc,
Că l-apus de soare
Vreau să mi-l omoare
Baciul ungurean
Şi cu cel vrâncean!
– Oiţă bârsană,
De eşti năzdrăvană,
Şi de-o fi să mor
În câmp de mohor,
Să-i spui lui vrâncean
Şi lui ungurean
Ca să mă îngroape
Aice, pe-aproape,
În strunga de oi,
Să fiu tot cu voi.
(folclor)
1 Cine sunt personajele care participă la dialog?

2 Din ce cauză Mioriţa se adresează ciobanului?
3 Ce este real şi ce este fantastic în acest text?
4 Citiţi pe roluri.
Mioriţa este o baladă populară, adică o

2
| creaţie în versuri în care se prezintă în-

tâmplări neobişnuite, reale sau fantastice.
2 READ II
Doină
Doina, doină, cântec drag,
Mult te-am zis din foi de fag,
Când prin codru-mblam pribeag.
Doină, şipot de izvoare,
De frunză tremurătoare
Şi glas gingaş de fecioare,
Mult te-am zis cu dor şi jale,
Când îmblam pribeag pe cale.
Te cântam cu bărbăţie,
Când, sătul de argăţie,
M-am pornit pe haiducie.
Doina este o creaţie populară în care se

exprimă sentimente de dragoste sau de
tristeţe.
10
Doină
Doină, doină, cântec dulce
Când te-aud nu m-aş mai duce.
Doină, doină, vers cu foc
Când te-aud eu stau pe loc.
Doina zic, doina suspin,
Tot cu doina mă mai ţin,
Doina cânt, doina şoptesc,
Tot cu doina vieţuiesc
1 Prin ce se aseamănă şi prin ce se deosebesc

cele două doine?
2 Găseşte în textele de mai sus cuvintele care
arată cum este doina.
3 Cum se comportă autorul celui de-al doilea
text atunci când ascultă o doină?
4 Memorează un fragment care ţi-a plăcut mai
mult.
5 Explică sensul expresiilor:
• “Când prin codru-mblam pribeag”
• “Doină, şipot de izvoare”
• “Doină, doină, cântec dulce”
• “Doină, doină, vers cu foc”
haiduc – persoană care îşi părăsea casa, trăind

în păduri şi ajutându-i pe cei săraci.
11
Lapte acru şi smântână
Într-o zi femeia îl trimite pe Tândală să
cumpere lapte acru şi smântână.
Se porneşte Tândală, dar nu ia cu dânsul
nici un vas. Ajungând la târg el scoate pălă-
ria din cap. Ţinând căciula în mână, se apro-
pie de o femeie care avea lapte acru de
vânzare şi zice:
– Răstoarnă ulciorul aici!
Femeia deşartă ulciorul şi ia banii.
Amu, când să ia smântână, Tândală se
gândeşte: “Ia să întorc pălăria pe cealaltă
parte, că numai bine o să încapă...”
12
Plăteşte în grabă şi pe smântână, o ia în
cuibul din vârful pălăriei, înălbind opincile
de lapte acru şi – hup-zdup, hup-zdup – se
duce acasă.
Femeia, văzându-l că aduce numai smân-
tână, îl întreabă:
– Dar laptele unde-i?
– Iată-l, femeie! – răspunde Tândală şi în-
toarce repede pălăria pe cealaltă parte, dar
smântâna – huştiuliuc! – pe jos.
1 Cine sunt personajele acestei snoave?

2 Ce greşeală a făcut Tândală? Cum ar fi tre-
buit să procedeze el?
3 Explică titlul povestirii.
4 Citiţi textul pe roluri. Fii atent la comentariile
pe care le face povestitorul.
5 Explică următoarele cuvinte:
• hup-zdup, huştiuliuc.
Snoava este o scurtă povestire hazlie în

care se ironizează lenea, prostia şi alte nea-
junsuri ale omului.
lapte acru – lapte amestecat, fiert şi crud, pus

la prins.
13
Evaluare tematică
1. În ce situaţii foloseşti versurile de mai jos?
Lună nouă, lună nouă
Taie pâinea-n două.
Şi ne dă şi nouă,
Ţie – jumătate,
La vară – bucate,
La toţi – sănătate.
2. Ce foloseşti din folclorul copiilor în timpul jo-
curilor.
3. Ce cântece de leagăn ştii tu. Cântă.
4. Găseşte răspunsul şi memorează.

Fire lungi de argint
Leagă cerul de pământ.
Iarna zboară sus pe casă

Un fuior ca de mătasă.
5. Spune o frământare de limbă pe care o cunoşti
tu. Citeşte repede textul de mai jos.
Fragii frageţi din făget
Sunt mai frageţi ca-n făget,
Fagii falnici din făget
Sunt mai falnici ca-n făget.
14
6. Citeşte povestirea de mai jos. De ce nu are
autor?
Leneşul păcălit
Un om leneş din fire s-a dus cu unul vred-
nic să taie lemne la pădure. Nu începuse
bine lucrul şi leneşul îi zise celui vrednic:
– Uite ce, taie tu lemne şi eu să zic: hea!
hea!
Vrednicul s-a uitat lung la el, dând din
cap, dar s-a învoit. Când a venit şi vremea
prânzului, s-au aşezat să mănânce. Atunci
celălalt bărbat i-a zis leneşului:
– Uite ce e, eu o să mănânc şi tu ai să în-
ghiţi.
7. Din ce operă fac parte aceste personaje. Mai cu-
noşti şi alte personaje?
8. Ce ţi-a plăcut mai mult dîn capitolul “Creaţia

populară”?
15
2+ READ II
2. Toamna
Sfârşit de vacanţă
Trece vara, rău îmi pare –
Trece şi vacanţa mare!
La bunici, la o adică,
Şi vacanţa mare-i mică...
Vine toamna, şcoala vine,

Cărţilor li-i dor de mine,
Mie-mi este dor de ele –
Sunt prietenele mele.
Trece vara, toamna vine –

Sunt şi trist şi-mi pare bine...
T. Ştirbu
16
Soarele şi gutuiul
Soarele cu raza lui
Pune frunze în gutui.
Apoi pune şi gutuie,
Tocma-n vârf, pe ram, le suie.
Soarele aşa munceşte,

Pân-gutuia se-ndulceşte.
Iar când frunza-i arămie,
El gutuia mi-o dă mie.
I. Vatamanu
1 Ce acţiuni face soarele?
2 Prin ce cuvinte sunt redate aceste acţiuni în
poezie? Cum înţelegi sensul lor?
3 Explică înţelesul expresiilor:
• “soarele aşa munceşte”
• “frunză arămie”
4 Memorează poezia.
5 Găseşte răspunsurile la ghicitorile de mai jos.
O mireasă frumoasă
Şade lângă casă.
3
Întâi cu flori se găteşte
| Şi pe urmă rodeşte.
Ce răsare fără să fie semănat?
17
3 READ II
Toamna
Mie îmi place toamna. În acest anotimp se
culeg fructele din livezi, legumele din grădini
şi de pe ogoare. Din viile pline de rod se cu-
leg strugurii. Pomii din livezi sunt încărcaţi
de nuci, prune, mere, pere zemoase şi gutui
parfumate. În lumina călduţă a soarelui
frunzele copacilor îşi schimbă culoarea.
Din grădini oamenii adună diferite legu-
me: varză, cartofi, morcovi, ardei, ceapă, vi-
nete şi alte roade care ne vor fi de mare
folos în timpul iernii.
Ce bogată şi frumoasă este toamna!
18
Toamna cea darnică
Toamna mândră, harnică
Şi de bunuri darnică
A-mpărţit a ei comori:
A dat frunza vântului,
Iar roada pământului
A dat-o la muncitori.
V. Alecsandri
1 Prin ce se aseamănă şi prin ce se deosebesc

cele două texte?
2 Care sunt bogăţiile toamnei?
3 Ce fac oamenii în acest anotimp?
19
Toamna
Dealul mai doarme încă, dar tufele s-au
trezit şi aleargă cu rădăcinile în toate păr-
ţile: caută de-ale gurii pentru struguri.
Strugurii s-au sculat şi ei. Şi-au spălat fa-
ţa cu rouă şi îşi văd de treabă: pe ici-colo
mai au să-şi crească câte-o bobiţă, rămasă
de celelalte.
Primul, care a intrat în vie, a fost Soarele.
Rostogolindu-se pe sub tufe, el a şters cu ra-
zele lui calde roua de pe faţa bobiţelor şi s-a
înălţat în cer. S-a înălţat, dar nu-şi lua
ochiul din vie.
20
Pe la amiază bobiţele au simţit ceva dulce
în gură:
– Vai, ce-o fi oare? – se minunau ele.
– Asta e Toamna! – au spus tufele.
A venit apoi Radu cu tăticul lui. Acum
erau la o tufă, acum erau la alta:
– Uite câţi Puişori de Soare, tăticule! În
fiecare bobiţă a intrat câte unul!
Tufele, pe ici-colo colorate în galben, nu
mai încăpeau în frunze de bucurie că Toam-
na le-a adus atâţia Puişori de Soare.
S. Vangheli
1 Din ce cauză aleargă tufele cu rădăcinile în

toate părţile?
2 Ce fac strugurii?
3 Cine a intrat primul în vie?
4 Ce face Soarele în vie?
5 Ce s-a întâmplat pe la amiază?
6 Cine sunt Puişorii de Soare?
7 Cum înţelegi expresiile:
• “Dealul mai doarme încă”
• “Strugurii şi-au spălat faţa cu rouă”
• “Soarele s-a înălţat pe cer”
Puişor de soare – reflecţia soarelui pe bobiţa
strugurului.
21
Revedere
“Codrule, codruţule,
Ce mai faci, drăguţule,
Că de când nu ne-am văzut
Multă vreme a trecut ...”
“– Ia, eu fac ce fac de mult,

Iarna viscolul ascult,
Crengile-mi rupându-le,
Apele-ascultându-le,
Troienind cărările
Şi gonind cântările;
Şi mai fac ce fac de mult,
Vara doina mi-o ascult
Pe cărarea spre izvor
Ce le-am dat-o tuturor...”
“– Codrule cu râuri line,

Vremea trece, vremea vine
Tu din tânăr precum eşti,
Tot mereu întinereşti.”
M. Eminescu
1 Cine sunt personajele care dialoghează în poe-
zia de mai sus?
2 Motivaţi titlul poeziei.
3 Cum este descris codrul?
22
Toamna
Ieri vedeam pe luncă flori,
Vedeam fluturi zburători
Şi vedeam zburând albine,
Ieri era şi cald şi bine!
Azi e frig şi nori şi vânt,

Frunzele cad la pământ,
Florile stau supărate,
Vestejesc de brumă toate.
Ieri era frumos pe-afară,

Ca-ntr-o caldă zi de vară;
Azi, e iarnă pe pământ,
Vreme rea şi bate vânt!
G. Coşbuc
1 Cum sunt înfăţişate semnele venirii toamnei?

2 Găseşte în poezia “Toamna” cuvintele şi ex-
presiile care arată cum este vara, apoi pe cele
care arată cum este toamna.
3 Memoraţi fragmentele care vă plac mai mult.
4 Cum înţelegi expresiile:
• “Vedeam fluturi zburători”
• “Ieri era şi cald şi bine”
• “Florile stau supărate”
23
3+ READ II
Sfârşit de toamnă
Oaspeţii caselor noastre,
Cocostârci şi rândunele
Părăsit-au a lor cuiburi
Şi-au fugit de zile rele;
Cârdurile de cocoare,
Înşirându-se-n lung zbor
Pribegit-au urmărite
De-al nostru jalnic dor.
Vesela verde câmpie
Acu-i tristă, vestejită;
Lunca, bătută de brumă,
Acum pare ruginită;
Frunzele-i cad, zbor în aer,
Şi de crengi se dezlipesc
Ca frumoasele iluzii
Dintr-un suflet omenesc.
Din tuspatru părţi a lumii
Se ridică-nalt pe ceruri,
Ca balauri din poveste,
Nouri negri, plini de geruri;
Soarele iubit s-ascunde,
Iar pe sub grozavii nori 3
Trece-un cârd de corbi iernatici |

Prin văzduh croncănitori.
V. Alecsandri
24
1 Cine sunt “oaspeţii caselor noastre”? Unde
pleacă aceştia la venirea toamnei?
2 Cum arată câmpia la sfârşitul toamnei? Dar
lunca?
3 Ce semne se observă pe cer la sfârşitul ano-
timpului?
4 Cum înţelegi expresia:
• “Oaspeţii caselor noastre au fugit de
zile rele”
4 Ştii că! Păsările călătoare pleacă nu din
| cauza frigului, ci pentru-că nu au
cu ce se hrăni.
iluzie – speranţă neîntemeiată; dorinţă care nu
s-a împlinit
25
4 READ II
Evaluare tematică
1. Cui aparţin versurile şi cum se numesc poeziile
din care fac parte fragmentele de mai jos?
• Trece vara, toamna vine –
Sunt şi trist şi-mi pare bine...
• Toamna mândră, harnică
Şi de bunuri darnică...
• Vesela verde câmpie
Acu-i tristă, vestejită.
• Florile stau supărate,
Vestejesc de brumă toate.
2. Cum înţelegi expresiile:
Soarele aşa munceşte,
Pân-gutuia se-ndulceşte.
Se ridică-nalt pe ceruri,
Ca balauri din poveste,
Nouri negri, plini de geruri.
3. Care fenomen al naturii este descris în frag-
mentul de mai jos?
Primul care a întrat în vie a fost Soarele.
Rostogolindu-se pe sub tufe, el a şters cu ra-
zele lui calde roua de pe faţa bobiţelor şi s-a
26
înălţat pe cer. S-a înălţat, dar nu şi-a luat
ochiul de la vie.
4. În ce poezie aţi întâlnit fragmentul de mai jos.

Cui îi aparţin aceste cuvinte?
Codrule, codruţule,
Ce mai faci, drăguţule,
Că de când nu ne-am văzut
Multă vreme a trecut
5. Cum este descris codrul în versurile de mai jos?

– Codrule cu râuri line
Vremea trece, vremea vine
Tu din tânăr precum eşti
Tot mereu întinereşti.
6. Completează spaţiile libere.

Toţi acei ce întreaga ră
Au lucrat din zori în sea ,
Toamna au roade gate,
Au şi fructe şi bu .
7. Cu ce autori te-ai întâlnit în acest capitol şi cu

ce tipuri de texte (în proză sau în versuri)?.
8. Scrie în caiet câteva expresii în care se descrie

toamna în diferite perioade: toamna timpurie,
toamna argintie, toamna târzie.
27
3. Şcoala
Învăţătura
Învăţătura e averea
Ce pururea o duci în gând
Şi, fără raza ei, puterea
E doar un colb purtat de vânt!
Învăţătura e-o comoară

Ce nimeni nu ţi-o poate lua,
Îşi va spori podoaba rară
Cu cât împarţi mai mult din ea!
N. Tăutu
28
1 Ce este învăţătura pentru om?
2 Explică proverbul.
• Cine ştie carte are patru ochi.
3 Spune ce proverbe despre carte şi despre învă-
ţătură cunoşti.
În drum spre şcoală
Ducând ghiozdanul ca pe-o comoară
Şi cu obrajii ca de bujori,
Grăbiţi şi veseli ei parcă zboară
Ca nişte fluturi, aşa, uşori.
O blândă toamnă buchetul ţine.

Îi văd adesea în drumul meu
Ca nişte fluturi, ca nişte zâne
Ducând ghiozdanul atât de greu.
M. Gardin
1 Cum sunt copiii în drum spre şcoală?

2 Cum înţelegi expresia:
• “Grăbiţi şi veseli ei parcă zboară”
3 Povesteşte ce ai simţit în prima zi de şcoală.
pururea – totdeauna, veşnic, permanent, etern.

colb – praf.
comoară – avuţie, mulţime de obiecte de preţ.
podoabă – obiect care înfrumuseţează, bijuterie.
29
Învăţătorul nostru
Îmi place de noul învăţător.
Astăzi, începând să dicteze, privirea îi
căzu pe un băiat cu obrajii aprinşi. Trecu o
mână pe fruntea acestuia, să vadă dacă este
fierbinte. În timpul acesta, un şcolar din
spate se ridică şi începu s-o facă pe marione-
ta. Învăţătorul se întoarse brusc. Băiatul în-
cremeni.
30
– Să nu mai faci asta niciodată!
După ce termină dictarea, ne privi o clipă
în tăcere. Apoi ne vorbi rar şi calm cu vocea
lui caldă:
– Ascultaţi, copii! Avem de stat împreună
un an. Să căutăm să-l trăim în bună înţele-
gere! Învăţaţi să fiţi cuminţi! Nu vreau să
fiu silit să pedepsesc pe nimeni. Clasa noas-
tră va fi o familie.
Băiatul care se strâmbase în spatele dom-
nului se apropie de dânsul şi-i spuse cu glas
tremurat:
– Domnule, vă rog să mă iertaţi!
– Te iert, băiatul meu!
Edmondo de Amicis
Omul cu carte de lumină are parte
1 Cum este noul învăţător?

2 Ce s-a întâmplat în timpul dictării?
3 Cum a procedat şcolarul?
4 Ce le-a spus învăţătorul copiilor?
5 Cum a procedat băiatul ce se strâmbase?
6 Cum trebuie să ne comportăm în societate?
marionetă – păpuşă acţionată de o persoană cu
ajutorul unor sfori.
31
4+ READ II
De ce are Girafa gâtul lung
Când era mică, Girafa nu se prea deose-
bea de celelalte vietăţi din pădure, împreună
cu toţi se bronza la soare. Se juca de-a mijat-
ca. Iar când pleca la cinema, îşi lua bilet nu-
maidecât în rândul întâi, ca să vadă mai
bine.
Când Girafa a împlinit şapte anişori, pă-
4
rinţii au dat-o la şcoală.

|
La o lecţie de caligrafie învăţătoarea a
lăudat-o că are un scris frumos. De atunci
Girafa şi-a luat nasul la purtare.
32
– Ia priviţi la Elefant cum îl face pe “o”,
parcă-i o roată, zicea Girafa, întinzând gâtul
spre caietul vecinului.
Apoi căuta să ajungă până la banca lui
Urechilă.
– Vai, ce scris urât!
La sfârşit de an fiecare primi câte un ca-
dou. Urechilă – un brojban de varză. Ur-
sache – un coş cu zmeură. Numai Girafa s-a
ales cu o notă mică la purtare şi cu un gât
lung cât un stâlp de telegraf.
V. Prohin
Nimeni nu poate să zică:

"Acum le ştiu pe toate”
1 Cu ce s-a ales Girafa la sârşit de an şcolar?

2 Ce greşeli a făcut Girafa?
3 Care credeţi că este motivul pentru care ie-
5
purele are urechi lungi?
|
a-şi lua nasul la purtare – a se obrăznici.
caligrafie – deprinderea de a scrie frumos;
scriere frumoasă.
telegraf – aparat folosit pentru transmiterea te-
legramelor.
33
5 READ II
Glume
– Spuneţi-mi, vă rog, schim-

baţi o carte cu defect?
– Fireşte. Ce defect i-aţi gă-
sit?
– Nu-mi place sfârşitul!
– Mamă, băieţii râd la şcoală

de mine că am capul mare.
– N-ai deloc capul mare, dra-
gul mamei. Nu te supăra de ce
spun răutăcioşii aceia. Mai bine
du-te până la piaţă şi fă nişte
târguieli: zece kg de cartofi şi
vreo cinci kg de mere.
– Bine. Unde e sacoşa?
– Nu mai căuta sacoşa. Adu-le în şapcă.
– Care este cel mai vechi instrument mu-

zical, întreabă profesorul de muzică.
– Acordeonul, răspunde Lică.
– De ce?
– Fiindcă are cele mai multe rânduri.
34
– Ce mai e nou pe la şcoală,
îşi întreabă un sportiv copilul.
– Ce să fie? Mi-am prelungit
contractul pentru clasa a II-a cu
încă un an.
Ionel se înapoiază de la şcoa-

lă şi îşi anunţă mama:
– Mămico, am căpătat azi
nota zece!
– Bravo, puişorul mamei! La
ce obiect?
– Doi la matematică, patru la
dictare, trei la muzică şi unu la
citire.
– Mămică, scrie-mi o scri-

soare pentru Moş Crăciun!
– De ce n-o scrii tu?
– Pentru că-mi trimite iar o
carte de gramatică dacă vede
cum scriu.
35
Guguţa
Copiii au prins, cu un capăt de ureche, că
învăţătoarea lor se mută la centrul raional.
O iubeau ca pe litera A şi-i aduceau în toată
ziua câte o floare ori ce găseau pe drum. Gu-
guţa i-a dăruit într-o zi o buburuză galbenă
cu 21 de puncte.
– Dumneavoastră sunteţi mai frumoasă,
nu se lăsau copiii. Rămâneţi cu noi şi o să vă
plimbăm la iarnă cu săniuţa.
Îi plăcea învăţătoarei să se dea cu sania,
dar o chema ministrul să-i înveţe pe învăţă-
tori. Nici directorul n-a putut-o opri.
36
Învăţătoarea şi-a luat rămas bun de la co-
pii şi a intrat în cancelarie.
Atunci se scoală Guguţa, ia geanta şi pal-
tonul şi iese tăcută din clasă.
Un copil a crăpat uşa şi a văzut-o pe Gu-
guţa şezând de-a dreptul pe scări cu geanta
lângă dânsa. A întins mâinile în părţi şi a în-
chis drumul.
Unul câte unul, copiii au ieşit din clasă şi
s-au aşezat pe scări lângă Guguţa cu cărţile
în mână. Învăţătoarea, când a dat să coboare
scările, ieşi din şcoală dacă ai cum!
O lacrimă cât un punct de mică i s-a căţă-
rat pe gene şi învăţătoarea a lepădat parde-
siul şi s-a întors în clasă. Copiii au venit
după dânsa. La urmă a intrat Guguţa.
În seara aceea învăţătoarea i-a scris mi-
nistrului că rămâne în satul Trei-Iezi. Dacă
nu, vine cu 30 de copii.
S. Vangheli
1 Ce credeau copiii despre doamna învăţătoare?
2 Cum au procedat copiii când au aflat că doam-
na învăţătoare va pleca?
3 Cum a reacţionat doamna învăţătoare atunci
când i-a văzut pe copii în coridor?
Înveţi învăţând pe alţii.
37
Evaluare tematică
1. Spune din ce opere sunt aceste fragmente şi

cine sunt autorii:
– Ascultaţi, copii! Avem de stat împreună
un an. Să căutăm să-l trăim în bună înţele-
gere! Învăţaţi să fiţi cuminţi! Nu vreau să
fiu silit să pedepsesc pe nimeni. Clasa noas-
tră va fi o familie.
...............................................................
Învăţătura e averea
Ce pururea o duci în gând...
...............................................................
Ca nişte fluturi, ca nişte zâne
Ducând ghiozdanul atât de greu.
...............................................................
La sfârşit de an fiecare a primit câte un
cadou. Urechilă – un brojban de varză. Ur-
sache – un coş cu zmeură. Numai Girafa s-a
ales cu o notă mică la purtare şi cu un gât
lung cât un stâlp de telegraf.
...............................................................
Unul câte unul copiii au ieşit din clasă şi
s-au aşezat pe scări lângă Guguţa cu cărţile
în mână. Învăţătoarea, când a dat să coboare
scările, ieşi din şcoală dacă ai cum!
38
2. Cum înţelegi următoarele expresii?
Învăţătura e-o comoară
Ce nimeni nu ţi-o poate lua.

Ca nişte fluturi, ca nişte zâne.
3. Descrie-o pe doamna învăţătoare folosind expre-
siile de mai jos:
• blândă ca o zână bună;
• înţelegătoare ca o mamă;
• chip luminos ca razele soarelui.
4. Recunoaşte personajele şi povesteşte întâmplă-
rile la care acestea participă.
5. Completează spaţiile libere:

Cine ştie carte are patru .
Mult trăieşti, multe .
Mâna ce nu ştie să scrie dă vina pe .
39
5+ READ II
4. Familia mea
Casa părintească
Asta a fost demult. Pe atunci Sandu era
mic. Tata îl tot purta pe la doctori.
– Du copilul la mare, în ţările calde, i-a
spus un doctor. Alt leac n-are.
– Păi dacă ar fi rândunică, a oftat tata. 5
Tata a vândut calul, vaca cu viţel şi a |

strâns bani de drum. L-au urcat pe Sandu în
tren. S-a dus şi dus a fost. Îl aştepta câinele
la poartă şi mama lăcrăma în năframă.
– De era o rândunică, găsea drumul aca-
să, suspina mama.
40
Au trecut mulţi ani... Şi iată că vine în sat
un plic. “Am scăpat de o boală şi am dat
peste alta, scria Sandu. Dorul de casa părin-
tească – asta e cea mai grea boală din lume!”
Într-o zi vede mama la portiţă un om alb-
dalb la cap. Oare de ce nu latră câinele?
Omul se lasă în genunchi şi intră în ogradă,
tot sărutând pământul.
– E Sandu! – a scăpat mama o farfurie din
mână. Săracul, e mai cărunt decât mine!
Omul a înconjurat casa în genunchi.
– Sandu! – s-a apropiat mama.
Omul s-a uitat lung. N-a zis nimic.
– E mut, săracul! – a podidit-o pe mama
alt rând de lacrimi.
Omul s-a ridicat în picioare. Tot atunci se
lăsă iar în genunchi şi sărută pragul. Apoi
sărută ferestrele... S-a strâns lume. “E mut,
ori a uitat limba?” – întreabă o femeie.
6
Abia în amurg i s-a întors graiul.
| – Bună sara, mamă! – a zis Sandu şi a cu-
prins-o din nou.
Dar cum să cuprindă casa?
S. Vangheli
1 De ce a trebuit să plece de acasă Sandu?

2 Cum s-a purtat Sandu când a revenit acasă?
41
6 READ II
Casa mea
Tu mă iartă, o, mă iartă,
Casa mea de humă, tu!
Despre toate-am scris pe lume,
Numai despre tine nu.
Să-ţi trag radio şi lumină

Ţi-am făgăduit cândva
Şi că fi-vom împreună
Pieptul meu cât va sufla.
G. Vieru
1 Cum este casa poetului?
2 Descrie casa în care locuieşti.
humă – argilă folosită la spoitul caselor.
42
Viaţa mea începe-acasă
De la leagăn pân’la prag,
De la pâinea de pe masă,
De la umbra cea de fag.

De la fluier, de la cânt,
De la ierbile de coasă,
De la grâul înspicând.
Drumul meu de aici porneşte

Peste munţi zimţaţi în zare.
Gândul meu călătoreşte:
Unde voi ajunge oare?
I. Moiş
1 Care sunt primele amintiri ale poetului despre

casa părintească? Dar ale tale?
2 Ce se schimbă în viaţa unui om o dată cu tre-
cerea timpului?
3 Explică înţelesul expresiei “Gândul meu călă-
toreşte”.
a duce casă bună cu cineva – “a trăi în înţe-

legere cu cineva”.
43
Familia mea
– Mamă, povesteşte-mi, te rog, despre fa-
milia noastră.
– Da, Georgiana, vino mai aproape. Vezi
fotografia aceasta?
– Da. Cine este acolo?
– În această fotografie sunt părinţii mei,
adică bunicii tăi.
– Dar cine-s aceşti oameni mai în vârstă?
– Aceia sunt bunicii mei, adică tatăl ma-
mei mele şi mama mamei mele.
– Dar eu mai văd nişte persoane acolo.
Cine sunt ele?
44
– Acelea sunt surorile mele şi fraţii mei,
adică mătuşile şi unchii tăi.
– Dar mai sunt şi copii. Cine sunt ei?
– Sunt verişorii şi verişoarele tale.
– Înseamnă că familia noastră este mare,
nu numai mama, tata, sora şi fratele.
– Da, Georgiana, însă aceasta încă nu este
toată familia noastră.
– De ce, mamă?
– Pentru că şi tatăl tău are o asemenea
familie. Vezi fotografia aceasta?
– Da, cine este acolo?
– Aceştia sunt bunicii, iar aceştia sunt
fraţii şi surorile tatălui tău. Copiii de aici
sunt verişorii şi verişoarele tale.
– Dar bătrânii aceştia cine sunt?
– Aceştia sunt străbunicii tatălui tău.
– Dar străbunicii matale, mamă, unde-s?
– Nu-i ştiu, pentru că au murit în timpul
războiului. Ştiu multe despre ei doar din cele
povestite de la mama şi de la tata.
1 Din cine este formată o familie?

2 Care este importanţa fotografiilor?
3 Povesteşte cât mai multe lucruri despre fami-
lia ta. Foloseşte albumul familiei.
45
Fratele mai mic
Când a venit pe lume fratele meu, uliţa îl
aştepta la poartă. El nu ştia nimic: era aşa
de mic!
Căsuţa lui de-atunci era un leagăn alb;
palmele mamei erau singura uliţă prin care
putea păşi; ochii mamei – singurele ferestre
prin care putea privi. Pe-atunci ştia doar să
scâncească şi se numea Scâncea-Voievod.
A trecut mult până când, cu mâinile şi cu
picioarele, a prins să meargă de-a buşilea
prin molateca împărăţie a covorului.
Acolo a hoinărit, în voie, în tovărăşia unui
mieluşel de lemn potcovit cu rotiţe, bucălat
46
şi fumuriu la trup. Îl purta prin luncile de
ţesături şi parcă mai degrabă mieluşelul era
păstorul, căci el privea doar, iar copilaşul
păştea covorul.
Acolo s-a rătăcit prin codrul picioarelor de
scaune şi de măsuţe, sălaş al urşilor, al lupi-
lor, al tigrilor şi al altor sălbăticiuni de pâslă
sau carton.
Acolo a privit primele păsări şi a ascultat
cele dintâi ciripiri: muştele cu bâzâitul lor.
Acolo s-a trudit zadarnic să treacă dealu-
rile taburetelor, pe sub care motanul îşi croia
tunel. De câte ori coada motanului n-a încer-
cat pornirea mâniei lui de floare!
Acolo i s-au minunat ochii, privind vân-
toasa pădure de aur a flăcărilor din sobă po-
tolindu-se. Vântoasa se prefăcea în toamnă
arămie, moţăind scuturată în rodii de rubin
şi adormind cenuşă.
I. Teodoreanu
1 Din ce este format universul unui copil mic?
2 Care este reacţia copilului la vederea focului?
3 Cum înţelegi expresia “pădure de aur a flăcă-
rilor din sobă”?
4 Cum te porţi cu fraţii tăi?
5 Explică sensul expresiei “a trăi ca fraţii”.
47
6+ READ II
Rugăciunea copiilor pentru părinţi
Doamne, cât este de bine
Când e mama lângă mine.
Doamne, cât este de rău
Când nu văd pe tatăl meu.
Ţine-i Doamne Îndurate
La mulţi ani cu sănătate.
Fă-le parte tot de bine
Să se bucure de mine. 6
|
Casa fără copii e ca şi copacul fără frunze.
1 Care trebuie să fie comportamentul copiilor

faţă de ceilalţi membri ai familiei?
2 Cum îi ajutaţi pe părinţi?
48
Rugăciunea părinţilor pentru copii
Mult milostive, Doamne, care dai lumină
păsărilor cerului şi tuturor vieţuitoarelor pă-
mântului, Cel ce păzeşti floarea ce răsare în
mijlocul stâncilor, hrăneşte, creşte şi păzeşte
cu bine şi pe copiii noştri. Ajută-ne, Doamne,
să răsădim în fiinţa lor tot ce-i bun şi folosi-
tor neamului şi bineplăcut Ţie. Umple-i,
Doamne, de înţelepciune luminată şi price-
pere sfântă, care se pogoară de la Tine.
Apără-i pe ei de toate cursele vrăjmaşilor, vă-
zuţi şi nevăzuţi.
Porunceşte îngerilor tăi, ca întotdeauna
să fie călăuzitori şi povăţuitorii lor luminaţi,
spre toate faptele cele bune. Rugămu-ne Ţie,
Doamne, deschide mintea lor ca să Te cu-
noască pe Tine, cât mai mult.
7
| călăuzitor – care indică drumul, calea.

povăţuitor – care dă un sfat în legătură cu
luarea unei hotărâri.
luminat – care primeşte sau reflectă lumină;
învăţat, înţelept.
Cine nu e supus cu părinţii săi nu e supus

şi credincios nici cu prietenii.
49
7 READ II
Evaluare tematică
Ştiu să-mi respect părinţii

Alege varianta care ţi se potriveşte şi veri-
fică rezultatele obţinute prin adunarea punc-
telor în tabelul final.
1. Când părinţii îmi fac o observaţie:

1 nu recunosc ceea ce mi se spune;
2 dau vina pe altcineva;
3 îmi găsesc scuze;
4 accept observaţia şi ţin cont de ea.
2. Când sunt rugat să-i ajut în gospodărie:

1 refuz pentru că am altceva de făcut;
2 spun că altcineva din familie trebuie să-i ajute;
3 răspund că nu e rândul meu, ci al fratelui meu
(surorii mele);
4 mă grăbesc să le îndeplinesc dorinţa.
3. Când părinţii mă roagă să-l ajut la lecţii

pe fratele meu:
1 spun că n-am răbdare;
2 cred că trebuie să se descurce singur;
3 încerc să-i explic, dar în final mă cert cu el;
4 îl ajut explicându-i cu răbdare.
50
4. Când vin sau plec de-acasă:
1 nu are nici un rost să-i salut pe părinţi;
2 uit să-mi salut părinţii;
3 nu le spun nimic când vin pentru că i-am salu-
tat dimineaţa;
4 îi salut cu respect de fiecare dată.
5. Când sunt întrebat ceva de părinţii mei:

1 le vorbesc răstit pentru că n-am chef de vorbă;
2 le răspund pe scurt;
3 nu le răspund pentru că sunt prea curioşi;
4 le explic despre ce este vorba.
6. Îmi mint părinţii?

1 se întâmplă să spun minciuni;
2 uneori le spun adevărul numai pe jumătate;
3 aştept momentul potrivit ca să spun adevărul;
4 le spun întotdeauna adevărul.
6-12 nu îţi preţuieşti suficient părinţii;
13-18 ştii că trebuie să-i respecţi pe pă-
rinţi, dar uneori uiţi să faci acest
lucru;
19-24 îţi respecţi şi îţi preţuieşti părinţii.
Cum îi cinsteşti pe părinţi, aşa te vor cinsti

copiii.
51
5. Cunoaşterea mediului
înconjurător
Avionul
Într-o zi a trecut peste sat un avion. Era
mare şi cu stele pe aripi. Ghiţă a alergat în
urma lui strigând să-l ia şi pe dânsul. Ţuţu
alerga şi el şi hămăia. Dar avionul nu i-a au-
zit şi a zburat în drumul lui. S-a gândit Ghi-
ţă cât s-a gândit, apoi a zis:
– Lasă că-mi fac şi eu un avion.
S-a suit în pod şi a adunat scândurele, bu-
căţi de carton, hârtie, clei, ţinte. Apoi a luat
foarfecele, cuţitul şi ciocănaşul, s-a aşezat pe
prispă şi s-a apucat de lucru.
52
Din carton Ghiţă croieşte şi taie roţile, iar
din scândurele şi hârtie – aripile.
Ţuţu se uită la el şi latră mirat.
Ghiţă parcă nici nu-l aude: el n-are când,
lucrează. Taie cu foarfecele din carton un 8
– asta o să fie elicea avionului. O pune di-
nainte, bate o ţintă şi o porneşte cu degetul.
Elicea începe să se învârtă repede.
– Gata, Ţuţule! strigă Ghiţă bucuros. Suie
în cabină şi zburăm!
V. Be şleagă
1 Ce l-a determinat pe Ghiţă să îşi construiască

un avion?
2 Ce materiale a folosit băiatul pentru a con-
strui avionul?
3 Care este jucăria ta preferată? Ţi-ai construit
vreodată o jucărie?
4 Imaginează-ţi că te afli într-un avion. Descrie
ceea ce vezi.
5 Ce mijloace de transport aerian mai cunoşti?
53
Cântăreţul
Cândva, demult, cică era un cântăreţ. Îl
chema Arion. Când începea el a cânta, ve-
neau delfinii la ţărm ca să-l asculte.
Odată Arion călătorea pe o corabie. Era
noapte...
– Hai să-i luăm banii şi să-l omorâm! – au
şoptit corăbierii. Şi au tăbărât asupra lui.
Arion i-a rugat în genunchi:
– Înainte de moarte, lăsaţi-mă să cânt un
cântec.
54
Şi a cântat Arion cum ştia el mai frumos.
Apoi a sărit în valurile mării. Mai bine să se
înece decât să-l înjunghie hoţii!
Dar Arion nu s-a înecat.
Auzind cântecul lui, a scos capul din apă
un delfin. El l-a luat pe Arion pe spate şi l-a
dus la ţărm.
S. Vangheli
1 Cine îl asculta pe Arion cântând?

2 Ce s-a întâmplat pe corabie?
3 Cine l-a salvat pe Arion?
4 Ce înseamnă cântecul pentru Arion? Dar pen-
tru voi?
5 De ce calităţi este nevoie pentru a cânta?
Harpă (harfă) – instrument muzical format

dintr-o ramă pe care sunt fixate mai multe coarde,
care produc sunete prin ciupirea lor cu amândouă
mâinile.
Din familia instrumentelor cu coarde, aţi

auzit cu toţii sunetele gingaşe ale viorii.
Viola este sora mai mare a viorii. Din fa-
milie fac parte, de asemenea, violoncelul
şi contrabasul.
55
7+ READ II
Cearta
O găină şi o raţă
S-au certat de dimineaţă.
A zis raţa: – Eşti o hoaţă,

Mi-ai vândut oul în piaţă.
Iar găina: – Cotcodac,

Treaba asta eu n-o fac.
Oul tău de trei parale

Îl arunc, de-mi iese-n cale.
Un gânsac le curmă sfada:

– Nu vă mai certaţi degeaba.
Nimenea nu poartă vina.

Oul? L-a luat stăpâna. 7
C. M. Gherman |
1 Care sunt personajele care dialoghează în tex-

tul de mai sus?
2 Ce alte păsări de curte mai cunoşti?
3 Care este diferenţa între păsările de curte şi
păsările care trăiesc liber în natură.
4 De ce a luat stăpâna oul?
56
Calculatorul
Tatăl meu, la o maşină,
Iată, aprinde o lumină.
Şi-atingând un butonel,
Socoate-n chip şi fel.
Şi adună, şi-nmulţeşte
Cât ai zice “pas” ori “peşte”...
Şi răsare-ndată scris
Rezultatul, ca în vis!
Ce maşină de minune,
Cu mai zor şi-nţelepciune!
Face tata zâmbitor:
– Ăsta e “calculator”!
E. Frunză
8
| 1 Cum este descris calculatorul în textul de mai

sus?
2 Ce sensuri are în limba română cuvântul cal-
culator?
3 Care este răspunsul la ghicitoarea de mai jos?
O maşină minunată
Arată cifrele pe dată.
57
8 READ II
Fratele şi sora
Soarele a văzut că o floare se tot uită la
el.
– Vrei să-mi fii soră? – a întrebat soarele.
– Da, a răspuns frumoasa floare. Că nici
eu nu am frate.
De atunci ei au rămas soră şi frate.
O soră mai credincioasă ca floarea soare-
lui nu e pe lume.
Toată ziua stă cu faţa la fratele său.
– Bună vreme, frate, îi zice ea.
– Bună vreme, soro, îi răspunde el.
S. Vangheli
1 De ce planta se numeşte floarea soarelui?

2 De ce autorul consideră că floarea soarelui
este o “soră credincioasă”?
3 Mai cunoşti şi alte legende despre floarea
soarelui?
58
Fără soare nu creşti mare
Fără soare, fără soare,
Nimenea nu creşte mare!
Nici fata, nici băieţelul,
Nici pisica, nici căţelul.
Pe imaş nu creşte iarba,
Moşului nu-i creşte barba
Şi nu cresc, dacă mă crezi,
Nici corniţele la iezi!
Să ieşim cu toţi la soare,

Cine vrea să crească mare!
1 Care este importanţa soarelui pentru lumea

înconjurătoare?
2 Ce s-ar întâmpla dacă soarele nu ar mai da
căldură şi lumină?
3 În care anotimp al anului soarele transmite
mai multă căldură?
4 Cum înţelegi expresiile de mai jos?
• se uită la el ca la soare;
• este rupt din soare;
Soarele este izvorul vieţii pe planeta noas-
tră. Fără energia razelor solare viaţa pe
pământ nu ar fi posibilă.
59
Ursul prisăcar
– Ursul! Ursul! – strigau albinele din pri-
sacă. Şi au ieşit cu toatele ca să se apere.
– Pace vouă, a zis ursul. Am să vă ajut.
De ce să zburaţi tocmai la flori? Vă duc eu
cu ştiubei cu tot.
Şi a pornit-o hopa-hopa prin pădure cu
ştiubeiul la subţioară.
– Acum, a zis ursul, numai poftă să am că
miere are cine să-mi facă.
– Ai furat un ştiubei? – întrebă un cerb.
– Ei, ba! – a zis ursul. Eu îl duc la flori.
Ce, vrei să duc poiana la ştiubei?
S. Vangheli
60
Din lumea albinelor
Albinele se retrag toamna în stup. După ce
a scos mierea apicultorul le pregăteşte albi-
nelor o soluţie concentrată cu zahăr. Albi-
nele o amestecă cu sucurile din corpul lor
şi cu nectarul ultimelor flori. Această hra-
nă este depozitată ca rezervă pentru iarnă
în fagurii goi şi ele pot supravieţui chiar în
timpul unei ierni lungi şi aspre.
stup – adăpost natural sau confecţionat special

pentru familiile de albine.
concentrat – care conţine o mare cantitate
dintr-o anumită substanţă.
nectar – lichid dulce produs de unele plante.
a depozita – a pune ceva spre păstrare.
fagure – strat de ceară produs în stup, care ser-
veşte drept adăpost pentru miere.
1 Cum se numesc insectele din imaginile de mai

jos. Care dintre ele produce miere?
Nu fiecare muscă face miere.
61
Evaluare tematică
1. Priveşte imaginea de mai jos şi spune care din
fragmentele date îi corespunde.
Auzind cântecul lui, a scos capul din apă

un delfin. El l-a luat pe Arion pe spate şi l-a
dus la ţărm.
...............................................................
Ghiţă a alergat în urma lui strigând să-l
ia şi pe dânsul. Ţuţu alerga şi el şi hămăia.
Dar avionul nu i-a auzit şi a zburat în dru-
mul lui.
2. Găseşte cuvinte care să denumească trăsături
ale soarelui în cele patru anotimpuri.
62
3. Completează spaţiile libere după modelul dat.
Exemplu: Un loc luminat de razele soa-
relui se numeşte însorit.
Un loc ce a devenit cald se numeşte .

Un loc învăluit în ceaţă se numeşte .
Un ceai dulce se numeşte .
Un iepuraş care este cuprins de fiori se
numeşte .
4. Găseşte cât mai multe cuvinte care să aibă în fi-
nal aceleaşi litere ca cel subliniat.
Soare – doare, floare, moare, ponoare,
cucoare, răcoare, cicoare...
Frate – poate, scoate, toate...
Seară – vară, ţară, cară, ceară, pară,
ocară...
5. Completează textul folosind cuvintele potrivite.
Ursul este un animal şi trăieşte în
. Corpul lui este acoperit cu o
de culoare . La cap se observă
Ursul are picioare care se termină cu
degete care au . Ursul se hrăneşte cu
. În timpul iernii ursul . El se
trezeşte în luna martie şi de aceea îi mai
spunem Moş .
63
8+ READ II
6. Iarna. Obiceiuri şi tradiţii
Sobele lui Georgel

De ieri nu mai ninge. Peste noapte s-a lă-
sat ger.
Georgel iese din casă. “Scârţ-scârţ...” – se 8
aude omătul. |
Mama îl ajunge din urmă:
– Georgel, ai uitat sobele, zice mama. Şi îi
pune în mănuşi câte un cartof copt, ca să nu
îngheţe la mâini. Până la şcoală e departe.
Pe drum Georgel a întâlnit-o pe Georgeta.
Ea tremura de frig.
– Eu am două sobe în mănuşi, zice Geor-
gel. Şi îi dă o sobă Georgetei.
S. Vangheli
64
1 Cine sunt personajele din textul de mai sus?
2 Ce i-a dat mama lui Georgel?
3 De ce Georgel îi spune fetiţei că el are “două
sobe în mănuşi”?
4 Explică titlul “Sobele lui Georgel”.
5 Care este înţelesul expresiilor de mai jos? Cu-
noaşteţi altele asemănătoare?
• frig de crapă pietrele
• a duce în spate 80 de ierni
6 Priveşte imaginile de mai jos şi arată care
sunt anotimpurile reprezentate. Povesteşte ce
este înfăţişat în tabloul de iarnă.
Înţeleptul îşi face vara sanie şi iarna car.
65
9 READ II
Iarna
A venit un fulg la geam
Şi s-a aşezat pe-un ram.
Ramul a bătut în geam:
– Vedeţi? Vine iarna, măi băieţi!
Au ieşit copiii roi

Să se-amestece cu ei.
Să-i culeagă albi şi moi
Ca pe nişte ghiocei
G. Vieru
1 Cine a bătut în geamul copiilor?
2 De ce fulgii de nea sunt asemănaţi cu nişte
ghiocei?
66
Iarna lui Aricică
– Aricele, iarna toată
Prin pădure ieşi vreodată?
– Cum să ies, dacă nu pot?
Picioruşele mi-s scurte,
Iar omătu-i cât un munte,
Cojocelul meu ghimpos
Iarna nu mi-i de folos,
Vântul bate printre ace,
Zău, pe-afară n-am ce face.
Şi-aş ieşi într-un noroc,
Dar cu cine să mă joc?
Şoriceii ca şi mine
Se ascund prin vizuine,
Ciocârlia a zburat,
Lupul urlă supărat,
Cumătriţa cea roşcată
Unde dau – pricină-mi cată.
Las-că vin la primăvară,
Ne-om juca atuncea iară.
Eu mă culc să dorm pe burtă
Ca să-mi fie iarna scurtă.
1 De ce ariciul stă ascuns în timpul iernii?

2 Ce fac celelalte animale după ce cade zăpada?
3 Ce animale trăiesc în locurile tale natale?
67
Obiceiuri de Sfântul Andrei
Seara de Sfântul Andrei se deosebeşte de
celelalte. Acum întunericul este parcă mai
adânc decât de obicei. În liniştea lăsată după
asfinţitul soarelui îşi fac apariţia flăcăii care
se furişează pe lângă gardurile fetelor, des-
chizându-le portiţele.
În toate casele gospodinele pregătesc bu-
cate alese. Ele au grijă ca de pe masă să nu
lipsească colţunaşii, cartofii şi usturoiul.
1 Ce obiceiuri de Sfântul Andrei cunoşti?

2 Povesteşte întâmplări la care ai participat şi
tu în seara de Sfântul Andrei.
68
Moş Nicolae
Moş Nicolae cară iar săracul
Pe la căsuţe triste şi sărace,
Ca un desen îşi peticeşte sacul
Şi-atâtea inimi vrea să-mpace.
De-atâta vreme pe la case duce

Puţină bucurie într-un dar.
Aşteaptă prichindeii să se culce
Şi-n visul lor să ardă un felinar.
A pus măicuţa lampa ca să ardă,

E o gutuie luminând încet.
Ca moşul în căsuţa mea să vadă
Cu câtă bucurie îl aştept.
M. Gardin
69
Moş Crăciun
Moş Crăciun cu plete albe
A sosit de prin nămeţi
Şi aduce daruri multe
Pe la fete şi băieţi,
Moş Crăciun, Moş Crăciun!
Din bătrâni se povesteşte

Că-n toţi anii negreşit
Moş Crăciun pribeag soseşte.
Niciodată n-a lipsit.
Moş Crăciun cu plete albe.

Încotro vrei s-o apuci?
Ţi-aş cânta florile dalbe
De la noi să nu te duci!
1 Cum este descris Moş Crăciun în textul de
mai sus?
2 Memoraţi versurile de mai sus şi cântaţi-le ce-
lor dragi.
pribeag – persoană care umblă din loc în loc,
hoinar.
dalbe – curate, albe, imaculate.
70
Vine Anul Nou
Se subţie calendaru-n file,
Vântul suflă în trâmbiţe-argintii,
Baba Iarna de vreo două zile
S-a întors voioasă-ntre copii.
Lumea-ntreagă pare acum cuprinsă

De fiorul unei bucurii...
Numai brazii, în pădurea ninsă,
Par să aibă noaptea insomnii...
1 Ce fenomene ale naturii sunt prezentate în

poezia de mai sus?
• Se subţie calendaru-n file.
• Numai brazii, în pădurea ninsă,
Par să aibă noaptea insomnii.
3 De ce iarna este înfăţişată întotdeauna ca o
femeie în vârstă?
71
9+ READ II
Pluguşorul
Aho, aho, copii şi fraţi,
Staţi puţin şi nu mânaţi,
Lângă boi v-alăturaţi
Şi cuvântu-mi ascultaţi!
Am plecat să colindăm.
Pe la case să urăm
Pluguşorul românesc,
Obiceiul strămoşesc.
Vă urăm cum se cuvine,
Pentru anul care vine,
Holde mari cu bobul des
Şi pe creastă şi pe şes.
Le urăm la-nvăţători
Numai copii silitori. 9
Le dorim şi la părinţi |
Să aibă copii cuminţi.
Faceţi roată, mă flăcăi,
Şi sunaţi din zurgălăi: Hăi! Hăi!
1 Ce urări face autorul anonim?

2 Cum înţelegi versurile?
“Holde mari cu bobul des
Şi pe creastă şi pe şes.”
3 Ce alte texte asemănătoare cunoşti?
72
Sorcova
0
Sorcova, vesela,
| Să trăiţi,
Să-mbătrâniţi
Ca un măr, ca un păr,
Ca un fir de trandafir.
Tare ca piatra,
Iute ca săgeata,
Tare ca fierul,
Iute ca oţelul!
La anul şi la mulţi ani!
1 Ce obiceiuri de Anul Nou cunoşti?

2 Povesteşte o întâmplare de Anul Nou.
73
10 READ II
Evaluare tematică
1. Ce rol ai interpretat la carnaval?
• Moş Gerilă
• Albă-ca-Zăpada
• Iepuraş
• Lup
2. Care din personajele interpretate pe scenă ţi-a
adus succes?
3. Ce personaj ai dori să interpretezi pe scenă la

următorul carnaval? De ce?
4. Care tradiţii şi obiceiuri populare îţi plac mai

mult?
1 tradiţii şi obiceiuri din vechime;
2 obiceiuri mai noi.
5. Îţi plac cum sunt organizate obiceiurile şi tra-

diţiile :
- 1. în familie
- 2. în sat
- 3. la şcoală
- 4. în altă parte...
74
75
7. Prietenie
Doi mari prieteni: Eminescu şi Creangă

Când a venit la Iaşi, Eminescu colindase
toate olaturile româneşti. Singura lui avere
era un geamantan plin cu versuri. În vremea
când se formau ca mărgăritarele în sufletul
lui neasemuitele poezii, el l-a cunoscut pe
Creangă. Deodată s-au legat buni prieteni.
Amândoi au petrecut multe nopţi în colţurile
retrase ale vechii cetăţi a Moldovei.
Aici, pe băncile de brad, în amurgurile
dulci, stăteau amândoi la sfat. În una din
aceste înserări, Eminescu i-a citit lui Crean-
gă din poeziile sale. Creangă îl asculta în tă-
cere.
76
Dar în prietenia aceasta mai fericit a fost
Eminescu. El a auzit aici pentru întâia oară
Amintirile şi Poveştile lui Creangă. A fost în-
cântat de limba mlădioasă, simplă a marelui
scriitor al Humuleştiului.
Prietenia lor le-a adus multe ceasuri de
uitare şi mângâiere.
M. Sadoveanu
1 Cine sunt cei doi mari prieteni despre care se

vorbeşte în textul de mai sus?
2 Găseşte fragmentul în care se vorbeşte despre
natură.
3 Cu ce se ocupau M. Eminescu şi I. Creangă în
timpul petrecut împreună?
4 Ce a descoperit M. Eminescu în Amintirile şi
Poveştile lui I. Creangă?
5 Ce opere ale celor doi mari scriitori vă sunt
cunoscute?
6 Aminteşte-ţi un text pe care îl cunoşti şi po-
vesteşte conţinutul.
olaturi – ţinuturi, regiuni, teritorii.

mlădios – care se leagănă într-o parte şi în alta;
graţios, frumos.
geamantan – valiză.
mărgăritar – perlă, lucru de mare valoare.
77
Gânduri despre Eminescu
Mama îmi citeşte,
Iară eu repet:
"Eminescu-mi este
Cel mai drag poet.
Limba ni-i frumoasă,

Dragă băieţel,
Căci în limba asta
A vorbit şi El”.
V. Romanciuc
Graiul nostru-n ţesătura-i

Are flori din graiul tău,
De la tine-nvaţă a-şi spune
Dorul fiece flăcău.
Şi cu cât se-nşiră anii
De când nu mai eşti pribeag,
Tot mai tânăr, mai al nostru,
Tu ne eşti aşa de drag.
V. Leviţchi
1 Care sunt cuvintele pe care le repetă mama

fiului său?
2 Găseşte în textele de mai sus expresiile care
se referă la limba română.
78
Lacrimi trecătoare
Erau certate din nimica,
De-o vreme, Gina şi Monica.
Şi nu-şi vorbeau
Şi toată ziua se gândeau
Că sunt certate din nimica.
Monica n-a venit la şcoală.

Sta banca goală.
Se-ntreabă multe: – Ce-i cu ea?
Ea niciodată nu lipsea.
O fată spune: – E bolnavă.
Tresare Gina,
De parcă a ei e toată vina –
Cu ochii duşi la banca goală:
Monica n-a venit la şcoală...
G. Dumitrescu
79
10+ READ II
1
|
Doi prieteni
Doi prieteni treceau printr-o pădure. Deo-
dată s-au trezit în cale cu un urs. Unul din
ei s-a urcat repede într-un copac. Celălalt,
văzând că a rămas singur, s-a trântit la pă-
mânt şi s-a prefăcut mort. Ursul l-a mirosit
pe la urechi şi, văzând că nu suflă, l-a lăsat
în pace.
După ce a plecat ursul, călătorul din co-
pac l-a întrebat pe celălalt:
80
– Ce ţi-a zis ursul la ureche, frate? Sau nu
vrei să spui?
– Mi-a spus să nu mai călătoresc altă dată
cu prieteni care mă părăsesc la nevoie.
A. Pann
1 Unde se petrece acţiunea?

2 Cine sunt personajele?
3 Ce au făcut cei doi prieteni? Dar ursul?
4 Crezi că cei doi eroi sunt într-adevăr prieteni?
5 Cum ar trebui să fie un prieten adevărat?
1 6 Cine este prietenul tău cel mai bun?
| 7 Povesteşte o întâmplare despre prietenii tăi.
8 Care dintre animalele de mai jos este consi-
derat prietenul cel mai bun al omului?
Prietenul la nevoie se cunoaşte.
81
11 READ II
Norocul şi Mintea
Se zice că, odată, Norocul şi Mintea s-au
prins tovarăşi, plecând amândoi în călătorie.
Ei merseră ziua întreagă pe un drum de ţară
şi, mai cu vorbe, mai cu glume, iată că soar-
ele se ascunde după un deal şi noaptea îi
apucă pe cei doi călători în mijlocul drumu-
lui, departe de sat.
Ce era de făcut? Unde să înnopteze?
– Ce atâta bătaie de cap? zise în cele din
urmă Norocul. Să ne trântim aici, în mijlocul
drumului, că nu e mult până dimineaţă.
– Dar dacă va veni un car peste noi? zise
Mintea cu glasul ei înţelept. Hai mai bine să
ne dăm la o parte din drum, să ne odihnim
pe pajiştea cea de alături.
82
– Fă tu cum ştii, zise Norocul, eu unul
aici mă culc.
Şi, zicând acestea, se şi trânti în mijlocul
drumului.
Mintea, mai cu grijă, ieşi din drum şi-şi
găsi un locşor potrivit pe pajiştea moale.
Abia aţipiră drumeţii noştri şi se auzi o
duruitură. Era o căruţă trasă de patru cai ca
patru zmei. Încă două-trei clipe şi Norocul
ar fi fost făcut praf şi pulbere de copitele ca-
ilor şi de roatele carului.
Dar caii se speriară văzând mogâldeaţa ce
se mişcă în mijlocul drumului. Ei traseră că-
ruţa din drum pe pajişte şi trecu chiar peste
picioarele Minţii, rănind-o, biata de ea.
Când se dezmetici din leşin, Mintea, cu
înţelepciunea ei, îi spuse tovaraşului său de
drum să îi caute nişte ierburi cu care reuşi
să îşi vindece rănile de la picioare.
Voi cu cine v-aţi întovărăşi la drum?
I. L. Caragiale
2 De ce au înnoptat în câmp?
3 Ce s-a întâmplat în timpul nopţii?
Norocul îi ajută pe cei îndrăzneţi.
83
Cel mai bun prieten
Un copil avea multe jucării. S-a jucat cât
s-a jucat cu ele şi deodată s-a plictisit. A în-
ceput să plângă.
– Tăticule, vreau o altă jucărie! Asta nu
îmi mai place!
– Bine, bine! Am să-ţi cumpăr şi o altă ju-
cărie, dar pe asta n-ai s-o mai arunci, aşa-i?
– N-am s-o mai arunc! A zis copilul. Şi a
primit o cutie cu plastilină de toate culorile.
Mult s-a minunat el când a luat o bucăţi-
că şi a frământat-o în mâini, de-a ieşit re-
pede-repede o minge rotundă şi drăguţă. Cu
84
o altă bucată de plastilină a făcut un măr, cu
o alta un puişor micuţ-micuţ (numai că nu
ciripea).
S-a gândit că o să facă neapărat şi o casă
cu grădină, o maşină cu motor, un avion şi
câte şi mai câte.
Iată că din ziua aceea n-a mai plâns după
o altă jucărie şi nici nu s-a mai plictisit.
– De ce acum nu mă mai plictisesc? – l-a
întrebat pe tatăl său.
– Pentru că ţi-ai găsit cel mai bun prieten!
– Pe cine? Plastilina? Nu se poate! Ea este
doar un pământ frământat cu ulei şi culoare.
Dacă nu-l modelezi să iasă ceva, stă cuminte
în cutie. Atunci care să fie prietenul cel mai
bun?
– Munca! I-a spus tatăl său. Munca harni-
că de fiece zi.
V. Sivetidis
2 De ce copilul dorea mereu jucării noi?
3 Ce cadou i-a făcut tatăl?
4 Cine a devenit noul prieten al copilului?
5 Cum înţelegi expresiile?
• Munca este sfântă.
• Pâinea nu vine singură la tine.
85
Evaluare tematică
1. Recunoaşte personajele. În ce operă literară ai
întâlnit aceste personaje şi cine este autorul?
2. Din ce operă literară fac parte următoarele

fragmente?
Deodată s-au legat buni prieteni. Amândoi
au petrecut multe nopţi în colţurile retrase
ale vechii cetăţi a Moldovei.
...............................................................
Ei merseră ziua întreagă pe un drum de
ţară şi, mai cu vorbe, mai cu glume, iată că
soarele se ascunde după un deal şi noaptea îi
apucă pe cei doi călători în mijlocul drumu-
lui, departe de sat.
...............................................................
Mult s-a minunat el când a luat o bucăţi-
că şi a frământat-o în mâini, de-a ieşit re-
pede-repede o minge rotundă şi drăguţă. Cu
o altă bucată de plastilină a făcut un măr, cu
o alta un puişor micuţ-micuţ.
86
3. La care mare poet se referă autorul versurilor
de mai jos?
Graiul nostru-n ţesătura-i
Are flori din graiul tău,
De la tine-nvaţă a-şi spune
Dorul fiece flăcău.
4. Cum înţelegi expresiile de mai jos?
• Munca bună mult adună.
• Zgârcitul nu are prieteni.
5. Aminteşte-ţi din ce texte fac parte următoarele
fragmente şi completează spaţiile libere.
– De ce acum nu mă mai plictisesc? – l-a
întrebat pe tatăl său.
– Pentru că ţi-ai găsit !
– Pe cine? ? Nu se poate! Ea este
doar un pământ frământat . Dacă nu-l
modelezi să iasă ceva, stă cuminte .
Atunci care să fie prietenul cel mai bun?
– ! I-a spus tatăl său. Munca
de fiece zi.
...............................................................
îmi citeşte,
Iară eu repet:
“ -mi este
Cel mai drag “.
87
11+ READ II
8. Poveşti
Ursul păcălit de vulpe

1
Era odată o vulpe vicleană, ca toate vul- |
pile. Ea umblase o noapte întreagă după hra-
nă şi nu găsise nicăieri. Şi când se făcu ziua
albă, vulpea iese la marginea drumului şi se
culcă sub tufă, gândindu-se ce să mai facă,
ca să poată găsi ceva de mâncare.
Şezând vulpea cu botul întins pe labele de
dinainte, îi vine miros de peşte. Atunci ea ri-
dică puţin capul şi, uitându-se la vale, în
lungul drumului, zăreşte venind un car tras
de doi boi.
– Bun! gândi vulpea. Iaca hrana ce-o aş-
teptam eu. Şi îndată se lungeşte în mijlocul
drumului, ca şi cum ar fi fost moartă.
88
Ţăranul ce mâna boii o vede şi, crezând
că-i moartă, se opreşte. Se uită la vulpe şi,
văzând-o că nu suflă, zice: Ti! Ce frumoasă
caţaveică am să fac nevestei mele din blana
ei! Zicând aşa, apucă vulpea de după cap şi o
aruncă deasupra peştelui. Apoi boii pornesc.
Ţăranul mergea pe lângă boi şi-i tot în-
demna să meargă mai iute, ca s-ajungă de-
grabă acasă şi să ia pielea vulpii.
Cum au pornit boii, vulpea a şi început cu
picioarele a împinge peştele din car jos. Ţă-
2
ranul mâna, carul scârţâia, iar peştele din
| car cădea. După ce hoaţa de vulpe a aruncat
o mulţime de peşte, sare şi ea din car şi în-
cepe a strânge peştele de pe drum. După ce
l-a strâns grămadă, îl duce la vizuina sa şi
începe a mânca, că tare-i mai era foame!
Tocmai când mânca, iaca vine ursul.
89
12 READ II
– Bună masă, cumătră! Ti!!! Da' ce mai de
peşte ai! Dă-mi şi mie, că tare mi-i poftă!
– Ia mai puneţi pofta-n cui, cumătre, că
doar nu pentru gustul altuia m-am muncit
eu. Dacă ţi-i aşa de poftă, du-te şi-ţi moaie
coada-n baltă, şi-i avea peşte să mănânci.
– Învaţă-mă, te rog, cumătră, că eu nu
ştiu cum se prinde peştele. Atunci vulpea
rânji dinţii şi zise: “Ascultă, cumătre: vrei să
mănânci peşte? Du-te deseară la băltoaca
cea din marginea pădurii, vâră-ţi coada-n
apă şi stai pe loc, fără să te mişti, până
despre ziuă; atunci smunceşte vârtos spre
mal şi ai să scoţi o mulţime de peşte”.
Ursul, nemaizicând nici o vorbă, aleargă-n
fuga mare la băltoaca din marginea pădurii
şi-şi vâră-n apă toată coada!..
90
Noaptea începuse a bate un vânt rece. În-
gheaţă apa din baltă şi prinde coada ursului
ca în cleşte. De la o vreme ursul, nemaipu-
tând de durere şi de frig, smunceşte din toa-
tă puterea. Sărmanul urs, în loc să scoată
peşte, rămâne făr' de coadă! Înciudat pe vul-
pe că l-a amăgit, se duce s-o ucidă în bătaie.
Dar şireata vulpe ieşise din vizuină şi se vâ-
râse în scorbura unui copac din apropiere.
Când văzu pe urs că vine începu a striga:
– Hei, cumătre! Ţi-au mâncat peştii coa-
da, ori ai fost prea lacom ş-ai vrut să nu mai
rămână peşti în baltă?
Ursul, auzind că încă-l mai ia şi în râs, se
repede spre copac. Dar ursul nu putea să în-
capă înăuntru. Atunci el caută o creangă cu
cârlig şi începe a cotrobăi prin scorbură, ca
să scoată vulpea afară şi să-i dea de cheltuia-
lă... Dar când apucă ursul de piciorul vulpii,
ea strigă: “Trage, nătărăule! mie nu-mi pasă,
că tragi de copac...” Iar când anina cârligul
de copac, ea striga: “Valeu, cumătre! nu
trage, că-mi rupi piciorul!” În zadar s-a necă-
jit ursul, de-i curgeau sudorile, că tot n-a pu-
tut scoate vulpea din scorbura copacului.
Şi iaca aşa a rămas ursul păcălit de vulpe!
I. Creangă
91
Povestea gâştelor
Un gânsac cu pene lucii
Cum trecea pe pod prin sat
Şi-ntr-o mân-avea papucii,
Nu ştiu cum i s-a întâmplat
Că papucii lui căzură,

Ce păcat, o, ce păcat!
Căci erau cu-alesătură
Fără leac de tivitură –
Ce păcat!
92
Gâştele-auzind cum zbiară:
“Aoleu! – Papucii mei!”
Într-un suflet alergară
Şi-ntrebau mirate: Ce-i?
“Am rămas”, plângea gânsacul,

“Păgubaş de patru lei!
Iată-mă desculţ, sărmanul,
Ce mă fac acum, golanul,
Fără ei!”
“Haideţi toţi, şi moşi şi babe,

Să-i cătăm pe râu acu!”
Repede-notând din labe
Cârdul tot pe râu trecu.
“I-ai găsit?” – “Eu nu, surată,

Ce mă-ntrebi aşa şi tu!”
Toate-apoi strigau deodată:
“Bată-i pacostea să-i bată!
Nici eu nu!”
Vara-ntreagă tot umblară,

Dar papucii, duşi au fost!
Şi-au să umble şi la vară
Până ce le-or da de rost!
93
Iar gânsacul merge, vine,
Face cruci şi ţine post.
“Nu-i găsesc! Sărac de mine,
Iar desculţ e, vezi tu bine,
Lucru prost!”
Gâştele de-atunci, în cale,

Când văd apa undeva,
Căutând pornesc agale
Tot crezând că-i vor afla.
Vin şi raţe să le-ajute

Mac-mac-mac şi ga-ga-ga!
Zile aşa pe râu pierdute!
Ga-ga-ga!
Iar când gâştele stau gloată

Şi prin dreptul lor te duci,
Sare tabăra lor toată
Să te-ntrebe: “Ce ne-aduci?
Ai găsit papucii? Spune?”

Tu la fug-atunci s-apuci!
Sâ-sâ-sâ! Tot fac nebune
Şi te muşcă, doar le-oi spune
De papuci!
G. Coşbuc
94
1 Cine a pierdut papucii?
2 Unde caută gâştele papucii?
3 De ce gâştele se reped la picioarele tuturor?
4 Completează spaţiile libere cu cuvintele potri-
vite. Fii atent la sfârşitul versurilor.
Este mic şi frumuşel
Şi îi zice ,
Iar de-i mare-l duci în sac
Şi îi zici de-acum .
5 Jucaţi pe roluri:
– Gâşte, gâşte!
– Ga, ga, ga!
– Vreţi la baltă?
– Da, da, da! Ni-i tare drag a ne scălda.
– Vedeţi că lupul vă păzeşte,
Şi pe toate vă răpeşte.
95
12+ READ II
Puişorul şi vulpea 1
Stai cuminte şi-o să-ţi spună bunica o po- |

veste cu un pui de găină neascultător ca
tine. Puişorul voia să se ducă în crâng, mă-
car că i-a spus mama să nu plece din curte,
căci acolo în crâng e vulpea nemiloasă. De
ea se tem şi raţele şi gâştele şi găinile, ba
chiar şi cocoşii.
Dar puiul n-a vrut să asculte şi a pornit
ca un copil care nu e cuminte.
“Hei! Cine e vulpea? se gândea puişorul.
Să poftească să-mi iasă înainte, că eu, haţ, îi
scot ochii cu ciocul!”
Deodată se opri. Dintr-un tufiş dădu buz-
na vulpea! Da, da, chiar ea... Vai, puiul o să
moară! De ce n-a ascultat-o pe maică-sa?
96
Dar iată că vulpea n-are gânduri vrăj-
maşe. Nu îl mănâncă. Îl priveşte domol, ca o
bunică bătrână şi-i spune:
– Te-ai speriat, micuţule? Fii pe pace. Nu
îţi fac nimic. Au născocit despre mine gurile
rele multe neadevăruri. Eu nu mănânc pe
nimeni. Din contra, vă iubesc pe voi, găinu-
şelor, cocoşeilor, păsărelelor. Uite, ca să vezi
cât sunt de milostivă, îţi spun că vulpoiul
roşcat, vecinul meu, vă duşmăneşte. Chiar
3
| noaptea asta vrea să vină la voi, să vă mă-

nânce. Spune-mi unde sunt fraţii tăi să-i ves-
tesc de cu vreme.
Şi vulpea n-a avut nevoie să vorbească
mai multe, că puişorul o crezu pe cuvânt, ba
chiar se înduioşă de atâta bunătate.
Vrei să ştii ce-a mai fost? Puişorul a dus-o
pe vulpe în bătătură, i-a arătat cum se
deschide uşa, unde sunt răţuştele, gâştele,
găinuşele şi cocoşeii, iar vulpea lacomă şi fă-
ţarnică, a gâtuit toate făpturile din ogradă,
iar pe urmă l-a mâncat şi pe el.
I. Pas
1 Cine povesteşte întâmplările?

2 Ce greşeală a făcut puiul de găină?
3 Cum ar fi trebuit să se comporte puişorul?
97
13 READ II
Evaluare tematică
1. Alege varianta corectă.

Autorul poveştii “Ursul păcălit de vulpe”:
• Ion Creangă
• Ion Luca Caragiale
• Anton Pann
...............................................................
Ursul este un personaj din povestea:
• “Povestea gâştelor”
• “Ursul păcălit de vulpe”
• “Puişorul şi vulpea”
...............................................................
Gânsacul din “Povestea gâştelor” a pier-
dut:
• căciula
• geanta
• papucii
2. Completează propoziţiile alegând cuvintele po-
trivite din paranteză.
Ursul a fost păcălit de vulpe lup .

Ursul are coada lungă scurtă .
Puişorul a fost ascultător neascultător .
Blana vulpii are culoare roşcată galbenă .
98
3. Spune din ce opere literare fac parte fragmen-
tele şi cine sunt autorii.
Şezând vulpea cu botul întins pe labele de
dinainte, îi vine miros de peşte. Atunci ea ri-
dică puţin capul şi, uitându-se la vale, în
lungul drumului, zăreşte venind un car tras
de doi boi.
...............................................................
Vara-ntreagă tot umblară,
Dar papucii, duşi au fost!
Şi-au să umble şi la vară
Până ce le-or da de rost!
...............................................................
Şi vulpea n-a avut nevoie să vorbească
mai multe, că puişorul o crezu pe cuvânt, ba
chiar se înduioşă de atâta bunătate.
4. Recunoaşte personajele.
99
9. Primăvara
Moş Viscol şi Primăvara

Era pe la sfârşitul iernii. Altădată, pe vre-
mea asta, mirosea a primăvară. Acum a por-
nit ca din senin o furtună. Moş Viscol, din
sania lui de gheaţă, azvârlea zăpadă peste
pământ. Voia să înghită tot. Văzând pămân-
tul ameninţat, Primăvara i-a ieşit în cale.
– Ce pofteşti, Moş Viscol? l-a întrebat ea.
– Să vii cu mine în munţi, să te ascund în
peşteră. N-apuc bine să mă aşez pe case şi
pe câmpii, pe livezi şi pe ogoare, că mă şi po-
menesc aici cu tine şi cu vântul cald. Îmi
luaţi împărăţia pământului!
100
– Zăpada este făcută să intre în pământ,
să ajute seminţele să încolţească, i-a răspuns
Primăvara. Tu le ţii pe toate îngheţate. Am
să rog soarele să topească păturile de gheaţă.
– Să poftească numai soarele să se arate!
îl trimit pe fratele meu, Gerilă, şi o să-l în-
gheţe, a râs Moş Viscol.
– Nu te mai lăuda, Moşule! i-a răspuns
Primăvara. Soarele e mai puternic, el în-
seamnă viaţă, lumină, căldură pentru oame-
ni, pentru animale, pentru plante.
– Îi arăt eu lui! a strigat Moş Viscol, dar
glasul i-a fost înecat de şiroaie de apă, căci
zăpada începuse să se topească la atingerea
razelor calde ale soarelui care zâmbea de
după un norişor.
Zâmbind, Primăvara s-a înălţat uşor dea-
supra pământului. Un ciripit de pasăre s-a
auzit din pădure. Un ghiocel a străpuns poj-
ghiţa de zăpadă. În aer plutea parfum de
viorele.
după M. Sadoveanu
1 Ce anotimp al anului se apropia?

2 Ce face Moş Viscol?
3 Ce a făcut soarele?
4 Ce s-a întâmplat cu Moş Viscol?
101
Băiatul lui Moş Martie
Îl chemă Mărţişor. E mic. Are o zi. Pe
mama încă n-a văzut-o.
– Eu mă duc după rândunele, a zis Moş
Martie. Tu ai grijă de casă.
– Mărţişor a adăpat oaia şi a dat boabe la
cucoş. Apoi i s-a făcut dor de mama.
Umblă prin câmp, umblă şi tot o strigă:
– Ma-mă! Ma-mă!
Dar nu răspunde nimeni.
E în timp de seară. Na, că s-a rătăcit! Ce
să facă?
Mărţişor s-a aşezat pe o moviliţă de cârti-
ţă. Poate o să cânte cucoşul lui? Atunci o să
afle după care deal e casa...
102
– Te-ai rătăcit? – îl întrebă cineva în şoap-
tă. Când întoarce capul, vede un Ghiocel.
Băiatul, bucuros, îşi scoate politicos căciu-
la în faţa lui.
– Mărţişor!
– Mărţişor! – îl tot strigau alţi Ghiocei.
Ei răsăreau ici-colo, arătându-i cu bucurie
drumul înapoi.
– Mama te-a adus acasă, i-a spus Moş
Martie.
– Mama?
– Da. Mama ta e Primăvara.
S. Vangheli
1 Cine este Mărţişor?
2 Cum îşi ajuta băieţelul tatăl?
3 Cine sunt părinţii lui Mărţişor?
4 Descrie-l pe Mărţişor.
5 Ce alte legende despre mărţişor cunoaşteţi?
6 Completează ultimul vers:
Ursul tare-nfuriat,
Scoate capu-afară,
Bombăneşte supărat:
– Iar e .
Cu o floare nu se face primăvară.
103
13+ READ II
Primăvara
A trecut iarna geroasă,
Câmpul iată-l înverzit!
Rândunica cea voioasă
La noi iarăşi a sosit.
Dintr-o creangă-n alta zboară

Sturzul galben aurit;
Salutare, primăvară!
Timp frumos, bine-ai venit! 1
|
Turturelele se-ngână,
Mii de fluturi vezi zburând
Şi pe harnica albină,
Din flori, miere adunând.
Cântă cucu-n dumbrăvioară

Pe copacul înflorit,
Salutare, primăvară!
Timp frumos, bine-ai venit!
V. Alecsandri
1 Care sunt semnele sosirii primăverii?

2 Ce face harnica albină?
3 Despre ce păsări se vorbeşte în text?
4 Memorează două strofe.
104
Primăvara
În ograda grădiniţei
Părăsit de astă toamnă,
Sub zăpadă şi sub ploi,
Stratul florilor ne-ndeamnă.
“Avem sape mici şi greble,
Hai să semănăm şi noi”.
4
Lopăţelele mărunte
| Muşcă-n strat ca într-un munte,
Greblele, scrâşnind, cu rândul,
Piaptănă în lung pământul
Şi dezgroapă cărăbuşi
Dintre bulgări jucăuşi.
N. Labiş
1 Ce schimbări au loc în natură la începutul pri-

măverii?
2 Ce activităţi sunt specifice acestui anotimp?
3 Cu ce vă ocupaţi voi în această perioadă.
4 Răspunde la ghicitoarea-întrebare.
– Spune cine ne soseşte
Dacă zăpada se topeşte?
– .
– Iar când înfloresc pomii afară
Cum se cheamă?
– .
105
14 READ II
Baba Dochia
A fost odată o fată de împărat foarte fru-
moasă pe care o chema Dochia. Mulţi fii de
crai o peţiră, dar ei nici unul nu-i plăcea.
Unul dintre ei porneşte război împotriva ta-
tălui fetei. Îl bate pe împărat şi se apropie
de palat cu gândul să pună mâna pe fată.
Dochia, ca să nu cadă în mâna lui, s-a dus
la o vrăjitoare cu rugămintea s-o prefacă
într-o babă urâtă. Şi-a luat nişte oi, s-a îm-
brăcat cu nouă cojoace, căci era iarnă şi a
pornit spre munţi. A stat până primăvara.
În prima zi a lui martie a fost aşa de cald, că
baba şi-a lepădat un cojoc. A doua zi – şi mai
cald şi baba a mai lepădat un cojoc. Până la
urmă a dezbrăcat toate cojoacele. Tocmai a
106
noua zi, când şi-a zvârlit ultimul cojoc, în-
cepe deodată un vânt aşa puternic, încât
baba s-a prefăcut în stană de gheaţă.
De atunci a rămas rostul vremii tot aşa
schimbător în cele nouă zile de la începutul
primăverii.
1 De ce Dochia s-a ascuns în munţi?

2 Ce s-a întâmplat cu Dochia în luna martie?
3 Continuă dialogul:
– Mioara, îţi plac mărţişoarele?
– Da, îmi plac.
– Le cumperi sau le confecţionezi singură?
– Le fac singură, Corina. Cel mai scump şi
frumos cadou este cel făcut de mâinile tale.
– Mioara, n-ai vrea să merg la tine să mă
înveţi şi pe mine cum se fac mărţişoarele?
– ....
stană – bolovan mare, stâncă.
surtuc – haină bărbătească scurtă, veston.
Ştii că! Martie este luna mărţişorului.

Această frumoasă tradiţie se în-
tâlneşte numai la poporul român
şi vesteşte reînvierea naturii.
107
Au sosit cocorii
Într-o noapte de primăvară, s-a auzit în
înălţimile albastre tânguirea ostenită a co-
corilor.
Soseau din depărtări în această adevărată
a lor veche şi neuitată ţară, să-şi clocească
ouăle şi să-şi crească puii.
Iarba a prins colţ fraged şi nou. Toate li-
vezile s-au împodobit cu flori albe, ca pentru
o albă sărbătoare de pace. Copiii învăţau să
râdă, iar mieluţele cu canaf în urechi să
zburde.
Stolul cocorilor s-a rotit deasupra câmpu-
lui. Parcă vâsleau cu aripile lor mari şi obo-
108
site. Căpitanul lor, cel mai bătrân, a grăit că-
tre cei mai tineri:
– Pe oamenii aceştia îi cunosc. Mâine au
să scoată plugurile, pe urmă au să arunce să-
mânţa în brazdă. Iarăşi au să fie holde de
grâu. Iar au să duruie morile. Să ne alegem
un loc aici.
Stolul a început să se rotească tot mai
aproape de pământ şi s-a lăsat într-un târziu
jos, strângându-şi aripile cu foşnet de mă-
tase.
C. Petrescu
1 Când se întorc pe meleagurile noastre cocorii?

2 Cum este natura când sosesc păsările?
3 De ce se aşează cocorii pe câmp?
4 Care sunt culorile specifice primăverii?
5 Spune cât mai multe cuvinte frumoase despre
cocori şi despre primăvară.
Cocoraşule, cocor,
Mult te-am aşteptat cu dor!
Căsuţa ţi-am păzit
Şi-ţi zic: “Bine-ai venit!”
tânguire – jeluire.
canaf – ciucure.
să duruie – să facă zgomot mare, să huruie.
109
Evaluare tematică
1. Care dintre următoarele enunţuri sunt adevă-

rate şi care sunt false?
• Viscolul este un fenomen al naturii
specific primăverii.
• La începutul lunii martie vremea este
schimbătoare.
• Mărţişor este băiatul lui Moş Aprilie.
• Cocorii şi vrăbiile sunt păsări călă-
toare.
2. Completează spaţiile libere cu varianta potrivi-
tă.
, din sania lui de gheaţă, azvârlea
zăpadă peste pământ.
Moş Crăciun, Moş Gerilă, Moş Viscol.
...............................................................
Din cauza frigului Baba Dochia s-a prefă-
cut în .
Piatră, gheaţă, copac.
...............................................................
soseau din depărtări în vechea şi
neuitata lor ţară.
Cocorii, ciorile, vrăbiile.
110
3. Din ce texte fac parte următoarele fragmente?
Stolul a început să se rotească tot mai
aproape de pământ şi s-a lăsat într-un târziu
jos, strângându-şi aripile cu foşnet de mă-
tase.
...............................................................
Tocmai a noua zi începe deodată un vânt
aşa puternic, încât baba s-a prefăcut în sta-
nă de gheaţă. De atunci a rămas rostul vre-
mii tot aşa schimbător în cele nouă zile de la
începutul primăverii.
...............................................................
Turturelele se-ngână,
Mii de fluturi vezi zburând
Şi pe harnica albină,
Din flori, miere adunând.
4. Recunoaşte personajele din imaginile de mai
jos. Ce legende cunoşti?
111
14+ READ II
10. Umor popular
Păcală şi boierul
Odată, Păcală stătea la marginea unei pă-
duri. Cum se uita el în zare, văzu o trăsură
venind în goană. Atunci el luă în braţe un
trunchi mare de copac tăiat. În trăsură erau
boierul, cucoana şi vizitiul, care mâna caii.
Boierul, văzând pe Păcală, spuse vizitiului să
oprească trăsura şi-i zise omului:
– Dar ce faci aici, române?
– Iaca, am adus şi eu lemnul ăsta să se
odihnească olecuţă, că apoi am să-l duc la
mine acasă. Dar dumneavoastră unde vă
grăbiţi?
112
– Eu am auzit de unul Păcală, care păcă-
leşte oamenii, şi mă duc să-l găsesc, să mă
păcălească şi pe mine.
– Eu sunt Păcală. Dar acum nu pot să vă
păcălesc, că nu am păcălitorul la mine. Mă
duc în sat să-l iau. Şi, ca să vin mai degrabă,
daţi-vă jos din trăsură şi ţineţi lemnul ista
5
bine, să nu se clatine deloc.
| Se coborâră atunci toţi din trăsură, iar
boierul se prinse de trunchiul de copac. Pă-
cală se sui în trăsură şi pe-aici ţi-e drumul!
Se făcu noapte, dar Păcală nu mai venea.
Abia a doua zi trecu un om pe acolo.
– Bună ziua! zise străinul. Dar ce păziţi
dumneavoastră acolo?
Atunci boierul îi povesti toată întâmpla-
rea şi cum dorise să fie păcălit.
– Dar nu-i destulă păcăleală, zise străinul
zâmbind, că Păcală a plecat cu trăsura şi
caii?
vizitiu – persoană care conduce caii la o trăsură.

trunchi – tulpina arborilor (porţiunea cuprinsă
între rădăcini şi ramuri).
a păcăli – a înşela, a minţi pe cineva pentru a
glumi.
113
15 READ II
Păcală la furat pere
Cică s-a dus odată Păcală la furat pere. A
sărit gardul încetişor şi a pus câteva pere în
sân.
Iată că-l vede paznicul. Dar şi Păcală îl
observă pe paznic. Venind spre dânsul, sare
gardul înapoi şi o ia la fugă.
Fuge, fuge, dar şi paznicul – din urma lui!
Paznicul, dacă nu-l poate ajunge, îi strigă:
– Măi, Păcală, măi! Ian stai, măi!
Dar Păcală îi zice:
– Stai mata, că pe mata nu te fugăreşte
nimeni!
114
Păcală este un personaj al snoavelor româneşti.
El este înzestrat cu umor şi inteligenţă.
Tândală este perechea opusă a lui Păcală.
1 Unde are loc acţiunea din snoava “Păcală şi

boierul”? Dar cea din “Păcală la furat pere”?
2 Găseşte şi citeşte în text locul unde:
• Păcală stă la marginea unei păduri şi
pregăteşte gluma.
• Boierul doreşte să descopere isteţimea
lui Păcală.
• Boierul ţine trunchiul copacului ca să
nu se clatine.
3 În câte fragmente putem împărţi textul “Pă-
cală şi boierul” după cele citite?
4 Ce învăţătură se desprinde din textele “ Păca-
lă şi boierul” şi “ Păcală la furat pere?”
5 Recunoaşte personajul şi spune în ce text stu-
diat l-ai mai întâlnit.
Ajungând la târg el scoate pă-
lăria din cap. Ţinând căciula
în mână, se apropie de o fe-
meie care avea lapte acru de
vânzare.
Unde nu-i cap vai de picioare.
115
Cum se mănâncă o zarzără
Într-o zi un boier a zărit într-un pom
două zarzăre coapte. Şi-a chemat îndată ar-
gatul, poreclit Păcală, şi-i zice:
– Măi, Păcală! Vezi două zarzăre coapte
acolo pe craca aceea?
– Văd, cucoane. Văd!
– Ia culege-mi-le repejor!
– Îndată, cucoane. Îndată.
Şi se suie Păcală în pom. Văzând zarzăre-
le mari şi mălăieţe, n-a putut răbda şi a
mâncat una. Când colo, boierul îi zice:
– Dar unde-i o zarzără, Păcală?
– Am mâncat-o, cucoane.
116
– Cum aşa ai mâncat-o?!
– D-apoi bine cucoane.
– Cum “bine”, ticălosule?!
– Uite-aşa, cucoane! – şi-o scapă în gură şi
pe cealaltă.
1 Cine sunt Tândală şi Păcală?

2 Citiţi textul pe roluri. Fiţi atenţi la cuvintele
povestitorului.
3 Glume la lecţie.
– Ioane, ai fost la directorul şcolii?
– Nu. Trebuia să mă duc?
– Da. Nu ţi-a spus nimeni?
– Nu, Dane.
– Atunci, pleacă acum cât nu-i târziu!
– Bine. Plec.
– Am glumit, Ioane, doar astăzi este ziua
păcălelilor.
Ştii că! 1 Aprilie este considerată ziua pă-

călelilor.
zarzăr – arbore fructifer

zarzără – fructul zarzărului
păr – arbore fructifer
pară – fructul părului
117
La o masă cu boierii
Nişte boieri, dorind să râdă de un ţăran,
l-au chemat la masă cu ei într-o crâşmă.
Ţăranul mânca fasole cu mămăligă, iar
boierii – friptură de miel cu pâine albă.
Boierii puneau dinaintea ţăranului toate oa-
sele golite de carne.
Când, la urmă, după ce au mâncat, boierii
zic râzând:
– Ian te uită, ce vraf de oase a ros mân-
căul ista!
Da ţăranul răspunde:
– Măcar am mâncat omeneşte, nu ca voi –
cu tot cu oase!
118
Pentru un capăt de funie
Un om a nimerit la judecată. Şi-l întreabă
judecătorul:
– De ce ai nimerit aici, pe scaunul acesta?
– Pentru un capăt de funie.
– Cum, bre, pentru un capăt de funie să
te aducă pe tine aici?!
– Apoi, de celălalt capăt era legat un viţel.
1 Daţi câte un nume şi câte o poreclă fiecărui

personaj din textele de mai sus.
2 Citiţi textele pe roluri.
3 Ce neajunsuri ale omului sunt prezentate în
aceste texte?
119
15+ READ II
1
Toadere şi boierul
S-a întâlnit odată pe o vale un boier cu un
cioban care-şi mâna turma de oi. S-a gândit
boierul să-l prostească pe cioban, adică să-i
dea o întrebare, la care ciobanul să nu poată
răspunde. Şi-i zice:
– De unde? Unde? Câţi şi câte?
Dar şi ciobanul nu se gândeşte mult şi-i
răspunde:
– De la şes la munte, Toadere şi cinci su-
te, boierule.
1 Cine sunt personajele din textul de mai sus?

2 Ce răspuns ai da tu la întrebarea boierului?
120
***
Un om îl pofteşte pe Tândală la masă.
Acesta se aşează şi, cum era pe masă carne
şi borş, începe să înfulece numai carne.
– Măi Tândală, mai mănâncă şi borş, zice
6
omul de la o vreme.
| – Ei, dar şi carnea-i bună.
– Bună-bună, măi Tândală, da-i scumpă...
– Dacă şi face!
***
Într-o zi de iarnă un om îl întreabă pe
Tândală care era îngheţat de frig şi flămând:
– Măi Tândală, ce-ai vrea tu acum: să
mănânci un drob de mămăligă ori să stai la
gura sobei?
– Să mănânc un drob de mămăligă la
gura sobei.
1 Citiţi textele de mai sus pe roluri.

2 Cine este personajul principal?
3 Cum trebuie să te comporţi în ospeţie?
Decât un car de frumuseţe

mai bine un dram de minte.
121
16 READ II
Evaluare tematică
1. Care dintre variantele de mai jos sunt adevă-

rate şi care sunt false?
• Păcală este un personaj trist vesel al
snoavelor româneşti.
• Tândală este prietenul duşmanul lui
Păcală.
• Boierul a fost păcălit salvat de Păcală.
2. Răspunde la întrebări alegând varianta corectă.

Ce făcea Păcală la marginea pădurii?
• Aştepta trăsura ca să meargă la târg.
• Ţinea în braţe trunchiul unui copac.
• Se uita la soare.
...............................................................
De ce paznicul îl fugărea pe Păcală?
• Pentru că nu trebuia să fure pere
• Pentru că paznicul nu-l iubea.
• Pentru că nu mai erau pere în livadă.
...............................................................
De ce boierul nu a mâncat zarzăre?
• Deoarece Păcală l-a păcălit pe boier.
• Deoarece boierul a vrut să vadă isteţi-
mea lui Păcală.
• Deoarece Păcală le-a mâncat pe toate.
122
3. Din ce texte fac parte următoarele fragmente?
Odată, Păcală stătea la marginea unei pă-
duri. Cum se uita el în zare, văzu o trăsură
venind în goană. Atunci el luă în braţe un
trunchi mare de copac tăiat.
...............................................................
Iată că-l vede paznicul. Dar şi Păcală îl
observă pe paznic. Venind spre dânsul, sare
gardul înapoi şi o ia la fugă.
Fuge, fuge, dar şi paznicul – din urma lui!
...............................................................
S-a întâlnit odată pe o vale un boier cu un
cioban care-şi mâna turma de oi. S-a gândit
boierul să-i dea o întrebare, la care să nu
poată răspunde.
4. Ce rol ţi-ar plăcea să interpretezi pe scenă?
• Păcală
• Tândală
• Boierul
123
11. Bunătate, dreptate, ajutor
Tatăl şi feciorii
Tatăl îi sfătuise pe feciorii săi să trăiască
în înţelegere. Ei nu-l ascultau niciodată, aşa
că a vrut să le dea o lecţie. El le-a cerut să-i
aducă o mătură şi le-a zis:
– Frângeţi-o!
Mult s-au stăruit ei, dar n-au putut să o
frângă. Atunci tata a desfăcut mătura şi le-a
dat să frângă câte o nuieluşă.
Feciorii au frânt uşor nuieluşele una câte
una.
124
Tatăl a spus:
– Iată aşa este şi cu voi: dacă voi veţi trăi
în înţelegere şi în unire, ca fraţii, atunci ni-
meni nu vă va învinge. Dacă vă veţi sfădi şi
nu veţi fi uniţi, oricine va putea foarte uşor
să vă facă rău.
L. Tolstoi
1 Ce i-a învăţat tatăl pe feciorii săi?

2 Ce au avut de făcut feciorii bătrânului?
3 De ce nu au reuşit din prima încercare să
rupă mătura?
4 De ce fraţii trebuie să fie uniţi?
5 De ce tatăl nu şi-a pedepsit feciorii pentru că
nu l-au ascultat?
• unirea face puterea
• un copac nu face pădurea
• din pârâu se face râu
nuia – ramură de copac lungă şi subţire.

a frânge – a rupe, a desface în bucăţi.
Ce nu poate face un singur om

fac mai mulţi împreună.
125
Copil rău
Vreţi să ştiţi copilul rău
Cum arată? Luaţi aminte
Că vă fac în trei cuvinte
Chipul său.
Mai ieri, Gavrilă,

Fără nici un pic de milă
Cum era pornit pe sfadă,
A tras mâţa rău de coadă,
Altă dată, c-un pietroi,
A rupt laba la răţoi
Şi-n răzorul de la poartă
A zvârlit cu apă fiartă
Peste flori,
Veştejindu-le din zori.
Tot aşa, ca pe-o nimica,

Sfarmă cuiburi de furnică
Şi se caţără să strice
Cuiburi mici de pitulice.
Dacă are-o haină nouă,
Până seara-i ruptă-n două.
Dă cu praştia-n fereastră,
Rupe florile din glastră,
Urlă, miaună şi rage
Şi-n găini cu arcul trage.
126
Pe-un copil mai mic când vede,
Să-l smucească se repede.
Eu mă dau mai la o parte,
Să vă las judecători:
E frumos ce face, ori
Nu prea ştie să se poarte?
V. Eftimiu
1 Cum îl cheamă pe eroul poeziei “Copil rău”?

2 Cum se comportă Gavrilă?
3 Care este răspunsul la întrebarea autorului?
4 Alege varianta corectă.
• Gavrilă chinuie iubeşte animalele şi
păsările din curtea sa.
• Gavrilă îngrijeşte distruge florile din
grădina casei sale.
• Gavrilă păstrează rupe hainele cum-
părate de părinţi.
5 Cum te porţi cu animalele din jurul tău?
chip – faţă, înfăţişare.
răzor – strat de flori sau de legume.
pitulice – pasăre mai mică decât vrabia.
glastră – ghiveci cu pământ în care cresc plante
ornamentale; vază pentru flori.
127
16+ READ II
1
|
Lucrurile
Umblă tata ba prin casă, ba pe afară şi se
supără:
– Iaca, mai adineaori erau la locurile lor şi
cleştele, şi ciocanul, iar acum, când îmi tre-
buie, nici tu cleşte, nici ciocan!
Între timp începe a se văicăra şi mama:
– Bunătate de cuţit mi-am cumpărat. Am
zis că o să-mi ajungă pentru o viaţă, dar nu
trece săptămâna şi ia cuţitul dacă ai de
unde.
Bunica vine şi ea:
– N-ai văzut foarfecele? Iaca, le aşez ală-
turi cu mâna mea şi până să pun aţă în ac,
nu mai sunt alături...
Dacă toţi ai casei îşi deplâng pierderile
adresându-se pereţilor şi tavanului, sora se
năpusteşte drept spre dânsul:
128
– Pentru ce ţi-a trebuit ţie să-mi scoţi an-
drelele din împletitura la care lucrez de-o
săptămână întreagă?
Bobocel se duce în cămară, se ascunde
7
într-un ungher şi gândeşte că niciodată cei
| mari nu-i vor înţelege pe cei mici! Vorba e că
uneori celor mici începe a li se năzări şi lor
c-au crescut de-acum mari şi, mari fiind, îşi
găsesc ei de lucru ca toţi oamenii. Ciocanul
şi cleştele nu vor deloc să intre în joaca celor
mici. După ce-şi stâlcesc degetele, cei mici
lasă lucrurile acolo unde au fost şi pleacă.
– Bine, măi, zice deodată tata. Am trecut
şi eu prin toate acestea, c-am fost şi eu când-
va copil, dar poţi tu pune lucrurile la locul
lor, acolo de unde le-ai luat?
Bobocel vede deodată ciocanul în mâinile
tatei şi tresare. Ca să vezi cum sunt lucrurile
acestea ale casei! Se fac blânde, se fac înţe-
lepte, se fac ale tale, dar ţin numai cu cei
mari. Cu cei mici nu vor să ţină.
I. Druţă
1 De ce se supără tata, mama, bunica şi sora?

2 Ce-l sfătuieşte tata pe fiu?
3 Tu eşti de ajutor părinţilor?
129
17 READ II
Musca la arat
De la arat un plug
Venea încet spre casă
Şi, la un bou pe jug,
O muscă se-aşezasă.
Iar ei spre-ntâmpinare
O altă muscă-n zbor
Îi face întrebare:
130
– De unde, dragă soro?
– Şi mai întrebi de unde! –
Ei musca îi răspunde
C’un aer supărat –
Au nu pricepi ce facem?
Nu vezi că noi ne-ntoarcem
Din câmp de la arat!
Spre laudă deşartă

Mulţi zic: noi am lucrat,
Când ei lucrează-n faptă
Ca musca la arat.
A. Donici
1 Cine sunt personajele care discută?
2 Care dintre animale a muncit în realitate pe
câmp?
3 Cunoşti persoane care se comportă asemeni
personajului din “Musca la arat”?
laudă – cuvinte elogioase, apreciere la adresa
unei persoane.
deşert, deşartă – care nu conţine nimic, care
este lipsit (lipsită) de adevăr.
faptă – lucru îndeplinit, acţiune săvârşită (de ci-
neva).
Lauda de sine nu miroase-a bine.
131
Calul şi câinele
Gospodarul îşi pregătea căruţa. El voia să
meargă la pădure să aducă lemne. Câinele se
învârtea pe lângă căruţă şi da din coadă,
bucuros.
Calul, văzând bucuria câinelui, l-a între-
bat:
– Ia spune-mi, de ce eşti atât de fericit?
– Nu vezi că mergem la pădure să aducem
lemne? Mergem să muncim.
– Hm! Şi care e munca ta la lemne?
Câinele a răspuns serios:
– Eu trebuie să alerg înaintea căruţei şi
să latru! Asta-i munca mea!
132
Calul, care era pornit pe râs, s-a gândit
deodată la lup: “Într-adevăr, are dreptate,
câinele poate să întâlnească lupul şi atunci
trebuie să dea de veste stăpânului. Ba chiar
să se lupte cu lupul şi să moară apărând via-
ţa lor.”
Şi a înţeles că şi aceasta este o muncă ce
trebuie respectată.
V. Sivetidis
1 Găseşte şi citeşte fragmentele care să core-
spundă următoarelor momente.
• Gospodarul se pregăteşte de muncă.
• Calul dialoghează cu câinele.
• Calul îi dă dreptate câinelui.
2 Ce concluzie putem face din cele citite? În
câte fragmente poate fi împărţit textul?
3 Cum îl ajută calul pe stăpân? Dar câinele cum
îi este de ajutor gospodarului?
4 Ce alte animale sunt de ajutor omului?
5 Care este înţelesul expresiei “credincios ca un
câine”?
Paza bună trece primejdia rea.
Munca fiecăruia trebuie preţuită.
133
Evaluare tematică
1. Recunoaşte din ce texte sunt următoarele frag-

mente:
Iată aşa este şi cu voi; dacă veţi trăi în în-
ţelegere şi unire, ca fraţii, atunci nimeni nu
vă învinge. Dacă vă veţi sfădi şi nu veţi fi
uniţi, oricine va putea foarte uşor să vă facă
rău.
...............................................................
Bobocel se duce în cămară, se ascunde
într-un ungher şi gândeşte că niciodată cei
mari nu-i vor înţelege pe cei mici! Vorba e
că, uneori, celor mici începe a li se năzări şi
lor c-au crescut de-acum mari şi, mari fiind,
îşi găsesc ei de lucru ca toţi oamenii. Cioca-
nul şi cleştele nu vor deloc să intre în joaca
celor mici.
...............................................................
Calul, care era pornit pe râs s-a gândit
deodată la lup: “Într-adevăr, are dreptate,
câinele poate să întâlnească lupul şi atunci
trebuie să dea de veste stăpânului. Ba chiar
să se lupte cu lupul şi să moară apărând via-
ţa lor”
Şi a înţeles că şi aceasta este o muncă ce
trebuie respectată.
134
2. Recunoaşte personajele:
3. Cum explici următoarele enunţuri?

Spre laudă deşartă
Mulţi zic: noi am lucrat,
Când ei lucrează-n faptă
Ca musca la arat.
...............................................................
Eu mă duc mai la o parte,
Să vă las judecători:
4. Ce faci tu pentru ca lucrurile tale să fie aran-
jate la locul lor?
5. Cum îţi ajuţi tu prietenii, părinţii, fraţii şi cole-

gii?
135
17+ READ II
12. Vara
136
Vara
Verde-i câmpul şi umbros,
Plin e câmpul de miros,
8
Arde soarele de foc,
| Iarba, grânele se coc.
Dinspre sat, s-arată-n zori
Cârduri de secerători
Şi cosaşi voioşi, zglobii,
Cu flori mândre-n pălării.
Cei ce-n cale-i văd le spun:
“Doamne ajută! Noroc bun!”
V. Voiculescu
1 Cum este descris câmpul?

2 Care sunt muncile practicate de oameni în
timpul verii?
3 Cum sunt descrişi oamenii?
4 Explică sensul proverbelor.
• Până nu vine primăvara nu se face ni-

ciodată vara.
• Te va întreba iarna ce-ai lucrat vara.
• Adună vara, ca să ai iarna.
grâne – roade, recolte.

zglobiu – vioi, sprinten, zburdalnic.
137
18 READ II
În Ţara Fluturilor
Codru le-a ieşit în cale pe creasta dealului
şi le-a arătat o cărare.
Înaintea lui Radu mergea câinele Bumbu
cu codiţa ridicată – semn că astăzi el nu se
teme de nimeni, nici chiar de lup. Cucul îi
chema în altă parte, dar cărarea i-a coborât
în vale, la izvor, apoi, cotind printre copaci,
i-a adus la o poiană.
“Dzin! Dzin! Dzin!”, au prins a suna clo-
poţeii albaştri, bucuroşi de oaspeţi.
Şi s-a ridicat din iarbă un roi de fluturi de
toate culorile, zburând pe deasupra lui Radu.
“Aici e Ţara Fluturilor”, i-a trecut prin
cap băiatului.
138
– Bine ai venit la noi, Răducule, băteau
din aripi fluturii. Codrul te aşteaptă. Nu are
cine mânca fragii din poiană.
De mari ce erau, fragii roşii şi-au plecat
capul în iarbă. Îi plăceau lui Radu, ce mai
vorbă... Băiatul nu stătea degeaba.
Dar Bumbu, văzând că în jur nu e nici un
lup, s-a dus la izvor să bea apă, iar când s-a
întors fluturii coborâseră până la unul în
poiană. Radu se sfătuia cu Codru:
– Sunt buni fragii tăi, Codrule. Dar eu
credeam că tu creşti doar ca să aibă lupii
unde trăi.
Era gata să-şi facă o colibă şi să rămână
în Ţara Fluturilor, dar se apropia noaptea.
– Stăpâne, e vremea, a zis câinele Bumbu
şi au luat-o spre casă.
Copacii i-au petrecut până la marginea
Codrului.
S. Vangheli
1 Unde au plecat Radu şi Bumbu?

2 Ce au văzut ei în pădure?
codru – pădure mare, deasă, bătrână.

poiană – teren lipsit de copaci în interiorul unei
păduri.
139
Noapte de vară
Zările, de farmec pline,
Strălucesc în luminiş;
Zboară mierlele-n tufiş
Şi din codri noaptea vine
Pe furiş.
De la gârlă-n pâlcuri dese

Zgomotoşi copiii vin;
Satul e de vuiet plin;
Fumul alb alene iese
Din cămin.
140
Dar din ce în ce s-alină
Toate zgomotele-n sat,
Muncitorii s-au culcat,
Liniştea-i acum deplină
Şi-a-nnoptat.
Dintr-un timp şi vântul tace;

Satul doarme ca-n mormânt.
Totu-i plin de duhul sfânt;
Linişte-n văzduh şi pace
Pe pământ.
G. Coşbuc
1 Cum este natura în momentul înserării?

2 Care sunt activităţile oamenilor după asfinţi-
tul soarelui?
3 Cum este satul după căderea întunericului?
4 Cum înţelegi expresiile?
• Dar din ce în ce s-alină
Toate zgomotele-n sat.
• Dintr-un timp şi vântul tace;
farmec – încântare.
luminiş – poiană.
vuiet – larmă, gălăgie.
alene – fără grabă, încet.
cămin – sobă cu vatra deschisă.
141
La scăldat
Într-o zi, pe-aproape de Sânt-Ilie, se în-
grămădise, ca mai totdeauna, o mulţime de
treburi pe capul mamei. Şi mă scoală mama
mai de dimineaţă şi-mi zice cu toată inima:
– Nică, dragul mamei! vezi că tată-tău e
dus la coasă, căci se scutură ovăzul cela pe
jos. Nici eu nu-mi văd capul de trebi; tu mai
lasă drumurile şi stai lângă mămuca, de-i fă
ţevi şi leagănă copilul.
– Bine, mamă! dar, în gândul meu, numai
eu ştiam.
142
Toate ca toatele, dar când auzeam de le-
gănat copilul, nu ştiu cum îmi venea; căci
tocmai pe mine căzuse păcatul să fiu mai
mare între fraţi. Însă ce era să faci când te
roagă mama? Dar în ziua aceea, în care mă
rugase ea, era un senin pe cer şi aşa de fru-
mos şi de cald afară, că-ţi venea să te scalzi
pe uscat, ca găinile. Văzând eu o vreme ca
asta, am şparlit-o la baltă.
De la o vreme, mama, crezând că-s prin li-
vadă undeva, iese afară şi începe a striga, de
da duhul dintr-însa: “Ioane! Ioane! Ioane!”
şi Ion, pace! Văzând ea că nu dau răspuns
de nicăieri, lasă toate la pământ şi se ia după
mine la baltă, unde ştia că mă duc; şi, când
colo, mă vede tologit, cu pielea goală pe ni-
sip. Mă ridicam apoi în picioare, ţiind la ure-
chi câte-o lespejoară fierbinte de la soare, cu
argint printr-însele. Aci săream într-un pi-
cior, aci în celălalt, aci plecam capul în
dreapta şi în stânga, spunând cuvintele:
Auraş, păcuraş,
Scoate apa din urechi,
Că ţi-oi da parale vechi;
Şi ţi-oi spăla cofele
Şi ţi-oi bate dobele!
143
18+ READ II
1
Mai frumos nici că se mai poate, cred!

Toate acestea le privea biata mamă, uita-
tă cu mâinile subsuoară, cum e omul necăjit.
Dar eu n-o vedeam pe dânsa, căci eram în
treabă. În sfârşit, mama de la o vreme pierde
răbdarea şi vine tiptil, în vârful degetelor, pe
la spatele mele, îmi ia toate hainele frumuşel
de pe mal şi mă lasă cu pielea goală în baltă,
zicându-mi cu năduh:
– Îi veni tu acasă, coropcarule, dacă te-a
răzbi foamea! Şi se tot duce.
Ei, ei! ce-i de făcut, Ioane? Fetele de la
spălat, care văzură asta, numa-şi dau ghiont
una alteia şi chicoteau pe socoteala mea, de
144
răsuna prundul. Iară eu intram în pământ
de ruşine şi cât pe ce să mă înec, de ciudă
ce-mi era. Dar vorba ceea: “Poţi opri vântul,
9
| apa şi gurile oamenilor?” De-aceea le-am lă-

sat şi eu pe fete să râdă şi, pândind vremea
pe când şed ele plecate şi dau pânza în apă,
fac ţuşti! din baltă ş-o iau la sănătoasa.
Şi fuga, şi fuga, fără să mă uit în urmă,
până ce dau pe drumul care ducea la noi aca-
să. Şi merg eu acum fără păsare prin păpu-
şoi, până în dreptul ogrăzii. Mă uit printre
gard şi văd pe mama cum se da în vânt după
trebi. Şi-mi era mai mare mila de dânsa, dar
şi de pântecele meu încă îmi era milă. Vorba
ceea: “Milă-mi e de tine, dar de mine mi se
rupe inima de milă ce-mi este”. Şi, nemaipu-
tând suferi foamea, încep a mormăi printre
gard: “Mămucă, iacată-mă-s!”
I. Creangă (fragmente)
1 Când au loc întâmplările?
2 Povesteşte ce a făcut Nică.
ţeavă – tub din metal, plastic, sticlă sau din alte
materiale, folosit în diferite domenii.
am şparlit-o – am fugit pe ascuns.
coropcar – copil neastâmpărat.
a o lua la sănătoasa – a fugi.
145
19 READ II
Evaluare tematică
1. Care din următoarele fragmente face parte din

poezia “Vara”.
Dar din ce în ce s-alină
Toate zgomotele-n sat,
Muncitorii s-au culcat,
Liniştea-i acum deplină
Şi-a-nnoptat.
...............................................................
Dinspre sat, s-arată-n zori
Cârduri de secerători
Şi cosaşi voioşi, zglobii,
Cu flori mândre-n pălării.
2. Din care texte literare fac parte aceste frag-

mente:
Bine ai venit la noi, Răducule, băteau din
aripi fluturii. Codrul te-aşteaptă. Nu are cine
mânca fragii din poiană.
...............................................................
Toate ca toatele, dar când auzeam de le-
gănat copilul, nu ştiu cum îmi venea; căci
tocmai pe mine căzuse păcatul să fiu mai
mare între fraţi. Însă ce era să faci când te
roagă mama? Dar în ziua aceea, în care mă
rugase ea, era un senin de cer!
146
3. Cum înţelegi expresiile?
• Verde-i câmpul şi umbros,
Plin e câmpul de miros.
• Zboară mierlele-n tufiş
Şi din codri noaptea vine
Pe furiş.
4. Descrie imaginea de mai jos.
5. Recunoaşte personajele.
147
Cuprins
1. Creaţia populară
Luci soare, luci.......................................................................................4
Cântec de leagăn..................................................................................4
Frământări de limbă ........................................................................4
Ghicitori.......................................................................................................5
Proverbe şi zicători............................................................................5
Legenda privighetorii.......................................................................6
Mioriţa (balada) ....................................................................................8
Doină ...........................................................................................................10
Lapte acru şi smântână (snoava).......................................12
Evaluare tematică .....................................................................14
2. Toamna
Sfârşit de vacanţă. T. Ştirbu .....................................................16
Soarele şi gutuiul. I. Vatamanu...............................................17
Toamna......................................................................................................18
Toamna cea darnică. V. Alecsandri ......................................19
Toamna. S. Vangheli .........................................................................20
Revedere. M. Eminescu...................................................................22
Toamna. G. Coşbuc ............................................................................23
Sfârşit de toamnă. V. Alecsandri ............................................24
3. Şcoala
Învăţătura. N. Tăutu .......................................................................28
În drum spre şcoală. M. Gardin ............................................29
148
Învăţătorul nostru. Edmondo de Amicis ..........................30
De ce are Girafa gâtul lung. V. Prohin ............................32
Glume..........................................................................................................34
Guguţa. S. Vangheli ..........................................................................36
4. Familia mea
Casa părintească. S. Vangheli ..................................................40
Casa mea. G. Vieru ............................................................................42
Viaţa mea începe-acasă. I. Moiş ............................................43
Familia mea ...........................................................................................44
Fratele mai mic. I. Teodoreanu ...............................................46
Rugăciunea copiilor pentru părinţi..................................48
Rugăciunea părinţilor pentru copii..................................49
5. Cunoaşterea mediului înconjurător
Avionul. V. Beşleagă...........................................................................52
Cântăreţul. S. Vangheli ..................................................................54
Cearta. C. M. Gherman ...................................................................56
Calculatorul. E. Frunză .................................................................57
Fratele şi sora. S. Vangheli.........................................................58
Fără soare nu creşti mare........................................................59
Ursul prisăcar. S. Vangheli .........................................................60
6. Iarna. Obiceiuri şi tradiţii
Sobele lui Georgel. S. Vangheli ...............................................64
Iarna. G. Vieru.......................................................................................66
Iarna lui Aricică.................................................................................67
Obiceiuri de Sfântul Andrei....................................................68
149
Moş Nicolae. M. Gardin ................................................................69
Moş Crăciun..........................................................................................70
Vine Anul Nou ....................................................................................71
Pluguşorul...............................................................................................72
Sorcova.......................................................................................................73
7. Prietenie
Doi mari prieteni:
Eminescu şi Creangă. M. Sadoveanu .................................76
Gânduri despre Eminescu. V. Romanciuc ......................78
Lacrimi trecătoare. G. Dumitrescu .......................................79
Doi prieteni. A. Pann ......................................................................80
Norocul şi Mintea. I. L. Caragiale ........................................82
Cel mai bun prieten. V. Sivetidis ...........................................84
8. Poveşti
Ursul păcălit de vulpe. I. Creangă .......................................88
Povestea gâştelor. G. Coşbuc .....................................................92
Puişorul şi vulpea. I. Pas ............................................................96
9. Primăvara
Moş Viscol şi Primăvara. după M. Sadoveanu .......100
Băiatul lui Moş Martie. S. Vangheli ................................102
Primăvara. V. Alecsandri ............................................................104
Primăvara. N. Labiş ......................................................................105
Baba Dochia .......................................................................................106
Au sosit cocorii. C. Petrescu ....................................................108
Evaluare tematică ..................................................................110
150
10. Umor popular
Păcală şi boierul .............................................................................112
Păcală la furat pere.....................................................................114
Cum se mănâncă o zarzără..................................................116
La o masă cu boierii ...................................................................118
Pentru un capăt de funie .......................................................119
Toadere şi boierul .........................................................................120
11. Bunătate, dreptate, ajutor
Tatăl şi feciorii. L. Tolstoi ........................................................124
Copil rău. V. Eftimiu ......................................................................126
Lucrurile. I. Druţă ..........................................................................128
Musca la arat. A. Donici ............................................................130
Calul şi câinele. V. Sivetidis .....................................................132
12. Vara
Vara. V. Voiculescu ............................................................................137
În Ţara Fluturilor. S. Vangheli ............................................138
Noapte de vară. G. Coşbuc .......................................................140
La scăldat. I. Creangă ..................................................................142
151
19+ READ II
Навчальне видання
КРИГАН Серафима Герасимівна 1
Книга для читання |

Підручник для 2 класу
загальноосвітніх навчальних закладів
з румунською мовою навчання
Рекомендовано Міністерством освіти і науки України
Редактор Ф. Д. Вринчану
Художники Г. О. Антощук
Л. М. Остапенко
Технічний редактор З. Д. Даналаки
Коректор В. Г. Штефуряк
Комп'ютерна верстка
та дизайн С. М. Максимець
Підписано до друку 17.10.2003. Формат 70х100/16. Папір офсетний. Гарнітура

Шкільна. Умов. друк. арк. 12,25+0,32 форзац. Умов. фарбо-відб. 49,0+1,28 форзац.
Обл.-вид. арк. 9,20+0,30 форзац. Тираж 4300 прим. Вид. № 43. Зам. № 245.
Свідоцтво про внесення до Державного реєстру

суб'єкта видавничої справи ЧЗ № 1 від 10.07.2000 р.
Віддруковано у друкарні видавництва “Букрек”.

58000 м. Чернівці, вул. Радіщева, 10.
Тел. (03722) 2-69-56.
152
0
153
20 READ II
154

Read 2

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Read 2

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

S. G.

Manual pentru clasa a 2-a

Recomandat de Ministerul Învăţământului şi Ştiinţei

Рекомендовано Міністерством освіти і науки України

Bună ziua, carte,

Noaptea pe pământ când vine

Legenda este o creaţie populară în care se

1 Cine sunt personajele care participă la dialog?

Mioriţa este o baladă populară, adică o

| creaţie în versuri în care se prezintă în-

Doina este o creaţie populară în care se

1 Prin ce se aseamănă şi prin ce se deosebesc

haiduc – persoană care îşi părăsea casa, trăind

1 Cine sunt personajele acestei snoave?

Snoava este o scurtă povestire hazlie în

lapte acru – lapte amestecat, fiert şi crud, pus

3. Ce cântece de leagăn ştii tu. Cântă.

4. Găseşte răspunsul şi memorează.

Iarna zboară sus pe casă

8. Ce ţi-a plăcut mai mult dîn capitolul “Creaţia

Vine toamna, şcoala vine,

Trece vara, toamna vine –

Soarele aşa munceşte,

Ce răsare fără să fie semănat?

1 Prin ce se aseamănă şi prin ce se deosebesc

1 Din ce cauză aleargă tufele cu rădăcinile în

“– Ia, eu fac ce fac de mult,

“– Codrule cu râuri line,

Azi e frig şi nori şi vânt,

Ieri era frumos pe-afară,

1 Cum sunt înfăţişate semnele venirii toamnei?

Trece-un cârd de corbi iernatici |

4. În ce poezie aţi întâlnit fragmentul de mai jos.

5. Cum este descris codrul în versurile de mai jos?

6. Completează spaţiile libere.

7. Cu ce autori te-ai întâlnit în acest capitol şi cu

8. Scrie în caiet câteva expresii în care se descrie

Învăţătura e-o comoară

O blândă toamnă buchetul ţine.

1 Cum sunt copiii în drum spre şcoală?

pururea – totdeauna, veşnic, permanent, etern.

Omul cu carte de lumină are parte

1 Cum este noul învăţător?

rinţii au dat-o la şcoală.

Nimeni nu poate să zică:

1 Cu ce s-a ales Girafa la sârşit de an şcolar?

– Spuneţi-mi, vă rog, schim-

– Mamă, băieţii râd la şcoală

– Care este cel mai vechi instrument mu-

Ionel se înapoiază de la şcoa-

– Mămică, scrie-mi o scri-

Înveţi învăţând pe alţii.

1. Spune din ce opere sunt aceste fragmente şi

Îi văd adesea în drumul meu

5. Completează spaţiile libere:

Tata a vândut calul, vaca cu viţel şi a |

1 De ce a trebuit să plece de acasă Sandu?

Să-ţi trag radio şi lumină

humă – argilă folosită la spoitul caselor.

Viaţa mea începe-acasă

Drumul meu de aici porneşte

1 Care sunt primele amintiri ale poetului despre

a duce casă bună cu cineva – “a trăi în înţe-