MINISTERUL AFACERILOR INTERNE AL REPUBLICII MOLDOVA

ACADEMIA „ŞTEFAN CEL MARE”

FACULTATEA DREPT, ORDINE PUBLICĂ ȘI SECURITATE CIVILĂ

CATEDRA „Drept public şi securitate a frontierei”

Disciplina: Drept Constituțional

REFERAT

Tema: Dreptul la un mediu înconjurător sănătos.

A îndeplinit: A verificat:
student an.I asistent universitar
al DFT 201 al catedrei Drept public și securitate
Brusalinschi Ion a frontierei
Cerguța Elena

Chişinău – 2020

`
 CUPRINS:
Tema: Dreptul la un mediu înconjurător sănătos.
Inroducerea..………………………………………………………………. 3
Noţiuni introductive………………………………………………………...4
Natura juridică a dreptului fundamental la un mediu sănătos …………..…5
Precizări prealabile la un mediu …………………………………………...6
Cadru unic penru protecția mediului înconjurător……………………......7-8

Dreptul la ocrotirea sănătății:……………………………………………..8-9

Măsuri de protecţie…………………………………………………………9

Concluzii………………….................……………………………….….…10

Bibliografie ................................................................................................. 10

2
Introducerea:

Atât Carta ONU sau Declarația Universală a Drepturilor Omului, cât și alte documente
comunitare și internaționale proclamă drepturile omului și libertățile fundamentale
pentru toți oamenii în mod egal, fără nicio discriminare. La Conferința ONU privind
mediul de la Stockholm din 1972, s-a vorbit despre un drept fundamental la libertate,
egalitate și condiții de viață satisfăcătoare într-un mediu a cărui calitate îi permite să
trăiască în mod demn și în prosperitate. Aceasta însă nu este nici definirea și nici
consacrarea internațională propriu-zisă a dreptului la un mediu sănătos. Ideea este
formulată cu mai multă precizie în Carta Africană asupra drepturilor omului și ale
popoarelor unde în art. 24 se prevede: „toate popoarele au dreptul la un mediu
general satisfăcător, favorabil dezvoltării lor”. Conceptul de mediu sănătos, nepoluat,
echilibrat are semnificații fundamentale, referindu-se la un mediu propice dezvoltării
fizice și intelectuale a omului. Termenul are însă și o dimensiune umană, urmărind
apărarea integrității fizice și morale a acestuia. Cuvântul „echilibrat” indică
dimensiunea naturală, ce se referă la un mediu ecologic global.În mod tradițional, când
ne referim la drepturile fundamentale ale omului (cu luarea în considerare și a
obligațiilor corelative), avem în vedere conținutul raporturilor juridice dintre persoane
și stat. Aceeași situație o putem întâlni, în principiu, și în cazul dreptului persoanei la
un mediu sănătos și echilibrat ecologic, cu precizarea că acest drept subiectiv prezintă
numeroase trăsături specifice, care fac ca acesta să aibă o poziție aparte în sistemul
drepturilor omului.
Dreptul la un mediu sănătos este un drept fundamental, un drept al fiecărei persoane
dintr-un stat, care-l consacră legislativ, în condițiile actuale, este firesc ca orice
persoană să poată pretinde să trăiască într-un mediu sănătos, nepoluat. Lupta pentru
prevenirea poluării și înlăturarea consecințelor acesteia trebuie să fie o îndatorire a
tuturor locuitorilor unei țări, cum este și dreptul la un mediu sănătos, exprimat în
caracterul său universal.

3
  Noțiuni introductive:
La prima conferință mondiala a O.N.U. pentru protecția mediului s-au făcut unele
referiri cu privire la drepturile fundamentale ale omului, menționându-se că omul are
dreptul fundamental la libertate, egalitate și condiții de viață satisfăcătoare într-un
mediu a cărui calitate îi permite să trăiască în mod demn și în prosperitate.
Documentul nu ne dă o definiție a dreptului la un mediu sănătos, totuși acest
principiu leagă dreptul la un mediu sănătos cu alte drepturi fundamentale ale omului.
Într-o concepție doctrinară se spune că drepturile omului, spre deosebire de
drepturile cetățeanului, apar ca o instituție a dreptului internațional. În literatura de
specialitate nu există un consens cu privire la denumirea acestui drept, fiind utilizate
frecvent denumiri cum ar fi: drept la un mediu înconjurător sănătos. Motivarea
acestei denumiri are la bază: argumentul după care, dreptul fundamental la un mediu
sănătos reprezintă premisa realizării altor drepturi fundamentale (cum ar fi: dreptul
la viaţă, la sănătate, la integritate fizică şi morală, la muncă, la proprietate, etc.);
existenţa dispoziţiilor constituţionale privind drepturile omului stipulate în tratatele
internaţionale; existenţa obligaţiilor fundamentale ale statului la refacerea, protejarea
şi menţinerea echilibrului ecologic. La fel este vorba și despre dreptul la un mediu
sănătos şi echilibrat ecologic. Pentru motivarea acestei opinii se pleacă de la ideea,
că mediul trebuie protejat atât pentru protejarea vieţii cât şi pentru asigurarea calităţii
ei, un astfel de drept ducând la o protecţie mult mai largă decât cea care ar putea
rezulta doar din dreptul protecţiei sănătăţii.
Înțelegem totuși că dreptul omului la un mediu sănătos este un drept universal și, în
același timp, și un drept al fiecărui cetățean al unui stat, deoarece poluarea este atât
un fenomen național, cât și internațional.
 Natura juridică a dreptului la un mediu sănătos:
Dreptul omului la un mediu sănătos şi protejat este un drept subiectiv atât
universal (global, colectiv) cât şi individual. El este considerat ca fiind un drept
nou în categoria drepturilor fundamentale ale omului, conturat mai ales şi în
primul rând la nivel internaţional.
4
Natura juridică a dreptului fundamental la un mediu sănătos:

Dat fiind caracterul special al acestui

drept, în privinţa naturii sale juridice,
în doctrină s-au formulat o serie de
opinii specifice, alături de cele
existente în legătură cu natura juridică
a drepturilor fundamentale care sunt
relevante pentru toate aceste drepturi,
deci şi pentru cel în discuţie.

Opiniile specifice şi diferite referitoare

la natura juridică a dreptului
fundamental la un mediu sănătos sunt determinate de noutatea acestui drept în categoria
drepturilor fundamentale, fapt pentru care, natura sa juridică n-a putut fi încă analizată
de către autorii care au avut-o în vedere pe cea a drepturilor fundamentale deja
consacrate.O primă opinie în acest sens este cea după care, dreptul fundamental la un
mediu protejat este un drept de creanţă.

În motivarea acestei opinii se invocă faptul că textele constituţionale nu fac numai

referiri la necesitatea protecţiei mediului ci, stabilesc îndatoririle statului în acest
domeniu, ceea ce face ca dreptul la un mediu înconjurător protejat să reprezinte creanţa
cetăţenilor faţă de stat, a cărui respectare presupune intervenţia pozitivă a puterii
publice. Această opinie este contestată, deoarece se consideră că, obligaţiei statului de a
proteja mediul îi corespunde un drept ce nu poate fi de creanţă, iar raportul juridic ce se
naşte este un raport de drept constituţional (de drept public) ce nu poate crea obligaţii
(civile de drept privat) între un creditor şi un debitor ci numai îndatoriri pentru protecţia
mediului atât pentru stat cât şi pentru cetăţeni, îndatoriri a căror neîndeplinire atrage
acţionarea în justiţie având temei legal şi nu un contract civil.

Într-o altă opinie, se consideră că dreptul la un mediu protejat este un drept pozitiv şi nu
natural pentru că el creează în sarcina statului şi a cetăţenilor, în mod egal, obligaţia de

5
a-l conserva.Conform altor puncte de vedere, acest drept este un drept procedural,
confundându-se astfel natura sa juridică cu conţinutul.

S-a conturat şi opinia după care dreptul la un mediu protejat este un drept moral şi nu
legal; ori se ştie că un drept subiectiv dacă este un drept moral nu mai este drept.

Ne raliem opiniei după care, dreptul la un mediu sănătos şi protejat, ca orice drept
fundamental este un drept subiectiv ce alcătuieşte împreună cu celelalte drepturi
subiective şi obligaţii corelative, statutul juridic al cetăţeanului.

Precizări prealabile la un mediu sanatos:

Mediul sănătos este un mediu nepoluat, curat şi echilibrat, corespunzător dezvoltării
fizice şi intelectuale a omului, absolut necesar existenţei vieţii pe Planetă.Considerat ca
un ecosistem complex aflat în strânsă interacţiune cu natura, omul este valoarea
supremă ce trebuie ocrotită prin toate mijloacele, inclusiv cele juridice, fapt ce
presupune recunoaşterea unanimă şi garantarea acestui drept fundamental.Atât la nivel
mondial cât şi la nivel regional şi naţional se prefigurează recunoaşterea unui drept
uman nou şi fundamental, dreptul la un mediu sănătos şi protejat.În literatura de
specialitate, recunoaşterea unui asemenea drept este aproape unanimă, deoarece, chiar
realităţile economico-sociale şi juridice actuale evidenţiază importanţa majoră a unui
astfel de drept.   Considerându-se că protecţia mediului are ca obiectiv principal
ocrotirea vieţii, a integrităţii psihice şi morale a elementului fundamental al
ecosistemelor naturale, orice fiinţă umană este îndreptăţită la asigurarea unui mediu
echilibrat şi sănătos, tocmai în virtutea dreptului său primordial la viaţă, la sănătate şi
demnitate. În sprijinul unor astfel de orientări se invocă şi faptul că, dacă dreptul omului
la un mediu înconjurător corespunzător decurge din interesul comun al umanităţii,
atunci, acest interes se reflectă direct în drepturile recunoscute individului.În plus,
recunoaşterea constituţională a unui astfel de drept este importantă pentru economie,
pentru legislaţia mediului şi în general pentru politica de protecţie a mediului. Cu toate
acestea, în doctrină există şi opinii contrare care consideră că recunoaşterea acestui
drept ca atare, este prematură, inoportună şi chiar riscantă în contextul dezvoltării
actuale a societăţii, deoarece obligativitatea juridică a acestui concept va rămâne
6
limitată datorită dificultăţilor pe care le impune aplicarea sa, dar şi a consecinţelor
reduse ale utilităţii sale.S-a afirmat chiar că, recunoaşterea unui drept fundamental al
omului la un mediu de calitate ar duce la creşterea numărului drepturilor fundamentale
ceea ce poate avea drept consecinţă limitarea şi chiar devalorizarea drepturilor
fundamentale „veritabile”.S-a mai obiectat că, prin recunoaşterea unui astfel de drept
fundamental, s-ar crea incidente negative asupra „libertăţii de mişcare”, de circulaţie în
zonele protejate prin restrângerea sau chiar interzicerea accesului în acele spaţii; de
asemenea, s-ar putea împiedica „libera dezvoltare a localităţilor”, ar putea fi afectat
„dreptul la muncă” prin reducerea sau încetarea activităţilor poluante.

În literatura de specialitate străină s-au invocat şi alte consecinţe sau implicaţii ale
consacrării ca drept fundamental, dreptul la un mediu sănătos şi protejat, cum ar fi:
„atingerea dreptului de proprietate prin instituirea de zone de protecţie şi prin limitarea
folosirii unor bunuri; existenţa pericolului acordării priorităţii acestui drept în raport cu
celelalte drepturi fundamentale ale omului, ajungându-se chiar la dictatură ecologică”.

Există însă şi concepţii realiste după care, recunoaşterea unui astfel de drept ar duce la
îmbogăţirea drepturilor fundamentale umane, ca o consecinţă firească a dezvoltării
economico – sociale, naţionale şi mondiale, realitatea acestui drept reprezentând de fapt
o condiţie esenţială a existenţei şi înfăptuirii celorlalte drepturi fundamentale precum şi
a apariţiei altor drepturi noi.

Cadru unic penru protecția mediului înconjurător

În prezent, crearea unui cadru unic și omogen de norme juridice ce ar asigura o protecție
sporită și nu în ultimul rând eficientă a factorilor de mediu pe fondul tendințelor de
industrializare tot mai accentuate este destul de complicată, dar posibilă. În acest sens
putem menționa că Republica Moldova are o legislație relativ bună în acest domeniu,
fiind reglementată la nivel legislativ.Dreptul la un mediu sănătos și sigur este un drept
de ultimă generație care a avut o evoluție rapidă în ultimele decenii datorită unor
dezechilibre în cadrul relațiilor dintre om și natură, multe dintre aceste deteriorări fiind
cauze ale diferitor experimente ecologice puse în mișcare de către omenire pentru a

7
dezvolta treptat tehnologia și industria fără a se atrage atenția la multe daune și
schimbări asupra ecosistemului.O manieră destul de efectivă și originală în ceea ce
privește dreptul la un mediu sănătos se observă și în Jurisprudența CtEDO care a relevat
garanțiile procedurale ale acestui drept, îndeosebi dreptul cetățenilor la informare asupra
riscurilor de poluare și nu în ultimul rând dreptul la un mediu sănătos și echilibrat,
fiindcă calitatea unei vieți depinde de aportul fiecăruia dintre noi, dar și de cât de
raționali putem fi.

Dreptul la ocrotirea sănătății:

Dreptul se materializează în obligația

statului de a luat măsuri pentru
asigurarea igienei și a sănătății publice.
Acesta se va ocupa de organizarea
asistenței medicale și a sistemului de
asigurări sociale pentru boală,
accidente, maternitate și recuperare, de
controlul exercitării profesiilor
medicale, precum și de alte măsuri de
protecție a sănătății fizice și mentale a
persoanelor.Printre măsurile pentru asigurarea igienei şi sănătăţii publice este necesar a
fi cuprinse şi cele de protecţie a mediului natural, care contribuie la realizarea acestui
prim deziderat. Importanţa unei asemenea interpretări este dată de faptul că sănătatea
publică, asigurată şi prin măsuri de protecţie a mediului, constituie un motiv
constituţional serios pentru restrângerea exercitării unor drepturi şi libertăţi
fundamentale. Lipsa protecţiei mediului atrage un grad de scădere a sănătăţii publice şi
chiar a celei individuale; iar o limitare a dreptului la ocrotirea sănătăţii poate atrage
restrângerea exercitării altor drepturi sau libertăţi fundamentale.Ocrotirea efectivă a
sănătăţii într-un mediu poluat e de neconceput, de aceea necesită a fi depuse eforturi

8
majore pentru ca mediul de existenţă să fie pur. Doar de el depinde în exclusivitate
sănătatea fizică şi psihică a individului.

Măsuri de protecţie:
1.Reducerea consumului de energie. Specia
umană va ajunge, curând, la 7 miliarde de indivizi
şi consumul insaţiabil de energie joacă un rol
major în distrugerea mediului. Un pas important
pentru salvarea sa ar fi reducerea semnificativă a
consumului energetic.
2. Acest lucru ar însemna mai multe panouri
solare, centrale eoliene, evitarea combustibililor
fosili. Dacă nu se poate renunţa la un consum
energetic ridicat, atunci energia să fie „verde".
3. Regula „Cei trei R”, adică Reducere, Refolosire şi Reciclare -au devenit mantra
secolului XXI, fiind posibilă îmbunătăţirea calităţii vieţii la aplicarea celor trei R.
Milioane şi milioane de tone de gunoi produse în ţările industrializate sunt reciclate
anual, recuperându-se materii prime şi degajând oraşele de gunoaiele care ar deborda
altfel pe străzi (Neapole face excepţie). Deşeurile ajung sa fie refolosite după tratarea lor
şi repunerea în circuitul economic sub „altă formă".
4. Conduceţi mai puţin şi mai deştept. Automobilele sunt principali factori de emisie
pentru bioxidul de carbon din atmosferă şi a numeroşi agenţi poluanţi. Pentru reducerea
deplasărilor cu maşina personală, folosiţi transportul în comun ori de câte ori este
posibil şi dacă vă permiteţi, cumpăraţi-vă un automobilhidric.
5. Plantaţi copaci. Una dintre metodele cele mai bune pentru reducerea bioxidului de
carbon din atmosfera este plantarea de copaci. Ei contribuie la reciclarea aerului,
eliminând oxigen şi consumând bioxidul de carbon. Pierderea pădurilor şi în special a
celor tropicale, reduce dramatic şansele noastre de a respira un aer mai curat. `

9
Concluzie:
În concluzie mediul înconjurător este universal în care omul îşi satisface necesităţile
sale şi îşi crează condiţii normale pentru trai, astfel starea mediului depinde în mare
măsură de impactul fiecăruia dintre noi asupra elementelor constitutive de mediu.
Natura este o bogăţie oferită de Dumnezeu pentru a ne asigura nouă celor de pe pamînt
existenţa. Protecţia bunurilor oferite de mama natură este o obligaţie majoră şi
responsabilitatea fiecăruia dintre noi. Tot ce ne înconjoară este o frumuseţe, o armonie
a naturii astfel, starea mediului este starea noastră atît sufletească, spirituală cît şi fizică,
trupească. Mediul în care trăim este o parte din noi, Omul fără natură şi mediul
înconjurător nu poate exista.Mediul înconjurător ne asigură condiţiile necesare vieţii,
însă depinde de noi dacă dorim să folosim aceste elemente esenţiale cât mai util sau
dacă vrem să ocolim acest aspect al vieţii noastre. Poluarea planetei se agravează pe zi
ce trece şi se pare că populaţia nu acordă interes acestui proces nociv. Convingerea că
această problemă este doar a specialiştilor şi a forurilor internaţionale, este tot atât de
eronată, pe cât este şi de gravă. Ocrotirea planetei este o problemă mondială şi fiecare
om trebuie să-şi asume această responsabilitate.

Referinte bibliografice:
1. https://dreptmd.wordpress.com/
2. http://repository.utm.md/bitstream/handle/5014/2536/Conf_UTM_2014_II_pg19
6_197.pdf?sequence=1&isAllowed=y
3. https://biblioteca.regielive.ro/referate/drept/consacrarea-internationala-a-
dreptului-la-un-mediu-sanatos-374990.html
4. https://ecopresa.md/opinie-dreptul-la-un-mediu-sanatos-si-sigur-contextul-
dezvoltarii-durabile/
5. https://legalup.ro/dreptul-la-un-mediu-sanatos/

10
11