Dezvoltarea proceselor

cognitive Progresele gândirii -Apar şi se dezvoltă construcţii logice sub

formă de judecăţi şi raţionamente care le înlocuiesc pe cele empirice
şi intuitive, dominante la vârsta preşcolară. Astfel copilul să sesizeze
ceea ce este esenţial în obiecte şi fenomene.
Dezvoltarea limbajului -copilul posedă aproximativ 2500 de
cuvinte, dar în vocabularul lui activ se regăsesc cam 800. La
sfârşitul vârstei şcolare mici, vocabularul activ al copilului va avea
între 1500-1600 de cuvinte.Limbajul copilului prezintă şi o serie de
erori: dislalia, disgrafia ,dislexia ,bâlbâiala.
Vârsta şcolară Evoluţia memoriei -O primă caracteristică a memoriei copiilor de
mică (6/7- 10/11 vârstă şcolară mică este creşterea vizibilă a caracterului ei voluntar
sau intenţională în mod raţional. O altă particularitate, care este
ani) recomandabil să fie luată în atenţie, este că, la această vârstă, deşi
memoria intenţională este relativ structurată, predomină încă
memorarea textuală şi, implicit, reproducerea textuală.
Noi progrese în imaginaţie -La vârsta şcolară mică şi procesele
imaginative sunt solicitate. Este antrenată, mai ales, imaginaţia
reproductivă, copilul fiind pus adeseori în situaţia de a reconstitui
imaginea unor obiecte, animale, plante, evenimente istorice
îndepărtate pe care le-a cunoscut, în mod nemijlocit.

Dezvoltarea
motivaţional-afectivă Trăirile emoţionale -Trăirile lui emoţionale sunt foarte intense, dar
obişnuirea cu noua activitate şi cu noii colegi temperează această
intensitate.
Evoluţia motivaţiei -În activitatea sa, învăţătorul utilizează
recompensa şi pedeapsa. O notă bună semnifică o recompensă. O
notă proastă constituie o pedeapsă. Toate acestea ţin de motivaţia
extrinsecă. Curiozitatea vie a micului şcolar (dorinţa de a şti, de a
poseda cunoştinţe) precum şi interesul pentru lectură dezvoltă şi
întăresc motivaţia intrinsecă care, treptat, devine dominantă şi se
constituie un principal susţinător energetic şi un stimulent al
activităţii de învăţare.
Procesul învăţării- la clasele mici procesul învăţării parcurge în
general următoarele etape distincte: a) perceperea materialului de
învăţat; b) înţelegerea acestuia; c) memorarea sau fixarea lui; d)
aplicarea cunoştinţelor la diverse situaţii.
Personalitatea La micul şcolar se află în proces de cristalizare şi unele trăsături
pozitive de caracter, cum sunt: simţul de răspundere,
conştiinciozitatea, sârguinţa, punctualitatea. Este vârsta când se
structurează comportarea civilizată a copiilor: la şcoală, acasă, pe
stradă, în parc, în mijloacele de transport în comun etc., de
asemenea, când copiii îşi formează deprinderea de a saluta, de a fi
respectuoşi cu părinţii, învăţătorul, de a fi politicoşi în toate
situaţiile.
 Dezvoltarea cognitivă Percepţiile şi reprezentările - Percepţia se intelectualizează.Datorită
dezvoltării intelectuale şi reprezentările copilului sunt mai bogate, iar
posibilitatea de a opera cu ele este mai mare. Este perioada când
reprezentările devin generale, ele referindu-se la un mai mare număr de
obiecte, fenomene, situaţii şi apropiindu-se mai mult de gândire.
Gândirea- gândirea copilului este încă concretă. Puberul nu poate
înţelege o serie de noţiuni.
Vârsta şcolară Limbajul- Influenţat de gândire, se dezvoltă şi limbajul. Sub aspect
cantitativ debitul verbal creşte de la 60 – 90 cuvinte pe minut, cât se
mijlocie constată la mica şcolaritate, la 60 – 120 cuvinte pe minut la puberi.
(pubertatea Memoria- Volumul şi conţinutul mai bogat al informaţiilor care trebuie
să fie asimilate impun un randament crescut al memoriei, operarea în mai
10-14/15 ani) mare măsură, cu scheme logice. Copilul începe să considere memorarea
mecanică sau textuală drept „toceală”, ceea ce semnifică acum pentru el
un aspect negativ al activităţii intelectuale.

Dezvoltarea
motivaţional-afectivă
Motivaţia- va trece treptat de la factorii stimulativi externi (notele,
recompensele etc.) la factorii stimulativi interni ai învăţării (atracţia,
plăcerea de a învăţa etc.).
Trebuinţa de afecţiune- de la stări înalt tensionate la stări de calm şi
linişte. „Aceeaşi fetiţă care-i spune mamei „te urăsc”, îi va spune mâine
„te ador”, sufocând-o cu sărutările. Aceste mari valuri de emoţie
copleşesc uneori pe fetiţe şi le aduc la stări depresive trecătoare: plâng
pentru o nimica toată, se simt neînţelese.

Personalitatea
Trebuinţa de distracţie şi cultură- Tot mai evidentă este şi trebuinţa de
cultură. Aceasta este satisfăcută sub două forme principale: prin crearea de
Dezvoltarea Sensibilitatea- În adolescenţă se înregistrează noi progrese în sensibilitatea
cultură şi prin consumul de cultură. În legătură cu prima formă se apreciază
proceselor vizuală: creşte vederea la distanţă şi pragul diferenţial, se stabilizează treptat
că pubertatea este perioada când apar primele versuri, primele încercări de
câmpul visual. Se dezvoltă, de asemenea, sensibilitatea auditivă si chimica
cognitive analiză literară, de compunere de povestiri, precum şi primele manifestări de
(gust ,miros).
creaţie în muzică, pictură, tehnică etc. La pubertate se structurează treptat o
Gândirea- Raţionamentele formale sunt preponderent ipotetico-deductive, ele
trebuinţă nouă: aceea de relaxare, de distragere temporară de la ocupaţia
depăşind limitele situaţiilor perceptuale (concrete). La adolescent vom constata o
principală, de liniştire, bucurie, euforie, trebuinţa de distracţie. Satisfacerea ei
mare capacitate de interpretare, planificare şi anticipare, o dezvoltare deosebită a
se realizează prin mijloace foarte variate: fotbalul (cu răspândire printre
spiritului critic.
băieţi), volei-ul (pentru fete), tenisul, şahul. De asemenea, această trebuinţă
Limbajul- Adolescentul îşi dezvoltă capacitatea de recepţie iar recepţia limbajului
este satisfăcută prin „şuetă”, jocuri pe calculator, plimbări, excursii, mersul pe
sau „ascultarea” înseamnă „nu doar auzirea semnalelor sonore, ci şi decodarea şi
bicicletă, înotul etc.
interpretarea lor, integrându-le în propriul sistem cognitive.
Memoria- El citeşte intens şi asimilează numeroase cunoştinţe. Învaţă multe
poezii, reţine citate, aforisme, metafore, pasaje din autori celebri pe care le
reproduce cu mare precizie, plăcere şi satisfacţie.
Imaginaţia
Dezvoltarea Afectivitatea- Datorită îmbogăţirii vieţii emoţionale, adolescentul este capabil
motivaţional- de reciprocitate afectivă. El manifestă sentimente superioare. Aşa este sentimentul
de dragoste cu rezonanţe adânci, stimulatorii pentru viaţa tânărului.
afectivă

Personalitatea
În adolescenţă se produce un salt în integrarea funcţiilor cognitive, afective,
motivaţionale, volitive şi caracteriale. Se desfăşoară, aşa cum observă Rousselet
(1969) şi alţi autori, un intens proces de autoanaliză şi autoevaluare, de raportare
la un ideal de viaţă şi de integrare socială. în adolescenţă dezvoltarea psihică
cunoaşte cea mai amplă dinamică. Personalitatea este, în această etapă de vârstă,
Vârsta „în linii mari constituită (atenţie, în linii mari, deci nu în totalitate, nu integral), ea
dispunând de toate laturile şi relaţiile dintre ele, dezvoltate nu oricum, ci chiar
şcolară mare
maturizate.
(adolescenţa
14-20 ani)