DICÞIONAR
Educaþia timpurie
Sorin CRISTEA
Universitatea Bucureºti
Conceptul de educaþie timpurie este elaborat în
domeniul ºtiinþelor educaþiei în contextul afirmãrii unei
noi paradigme de abordare a pedagogiei preºcolare, în
general, a pedagogiei copilului mic, în mod special.
Perioada avutã în vedere, situatã între 0-7 ani, este
„identificatã ca cea mai importantã în dezvoltarea
personalitãþii copilului” (3, p. 161). Astfel se explicã
expansiunea internaþionalã a educaþiei timpurii care
tinde sã impunã o nouã organizare a sistemelor
(post)moderne de învãþãmînt (1, p. 3).
Fundamentarea conceptului de educaþie timpurie
este realizatã în raport de douã teze/axiome promovate
de noua paradigmã a pedagogiei copilului mic:
1) transformarea obiectivului central al educaþiei
preºcolare „care nu este pregãtirea pentru ºcoalã,
ci formarea nucleului de personalitate în ºi prin
relaþiile sociale pe care le oferã grãdiniþa” – în
consecinþ㠄grãdiniþa nu este ºi nu trebuie sã
devinã o micã ºcoalã, ci instituþia care oferã
copilului, în sensul dezvoltãrii, ocaziile ºi
alternativele jocului” (3, p. 163);
2) extinderea mijloacelor printr-o „orientare
educaþionalã largã”, bazatã pe relaþiile de
parteneriat pedagogic dintre familie-instituþii
specializate (creºã, grãdiniþã, cabinet de consiliere
etc.) – comunitate; cu rol prioritar acordat familiei.
Premisele aflate la baza construcþiei acestui
concept sînt de naturã:
100
a) psihologic㠖 importanþa perioadei 0-7 ani pentru
dezvoltarea personalitãþii; necesitatea stimulãrii
dezvoltãrii prin mijloace specifice vîrstei ºi
mediului de referinþã;
b) sociologic㠖 importanþa relaþiilor de parteneriat
dintre familie – creºã, grãdiniþ㠖 comunitate – alþi
agenþi educaþionali, „pentru a realiza interacþiunile
optime necesare dezvoltãrii copilului”;
c) pedagogic㠖 importanþa conceptelor-cheie de
acces (la educaþia timpurie), participare (la
educaþia timpurie), calitate (a educaþiei
timpurii), raportate la obiectivul general „educaþie
pentru toþi la vîrsta mic㔠(1, p. 18, 19).
– Accesul la educaþia timpurie poate fi demonstrat
la nivel de obiective – conþinuturi – metodo-
logie – strategii instituþionale „pentru toate
categoriile de copii, fãrã nici o discriminare”.
– Participarea la educaþia timpurie poate fi
interpretatã ca principiu de reorganizare a relaþiei
pedagogice dintre educator ºi educat, „reorientatã
spre independenþa ºi responsabilizarea copiilor de
la vîrste mici” .
– Calitatea educaþiei timpurii poate fi explicatã ca
strategie care „certificã nevoia de învãþare ºi
dezvoltare eficientã în raport de particularitãþile
individuale ale copiilor”.
În literatura de specialitate sînt prezentate „izvoarele
educaþiei timpurii” care pot fi grupate la trei niveluri de
referinþã (3, p. 164):
1) politica educaþiei la nivel internaþional care pune
accent pe valorificarea a douã principii: a) „dreptul
la copilãrie ºi dezvoltare în sensul promovãrii
identitãþii proprii”; b) „ºansa participãrii, accesul
ºi calitatea educaþiei de la vîrstele mici”;
2) cercetãrile interdisciplinare orientate asupra ana-
lizei particularitãþilor vîrstelor mici din perspectivã
psihologicã, pedagogicã, sociologicã, medicalã,
antropologicã etc.;

3) tradiþiile ºi practicile pozitive acumulate în
educaþia preºcolarã într-un context pedagogic
deschis (spre educaþia antepreºcolarã, ºcolarã
micã, în familie, comunitarã);
4) cercetãrile tip-acþiune iniþiate de practicieni în
domeniul educaþiei timpurii în perspectiva
perfecþionãrii permanente acesteia.
Factorii instituþionali specializaþi în educaþia
timpurile sînt reprezentaþi de familie, creºã, grãdiniþã,
comunitate. Acþiunile specifice au un scop unitar dezvol-
tarea optimã a copilului în perioada 0-7 ani.
Formele de realizare ale educaþiei timpurii sînt de tip
formal ºi nonformal ºi includ: educaþia tinerelor mame,
educaþia pãrinþilor, educaþia copilului mic (în familie,
creºã), educaþia preºcolarã, educaþia comunitarã. În
interiorul acestor forme organizate ºi la nivelul mediului
intervin numeroase influenþe spontane, care trebuie
cunoscute ºi valorificate în sens pozitiv.
Definirea conceptului pedagogic de educaþie
timpurie valorificã premisele evocate la nivel de funda-
mente, izvoare, factori instituþionali, forme de realizare,
raportabile la un obiectiv general, „educaþie pentru toþi
la vîrsta micã”, pentru dezvoltarea optimã între 0-7ani.
Educaþia timpurie reprezintã ansamblul acþiunilor ºi
influenþelor pedagogice „care au în vedere creºterea,
îngrijirea ºi sãnãtatea pentru dezvoltarea optimã ºi
stimularea acesteia la copil din primele momente ale
evoluþiei pînã la intrarea în ºcoal㔠(3, p. 161).
Obiectivele educaþiei timpurii pot fi construite la
nivel general – specific – operaþional.
Obiectivul general asigurã cadrul educaþiei timpurii
la nivel de politicã a educaþiei. Vizeazã accesul la educaþia
de calitate ºi dezvoltare optimã pentru toþi copiii de
vîrsta 0-7ani.
Obiectivele specifice asigurã spaþiul de referinþã al
educaþiei timpurii definit în termeni de direcþii strategice
de abordare:
a) abordarea globalã a personalitãþii copilului
(psihologicã/în plan cognitiv – noncognitiv,
medicalã, socialã, pedagogicã) ºi a factorilor
implicaþi în educarea acestuia (identificînd riscuri,
situaþii, dificultãþi de învãþare ºi adaptare, mãsuri,
soluþii optime etc.);
b) abordarea individualizatã a personalitãþii co-
pilului realizatã prin cunoaºterea resurselor
acestuia ºi valorificarea lor deplinã în plan
pedagogic prin mãsuri de stimulare, dezvoltare,
compensare, recuperare etc.;
c) abordarea interdisciplinarã a factorilor implicaþi
în educaþia timpurie (vezi abordarea psihomedi-
calã, psihopedagogicã, psihosocialã, sociope-
dagogicã etc.);
d) abordarea ecologicã angajatã mai ales la nivelul
învãþãrii ºi dezvoltãrii prin „valorificarea
spaþiului ambiental restrîns (sala de educaþie)
EDUCAÞIA TIMPURIE
DICÞIONAR
ºi larg (spaþiul natural)”.
O altã construcþie a obiectivelor poate fi realizatã în
perspectiva unui „model de stimulare ºi dezvoltare a
copilului” (3):
A) Obiectiv general: cunoaºterea complexã a
copilului (medicalã, psihologicã, pedagogicã,
antropologicã, socioculturalã);
B) Obiective specifice – operaþionalizabile sub formã
de sarcini:
a) stimularea dezvoltãrii cît mai curînd posibil;
b) informarea, orientarea, consilierea familiei;
c) formarea iniþialã a specialiºtilor în educaþie
timpurie (educatoare, asistenþi sociali, asis-
tenþi medicali, consilieri, specialiºti în ocroti-
rea copiilor ºi în drepturile copilului etc.);
d) formarea atitudinilor comunitare pozitive faþã
de educaþia timpurie.
Acest model centrat asupra cunoaºterii complexe a
copilului este conceput strategic pentru: 1) „identificarea
timpurie a dificultãþilor de adaptare ca dificultãþi de
învãþare; 2) intervenþia timpurie adecvatã pentru a evita
ºi a preveni multe probleme în dezvoltarea ulterioarã”;
3) crearea condiþiilor care asigur㠄starea bun㔠a
copilului, fizicã, intelectualã ºi emoþionalã, consideratã
„o cheie a dezvoltãrii în perioada 0-6/7 ani”.
Normativitatea afirmatã la nivelul educaþiei timpurii
este exprimatã prin trei categorii de principii generale
(2, p. 19-22):
1) Principii sociale, stabilite la nivel de politicã a
educaþiei prin Convenþia de la Jomtien privind
educaþia pentru toþi, 1990; Declaraþia de la
Salamanca privind realizarea educaþiei
incluzive, 1994, Declaraþia Forumului European
pentru Familie ºi Copil, Atena, 1998:
a) principiul responsabilizãrii întregii socie-
tãþi în raport cu educaþia timpurie;
b) principiul respectãrii copilului, indiferent de
stadiul de învãþare ºi dezvoltare în care se aflã
acesta;
c) principiul nediscriminãrii copiilor în raport Didactica Pro..., Nr.3-4(43-44) anul 2007
de rasã, limbã, religie, sex;
d) principiul valorificãrii plenare a persona-
litãþii tuturor copiilor;
e) principiul implicãrii familiei ºi comunitãþii
în decizii ºi acþiuni pedagogice tipice pentru
educaþia timpurie;
f) principiul elaborãrii politicilor eficiente în
domeniul educaþiei timpurii, la nivel macro ºi
microcomunitar.
2) Principii psihologice referitoare la învãþare ºi
dezvoltare a copiilor (bazate prioritar pe teoriile
constructiviste de tip sociocultural/Vîgotsky,
Bruner):
a) principiul conceperii dezvoltãrii în raport de
mediul sociocultural;
101
 DICÞIONAR

b) principiul prioritãþii învãþãrii în raport cu timpurie – reprezentanþi ai comunitãþii;

dezvoltarea;
c) principiul valorificãrii optime a potenþialului de
învãþare ºi dezvoltare propriu fiecãrui copil;
d) principiul rolului adultului în realizarea
învãþãrii ºi dezvoltãrii;
e) principiul stimulãrii capacitãþilor copilului de
construire a propriilor structuri cognitive.
3) Principii pedagogice de tip operaþional:
a) principiul cunoaºterii copilului ca realitate
educaþionalã complexã ºi ca premisã a
individualizãrii educaþiei timpurii;
b) principiul proiectãrii curriculare a educaþiei
timpurii la nivelul unitãþii dintre obiective ºi
resursele copilului ºi ale mediului;
c) principiul flexibilizãrii programelor specifice
educaþiei timpurii;
d) principiul parteneriatului pedagogic dintre
pãrinþi – cadre specializate în educaþie
e) principiul diversitãþii metodologice angajatã
în alegerea strategiilor, metodelor, tehnicilor ºi
mijloacelor de educaþie timpurie;
f) principiul valorificãrii optime a rolurilor
cadrelor specializate în educaþie timpurie;
g) principiul valorificãrii optime a rolurilor familiei
ºi comunitãþii.
REFERINÞE BIBLIOGRAFICE:
1. UNICEF, Educaþia timpurie individualizatã.
Ghidul educatorului, Editura Cartier, Chiºinãu, 1995.
2. UNICEF, Educaþia timpurie în România, Editura
Vanemonde, Bucureºti, 2004.
3. Vrãjmaº, E., Dimensiuni ale educaþiei timpurii în
România, în Un deceniu de tranziþie. Situaþia
copilului ºi a familiei în România, UNICEF,
Bucureºti, 2000.

Summary

The current issue of the magazine is dedicated to the early education which is prior in teaching and
educating. This is the period of establishing the educational frames of tomorrow’s man, citizen, and
professional. This issue encompasses a new rubric: „Education for all” where we have succeeded to
place the articles which mostly reflect the need of this education, curricula implementation in preschool
institutions, and unfolding the “Education for All - Fast-Track Initiatives” project of the Ministry of
Education and Youth, with the assistance and support of different organizations in the implementation
of the project: PRO DIDACTICA, UNICEF, Step by Step, The Institute of Educational Sciences, Dr. Viorelia
Moldovan-Bãtrînac, the vice – minister of Education reckons: „The early childhood is the most important
period in one’s life through its consequences left upon the one’s further development. Every child
deserves an individual approach for a better future.”
In the „Quo vadis” rubric we succeeded to interview two managers: Liviu Dascãl, of the Waldorf
kindergarten-school, and Valentina Lungu, the manager of the „Step by Step” kindergarten.
We continue to publicize the rubric „Un viitor pentru fiecare copil” where the communitarian centers
from Corneºti, Ungheni and the one from Cahul are presented.
The authors, Victoria Gonþa and Olga ªevcenco succeed to elucidate in their articles the problem of
the children from disintegrated families: the consequences of parents’ migration in the process of the
child’s personality development and the consequences of the disintegrated families children having a
wrong perception about their value.
„Dezvoltarea gândirii critice” - where we publicize a number of articles regarding the Romanian
Language, Economic Education and Mathematics that are specially designed for Moldovan teachers.

Aºteptãm ca de obicei articolele dumneavoastrã, care nu trebuie sã depãºeascã opt pagini, dactilografiate la douã rînduri.
Redacþia nu recenzeazã ºi nu restituie materialele nepublicate.
Responsabilitatea pentru corectitudinea ºi veridicitatea conþinutului materialelor prezentate revine semnatarilor.
Punctul de vedere al autorilor nu coincide neapãrat cu cel al redacþiei.

EDUCAÞIA TIMPURIE

102