Morfologie şi anatomie vegetală

LP 7 Săptămâna 30 martie – 03 aprilie

Schema tablei:
Organografia

Rădăcina

1. Morfologia rădăcinii
1.1. Zonele morfologice ale rădăcinii
 Ex. Sinapis alba – plantule
1.2. Sisteme de ramificaţie ale rădăcinii
 rădăcina pivotantă; Ex. Daucus carota
 rădăcina rămuroasă; Ex. Ricinus communis
 rădăcina fasciculată; Ex. Zea mays
2. Structura primară a rădăcinii la angiosperme (Încrengătura Magnoliophyta)
2.1. dicotiledonate (Clasa Magnoliatae); Ex. Ranunculus ficaria – secţiune
transversală prin rădăcină
2.2. monocotiledonate (Cls. Liliatae); Ex. Iris sp. - secţiune transversală prin
rădăcină.

x x x

Organografia

Organografia (gr.organon=organ; grapho=a scrie) studiază morfologia, structura,

dezvoltarea ontogenetică şi filogenetică a organelor vegetative ale plantelor, precum şi
adaptările lor sub influenţa mediului, corelate cu funcţiile pe care le îndeplinesc.
Un organ vegetativ este o parte diferenţiată a corpului unei plante, alcătuit din mai
multe ţesuturi diferite care asigură, prin structură şi funcţii, viaţa plantei ca individ.
La cormofite se deosebesc trei organe vegetative: radăcina, tulpina şi frunza.

Rădăcina

Rădăcina serveşte în principal la fixarea plantei în sol şi la absorbţia apei şi a sărurilor

minerale care, ulterior, sunt conduse sub formă de sevă brută spre întregul sistem de
organe al plantei. În mod secundar rădăcina poate depozita substanţe de rezervă, poate
funcţiona ca organ de multiplicare vegetativă a plantei etc. Aceste funcţii secundare sunt
ȋndeplinite de rădăcinile metamorfozate.

1. Morfologia rădăcinii
1.1. Zonele morfologice ale rădăcinii

Material biologic necesar: plantule de Sinapis alba (muştar alb).

Mod de lucru: plantulele obţinute ȋn urma germinării seminţelor de muştar sunt etalate
pe lama de sticlă şi observate cu ajutorul lupei.

Observaţii şi comentarii
În această etapă de dezvoltare la nivelul plantulei se observă rădăcina principală
(formată din radicula embrionului), hipocotilul şi două cotiledoane (Fig. 1). Pornind de
la vârful rădăcinii spre baza acesteia se disting 4 zone morfologice (Fig. 1.):
1. Zona vârfului vegetativ radicular de formă conică este protejat de caliptră (zona
este alcătuită din celule iniţiale şi meristemele provenite din activitatea lor).
2. Zona netedă este zona de creştere în lungime a rădăcinii (celulele nu se mai divid ci
cresc prin ȋntindere).
3. Zona piliferă sau a perilor absorbanţi (din punct de vedere structural ȋn această zonă
se formează ţesuturi definitive primare).
4. Zona aspră este zona de unde perii absorbanţi au căzut şi se observă cicatricele
rugoase ale acestora.

Tema 1: reprezentaţi grafic o plantulă de Sinapis alba evidenţiind zonele morfologice

ale rădăcinii.

Cuvinte cheie: zona vârfului vegetativ radicular, caliptră, zona netedă, zona
piliferă, peri absorbanţi, zona aspră, cotiledon/cotiledoane.

Fig. 1 Zonele morfologice ale rădăcinii - plantule de Sinapis alba: c–caliptra (protejează zona
vârfului vegetativ radicular); cot-cotiledon; hipo-hipocotil; n-zona netedă; pa–zona perilor absorbanţi;
rp- rădăcina principală.
1.2. Sisteme de ramificaţie ale rădăcinii

Pe rădăcina principală (formată din radicula embrionului) se diferenţiază rădăcini

secundare numite radicele (rădăcini secundare, rădăcini laterale de ordin I); pe radicele
se diferenţiază rădăcini laterale de ordin II etc. Astfel rădăcina principală se ramifică.
Sistemul de ramificaţie al rădăcinii sporeşte capacitatea de fixare şi absorbţie a acesteia.
În funcţie de gradul de dezvoltare al rădăcinii principale în raport cu ramificaţiile sale se
deosebesc trei sisteme de ramificaţie: pivotantă, rămuroasă și fasciculată.

Material biologic necesar: rădăcini de Daucus carota (morcov), Ricinus communis

(ricin), Zea mays (porumb).

Mod de lucru: materialul biologic se examinează macroscopic.

Observaţii şi comentarii
Rădăcina pivotantă se observă la Daucus carota (Fig. 2). Rădăcina principală bine
dezvoltată, îngroşată (se formează un parenchim de depozitare a substanţelor nutritive-
rădăcină tuberizată) are forma unui pivot sau ţăruş; radicelele sunt subţiri şi scurte. Pe
rădăcina principală se observă şi cicatricele rădăcinilor laterale.

Fig. 2. Rădăcina pivotantă la Daucus carota: bf-baza frunzelor, crl-cicatricele

rădăcinilor laterale; rl-rădăcini laterale (radicele); rp-rădăcina principală.

Rădăcina rămuroasă poate fi observată la Ricinus communis, Picea excelsa (molid)

ş.a. (Fig. 3). Radicelele formate pe rădăcina principală au aproximativ aceleaşi
dimensiuni şi depăşesc ȋn lungime şi grosime rădăcina principală.
 1 2

Fig. 3. Rădăcina rămuroasă la Ricinus communis (1) şi Picea excelsa (2):

rp-rădăcina principală; rs-rădăcini secundare; t-tulpina.

Rădăcina fasciculată este ȋntâlnită ȋn general la angiosperme monocotiledonate şi ȋn

special la graminee (Fam. Poaceae). La Zea mays (Fig. 4) rădăcina principală are o
viaţa scurtă şi se atrofiază de timpuriu. Din partea inferioară a tulpinii, de la nodurile
bazale, se formează numeroase rădăcini adventive reunite într-un mănunchi sau fascicul.
Rădăcinile adventive au aproximativ aceeaşi lungime şi grosime.

Fig. 4 Rădăcina fasciculată la Zea mays (Fam. Poaceae): in-internod; n-nod; ra-rădăcini
adventive; rp-rădăcina principală; rs-rădăcini secundare; t-tulpina.
Tema 2: reprezentaţi grafic rădăcina pivotantă, rămuroasă şi fasciculată.

Cuvinte cheie: rădăcină principală pivotantă, radicele, cicatrice; rădăcina

rămuroasă; rădăcina fasciculată, nod, internod, tulpină articulată, rădăcini
adventive.

2. Structura primară a rădăcinii la angiosperme

Material biologic necesar: secţiuni transversale prin rădăcină de Ranunculus ficaria

(untişor, sălăţică) şi Iris sp. (stânjenel).

Observaţii şi comentarii
Ţesuturile care intră în alcătuirea unei rădăcini cu structură primară îşi au originea în
meristemele primare apicale radiculare. Structura primară a rădăcinii este prezentă la
toate plantele în primele stadii de dezvoltare şi toată viaţa la ferigi (Încreng.
Pterydophyta), la angiospermele monocotiledonate (Cls. Liliatae) şi la unele
dicotiledonate erbacee (Cls. Magnoliatae).
În secţiune transversală prin rădăcina cu structură primară, de la exterior spre interior se
succed următoarele zone tisulare: epiderma (rizoderma), scoarţa şi cilindrul central.

2.1. La Ranunculus ficaria (angiosperme dicotiledonate):

 Epiderma unistratificată este alcatuită din celule vii, izodiametrice cu pereţi subţiri,
fără spaţii intercelulare; unele celule sunt transformate în peri absorbanţi; uneori ȋn
celule se acumulează taninuri (dau culoare brună celulelor) (Fig. 5; Fig. 6);
 Scoarţa (cortex) este alcătuită din trei zone tisulare: exoderma, scoarţa
mijlocie/scoarţa propriu-zisă şi endoderma (Fig. 5, Fig. 6, Fig. 7).
- Exoderma este alcătuită din 1-2 straturi de celule vii, subepidermale, cu pereţi
celulari uniform ȋngroşaţi, mai mult sau mai puţin suberificaţi, fără spaţii
intercelulare; în dreptul perilor absorbanţi se află celule de pasaj cu pereţii
subţiri, celulozici (celule implicate in transportul apei de la nivelul perilor
absorbanţi spre celulele corticale);
- Scoarţa mijlocie este foarte dezvoltată în raport cu cilindrul central (Fig. 5). Spre
exterior scoarţa este alcătuită din celule parenchimatice mari de forme variate
(sferice, ovale) cu spaţii intercelulare. Spre interior celulele sunt mai mici,
orientate aproape radiar, bogate in amidon, iar spaţiile intercelulare sunt reduse
(Fig. 5, Fig. 6, Fig. 7).
- Endoderma unistratificată este alcătuită din celule mici, dispuse ordonat, lipsite
de spaţii intercelulare (Fig. 7, Fig. 8); pereţii radiari prezintă îngroşări
lenticulare Caspary (conţin suberină şi lignină). În dreptul fasciculelor lemnoase
se află celule de pasaj, care permit trecerea sevei brute în sens radiar.
 Cilindrul central (stel) este redus în raport cu scoarţa (Fig. 5).
- Cilindrul central este delimitat de periciclu unistratificat alcătuit din celule
parenchimatice mari, care alternează cu celulele endodermei (Fig. 7, Fig. 8).
- Cilindrul central conţine ţesuturi conducătoare şi neconducătoare.
 - Ţesuturile conducătoare (lemnos şi liberian) sunt organizate ȋn fascicule simple,
liberiene şi lemnoase care alternează (stel radiar/actinostel).
- Fasciculele lemnoase conţin vase de protoxilem (vase cu lumen mic) dispuse
spre periciclu (exarh), vase de metaxilem (vase cu lumen mare) dispuse spre
centru (endarh) şi parenchim lemnos (Fig. 7, Fig. 8).
- Fasciculele liberiene conţin vase de protofloem (vase cu lumen mic) dispuse spre
periciclu, vase de metafloem (vase cu lumen mai mare) dispuse spre centru şi
parenchim liberian (Fig. 7, Fig. 8).
- Ţesuturile neconducătoare sunt reprezentate de: parenchimul fundamental al
cilindrului central (ȋn care sunt dispuse fasciculele conducătoare), parenchimul
medular (în centru) şi parenchimul razelor medulare primare (între
fasciculele conducătoare). Ţesuturile neconducătoare sunt alcătuite din celule vii,
cu pereţi subţiri celulozici (Fig. 7, Fig. 8).

Fig. 5 Ranunculus ficaria – secţiune

Fig. 6 Ranunculus ficaria – secţiune transversală prin
transversală prin rădăcină cu structură
rădăcină cu structură primară (detaliu); se observă
primară; se observă rizoderma cu peri
rizoderma cu peri absorbanţi, exoderma unistratificată
absorbanţi şi scoarţa foarte dezvoltată ȋn
şi scoarţa externă.
raport cu cilindrul central.
Fig. 7 Ranunculus ficaria, secţiune
transversală prin rădăcină cu structură
primară (detaliu); se observă o parte din
scoarţa internă şi cilindrul central.

Fig. 8 Ranunculus ficaria, secţiune transversală prin

rădăcină cu structură primară (detaliu); se observă
endoderma cu ȋngroşări Caspary pe pereţii
laterali/radiari şi elementele cilindruluil central:
periciclul cu celule mari care alternează cu celulele
endodermei, fascicule conducătoare simple, lemnoase
şi liberiene care alternează şi parenchimul medular
localizat central.
Tema 3: reprezentaţi grafic (cu structură celulară) un sector (epidermă, scoarţa şi
cilindru central) din rădăcina de Ranunculus ficaria.

Pentru orientare şi recunoaşterea zonelor tisulare pe secţiuni vezi şi reprezentările

schematice (Fig. 9 şi Fig. 10).

Cuvinte cheie: rizoderma, peri absorbanţi, exoderma, scoarţa, endoderma,

ȋngroşări Caspary, cilindru central, periciclu, fascicul liberian, fascicul lemnos,
metaxilem, protoxilem, parenchimul razelor medulare, parenchim medular.

Fig. 9 Ranunculus sp. – secţiune

transversală prin rădăcină cu
structură primară: cp-celule
parenchimatice; end-endoderma;
ex-exoderma; p-par absorbant; per-
periciclu; ph-floem (liber); rz-
rizoderma; sc-scoarta; sce-scoarta
externa; sci-scoarta interna; vmx-
vas de metaxilem; vpx-vas de
protoxilem.
 Fig. 10 Ranunculus sp. – secţiune
transversală prin rădăcină cu
structură primară (detaliu); se
observă cilindrul central: end-
endoderma; flb-fascicul conducător
liberian; flm-fascicul conducător
lemnos; icp-ȋngroşări Caspary; m-
măduva (parenchim medular); pec-
periciclu; sc-scoarţa.

2.2. La Iris sp. (angiosperme monocotiledonate):

 Epiderma unistratificată este alcătuită din celule izodiametrice cu pereţi subţiri;

unele celule sunt transformate în peri absorbanţi (Fig. 11).
 Scoarţa (cortex) este alcătuită din exodermă, scoarţa propriu-zisă şi endodermă.
- Exoderma este alcătuită din 2-4 straturi de celule subepidermale, cu pereţii
suberificaţi, fără spaţii intercelulare (Fig. 11); în dreptul perilor absorbanţi se află
celule de pasaj, celule cu pereţi fini, celulozici.
- Scoarţa este dezvoltată în raport cu cilindrul central; scoarţa externă este
alcătuită din celule parenchimatice mari de forme variate (sferice, ovale) cu spaţii
intercelulare. Scoarţa internă este alcătuită din celule mai mici, orientate radiar şi
spaţii intercelulare reduse (Fig. 11, Fig. 12).
- Endoderma unistratificată este alcătuită din celule mari; pereţii radiari şi
tangenţiali interni sunt îngroşaţi, lignificaţi asemănător unei potcoave; pereţii
tangenţiali externi rămân subţiri, celulozici. În dreptul fasciculelor lemnoase se
află celule de pasaj (Fig. 12).
 Cilindrul central (stel) este redus în raport cu scoarţa.
- Periciclul unistratificat este alcătuit din celule mici, iniţial cu pereţi celulozici şi
ulterior sclerificaţi, lignificaţi (Fig. 12).
- Celulele parenchimului fundamental, inclusiv razelele medulare primare şi
celulele parenchimului medular iniţial cu pereţi subţiri, celulozici sunt
sclerificate la maturitate (Fig. 12).
- Fasciculele conducătoare simple lemnoase şi liberiene alternează şi sunt în
număr mai mare decât la dicotiledonate. Alcătuirea fasciculelor conducătoare este
asemănătoare cu cea a dicotiledonateor dar vasele de metaxilem au lumenul
foarte mare (Fig. 12).

Fig. 11 Iris sp. – secţiune transversală

prin radăcină cu structură primară
(detaliu); se observă rizoderma cu peri
absorbanţi, exoderma cu 2-3 straturi de
celule şi scoarţa externă parenchimatică.
Fig. 12 Iris sp. – secţiune transversală prin rădăcină (detaliu): se observă endoderma cu
ȋngroşări Caspary sub formă de potcoavă, cilindrul central delimitat de periciclul
unistratificat, fascicule lemnoase şi liberiene care alternează, parenchimul medular şi
parenchimul razelor medulare sclerificate.
Fig. 13 Iris sp.- secţiune transversală
prin rădăcină cu structură primară:
cp-celulă de pasaj; end-endoderma;
ex-exoderma; p-păr absorbant; per-
periciclu; ph-floem (liber); pf-
parenchim fundamental/parenchim
medular sclerificat; rz-rizoderma; sc-
scoarţa; vmx-vas de metaxilem; vpx-
vas de protoxilem.

Fig. 14 Iris sp. – secţiune

transversală prin rădăcină (detaliu);
end-endoderma cu ȋngroşări Caspary
sub formă de potcoavă; fl-floem
(liber); mx-metaxilem; pec- periciclu;
px-protoxilem; sc-scoarţa.
Tema 4: reprezentaţi grafic (cu structură celulară) un sector (epidermă, scoarţa şi
cilindrul central) din rădăcina de Iris sp.

Pentru orientare şi recunoaşterea zonelor tisulare pe secţiuni vezi şi reprezentările

schematice (Fig. 13 şi Fig. 14).

Cuvinte cheie: rizoderma, peri absorbanţi, exoderma, scoarţa, endoderma,

cilindrul central, periciclu, fascicul liberian, fascicul lemnos, metaxilem,
protoxilem, parenchimul razelor medulare, parenchim medular.

Diferenţele semnificative existente ȋntre structura primară a rădăcinii la angiospermele

dicotiledonate şi cele monocotiledonate sunt redate succint ȋn Tabel 1.

Tabel 1 Principalele diferențe între structura primară a rădăcinii la angiosperme dicotiledonate și

monocotiledonate

Zona tisulară Caracteristici

Dicotiledonate: Ranunculus ficaria Monocotiledonate: Iris sp.
Unistratificată; celule izodiametrice cu pereţi Idem
Epiderma subţiri; unele celule sunt transformate în peri
absorbanţi.
Foarte dezvoltată în raport cu cilindrul central. Dezvoltată în raport cu
Scoarţa cilindrul central.
1-2 straturi de celule subepidermale, cu pereţi 2-4 straturi de celule
Exoderma celulari mai mult sau mai puţin suberificaţi; în subepidermale cu aceleaşi
dreptul perilor absorbanţi se află celule de caracteristici.
pasaj.
Scoarţa externă: celule parenchimatice mari de Idem
Scoarţa forme variate (sferice, ovale) cu spaţii
intercelulare. Scoarţa internă: celule mai mici,
orientate radiar şi spaţii intercelulare reduse.
Unistratificată; celule mici cu îngroşări Unistratificată; celule mai
Endoderma lenticulare Caspary. mari cu ȋngroşări Caspary
sub formă de potcoavă.
Cilindrul Redus în raport cu scoarţa. Idem
central
Periciclu Unistratificat; celule mari care alternează cu Unistratificat; celule mici,
celulele endodermei. iniţial cu pereţi celulozici
şi ulterior sclerificaţi.
Ţesuturi Parenchimul fundamental, parenchimul medular Parenchimul medular şi
neconducatoare şi parenchimul razelor medulare primare conţin parenchimul razelor
celule cu pereţi subţiri, celulozici. medulare primare au celule
sclerificate la maturitate.
Fascicule 5-6 fascicule lemnoase şi tot atâtea fascicule Fasciculele conducătoare
conducătoare liberiene care alternează. sunt în număr mai mare.
simple Vasele de metaxilem au
lemnoase şi lumenul foarte mare.
liberiene
NOTĂ
În condiţiile actuale s-a schimbat modalitatea de transmitere a cunoştinţelor ȋn cadrul
lucrărilor practice DAR cerinţele au rămas aceleaşi.
STUDENŢII VOR REALIZA CAIETUL DE DESENE cu LUCRARI PRACTICE
conform cerinţelor deja stabilite. Realizarea acestuia ATESTĂ faptul ca aţi
parcurs/realizat aceste lucrări practice.
Realizarea, prezentarea şi ulterior notarea acestui caiet sunt etape necesare ȋn vederea
prezentării la Colocviul de Lucrări Practice, respectiv la Examenul final.
Vă dorim sănătate şi mult spor la ceea ce aveţi de ȋnvăţat,

Conf. Dr. Daniela Smarandache,

Asist. Dr. Alina Georgiana Cȋşlariu

PS
Pentru comentarii, cerinţe, ȋntrebări referitoare la materialele prezentate precum şi la
efectuarea desenelor contactaţi şi Conf. Dr. Daniela Smarandache la adresa de e-mail
d.smarandache@yahoo.com.