Unitățile

morfostructurale ale
României
ASIST. DR. MIHAI NICULIȚĂ

DEPARTAMENTUL DE GEOGRAFIE
FACULTATEA DE GEOGRAFIE ȘI GEOLOGIE
UNIVERSITATEA “ALEXANDRU IOAN CUZA” DIN IAȘI
SCOP: cunoașterea și înțelegerea raporturilor dintre evoluția tectonică,
constituția structurală și litologică și morfogeneza reliefului major;

OBIECTIVE OPERAȚIONALE
• Însușirea noțiunilor de evoluție
tectonică în general
• Cunoașterea tectonicii României
• Cunoașterea structurii României
• Cunoașterea litologiei suprafeței
României
• Relaționarea evoluției tectonice a
României cu morfogeneza reliefului
României;
• Asocierea tectonicii și structurii cu
morfologia teritoriului României
• Asocierea formelor de relief majore cu
principalele unități tectonice
UNITATE MORFOSTRUCTURALĂ
• Reprezintă o entitate geologică, individualizată morfologic, ca urmare a evoluției
paleogeografice a unui teritoriu;
• Individualitatea geologică este dată de evoluție paleogeografică, litologie, structură, regim
tectonic asemănător.
• Individualitatea morfologică este dată de morfometrie, geneză, evoluție.
• Corespondența unitatea tectonică – unitate morfostructurală este evidentă mai ales la
nivelul unităților tectonice majore, cu dinamică recentă (bazine tectonice, horsturi), și mai
puțin la nivelul unor unități minore, de vârstă veche (terrane înglobate în pânze de soclu);
• Cu toate acestea, asocierea dintre structură, litologie și tectonică este fundamentală
pentru înțelegerea morfologiei actuale, dar și a celei viitoare a formelor de relief, fie ele
majore sau minore.
EVOLUȚIA GEOTECTONICĂ
• Evoluția geotectonică a unui teritoriu este caracterizată de ere (cicluri) geotectonice și faze
geotectonice.
• Faza tectogenetică reprezintă deformările produse de forțe de compresiune ce determină
scurtarea crustei (oceanică sau continentală) (Săndulescu, 1984).
• Orogeneza grupează totalitatea proceselor care conduc la formarea unei catene cutate,
desfășurându-se pe perioada unei ere (ciclu) geotectonice.
• Cel două procese principale ale orogenezei sunt tectogenezele și morfogenezele.
• Tectogeneza constituie totalitatea proceselor care duc la formarea structurilor unei
catene cutate (catenă orogenetică).
• Morfogeneza constituie totalitatea proceselor care duc la formarea reliefului unei catene
cutate.
(Mutihac, 1990)
(Mutihac, 1990)
(Mutihac, 1990)
(Mutihac, 1990)
ELEMENTE GEOTECTONICE MAJORE
• Scoarța terestră se poate împărți în zone oceanice și zone continentale.

• Zonele oceanice se reciclează permanent prin riftogeneză și subducție, la ora actuală cea
mai veche scoarță oceanică având ~150 milioane de ani.

• Zonele continentale, foarte dense, sunt foarte vechi (3.8 miliarde de ani) și stabile, ca
volum în ultimii 2.6 miliarde de ani crescând cu 10-15%.

• De-a lungul evoluției paleogeografice, modul de poziționare și altitudinea zonelor

continentale s-a schimbat, pe fondul, deschiderii și închiderii bazinelor oceanice și a
formării și eroziunii zonelor montane.

• Nivelul marin variază continuu, datorită schimbării topografiei, prin schimbarea

volumului oceanelor și a bilanțului hidrosferei, volumul de apă rămânând relativ stabil.
ELEMENTE GEOTECTONICE MAJORE
• Din punct de vedere geodinamic continentele prezintă arii mobile (geosinclinale) și stabile
(cratoane).

• Structural continentele conțin regiuni cutate (orogene), scuturi (soclu cutat) și platforme
(soclu cutat acoperit de cuverturi sedimentare).

• Zonele de orogen presupun înglobarea unui nucleu mai vechi (terrane), flișuri (depozite
marine ritmice arenitice și siltice, depuse pe fondul mobilității ciclice a ariei sursă în bazinul de
greosinclinal) și molase (depozite marine, salmastre, lacustre sau fluvio-lacustre ritmice
grezoase); flișul precede molasa, ambele putând fi pre sau post-tectogenetice.

• Orogenul rezultă prin tectonizarea depozitelor depuse într-un geosinclinal (bazin marin),
deschis prin riftogeneză și închis prin subducție, consumul complet sau parțial generând
șarierea depozitelor cutate peste soclu (pânze de soclu) sau vorland (pânze de
cuvertură).
UNITĂȚI GEOTECTONICE MAJORE
• Săndulescu (1984) propune structurarea unităților geotectonice majore la nivelul
României în:

 Regiuni orogenice alpine:

Orogenul Carpatic;

Orogenul Nord-Dobrogean;

 Cratoane (Platforme) prealpine:

Platforma veche precambriană;

Platforma tânără paleozoică.

UNITĂȚI MORFOSTRUCTURALE
• Translând principalele unități geotectonice la nivelul României la nivelul reliefului, se pot
distinge următoarele unități morfostructurale (Bojoi, 1999):

 Unități de orogen:

Orogenul Carpatic;

Masivul Nord-Dobrogean;

 Unități de platformă:

Platforma veche precambriană;

Platforma tânără paleozoică.

(Săndulescu, 1984)
UNITĂȚI MORFOSTRUCTURALE

• Teritoriul României este rezultatul unei îndelungate perioade, cele mai vechi roci fiind
precambriene, și apărând la nivelul tuturor unităților morfostructurale (terranele din
orogen și soclul platformelor).

• Principalul eveniment tectogenetic este Orogeneza Alpină, în a cărei etapa finala ne aflăm
(?!), fiecare structură de la nivelul României fiind tectonic afectată de mișcările generate
de această orogeneză.

• Ultimul ciclu morfogenetic este post-Pliocen pentru zona centrală și nordică a Carpaților
Orientali, încă activ pentru zona de curbură prin înălțarea activă, și activ la nivel
depozițional pentru Marea Neagră;
(Schmidt et al, 2005)
(Schmidt et al, 2008)
(Schmidt et al, 2008)
OROGENUL NORD-DOBROGEAN
• Are o poziție intra-cratonică, provenind din remobilizarea alpină a Platformei Scitice, care se
continuă spre nord, pe sub Orogenul Carpatic, dar și spre est, pe șelful Mării Negre
racordându-se cu orogenul alpin din Crimeea de Sud;

• Apare la sud de Falia Sfântu Gheorghe și la nord de falia Peceneaga-Camena, sub forma unui
horst;

• Tectono-structural, se prezintă sub forma unui fundament paleozoic cu deformare hercinică,

peste care se dispun sedimente triasice, jurasice și cretacice, cutate în timpul deformărilor
chimerice (Seghedi, 2011).

• Se disting trei pânze (Măcin, Niculițel, Tulcea), încălecate, cu vergență spre Platforma Scitică,
și acoperite discordant de formațiunile cretacic superioare (cenomanian) al bazinului Babadag.

• Corespunde morfologic Munților Măcinului.

(Seghedi, 2011)
(Mutihac, 1990)

(Mutihac, 1990)

(Săndulescu, 1984)
OROGENUL CARPATIC
• Are o poziție peri-cratonică, provenind din  Dacidele mediane (proveniență
orogeneza alpină. continentală);

• Se disting următoarele diviziuni  Dacidele externe (sutură

geotectonice: intracontinentală);

 Dacidele interne (proveniență  Dacidele marginale (Danubianul);

continentală);
 Moldavidele (tectogeneză neogenă);
 Transilvanidele (sutura ofiolitică
majoră);  Avantfosa (cutată – internă și necutată -
externă);
 Pienidele (cu urme de tectogeneză
neogenă);  Depresiunile molasice și cuverturile
post-tectogenetice.
OROGENUL CARPATIC
• Morfostructural se pot distinge următoarele subunități:

 Unitatea orogenului carpatic propriu-zis;

 Unitatea pericarpatică;

 Unitatea Depresiunii Intracarpatice a Transilvaniei;

 Unitatea Depresiunii Panonice (Dealurile de Vest și Câmpia Tisei);

• Tectonic, Orogenul carpatic nu corespunde neapărat morfologic unei structuri majore de

relief, prezentând atât forme pozitive, cât și forme negative, dar la nivelul subunităților,
legătura cu morfologia este evidentă.
SUBUNITATEA OROGENUL CARPATIC
PROPRIU-ZIS
• Morfostructural se pot distinge următoarele arii:

 Aria masivelor cristaline;

 Aria masivelor cristalino-mezozice;

 Aria flișului;

 Aria vulcanitelor;

 Aria vulcanogen-sedimentară;

 Depresiunile intramontane (depresiunile molasice și cuverturile post-

tectogenetice);

• Morfologic prezintă cea mai evidentă relație cu tectonica.

 Aria masivelor cristaline și cristalino-mezozoice
• Corespunde Dacidelor
Interne, Transilvanidelor,
Pienidelor și Dacidelor
mediane;

• Nu există decât rare situații de

masive montane care să se
suprapună unei singure unități,
dintre cele menționate, dar
practic acestea constituie
osatura lanțului carpatic și a
principalelor grupe montane.
• Dacidele Interne acoperă Munții Apuseni (cu excepția unei părți din M. Metaliferi), dar
se extind în fundamentul Depresiunii Transilvaniei și a Depresiunii Panonice, fiind
acoperite de cuverturi post-tectonice cretacic-neogene;

 Autohtonul de Bihor: roci mezo și epi-metamorfice Precambrian-Cambriene, intruse de

granitul de Muntele Mare (phacolit); cute orientate NE-SV; M. Gilău, Muntele Mare,
Bihor;

 Pânzele de Codru (Vălani, Finiș-Gârda, Dieva, Moma, Arieșeni, Vașcău, Colești):

formațiuni metamorfice prealpine și formațiuni detritice Permiene, calcare Triasic-
Jurasice, acopereau complet Autohtonul de Bihor, astăzi având contururi erozive;

 Se remarcă Masivul magmatic Vlădeasa;

 Pânzele de Biharia (Highiș-Poiana, Biharia, Baia de Arieș, Vidolm): predominant

formațiuni mezo și epi-metamorfice prealpine, cu rare depozite permiene (conglomerate)
și fliș Jurasic Sup. - Eocretacic.
(Mutihac, 1990)
 (Mutihac, 1990)

(Săndulescu, 1984)
(Mutihac, 1990)
• Transilvanidele (Metaliferii Simici și pânzele transilvane din Orientali), conțin
complexe ofiolitice și fac parte din sutura majoră tethysiană, continuându-se atât spre est
cât și spre vest, în fundamentul Depresiunii Transilvaniei și a Depresiunii Panonice;

• Tectogeneză cretacică, oprindu-se la falia nord-transilvană și la cea sud-transilvană; ;

• Fliș siltic-calcaros jurasic sup., cu ofiolite jurasic superioare (roci magmatice calco-
alcaline și jaspuri), urmat de fliș siltic și wildflysch cretacic, cu klippe sedimentare de
calcare jurasic sup. - cretacice;

• Pânze (Groși, Criș, Techereu-Drocea, Căbești, Bejani, Feneș, Curechiu-Stănija, Trascău,

Bozeș) au vergență spre Dacidele Interne, spre Valea Arieșului căpătând direcție nord-
sud.

• Transilvanele Orientalilor sunt șariate peste Pânzele Bucovinice, fiind constituite din
pânzele de Hăghimaș, Olt, Perșani, având tectogeneză mezocreatacică.
(Mutihac, 1990)
(Mutihac, 1990)

(Mutihac, 1990)
• Pienidele (Rodnei), apar la nord de falia nord-transilvană (Dacidele și Transilvanidele
fiind decalate spre vest) și sunt caracterizate de raritatea ofiolitelor, de tectogeneză
cretacice și miocen inf. și de prezența klippelor pienine; pienidele sunt șariate peste
cuvertura sedimentară post-tectogenetică a Dacidelor mediane, formând împreună așa
numitul Fliș Transcarpatic;

• Pienidele sunt pânze de cuvertură, existând dovezi ale tectonicizării atât în orogenezele
mezocretacice, cât și în cea laramică, urmate de sedimentarea unor flișuri cretacice,
șarierea având loc în Burdigalian;

• La nord de falia Bogdan Vodă aflorează pânza de Petrova, constituită din două unități de
fliș eocen: Flișul de Petrova și gresia de Strâmtura, caracterizate de cute solzi;

• La sud de falia Bogdan Vodă aflorează pânza de Botizei, care are în frontul său o pânză de
wildflysch peste care apare zona klippelor pienine (cu depozite Jurasic Sup. – Cretacic
Inf.), și care constă într-o succesiune de câteva mii de metri de fliș eocen.
(Tischler et al., 2005)
• Dacidele mediane sunt pânze de soclu formate prin forfecare, și care formează coloana
vertebrală a Carpaților, urmând dubla curbură a lanțului;

• Sunt alcătuite din formațiuni metamorfice prealpine, străbătute uneori de granitoide

prealpine și acoperite de formațiuni sedimentare mezozoice și neopaleozoic-mezozoice;

• Dacidele suportă pânzele transilvane, apar în fundamentul Bazinului Transilvaniei și

Depresiunii Panonice, unde sunt scufundate și acoperite de cuvertura post-tectonică
neogenă și se limitează cu Dacidele interne și cu Dacidele externe;

• Pânza infrabucovinică este cea mai joasă, acoperită de pânza sub-bucovinică, ambele fiind
erodate, apărând discontinuu în mai multe ferestre sau semiferestre tectonice, peste
acestea, aflându-se pânza bucovinică, cea mai extinsă și care suportă pânzele transilvane;

• În cadrul acestor pânze alpine, se păstrează terrane (bucăți de scoarță) prealpine atribuite
Gondwanei, de vârstă Proterozoică, tectonizate în Cambrian-Ordovician, și ulterior
preluate de tectogeneza alpină (Balintoni et al., 2009);
• Pânza bucovinică este formată din roci mezo- (seriile de Bretila, Rebra, Negrișoara) și
epi-metamorfice (seria de Tulgheș), precambriene, dominante fiind gnaisele cu intruziuni
granitice și granodioritice (granitoidele de Hăghimaș), roci amfibolice, marmure, roci
porfiroide (gnaisele porfiroide de Pietrosu);

• Seriile metamorfice menționate sunt dispuse în pânze șariate cum sunt pânza de Rarău,
Chiril, pânzele intracutatate, prealpine, acoperite discordant de serii sedimentare Triasic-
Cretacice (dolomite, calcarenite, jaspuri, cuarțite, calcare, flișuri) și de wildflysch cretacic;

• Pânza bucovinică este erodată în M. Rodnei și apare sub formă de petice de acoperire în
M. Maramureșului, în restul Orientalilor fiind deseori erodată, în aceste ferestre aflorând
pânza sub-bucovinică;

• Pânza sub-bucovinică prezintă serii similare cu cea bucovinică, cu o serie de

particularități, cum ar fi prezența seriile carbonatice carbonifere (Seria de Țibău), brecii
Permiene, grosime redusă și lacune de sedimentare.
(Balintoni et al., 2009)
(Balintoni et al., 2009)
• Pânzele infrabucovinice aflorează în câteva ferestre tectonice, fiind formate din seria
metamorfică de Bretila, seriile epimetamorfice de Rusaia și Repedea și seria de
Cimpoiasa, cu sedimentar format din roci sedimentare Permiene asociate cu roci
vulcanice, dolomite, calcare bituminoase Triasice;

• Pânzele de Iacobeni și Poleanca pot fi urmărite în ferestrele tectonice;

• Cuvertura post-pânză acoperă discordant, debutând cu conglomerate cretacice, arătând

vârsta cretacică a șariajului acestor pânze;

• Șariajul s-a produs de la est la vest, invers vergenței, prin subșariaj succesiv;

• Pînza Getică, corespunde în Meridionali pânzelor Orientalilor, fiind erodată intens, cu

depozite sedimentare apărând doar în zona Brașov-Dâmbovicioara, Vânturarița, Hațeg,
Reșița-Moldova Nouă;

• Cristalinul pânzei getice aflorează în M. Sebeș, Cibin, Căpățânii, Semenic, Leaota.

(Mutihac, 1990)
• Partea principală a cristalinului getic (Pânza Getică) este reprezentată de formațiunile
mezometamorfice precambrian superioare ale Seriei de Sebeș-Lotru;

• Depozitele sedimentare sunt de vârstă Carbonifer-Cretacic: molasa hercinică grezo-

conglomeratică cu cărbuni de la Reșița-Moldova Nouă, depozite permiene în NE peticului
Godeanu și la Holbav, triasic și jurasic în zona Brașov, sedimente carbonatice jurasic sup.-
cretacice și molasele și flișurile din Cretacic;

• Prima șariere a pânzei getice este intra-apțiană, urmând acoperirea completă a unităților
danubiene în faza laramică;

• În partea de V a M. Banat, în M. Poiana Ruscă și Făgăraș, apare pânzele supragetice,

laramice, ca pânze de forfecare de soclu alcătuite din formațiuni cristaline prealpine și
depozite sedimentare paleozoic sup.-mezozic, subțiri (Moniom, Locva, Bocșa, );
(Mutihac, 1990)
(Mutihac, 1990)
(Mutihac, 1990)

(Mutihac, 1990)
• Dacidele marginale supranumite și domeniul (autohtonul) Danubian, reprezintă cele
mai externe elemente deformate în timpul orogenezelor cretacice, formate din formațiuni
metamorfice și granitoide prealpine și o cuvertură de formațiuni sedimentare carbonifer sup.,
permiene și mezozoice.

• Autohtonul Danubian aflorează doar în Carpații Meridionali, la vest de Valea Oltului,

suportând petice de acoperire ale pânzei getice și de Severin (Godeanu, Bahna, Mehedinți,
Vălari);

• Formațiunile metamorfice (formațiuni metaclastice, formațiuni metaeruptive bazice,

granitoide, migmatite, formațiuni amfibolitice) aparțin ciclurilor precambriene, cu deformări
hercinice de amploare;

• Formațiunile sedimentare debutează cu formațiuni de molasă carbonifer sup. – permiene,

urmate de roci calcaroase jurasice cu intercalați de roci vulcanice, roci cretacice, încheiate de o
formațiune de wildflysch;

• Pânza de Severin este tectonizată în mezocretacic și este acoperită de molasa platformei

Moesice.
(Mutihac, 1990)
(Mutihac, 1990)
Aria flișului
• Se suprapune Dacidelor externe și Moldavidelor;

• Dacidele externe sunt constituite din formațiuni sedimentare de tip fliș cu roci eruptive
bazice și ultra-bazice, constituind a doua sutură a Carpaților;

• Pânzele bordează spre exterior Dacidele Mediane: în Orientali apar Pânzele flișului negru, de
Ceahlău, Baraolt, Bobu, iar în Meridionali pânza de Severin;

• Pânza flișului negru, apare în Munții Maramureșului, fiind constituită din fliș silto-grezos,
bogat în grafit (pelite), Jurasic Sup. – Cretacic;

• Este prinsă in fața dacidelor mediane și acoperă Pânza de Ceahlău, fiind de vârstă
mezocretaică, tectogenetic;

• Tot mezocretacică este și Pânza de Baraolt, care acoperă Pânza de Ceahlău, în partea de sud a
Orientalilor
• Pânza de Ceahlău este cea mai dezvoltată unitate a Dacidelor Externe, fiind acoperită de
Dacidele Mediane și acoperind pânza flișului curbicortical;

• Pânza de Ceahlău conține flișul de Sinaia, urmat de un flișul calcaros, conglomerate (de
Bucegi, Ciucaș, Ceahlău) care includ klippe de calcare urgoniene și Jurasic Sup.,
încheindu-se cu un fliș grezo-marnos cu brecii;

• Tectogenetic, șariajul este intra-senonian, laramic;

• Pânza de Severin se află situată peste formațiunile neocretacice ale Dacidelor marginale
(Autohtonul Danubian) și sub cristalinul Dacidelor mediane (pânza getică);

• Bazal apare un complex ofiolitic (peridotite, dolerite, gabbrouri, bazalte și tufuri), urmat
de strate de Azuga (siltite vărgate, silicolite, tufuri bazice) și strate de Sinaia;

• Pânza de Severin apare cea mai extinsă în Munții Mehedinți, în Podișul Mehedinți,
apărând și flișul de Comarnic.
(Mutihac, 1990)
• Moldavidele grupează o serie de pânze cu tectogeneză miocenă, pânze de cuvertură, cu
serii de fliș și molasă;

• Intern, sunt acoperite de Dacidele Externe, iar extern, până la valea Trotușului sunt
limitate de falia Cașin-Bisoca, după care sunt acoperite discordant de depozitele
neosarmațian-pliocene ale avantfosei interne, pentru ca la vest de valea Ialomiței, să fie
acoperite complet de acestea;

• Pânzele moldavidelor se acoperă de la vest la est: pânza flișului curbicortical (fliș binar și
fliș grezos, cu gresiile de Cotumba, Sita-Tătaru; flișul marnos de Fieni), pânza de Macla (),
Audia (șisturi negre bituminoase și fliș grezos cu gresia de Siriu și Prisaca), Tarcău (șisturi
negre, fliș grezos – Horgazu sau calcaros – Hangu, gresia de Tarcău), cutelor marginale
(Vrancea, fliș, cu șisturi negre, bituminoase, gresie de Kliwa, conglomerate cu elemente de
șisturi verzi) și pânza subcarpatică;

• Șarierea acestor pânze a fost dublă, inițial în faza moldavică, apoi șariajul maxim din faza
stirică nouă, acoperind cu totul pânza cutelor marginale.
(Mutihac, 1990)
Aria vulcanitelor neogene și cea vulcanogen-
sedimentară
• Subducția plăcii est-europene și fracturi de intraplacă (hot spot) au dus la manifestări
vulcanice pe parcursul Neogenului și chiar Cuaternarului;

• Vulcanitele Neogene din Apuseni au dus la depunerea de riolite, dacite, andezite cuarțifere,
andezite și andezite bazaltoide, sub forma unor copuri vulcanice (vulcani de tip mixt –
Săcărâmb, vulcan ide tip central – Dealul Conțu) și subvulcanice (Valea Morii, Baia de
Arieș), în cuaternar existând și curgeri bazaltice (Detunatele);

• Vulcanitele neogene din estul Orientalilor, formează chiar un lanț montan (Oaș-Gutâi-
Călimani-Harghita), fiind predominant andezitice;

• Predomină strato-vulcanii, dar apar și corpuri subvulcanice (Tibleș, Bârgău);

• În bazinele adiacente rocile vulcanice alternează cu cele sedimentare, în formațiunile

vulcanogen sedimentare.
(Mutihac, 1990)
(Mutihac, 1990)
Vulcanismul apusean M. Bârgău

M. Gutâi

(Ștefănescu et al., 1986)

M. Oaș

M. Tibleș
 M. Gurghiu M. Călimani
(Ștefănescu et al., 1986)

M. Gurghiu

M. Harghitei
Depresiunile intramontane (depresiunile
molasice și cuverturile post-tectogenetice).
• Diferite de molasele neogene, în interiorul Carpaților, au apărut bazine tectonice începând
cu orogenezele laramic, dar mai ales în Sarmațian-Ponțian;

• Depresiunile intramontane din Meridionali și Banat, sunt cretacice: Brezoi-Titești,

Petroșani, Hațeg, Bozovici;

• Alte depresiuni din această categorie sunt Depresiunea Comănești (Sarmațian Sup.),
Depresiunea Maramureșului (Miocen Inf.);

• Depresiunile care bordează spre est lanțul vulcanic au origine dublă, tectonice și de baraj
vulcani: Giurgeu, Ciuc, Bilbor, Borsec;

• Depresiunea Brașovului a început să se formeze din Ponțian, subsidența continuând și în

Pleistocen;
(Mutihac, 1990)
(Mutihac, 1990)
(Mutihac, 1990)
SUBUNITATEA PERICARPATICĂ
• Corespunde atât Moldavidelor (Carpații Orientali), cât și avantfosei, cuprinzând depozite
molasice deformate și nedeformate;

• Pânza subcarpatică reprezintă depozitele externe ale geosinclinalului flișului, având

caracter de molasă, în special în Miocen;

• Contactul cu avantfosa și depozitele de platformă sincrone aflorează doar la nord de Valea

Trotușului, la sud fiind acoperit;

• Stilul tectonic este dat de prezența unor digitații și a cutelor falie, tectogeneza fiind
moldavă (intrasarmațiană);

• În partea nordică (la nord de Valea Moldovei) impactul morfologic este restrâns, stratele
fiind prinse în fața pânzelor carpatice.
(Mutihac, 1990)
• Avantfosa carpatică, este aflată la exteriorul sistemelor cutate ale Carpaților, având o zonă
deformată, la contactul cu zonele cutate și o zonă externă, necutată, la contactul cu
depozitele nedeformate ale platformelor;

• Caracteristica depozitelor de avantfosă este îngroșarea acestora, datorată subsidenței, și

caracterul discordant, peste pânzele tectogenezei moldave;

• La nivelul Carpaților Orientali, includere pânzei Subcarpatice la Moldavide, reduce mult

extensia avantfosei la nord de Valea Trotușului ;

• La sud de valea Trotușului, și în special la sud de Valea Râmnicului Sărat, și până la Valea
Motrului, avantfosa este bine dezvoltată, cea mai mare extindere având-o în arealul
Focșanilor;

• Limita internă a avantfosei, este falia pericarpatică la N de Trotuș, falia Cașin-Bisoca, apoi
limita externă a Moldavidelor, pe care le acoperă treptat până la Valea Dâmboviței, și în
final limita externă a Dacidelor marginale;
• Flancul intern este cutat (și pe fondul unor cute diapire) și uneori faliat, flancul extern
fiind partea slab înclinată a formei asimetrice a avantfosei;

• Depozitele Depresiunii Getice, 4 km de sedimente Cretacic-Paleogene, acoperite spre sud

de depozite din ce în ce mai noi către limita cu depozitele nedeformate ale cuverturii
platformei Moesice, reprezintă avantfosa Meridionalilor;

• Depresiunea getică s-a format în tectogeneza cretacică ca avantfosă a Carpaților

Meridionali, fiind șariată în Miocen, și sedimentându-se până în Pliocen;

• Depozitele eocen-pliocene aflorează de la nord spre sud, iar stilul tectonic a fost imprimat
de mișcările moldavice și de tectonica sării;

• La contactul cu zona montană se remarcă prezența cutelor, în rest neotectonica sării și

mișcările grabenelor și horsturilor din fundament generând zone locale de ridicare sau
coborâre ale sedimentelor cuverturii post-tectonice, depuse în structura monoclinală.
(Leever, 2007)
 (Matenco et al., 2007)

(Leever, 2007 după secțiunea A11 Stefanescu et al., 1986)

SUBUNITATEA DEPRESIUNII
INTRACARPATICE A TRANSILVANIEI
• Depresiunea Transilvaniei este cea mai mare depresiune molasică post-tectogenetică
neogenă din țara noastră;

• Fundamentul este reprezentat de blocuri ale Dacidelor scufundate, și acoperite de o

cuvertură sedimentară Miocenă;

• Scufundarea Depresiunii Transilvaniei este pusă pe seama tectogenezei stirice vechi,

urmată de o subsidență accentuată în perioada Badenian-Pannonian;

• Compresiunea tectonică a dus la deformări post-sedimentare, în partea centrală existând

domuri circulare sau elipsoidale de 10-50 km în diametru, iar pe marginea acestora cute
diapire;

• Marginal, s-au dezvoltat mici bazine, cu structuri monoclinale.

(Mutihac, 1990)
 (Tiliță et al., 2015)

(Leever, 2007)
(Tiliță et al., 2015)
SUBUNITATEA DEPRESIUNII PANONICE
• Depresiunea Panonică este o depresiune neogenă post-
tectonică, asemănătoare Depresiunii Transilvaniei;

• Intrabadenian a avut loc scufundarea, inclusiv la nivelul

bordurii vestice a Dacielor Interne, Pienidelor,
Transilvanidelor și Dacidelor Mediane (Oaș-Gutâi,
Apuseni , Poiana Ruscă, Banat), cuvertura neogenă
acoperindu-le;

• Lipsesc formațiunile de sare, tectonica molasei

producându-se sub efectul compresiunii și a tectonicii
de tip horst-graben.

(Săndulescu, 1984)
(Săndulescu, 1984)
PLATFORMELE
• Platforma Est Europeană.

• Platforma Scitică.

• Platforma Europei Centrale.

• Platforma Moesică.
Platforma Moldovenească (Est Europeană)
• Soclu cristalin cutat precambrian, peste care urmează cicluri sedimentare Vendian,
Cambrian-Silurian, Devonian, Jurasic Sup. - Cretacic Inf., Cretacic Sup. – Paleogen;

• Transgresiv, urmează stratele post-badeniene, depuse în Bazinul Euxinic;

• Intra-Sarmațian are loc șarierea Pânzei Subcarpatice, aceasta fiind acoperită de

strate Sarmațian Sup. – Pleistocen;

• Soclul și sedimentarul paleozoic, mezozoic și neogen faliat, cu falii adânci pe direcție

N-S completate de falii pe direcția E-W;

• Cuprinsă între falia Siretului și falia Bistriței, dar tectonic și partea vestică, prinsă
sub pânzele carpatice, fiind inclusă în această unitate;

• Structura este monoclinală, dar prezintă și deformări date de tectonica blocurilor din
fundament.
(Ștefănescu et al., 1986)
(Visarion, 2001)

(Mutihac, 1990)
Platforma Scitică
• Cratonizată în Paleozoicul Superior (caledonic-hercinică), apare la nord de Falia Sfântu
Gheorghe;

• Se mărginește direct cu Platforma Moldovenească, apărând dezvoltată în Depresiunea

Predobrogeană și Depresiunea Bârladului;

• Ea se continuă pe marginea Platformei Moldovenesti, pe sub orogenul Carpatic, mult spre

nord, făcând contact cu Platforma Europei Centrale;

• Această arie prinsă sub orogenul Carpatic, poartă numele de zona Tornquist-Teiserre;

• Fundamentul este de tip șisturi verzi (formațiuni slab metamorfozate, puternic diagenizate
și conținut mare de clorit), Rifean-Cambriene (Neoporoterozoice);

• Se pot separa două zone: Depresiunea Bârladului și Depresiunea Predobrogeană;

• Se prezintă sub forma unei succesiuni de grabene (Sulina, Sărata).

 (Ștefănescu et al., 1986)

(Cirimpei, 2009) (Cirimpei, 2009)

(Tărăpoancă, 2003)
Platforma Moesică
• Cratonizată în Paleozoicul Superior (precambrian - preordovician), cutările
hercinice cuprinzând și masive cratonizate mai vechi.

• La sud de falia Peceneaga-Camena, dezvoltată spre vest și sud.

• La contactul cu Balcanii trecerea este graduală, în schimb sub Carpați ea este

subdusă și subșariată.

• Cuvertura ciclul ordovician-carbonifer, permian-triasic, jurasic-cretacic.

• Se împarte în: Moesia de Est și Moesia de Vest.

Moesia de est
• Două blocuri tectonice separate de falia Capidava-Ovidiu.

• Blocul Dobrogei Centrale expune fundamentul metamorfic Neoproterozoic-Cabrian Inf.,

local fiind acoperit de cuvertura Jurasic Sup. (axul unor anticlinale largi, puternic
erodate; platformă carbonatică suprapusă peste o suprafață de alterare relictă);

• Blocul Dobrogei de Sud are ca fundament (la 600 m), gnaise și migmatice Arhaice,
acoperite de formațiunea feruginoasă Paleoproterozoică și formațiuni vulcanogen-
sedimentare cu bazalte alcaline Rifean-Vendiene, cu o platformă sedimentară depusă în
trei cicluri (Cambrian Sup.-Devonian Inf, Devonian Med.-Crbonifer Inf., Permo-triasic,
Jurasic-Cretacic, calcare eocene, Badenian-Pleistocen detritic).
(Munteanu et al., 2013)
(Săndulescu, 1984)

(Mutihac, 1990)
(Mutihac, 1990)
Moesia de vest
• Cratonizată în Paleozoicul Superior (precambrian - preordovician), cutările hercinice
cuprinzând și masive cratonizate mai vechi;

• Apare la sud de falia Peceneaga-Camena, dezvoltându-se spre vest și sud;

• La contactul cu Balcanii trecerea este graduală, în schimb sub Carpați ea este subdusă și
subșariată;

• Cuvertura ciclul ordovician-carbonifer, permian-triasic, jurasic-cretacic;

• Moesia de est și Moesia de vest;

• Se suprapune Câmpiei Române.

(Săndulescu, 1984)
(Mutihac, 1990)
Vă mulțumesc
pentru atenție!