1.

DATE GENERALE
Definiții
Apatridia(din franceză apatride = lipsit de patrie) – reprezintă starea în care o persoană
nu este considerată cetățean al nici unui stat, conform legii naționale a acestuia. Lipsa oricărei
cetățenii generează starea de apatridie care se întâlnește în următoarele ipoteze:
- Nașterea din părinți apatrizi pe teritoriul unui stat care aplică lex sanguinis;
- Pierderea cetățeniei inițiale, fără dobândirea uneia noi.
Pierderea cetățeniei este un aspect cheie pentru starea apatriei, luând considerație puținele
fapte care pot duce la pierderea cetățeniei. O mare pare din acestea sunt prevăzute de legea
21/1991.

Bipatridia este un statut prin care o persoană este văzută ca un cetățean sub legile mai
multor state. Dubla cetățenie este cea mai cunoscută formă de cetățenie multiplă, deoarece
nimic din legea internațională nu împiedică pe cineva să posede cetățenie în două state.
Cetățenia multiplă a luat naștere doar datorită faptului că diferite țări au mai multe criterii, care
nu sunt neapărat exclusive, de acordare a cetățeniei. Prin urmare, o persoană poate deveni
cetățean al mai multor țări deoarece statele, și nu persoanele decid cine e sau nu un cetățean.
Multitudinea posibilităților de dobândire a cetățeniei dar și accepțiunea statelor a acestui fapt
fac bipatridia un fenomen răspândit. Bipatria poate apărea în următoarele situații:
- În ipoteza în care cetățenia se dobândește prin naștere pe teritoriul unui stat unde
se aplică ius soli;
- În ipoteza naturalizării, atunci când persoana păstrează și vechea cetățenie.

“În cazul bipatriei pot apărea o serie de complicații ce rezultă fie din executarea de către
cetățean a obligațiilor fundamentale față de statele al căror cetățean este , fie în privința
exercițiului protecției diplomatice, de către unul din cele două state împotriva celuilalt stat (caz
în care practica internațională a încercat identificarea așa-numitei cetățenii dominante) ” a se
vedea A. Năstase, B. Aurescu, C. Jura, op. cit., p.145.

2. APATRIDIA
Trebuie precizat faptul ca statutul de apatrid nu oferă drepturi suplimentare și nu eliberează de
la respectarea și asumarea obligațiilor. Mai mult de atât, Constituția României vine cu o
precizare în ceea de privește apatrizii. ART. 57 ”Cetățenii romani, cetățenii străini si apatrizii
trebuie să-si exercite drepturile si libertățile constituționale cu bună-credință, fără să încalce
drepturile si libertățile celorlalți [1].” În baza acestor prevederi putem afirma cu certitudine că
apatrizii reprezintă subiecți purtători de răspundere. Conform Convenției privind statutul
apatrizilor adoptate de ONU la New York la 28 septembrie 1954 și intrate în vigoare la 6 iunie
1960, orice apatrid are obligații față de țara unde se află, ceea ce presupune, în special, ca acesta
să se conformeze legilor și regulilor sale, precum și măsurilor luate pentru menținerea ordinii
publice. Statutul personal al unui apatrid este guvernat de legea țării de domiciliu sau, dacă nu
are domiciliu, de legea țării de reședință. [2]

Aspecte care vizează direct apatrizii din Convenție:

Articolul 23: Ajutorul public

Statele contractante vor acorda apatrizilor care stau legal pe teritoriul lor același tratament în
ceea ce privește ajutorul și asistența publică ca și cel acordat propriilor cetățeni.

Articolul 27: Actele de identitate

Statele contractante vor elibera acte de identitate oricărui apatrid de pe teritoriul lor, care nu
deține acte de călătorie valabile.

Articolul 31: Expulzarea

1. Statele contractante nu vor expulza un apatrid aflat legal pe teritoriul lor, cu excepția
cazului când există motive de securitate națională sau ordine publică.
2. Expulzarea unui astfel de apatrid se va face pe baza unei hotărâri luate în instanță. Cu
excepția cazului când motive acute de securitate națională reclamă altfel, apatridul va
avea posibilitatea de a prezenta dovezi în apărarea sa, de a face apel și de a fi reprezentat
în acest scop în fața autorităților competente sau a persoanei ori persoanelor special
desemnate de autoritatea competentă.
3. Statele contractante vor permite unui astfel de apatrid să beneficieze de o perioadă de
timp rezonabilă în care să solicite admiterea legală într-o altă țară. Statele contractante
își rezervă dreptul de a aplica în această perioadă măsurile interne pe care le consideră
necesare.

BIPATRIDIA
Unele din cele mai răspândite modalități prin care un cetățean dobândește statutul de bipatrid
sunt:

1. Dreptul strămoșesc sau jus sanguinis atunci când unul din părinții copilului are
cetățenia tării respective(care adoptă respectiva modalitate)
2. Dreptul pământean sau jus soli, atunci când copilul este născut pe teritoriul tării
respective
3. Dreptul matrimonial sau jus matrimonii, prin căsătorie când unul din soți este cetățean
al țării respective
4. Acordarea cetățeniei prin naturalizare care reprezintă acordarea cetățeniei ca efect a
diferitor circumstanțe precum contribuția subiectului, prezența pe teritoriu statului
respectiv pentru o perioada îndelungată, etc.
5. Cetățenie prin investiție, o posibilitate mai specială de dobândire a cetățenie oferite de
unele state în urma unei investiții făcute pe teritoriul statului și/sau contribuție de
valoare.

Unele state totuși consideră bipatridia indezirabilă și iau masuri să o prevină inclusiv
de natură penală. Formele de prevenție pornesc de la pierderea cetățeniei inițiale(Azerbaidjan)
odată cu obținerea unei alteia până la privare de libertate(Arabia Saudită). Totodată există și
foarte multe forme de cetățenie dublă sau multiplă. Unele state oferă dreptul la un număr
nelimitat de cetățenii, altele limitează numărul cetățeniilor(2,3 – Federația Rusă). Unele state
precum India, dezvoltat un întreg pachet legislativ pentru acordarea unei cetățenii străinilor dar
aceasta nu corespunde unei cetățenii complete. [3]

Totuși, deoarece fiecare țară decide singură cine îi sunt cetățenii, bazat doar pe propriile
legi și în general fără a lua în considerare legile altor țări, este posibil ca un individ să fie

1
considerat cetățean al două sau mai multe țări, chiar dacă unele din aceste țări interzic cetățenia
dublă sau multiplă.

Bibliografie
[1] C. României.
[2] https://ro.wikipedia.org/wiki/Apatrid, „Apatrid”.
[3] Bipatridia, „https://ro.wikipedia.org/wiki/Cet%C4%83%C8%9Benie_multipl%C4%83”.