OM2 - Indrumar de Proiectare Reductor PDF

Mihaela Turof
TRANSMISII MECANICE CU
REDUCTOR DE TURAȚIE CU O
TREAPTĂ
Îndrumar de proiectare
Mihaela Turof
TRANSMISII MECANICE CU
TREAPTĂ
Îndrumar de proiectare
Editura
NAUTICA
2020
Copyright © Editura NAUTICA, 2020

pentru prezenta ediție
Editura NAUTICA, 2020
Editură recunoscută de CNCSIS
Str. Mircea cel Bătrân nr.104
900663 Constanţa, România
tel.: +40-241-66.47.40
fax: +40-241-61.72.60
e-mail: info@cmu-edu.eu
www.edituranautica.org.ro
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României:
TUROF, MIHAELA
Transmisii mecanice cu reductor de turație cu o treaptă – Îndrumar de
proiectare / Mihaela Turof. - Constanţa : Nautica, 2020
Conţine bibliografie
ISBN 978-606-681-132-3
62
Prefață
Prezenta lucrare se adresează studenților din anul III ai facultății de Electromecanică

Navală din cadrul Universității Maritime din Constanța și reprezintă un ajutor pentru aceștia în
elaborarea proiectului de an de la disciplina Organe de mașini II.
În lucrarea de față sunt prezentate elementele necesare proiectării unei transmisii
mecanice de uz general compusă din reductor cu roți dințate cilindrice, transmisie prin curele
trapezoidale și cuplaj, iar indicațiile de calcul sunt în conformitate cu standardele în vigoare.
Criteriile de proiectare prezentate urmăresc o alegere corectă a materialelor, o stabilire
corespunzătoare a dimensiunilor şi a formei pentru reducerea consumurilor specifice şi pentru o
fiabilitate superioară.
Întregul material este prezentat într-o succesiune logică a elaborării proiectului,
prezentul îndrumar reprezintă doar o introducere în proiectarea transmisiilor mecanice.
Cosider că prin apariția acestui îndrumar se va ușura într-o foarte mare măsură
activitatea de proiectare a studenților și va duce la o mai bună înțelegere a cursului de „Organe
de mașini”. Îndrumarul se bazează pe metodologia de calcul explicată în cadrul cursului.
Aduc mulțumiri pe această cale d-lui Profesor Universitar Doctor Inginer REMUS
ZĂGAN pentru tot sprijinul acordat în eleborarea acestei lucrări și sunt receptivă la toate
observațiile și sugestiile cu privire la conținutul aceasteia.
Mihaela Turof
CUPRINS
ÎNDRUMAR DE PROIECTARE 7
TEMA DE PROIECTARE 7
Capitolul I – Calculul cinematic și energetic;

Alegerea motorului electric 11
1.1.Determinarea puterii motorului electric 11
1.2. Alegerea motorului electric 11
1.3. Calculul cinematic al transmisiei 13
1.3.1. Stabilirea turațiilor la arbori 13
1.3.2. Stabilirea puterilor debitate pe arbori 13
1.3.3. Determinarea momentelor de torsiune ale arborilor 13
Capitolul II – Proiectarea transmisiei prin curele

trapezoidale 14
Capitolul III – Dimensionarea angrenajului 23

3.1. Alegerea materialelor pentru roțile dințate 23
3.2. Proiectarea angrenajelor cu dinți drepți 26
3.2.1. Calculul de predimensionare 28
3.2.2. Determinarea distanței minime între axe 27
3.2.3. Determinarea modulului necesar şi a modulului
standardizat 33
3.2.4. Diametrele de divizare preliminare 36
3.2.5. Viteza tangenţială preliminară 36
3.2.6. Determinarea deplasării de profil.
Repartizarea deplasărilor de profil pe cele două roți 37
3.3. Calculul elementelor caracteristice angrenajelor cilindrice 38
3.3.1. Elementele geometrice ale danturii 38
3.3.2. Gradul de acoperire 39
3.3.3. Randamentul angrenării 39
3.4. Forțe în angrenare 39
Capitolul IV – Verificarea la încălzirea la încălzire
a reductorului 41
4.1. Sistemul de ungere pentru reductoare cu roți dințate 41
4.2. Determinarea randamentului total al reductorului 42
4.3. Dimensionarea carcasei reductorului 42
4.3.1. Determinarea elementelor constructive 42
4.3.2. Calculul suprafeței reductorului 44
4.4. Verificarea reductorului la încălzire 45
4.5. Construcția carcasei reductorului 47
Capitolul V – Calculul arborilor 50

5.1. Noţiuni preliminare. Alegerea materialului pentru arbori 50
5.2. Predimensionarea arborilor 51
5.3. Dimensionarea arborilor 53
5.3.1. Determinarea lungimii tronsoanelor 53
5.3.2. Stabilirea încărcării pe fiecare arbore 54
5.3.3. Trasarea diagramelor de momente echivalente 56
5.4. Determinarea reacțiunilor în cele două plane 58
5.5. Determinarea analitică şi grafică a momentelor încovoietoare 59
5.6. Calculul momentelor 60
5.7. Calculul diametrelor în punctele importante 61
5.7.1. Calculul diametrului minim 61
5.7.2. Forma constructivă a arborilor 61
5.8. Alegerea penelor 64
5.9. Verificarea la oboseală a arborilor 66
5.9.1. Calculul coeficientului de siguranță 67
5.9.2. Calculul coeficientului de siguranță 68
5.9.3. Calculul coeficientului de siguranță global 69
Capitolul VI – Alegerea și verificarea rulmenților 70
6.1. Noțiuni generale 70
6.2. Stabilirea încărcării rulmenților 71
6.3. Alegerea tipului de rulment 72
6.3.1. Rulmenții radiali cu bile 72
6.3.2. Rulmenții radiali-axiali cu bile 77
6.4. Calculul sarcinii dinamice echivalente 80
6.5. Capacitatea dinamică necesară 81
Capitolul VII – Alegerea și verificarea cuplajului 82

7.1. Alegerea cuplajului 82
7.2. Verificare cuplajului 84
EXEMPLU DE CALCUL 85
ANEXE 123
BIBLIOGRAFIE 163
TREAPTĂ
ÎNDRUMAR DE PROIECTARE
TEMA DE PROIECTARE
Să se proiecteze o transmisie mecanică compusă din :

1. motor electric trifazat cu rotorul în scurtcircuit;
2. transmisia cu curele trapezoidale
3. reductor de turaţie cu o treaptă cu roţi dinţate cilindrice cu dinţi drepți;
3. cuplaj elastic cu bolţuri
4. rulmenți
Schema de principiu a unei transmisii mecanice
ME - motor electric;
TCT - transmisie prin curele trapezoidale;
RT - reductor de turaţie cu roţi dintate;
C – cuplaj
13
Schema cinematică a mecanismului de acționare
1 – Motorul electric de acționare (motor electric trifazat cu rotorul în scurtcircuit)

2 – Glisiere
3 – Transmisie prin curele
4 – reductor de turație
5 – Cuplaj de legătură cu mașina de lucru
14
Schema cinematică a unui reductor de turație cu o treaptă
ME – Motorul electric I; II – arborii reductorului de turație

𝑃1 − puterea transmisă de ME (kW) 1; 2 – roțile dințate
𝑛1 − turația ME (rot/min) 𝑧1 ; 𝑧2 − numărul de dinți ai roților 1 și 2
ML – Mașina de lucru A; B – lagărele pentru arborele I
𝑃2 − puterea la ML (kW) C; D – lagărele pentru arborele II
𝑛2 − turația ML (rot/min)
15
Date de proiectare:
 𝑷𝟐 =. . . . [𝑲𝑾] – puterea la mașina de lucru
 𝒏𝟏 =. . . . [𝒓𝒐𝒕/𝒎𝒊𝒏] – turația motorului electric
 𝒊𝒂 =. . .. – raportul de transmitere al reductorului
 𝑳𝒉 =. . . . [𝒐𝒓𝒆] − durata de funcționare între două reparații capitale
 Tipul angrenajului – cu roți dințate cilindrice cu dinți drepți
 Tipul sarcinii mașinii de lucru – cu turație constantă cu șocuri mici sau
moderate fără suprasarcini exterioare
 Transmisia funcționează în 2 schimburi
16
Îndrumar de proiectare Capitolul II
CAPITOLUL I
CALCULUL CINEMATIC ȘI ENERGETIC;
ALEGEREA MOTORULUI ELECTRIC
1.1. Determinarea puterii motorului electric

Puterea necesară motorului electric 𝑃𝑒 se obține ținând cont de puterea la ieșirea din
reductor și de pierderile energetice ale elementelor componente ale transmisiei exprimate prin
randamentul acestora:
𝜂𝑡𝑜𝑡 = 𝜂𝑎 ∙ 𝜂𝑙2 ∙ 𝜂 𝑇𝐶𝑇 (1)
Unde:
𝜂𝑡𝑜𝑡 – randamentul total al mecanismului de acționare
𝜂𝑎 – randamentul angrenajului;
𝜂𝑙 – randamentul unei perechi de lagăre cu rulmenți
𝜂𝑇𝐶𝑇 – randamentul transmisiei prin curele
În tabelul 1.1. sunt indicate valori orientative ale randamentelor cuplelor de

frecare dintr-o transmisie mecanică
Tabelul 1.1. – Randamentul unor cuple de frecare
Cuple de frecare Randamentul
Angrenaj cilindric 0,97…0,99
Angrenaj conic 0,96...0,98
Transmisie prin curele trapezoidale 0,94…0,97
Pereche de rulmenți 0,99…0,995
Pereche de lagăre cu alunecare 0,98...0,99
𝜂𝑎 ; 𝜂𝑙 ; 𝜂 𝑇𝐶𝑇 – se aleg din Tabelul 1.1.
𝑃2
𝑃𝑒 = (2)
𝜂𝑡𝑜𝑡
17
1.2. Alegerea motorului electric
Principalele caracteristici funcționale și dimensionale ale unor motoare electrice

asincrone sunt prezentate în tabelele din Anexele 1 și 2.
Se alege motorul electric din Anexa 1 din tabelul aferent turației date în tema de
proiectare astfel:
 se parcurge coloana a doua din tabelul respectiv și se alege o putere nominală P
astfel încât să fie satisfăcută condiția 𝑃 ≥ 𝑃𝑒
 se alege tipul motorului, caracterizat prin seria sa, care are puterea nominală P
(kW) și turația n (rot/min)
Observaţii:
 Puterea motorului electric 𝑃𝑀𝐸 din tabel rămâne ca o dată specifică a motorului electric şi
nu intervine în calculele ulterioare.
 Puterea necesară la arborele motorului electric 𝑃𝑒 reprezintă puterea de calcul la
dimensionarea transmisiei.
 Turaţia ce intervine în calculele ulterioare este turaţia nominală a motorului electric
𝑛1 .
Figura 1.1. – Schița motorului electric asincron trifazat cu rotorul în scurtcircuit
Se alege motorul de tip ..................:

A – motor asincron trifazat
S – rotorul în scurtcircuit
I – construcție închisă (capsulată)
18
Din tabelul din Anexa 2 se scriu principalele dimensiuni de gabarit pentru motoarele
asincrone.
1.3. Calculul cinematic al transmisiei
1.3.1. Stabilirea turațiilor la arbori

După alegerea motorului electric se determină turațiile celor doi arbori:
𝑛1 =. . . [𝑟𝑜𝑡/𝑚𝑖𝑛]
𝑛1
𝑛2 = (3)
𝑖𝑎
1.3.2. Stabilirea puterilor debitate pe arbori

Pornind de la puterea de ieșire din reductor 𝑃2 (dată prin tema de
proiectare) calculăm puterile primite de fiecare din arborii transmisiei:
𝑃1 = 𝑃𝑒 =. . . [𝑘𝑊]
𝑃2 =. . . [𝑘𝑊]
1.3.3. Determinarea momentelor de torsiune ale arborilor

După determinarea turațiilor și puterilor la cei doi arbori, se utilizează relația în care
puterea este în Kw și turația în rot/min
𝑃1
𝑀𝑡1 = 955 ∙ 104 ∙ =. . . [𝑁 ∙ 𝑚𝑚] (4)
𝑛1
𝑃2
𝑀𝑡2 = 955 ∙ 104 ∙ =. . . [𝑁 ∙ 𝑚𝑚] (5)
𝑛2
19
CAPITOLUL II
PROIECTAREA TRANSMISIEI PRIN CURELE TRAPEZOIDALE
Elementul intermediar elastic, cureaua, este solicitat la tracțiune datorită forţelor din
ramura activă şi cea pasivă şi la încovoiere datorită înfăşurării curelei pe roţile de curea.
Figura 2.1. – Transmisia prin curele trapezoidale
1. Puterea de calcul (𝑷𝒄 )

𝑃𝑐 = 𝑃 =. . . [𝐾𝑤]
2. Turația roții conducătoare (𝒏𝟏 )

𝑛1 = 𝑛 =. . . [𝑟𝑜𝑡/𝑚𝑖𝑛]
3. Raportul de transmisie (𝒊𝑻𝑪 )

𝑖 𝑇𝐶 = 𝑖𝑎
4. Turația roții conduse (𝒏𝟐 )

𝑛1
𝑛2 = =. . . [𝑟𝑜𝑡/𝑚𝑖𝑛] (6)
𝑖 𝑇𝐶
20
5. Tipul curelei
Tipul curelei, pentru curele trapezoidale înguste, se alege pe baza diagramelor din
Anexa 3, în funcţie de puterea la arborele conducător şi de turaţia roţii conducătoare.
Se preferă utilizarea curelelor trapezoidale înguste care conduc la un gabarit mai mic al
transmisiei decât curele clasice. Pentru profilele de curele situate pe nomograme în apropierea
frontierelor dintre domenii se recomandă alegerea tipului de curea de sub linia oblică.
Figura 2.2. – Curea trapezoidală îngustă
𝑃𝑐 =. . . [𝐾𝑤]; 𝑛1 =. . . [𝑟𝑜𝑡/ min] => 𝒔𝒆 𝒂𝒍𝒆𝒈𝒆 𝒄𝒖𝒓𝒆𝒂 𝒕𝒊𝒑 …
6. Diametrul primitiv al roții conducătoare (𝑫𝒑𝟏 )
Valoarea acestui diametru se alege constructiv, în funcție de tipul curelei, conform

recomandărilor din tabelele 2.1. și 2.2. respectând limitele date în nomograma din Anexa 3.
Dacă nu există restricții constructive 𝐷𝑝1 se alege cât mai mic
𝐷𝑝1 =. . . [𝑚𝑚]
21
Tabelul 2.1. – Dimensiunile curelelor trapezoidale
Tabelul 2.2. – Seria diametrelor primitive ale roților de curea 𝑫𝒑
Observaţie: Valorile înscrise cu ++ sunt de preferat
22
7. Diametrul primitiv al roții conduse (𝑫𝒑𝟐 )
𝐷𝑝2 = 𝐷𝑝1 ∙ 𝑖 𝑇𝐶 =. . . [𝑚𝑚] (7)
8. Media diametrelor primitive ( 𝑫𝒑𝒎 )

𝐷𝑝1 + 𝐷𝑝2
𝐷𝑝𝑚 = =. . . [𝑚𝑚] (8)
2
9. Diametrul primitiv al rolei de întindere (𝑫𝒑𝟎 ) (dacă se folosește)
𝐷𝑝0 = (1 … 1,5) ∙ 𝐷𝑝1 =. . . [𝑚𝑚] (9)
10. Distanța dintre axe preliminară (A)
Se alege o valoare cuprinsă în intervalul:
0,7 ∙ (𝐷𝑝1 + 𝐷𝑝2 ) ≤ 𝐴 ≤ 2 ∙ (𝐷𝑝1 + 𝐷𝑝2 ) (10)

Se alege preliminar 𝐴 =. . . [𝑚𝑚]
11. Unghiul între ramurile curelei (𝜸)

𝐷𝑝2 − 𝐷𝑝1
𝛾 = 57 ∙ ( ) =. . . [°] (11)
𝐴
12. Unghiul de înfășurare pe roata mică (𝜷𝟏 )

𝛽1 = 180° − 𝛾 =. . . [°] (12)
13. Unghiul de înfășurare pe roata mare (𝜷𝟐 )

𝛽2 = 180° + 𝛾 =. . . [°] (13)
14. Lungimea primitivă a curelei (𝑳𝒑 )
𝛽1 𝛽1 ∙ 𝐷𝑝1 + 𝛽2 ∙ 𝐷𝑝2
𝐿𝑝 = 2 ∙ 𝐴 ∙ 𝑠𝑖𝑛 ( ) + 𝜋 ∙ ( ) =. . . [𝑚𝑚] (14)
2 360
23
Valoarea obţinută din calcul se rotunjeşte la cea mai apropiată valoare a lungimilor de
curele normalizate pentru tipul respectiv de curea.
După calculare, se standardizează conform tabelului 2.3.

=> 𝐿𝑝 =. . . [𝑚𝑚]
Tabelul 2.3. – Lungimi primitive ale curelelor trapezoidale
15. Distanţa dintre axe recalculată ( 𝑨𝒓𝒆𝒄 )

1 𝛽1 ∙ 𝐷𝑝1 + 𝛽2 ∙ 𝐷𝑝2
𝐴𝑟𝑒𝑐 = [𝐿𝑝 𝑆𝑇𝐴𝑆 − 𝜋 ( )] =. . . [𝑚𝑚] (15)
𝛽 360
2 ∙ 𝑠𝑖𝑛 ( 1 )
2
16. Viteza periferică a curelei (𝒗)

𝜋 ∙ 𝐷𝑝1 ∙ 𝑛1 𝑚
𝑣= =. . . [ ] (16)
60000 𝑠
Se recomandă ca viteza periferică a curelei să nu depăşească 30 m/s la curelele

trapezoidale clasice şi 40 m/s la curelele înguste.
Pentru curele înguste se impune condiţia:
𝑣 < 40 𝑚/𝑠
24
17. Coeficientul de funcționare (𝑪𝒇 )

Acest coeficient depinde de tipul maşinii de acţionare, felul încărcării și timpul de
funcționare (numărul de schimburi dat în tema de proiectarea) și se alege din Anexa 4.
La predimensionare se alege 𝑐𝑓 = 1.
18. Coeficientul de lungime al curelei (𝑪𝑳 )

Coeficientul depinde de lungimea curelei 𝐿𝑝 conform Anexei 5.
19. Coeficientul de înfășurare (𝑪𝜷 )
𝑐𝛽 = 1 − 0,003(180° − 𝛽1 ) (17)
20. Puterea nominală transmisă de curea (𝑷𝟎 )

Depinde de tipul curelei, raportul de transmitere şi turaţia de lucru, valori tabelate,
exemple în Anexa 6.
=> 𝑃0 =. . . [𝐾𝑤]
21. Numărul de curele preliminar (𝒛𝟎 )

𝐶𝑓 ∙ 𝑃𝑐
𝑧0 = (18)
𝑃0 ∙ 𝐶𝐿 ∙ 𝐶𝛽
22. Coeficientul numărului de curele (𝒄𝒛 )

Coeficientul numărului de curele depinde de numărul de curele preliminar calculat şi
consideră faptul că nu toate curelele preiau în mod uniform sarcina de transmis, tabelul 2.4.
Tabelul 2.4. – Coeficintul numărului de curele 𝒄𝒛
25
23. Numărul definitiv de curele (z)

𝑧0
𝑧= ≤ 8 𝑐𝑢𝑟𝑒𝑙𝑒 (19)
𝑐𝑧
Observaţie: „z” se va lua număr întreg
24. Numărul de roți (x)

Depinde de numărul de arbori antrenaţi în mişcarea de rotaţie.
25. Frecvența încovoierii curelei (f)

𝑥 ∙ 𝑣 ∙ 103
𝑓= =. . . [𝐻𝑧] (20)
𝐿𝑝
Se recomandă ca frecvenţa îndoirilor să nu depăşescă 40 Hz la curele cu inserţie reţea,

respectiv 80 Hz la curele cu inserţie şnur.
26. Forța periferică transmisă (F)

103 ∙ 𝑃𝑐
𝐹= =. . . [𝑁] (21)
𝑣
27. Forța de întindere a curelei (𝑭𝟎 )

𝐹0 = (1,5 … 2) ∙ 𝐹 =. . . [𝑁] (22)
28. Cotele de modificare a distanței între axe

𝑋 ≥ 0,03 ∙ 𝐿𝑝 (23)
𝑌 ≥ 0,15 ∙ 𝐿𝑝 (24)
26
Figura 2.3. – Dimensiunile canalelor roților de curea
Pornind de la tipul curelei, numărul definitiv de curele şi diametrele primitive ale celor
două roţi de curea se determină forma şi dimensiunile celor două roţi de curea.
În STAS 1162–84 sunt prevăzute forma, dimensiunile şi metodele de verificare
geometrică ale canalelor roţilor de curea pentru curele trapeziodale. Forma şi principalele
dimensiuni ale canalelor roţilor pentru curele trapezoidale sunt prezentate în figura 2.3 şi
Anexa 7.
Notaţiile dimensiunilor au următoarele semnificaţii:

 𝑙𝑝 − lăţimea primitivă a canalului – egală cu lăţimea primitivă a curelei
respective, este dimensiunea de bază a ansamblului roată-curea şi determină
caracteristicile geometrice funcţionale principale ale transmisiei;
 n – înălţimea canalului deasupra liniei primitive;
 m – adâncimea canalului sub linia primitivă;
 f – distanţa dintre axa secţiunii canalului extern şi marginea vecină a roţii;
 e – distanţa dintre axele secţiunilor la două canale vecine;
 𝛼 – unghiul canalului;
 r – raza de rotunjire a marginii canalului;
 𝐷𝑝 − - diametrul primitiv al roţii de curea reprezentând diametrul la care canalul
are lăţimea egală cu lăţimea primitivă 𝑙𝑝 ;
29. Diametrul exterior al roții (𝑫𝒆 )

𝐷𝑒 = 𝐷𝑝 + 2 ∙ 𝑛 =. . . [𝑚𝑚] (25)
27
30. Lățimea totală a roții (B)

𝐵 = (𝑧 − 1) ∙ 𝑒 + 2 ∙ 𝑓 =. . . [𝑚𝑚] (26)
Abaterile limită ale dimensiunii „e” sunt valabile pentru distanţa dintre
axele secţiunilor oricăror două canale ale roţii de curea (consecutive sau
neconsecutive).
Diferenţa dintre înălţimile efective „n”, măsurate în acelaşi plan axial al canalelor
succesive ale roţii de curea, nu trebuie să depăşească valorile indicate în următorul tabelul 2.5.
Tabelul 2.5. – Diferența între înălțimile efective „n”
28
Îndrumar de proiectare Capitolul III
CAPITOLUL III
DIMENSIONAREA ANGRENAJULUI
3.1. Alegerea materialelor pentru roțile dințate
Roţile dinţate cilindrice (cu dinţi drepţi sau înclinaţi) şi conice care intră în compunerea
reductoarelor de turaţie sunt organe de maşini puternic solicitate. Principalele solicitări (pentru
care de altfel se face şi calculul de rezistenţă) sunt:
 solicitarea de încovoiere la piciorul dintelui (efort unitar, 𝜎𝐹 )
 solicitarea hertziană la contactul flancurilor (efort unitar, 𝜎𝐻 ),
ambele solicitări fiind variabile în timp după cicluri de tip pulsator.
Ca urmare, pentru proiectarea angrenajelor trebuie cunoscute atât caracteristicile
mecanice de uz general ale materialelor utilizate (limita de rupere, limita de curgere, duritatea
etc. ), cât şi valorile rezistenţelor la oboseală pentru solicitările anterior menţionate (𝜎𝐹 𝑙𝑖𝑚 şi
𝜎𝐻 𝑙𝑖𝑚 ), rezistenţe determinate prin încercări efectuate pe epruvete roţi dinţate şi standuri de
încercare specializate.
Roţile dinţate utilizate în construcţia de maşini pot fi realizate din oţeluri laminate,
forjate sau turnate, din fonte, din aliaje neferoase (bronzuri, alame, aliaje de aluminiu etc.), iar
uneori chiar din mase plastice.
În construcţia reductoarelor de turaţie se folosesc uzual oţelurile laminate sau forjate
pentru construcţia roţilor dinţate cilindrice şi conice.
Oţelurile sunt utilizate, în general, pentru angrenajele de lucru, la care uzura trebuie să
fie cât mai mică. Din această grupă se folosesc oţelurile carbon de calitate şi oţelurile aliate.
Aceste materiale se supun tratamentelor termice în scopul ameliorării caracteristicilor de
rezistenţă şi a îmbunătăţirii comportării flancurilor dinţilor la diverse forme de uzură. In alegerea
oţelurilor se pot face următoarele recomandări:
 Roţile care angrenează să nu fie executate din acelaşi material (la materiale identice
tendinţa de gripare este maximă).
 Roata conducătoare funcţionează în condiţii mai grele decât roata condusă, deci trebuie
să fie executată dintr-un material cu caracteristici mecanice superioare.
29
Câteva combinaţii de materiale întâlnite la reductoare de uz general sunt: OLC45 /

OLC35; OLC60 / OLC45; OLC60 / OLC35; 40Cr10 / OLC45; OLC35 / OL70; OLC15 /
OLC10; 41MoCr11 / 40Cr10; 33MoCr11 / OLC45 etc.
 Pentru reductoarele obişnuite se recomandă utilizarea oţelurilor cu durităţi mici şi
mijlocii HB ≈ (2500...3500) MPa, astfel micşorându-se pericolul gripării, diferenţa între
roţi fiind de HB ≈(200...300)MPa.
Angrenajele realizate din oţeluri de îmbunătăţire au dimensiuni mai mari decât cele
confecţionate din oţeluri durificate care lucrează în condiţii similare de sarcină şi turaţie datorită
rezistenţei inferioare la pitting. Aceste angrenaje sunt însă mai ieftine datorită tehnologiei mai
simple. Ca urmare, se folosesc oţeluri pentru îmbunătăţire acolo unde gabaritul mai mare al
roţilor nu creează probleme. Roţilor mari a căror durificare şi rectificare este dificilă, li se aplică,
de asemenea, tratament termic de îmbunătăţire.
În cazul reductoarelor, dorinţa de obţinere a unor utilaje compacte a condus la tendinţa
actuală de utilizare a roţilor dinţate executate din oţeluri care se durifică prin tratamente termice
sau termochimice, reducerea gabaritului şi a consumului de material prevalând asupra creşterii
costului execuţiei tehnologice.
Soluţia modernă constă în utilizarea unor tratamente ce durifică doar stratul superficial,
miezul dintelui rămânând moale. Se îmbină astfel avantajele creşterii durităţii stratului
superficial legate de mărirea rezistenţei la uzare în general şi la pitting în special, cu cele
conferite de tenacitatea danturii ( ce conferă rezistenţă la şocuri şi conformabilitate în cazul unor
contacte defectuoase ale dinţilor) asigurată de menţinerea durităţii reduse a miezului dintelui.
Fontele se utilizează pentru angrenajele de dimensiuni mari care funcţionează cu viteze
periferice relativ scăzute. Roţile dinţate executate din fonte rezistă bine la uzură dar nu se
recomandă în cazul solicitărilor de încovoiere.
Pentru roţile dinţate puţin solicitate se utilizează materiale neferoase de tipul alamei şi
bronzului. Aceste materiale se prelucrează uşor, se comportă bine la uzură şi sunt antimagnetice.
Materialele plastice se utilizează acolo unde condiţiile de exploatare a roţilor dinţate
permit acest lucru. Ele prezintă avantajul reducerii zgomotului, dar nu pot fi folosite decât într-
un domeniu restrâns de temperatură şi umiditate.
30
În funcţie de modul de solicitare se recomandă următoarele:

 pentru angrenaje puternic solicitate şi viteze periferice v∈ (3...12) m/s: oţeluri aliate de
cementare (21MoMnCr12; 15MoMnCr12; 13Cr08; 21TiMnCr12; 18MoCr10), cementate
în adâncime min.1,5 mm şi călite la (58...62) HRC pe suprafaţă şi (30...40) HRC în miez;
 pentru angrenaje mediu solicitate şi viteze periferice v ∈ (4…..8) m/s: oţeluri carbon de
calitate (OLC 35; OLC 45; OLC 60) şi oţeluri aliate (35CrMnSi13; 40Cr10; 41MoCr11)
îmbunătăţite. Pentru viteze v∈ (8...12) m/s: oţeluri carbon de calitate şi aliate (OLC 35;
OLC 45; 40Cr10; 41MoCr11) îmbunătăţite la 30...35 HRC şi călite superficial la 50...55
HRC.
 pentru angrenaje slab solicitate şi viteze periferice v∈ (6...12) m/s: oţeluri carbon de
cementare (OLC 10; OLC 15) cementate pe o adâncime de (0,6...1) mm şi călite la
(50...60) HRC pe suprafaţă. Pentru v < 6 m/s: oţeluri carbon de calitate (OLC 35; OLC
45; OLC 60) şi oţeluri aliate (40Cr10; 35 Mn16; 27MnSi12; 31CrMnSi10; 35CrMnSi13)
îmbunătăţite la (20...25) HRC.
 pentru angrenaje foarte slab solicitate, indiferent de viteză: oţeluri carbon obişnuite
netratate (OL42; OL50; OL60; OL70), oţeluri turnate (OT45; OT50), fontă turnată
(Fgn600; Fgn700), textolit.
Materialele se aleg conform recomandărilor de mai sus din Anexa 8 în care sunt
prezentate principalele mărci de oțeluri și fonte utilizate pentru executarea roților dințate
cilindrice și conice ale reductoarelor precum și caracteristicile mecanice ale acestora care
intervin în calculul angrenajelor.
3.2. Proiectarea angrenajelor cu dinți drepți

3.2.1. Calculul de predimensionare
3.2.1.1. Determinarea numărului de dinți la pinion
2(𝑎𝑤 − 𝑚𝑚𝑖𝑛 )
𝑧1 ≤ (27)
𝑚𝑆𝑇𝐴𝑆 (𝑢 + 1)
𝑧2 = 𝑢 ∙ 𝑧1 = 𝑖𝑎 ∙ 𝑧1 (28)
31
Recomandări practice pentru alegerea numărului de dinți:

 𝑧1 ≥ 10 dinţi
 La angrenaje cu danturi cementate sau călite se recomandă
𝑧1 = 12 … 17 dinţi, (maxim 21)
 La danturi îmbunătăţite şi normalizate, având 𝐻𝐵 ≤ 3500,
𝑧1 = 25 … 35
 La danturi durificate cu curenţi de înaltă frecvenţă (CIF) sau nitrurate,
𝑧1 = 15 … 23 dinţi, (maxim 25) funcţie de duritate.
 În general numărul total de dinți pe o treaptă trebuie să fie mai mic de 120.
Observații:
 Pe cât posibil 𝑧2 şi 𝑧1 să nu aibă divizori comuni. Această cerinţă are în vedere faptul
că, un dinte de la roată, vine în contact pe rând, cu dinţii celeilalte roţi, ceea ce face ca
uzurile să fie uniforme. Dacă nu este respectată condiţia, periodic un dinte de la o roată
vine în contact cu acelaşi dinte de la roata cealaltă, producând uzuri neuniforme.

 𝑧1 ≥ 10 dinţi, cerinţa are în vedere că, la roţile cu dinţi drepţi, numărul minim de dinţi ce
se pot prelucra fără subtăiere este 𝑧1 ≈ 17 dinţi.
 În practică se admite o uşoară subtăiere şi se consideră 𝑧1 𝑚𝑖𝑛 ≈ 14 dinţi.
 Pentru a evita subtăierea, este necesară o deplasare pozitivă de profil, iar pentru a limita
această deplasare de profil se recomandă 𝑧1 ≥ 10 dinţi.
 Angrenajul realizat cu distanţa între axe 𝑎𝑤 determinată la Pct.3.2.2.3, cu modulul 𝑚𝑆𝑇𝐴𝑆
determinat la Pct.3.2.3.3. şi cu 𝑧1 determinat la Pct.3.2.1.1. asigură funcţionarea cu un
coeficient de siguranţă pentru solicitarea de contact 𝑆𝐻 = 1,15 iar pentru solicitarea de
încovoiere cu un coeficient de siguranţă 𝑆𝐹 = 1,25 .
 În calculele practice de proiectare rezultă, în general valori mari pentru 𝑧1 . Acest număr
mare de dinţi este o valoare maximă. De aceea, se recomandă să se micşoreze numărul de
dinţi, ceea ce face să crească modulul şi coeficientul de siguranţă la încovoiere 𝑆𝐹 .
Micşorarea numărului de dinţi 𝑧1 are şi dezavantaje: scade precizia, creşte pericolul de
gripaj, cantitate mai mare de material eliminată la prelucrare etc. Din acest motiv,
numărul de dinţi 𝑧1 calculat mai sus se poate micşora, dar nu mai mult de 14…17 dinţi.
32
 Recomandările de mai sus nu se aplică la angrenaje ce funcţionează în condiţii speciale

(reductoare fără carcasă, reductoare pentru turbine, reductoare cu zgomot redus,
reductoare navale etc.).
3.2.1.2. Alegerea coeficientului de lățime al danturii

Acest coeficient se calculează cu următoarea relație:
𝜓𝑑
𝜓𝑎 = (29)
(𝑢 + 1)
unde 𝑢 = 𝑖𝑎 și 𝜓𝑑 se alege din tabelul 3.1.
Tabelul 3.1. – Coeficientul de lățime al danturii
3.2.2. Determinarea distanței minime între axe

3.2.2.1 Calculul tensiunii admisibile la solicitarea de contact
𝜎𝐻 𝑙𝑖𝑚
𝜎𝐻𝑃 = ∙ 𝑍𝑁 ∙ 𝑍𝐿 ∙ 𝑍𝑅 ∙ 𝑍𝑉 ∙ 𝑍𝑊 ∙ 𝑍𝑋 =. . . [𝑀𝑃𝑎] (30)
𝑆𝐻𝑃
unde:
𝜎𝐻 𝑙𝑖𝑚 – tensiunea limită de bază la solicitarea de contact (se calculează în funcție de materialul
ales pentru roțile dințate din tabelul prezentat în Anexa 8)
𝑆𝐻𝑃 – coeficientul de siguranță minim admisibil pentru solicitarea de contact
𝑍𝑁 – factorul de durabilitate la solicitarea de contact (se calculează din Figura 3.1. în funcție de
material și numărul de cicli de funcționare N
𝑁 = 60 ∙ 𝐿ℎ ∙ 𝑛1 =. . . [𝑐𝑖𝑐𝑙𝑖] (31)
Pentru calcule preliminare 𝑍𝑁 = 1
33
𝐿ℎ – durata de funcționare, în ore (dată prin tema de proiectare)

𝑛1 – turația arborelui conducător, în rot/min (determinată la pct. 1.3.1.)
𝑍𝐿 – factorul de ungere
𝑍𝑅 – factorul de rugozitate
𝑍𝑉 – factorul de viteză
𝑍𝑊 – factorul de duritate al flancurilor
𝑍𝑋 – factorul de dimensiune
Figura 3.1. – Factorul de durabilitate la solicitarea de contact

1. Oțeluri de îmbunătățire; oțeluri nitrurate; fonte cenușii
2. Oțeluri de îmbunătățire; oțeluri călite superficial; fonte cu grafit nodular; fonte perlitice (se
admit ciupituri pe flancuri)
Pentru o funcționare normală se iau următoarele valori pentru calculele preliminare:

 𝑆𝐻𝑃 = 1,15
 𝑍𝐿 = 1
 𝑍𝑅 = 1 – pentru danturi rectificate; 𝑍𝑅 = 0,9 – pentru danturi frezate
 𝑍𝑉 = 1
 𝑍𝑊 = 1 – la angrenaje cu roți fără diferență mare de duritate
𝐻𝐵−1300
𝑍𝑊 = 17000
– la pinion durificat și roată îmbunătățită și frezată
 𝑍𝑋 = 1
34
3.2.2.2. Factorul de corecție al încărcării pentru solicitarea de contact

𝐾𝐻 = 𝐾𝐴 ∙ 𝐾𝑉 ∙ 𝐾𝐻𝛼 ∙ 𝐾𝐻𝛽 (32)
unde:
𝐾𝐴 – factorul de utilizare
𝐾𝑉 – factorul dinamic
𝐾𝐻𝛼 – factorul repartiției frontale a sarcinii la solicitarea de contact
𝐾𝐻𝛽 – factorul repartiției sarcinii pe lățimea danturii la solicitarea de contact
 𝐾𝐴 = 1 – atunci când caracteristica de funcționare a mașinii antrenate este uniformă
(generatoare, ventilatoare, transportoare, ascensoare uşoare, mecanisme de avans la
maşini-unelte, amestecătoare pentru materiale uniforme)
𝐾𝐴 = 1,25 – atunci când caracteristica de funcționare a mașinii antrenate este cu șocuri
medii (transmisia principală a maşinilor unelte, ascensoare grele, mecanismul de rotaţie a
macaralelor, agitatoare şi amestecătoare pentru materiale neuniforme)
𝐾𝐴 = 1,50 – atunci când caracteristica de funcționare a mașinii antrenate este cu șocuri
puternice (foarfeci, ştanţe, prese, laminoare, concasoare, maşini siderurgice, instalaţii de
foraj)
 𝐾𝑉 – factorul dinamic, depinde de treapta de precizie adoptată pentru prelucrarea roților.
Pentru reductoare de uz general treapta de precizie recomandată este 7 sau 8 și se alege
din Tabelul 3.2.
Tabelul 3.2. – Factorul dinamic
35
 𝐾𝐻𝛼 = 1 – la angrenajele precise, în clasele 1...7

 𝐾𝐻𝛽 ≈ 1,3 … 1,4 – la angrenaje rodate
𝐾𝐻𝛽 = 1,5 – la angrenaje nerodate (cilindrice sau conice)
3.2.2.3. Distanța minimă necesară între axe

Din condiția de limitare a presiunii de contact se determină distanța minimă între axe:
𝑀𝑡2 ∙ 𝐾𝐻 (𝑍𝐻 ∙ 𝑍𝑀 ∙ 𝑍𝜀 )2
3
𝑎𝑚𝑖𝑛 = (𝑢 + 1)√ 2 =. . . [𝑚𝑚] (33)
2𝑢2 ∙ 𝜓𝑎 ∙ 𝜎𝐻𝑃
unde:
 𝑀𝑡2 – momentul de torsiune la roata condusă (determinat la pct. 1.3.3.)
 𝐾𝐻 – factorul de corecție al încărcării la solicitarea de contact (calculat la pct. 3.2.2.2)
 𝑍𝐻 – factorul zonei de contact
 𝑍𝑀 – factorul de material
 𝑍𝜀 – factorul gradului de acoperire
 𝜓𝑎 – coeficientul de lățime al danturii (determinat la pct. 3.2.1.2.)
 𝜎𝐻𝑃 – tensiunea admisibilă la solicitarea de contact (calculat la pct. 3.2.2.1.)
Pentru calculele preliminare se iau următoarele valori:
 𝑍𝐻 = 1,77
1
 𝑍𝑀 = 189,8 (𝑀𝑃𝑎)2 – la roțile din oțel laminat
 𝑍𝜀 = 1
După calculare valoarea lui 𝑎𝑚𝑖𝑛 se standardizează.
Valorile standardizate pentru distanțele între axe atât pentru angrenajele cilindrice cât și
pentru cele melcate sunt prezentate în tabelul 3.3.
Tabelul 3.3. – Valorile standardizate pentru distanțele între axe
36
După calcularea lui 𝑎𝑚𝑖𝑛 cu relaţia de mai sus, se pot întâlni două cazuri:
 Se cere o distanţă între axe standardizată 𝒂𝑺𝑻𝑨𝑺 . Se utilizează STAS 6055-81
mărind 𝑎𝑚𝑖𝑛 la prima valoare din STAS. Se poate şi micşora la precedenta
valoare din STAS dacă
𝑎𝑆𝑇𝐴𝑆 − 𝑎𝑚𝑖𝑛
≤ ±0,05 (34)
𝑎𝑆𝑇𝐴𝑆
Rezultă 𝑎𝑆𝑇𝐴𝑆 = 𝑎𝑤 – distanţa efectivă între axe.
Observații:
 Valorile șirului I sunt preferențiale
 Se admite folosirea valorilor 320 mm, respectiv 360 mm, în locul valorilor 315 mm și
355 mm
 Valoarea 225 mm face excepție de la șirul II
 Nu se cere o valoare standardizată a distanţei între axe. În acest caz se
rotunjeşte 𝑎𝑚𝑖𝑛 la un număr întreg de milimetri şi se obţine 𝑎𝑤 .
3.2.3. Determinarea modulului necesar şi a modulului standardizat

3.2.3.1. Calculul tensiunii admisibile la solicitarea de încovoiere
𝜎0 𝑙𝑖𝑚
𝜎𝐹𝑃 = ∙ 𝑌𝑁 ∙ 𝑌𝛿 ∙ 𝑌𝑅 ∙ 𝑌𝑋 =. . . [𝑀𝑃𝑎] (35)
𝑆𝐹𝑃
unde:
𝜎0 𝑙𝑖𝑚 – tensiunea limită de bază la solicitarea de încovoiere (se calculează în funcție de
materialul ales pentru roțile dințate din tabelul prezentat în Anexa 8)
𝑆𝐹𝑃 – coeficientul de siguranță minim admisibil pentru solicitarea de încovoiere
𝑌𝑁 – factorul de durabilitate la solicitarea de încovoiere (se calculează din Figura 3.2. în funcție
de material și numărul de cicli de funcționare N
𝑁 = 60 ∙ 𝐿ℎ ∙ 𝑛1 =. . . [𝑐𝑖𝑐𝑙𝑖]
Pentru calcule preliminare 𝑌𝑁 = 1
𝐿ℎ – durata de funcționare, în ore (dată prin tema de proiectare)
𝑛1 – turația arborelui conducător, în rot/min (determinată la pct. 1.3.1.)
𝑌𝑅 – factorul rugozității racordării dintelui
𝑌𝛿 – factorul de sprijin
𝑌𝑋 – factorul de dimensiune, în funcție de modulul normal al roții
37
Figura 3.2. – Factorul de durabilitate la solicitarea de încovoiere

 𝑆𝐹𝑃 = 1,25
 𝑌𝑅 ≈ 1 – pentru danturi rectificate cu 𝑅𝑎 ≤ 0,16 𝑚𝑚;
𝑌𝑅 ≈ 0,95 – pentru danturi frezate
 𝑌𝛿 = 1,1
 𝑌𝑋 = 1
3.2.3.2. Factorul de corecție al încărcării pentru solicitarea de încovoiere

𝐾𝐹 = 𝐾𝐴 ∙ 𝐾𝑉 ∙ 𝐾𝐹𝛼 ∙ 𝐾𝐹𝛽 (36)
unde:
𝐾𝐴 – factorul de utilizare
𝐾𝑉 – factorul dinamic
𝐾𝐹𝛼 – factorul repartiției frontale a sarcinii la solicitarea de încovoiere
𝐾𝐹𝛽 – factorul repartiției sarcinii pe lățimea danturii la solicitarea de încovoiere
 𝐾𝐴 și 𝐾𝑉 – au aceleași valori ca în cazul solicitării de contact
 𝐾𝐹𝛼 = 1 – la angrenajele precise, în clasele 1...7, cu încărcare normală sau mare
𝐾𝐹𝛼 = 1 + (𝐾𝐻𝛼 − 1) – la angrenaje cilindrice
 𝐾𝐹𝛽 ≈ 1,3 … 1,4 – la angrenaje rodate
𝐾𝐹𝛽 = 1,5 – la angrenaje nerodate (cilindrice sau conice)
38
3.2.3.3. Modulul necesar şi modulul standardizat

Din condițiile de limitare a tensiunii la încovoiere, se determină modulul normal minim,
astfel:
𝑀𝑡2 (𝑢 + 1) 𝐾𝐹 ∙ 𝑌𝐹𝑎 ∙ 𝑌𝑆𝑎 ∙ 𝑌𝜀
𝑚𝑛 𝑚𝑖𝑛 = 2 ∙𝜓 ∙𝑢
∙ =. . . [𝑚𝑚] (37)
𝑎𝑤 𝑎 𝜎𝐹𝑃
unde:
 𝑀𝑡2 – momentul de torsiune la roata condusă (determinat la pct. 1.3.3.)
 𝐾𝐹 – factorul de corecție al încărcării la solicitarea de încovoiere (calculat la pct. 3.2.3.2.)
 𝑌𝑆𝑎 – factorul de concentrator al tensiunii la piciorul dintelui – se determină mai exact
după stabilirea numerelor de dinți și a deplasărilor de profil cu ajutorul Anexei 9, şi dacă
diferă mult de valoarea iniţială se poate reface calculul.
 𝑌𝐹𝑎 – factorul concentratorului de tensiune da baza dintelui – se calculează în funcție de
numărul de dinți echivalenți. Valorile mai precise se pot obţine după determinarea
numerelor de dinţi şi a deplasărilor de profil din Anexa 10.
 𝑌𝜀 – factorul gradului de acoperire
 𝜓𝑎 – coeficientul de lățime al danturii (determinat la pct. 3.2.1.2.)
 𝑎𝑤 – distanța minimă între axe (calculată și standardizată la pct. 3.2.2.3.)
 𝜎𝐹𝑃 – tensiunea admisibilă la solicitarea de încovoiere (calculat la pct. 3.2.3.1.)
Pentru calculele preliminare se iau următoarele valori:

 𝑌𝑆𝑎 = 2
 𝑌𝐹𝑎 = 2,5
 𝑌𝜀 = 1
Modulul determinat în modul indicat mai sus se standardizează la următoarea valoare

mai mare din tabelul 3.4.
Se acceptă şi valoarea mai mică din STAS dacă:
𝑚𝑆𝑇𝐴𝑆 − 𝑚𝑚𝑖𝑛
≤ 0,1 (38)
𝑚𝑆𝑇𝐴𝑆
39
Tabelul 3.4. – Valorile standardizate pentru modulul normal
3.2.4. Diametrele de divizare preliminare

Se determină pentru ca, pe baza lor, să se poate stabili câteva caracteristici ale
angrenajului:
2𝑎𝑤
𝑑1 𝑝𝑟 ≈ ≈. . . [𝑚𝑚] (39)
𝑢+1
𝑑2 𝑝𝑟 ≈ 𝑢 ∙ 𝑑1 𝑝𝑟 ≈. . . [𝑚𝑚] (40)
În această fază se consideră raportul de angrenare 𝑢 = 𝑖𝑎 .

𝑧
Raportul de angrenare 𝑢 = 𝑧2 se va definitiva după stabilirea numerelor de dinţi.
1
3.2.5. Viteza tangenţială preliminară

Se determină numai pentru roata conducătoare
𝜋 ∙ 𝑑1 𝑝𝑟 ∙ 𝑛1
𝑣𝑡1 𝑝𝑟 = = ⋯ [𝑚/𝑠] (41)
60 ∙ 1000
3.2.6. Determinarea deplasării de profil. Repartizarea deplasărilor de profil pe cele două roți
Din punct de vedere al deplasărilor de profil există:
 angrenajul nedeplasat sau zero (𝑥1 = 𝑥2 = 0), la care diametrele de rostogolire coincid
cu diametrele de divizare şi unghiul de rostogolire este egal cu unghiul de divizare;
 angrenajul deplasat (𝑥1 + 𝑥2 ≠ 0) şi anume
- angrenajul plus (𝑥1 + 𝑥2 > 0) şi
- angrenajul minus (𝑥1 + 𝑥2 < 0);
 angrenajul zero deplasat (𝑥1 + 𝑥2 = 0), deci(𝑥1 = −𝑥2 ) la care 𝑑𝑤 = 𝑑 și 𝛼𝑤 = 𝛼.
40
a) dacă numărul de dinţi 𝑧1 < 𝑧𝑚𝑖𝑛 = 17 este necesară o deplasare de profil pentru evitarea
subtăierii la prelucrare
17 − 𝑧1 𝑧1
𝑥1 𝑚𝑖𝑛 = =1− (42)
17 17
b) Dacă distanţa de referinţă între axe „a” diferă de distanţa efectivă 𝑎𝑤 = 𝑎𝑆𝑇𝐴𝑆 , se determină
suma deplasărilor de profil astfel:
 se determină
𝑎= (𝑧1 + 𝑧2 ) (43)
2
 se cunoaşte 𝑎𝑤 = 𝑎𝑆𝑇𝐴𝑆 , determinată la Pct. 3.2.2.3.;
 se determină unghiul 𝛼𝑤 din relaţia:
𝑎 ∙ 𝑐𝑜𝑠𝛼 = 𝑎𝑤 ∙ 𝑐𝑜𝑠𝛼𝑤 (44)
în care 𝛼 = 20°;
𝑎
=> 𝛼𝑤 = 𝑎𝑟𝑐𝑐𝑜𝑠 ( 𝑐𝑜𝑠𝛼) (45)
𝑎𝑤
 se calculează deplasările de profil însumate

𝑧1 + 𝑧2
𝑥𝑠 = 𝑥1 + 𝑥2 = (𝑖𝑛𝑣𝛼𝑤 − 𝑖𝑛𝑣𝛼) (46)
2𝑡𝑔𝛼
Pentru funcţia 𝑖𝑛𝑣𝛼 există tabele de valori sau se determină din relaţia de definiţie
𝑖𝑛𝑣𝛼 = 𝑡𝑔𝛼 − 𝛼[𝑟𝑎𝑑] (47)
Deplasarea de profil însumată 𝑥𝑠 , se repartizează pe cele două roți (𝑥1 și 𝑥2 ) conform

diagramei din Anexa 11.
3.3. Calculul elementelor caracteristice angrenajelor cilindrice

3.3.1. Elementele geometrice ale danturii
Profilul de referință conform STAS: 𝛼𝑛 = 20°; ℎ𝑎∗ = 1; 𝑐 ∗ = 0,25
Pentru angrenaje cilindrice cu dantură dreaptă: 𝛽 ∗ = 0
Elementele geometrice ale danturii sunt cele din Figura 3.3. și se calculează cu relațiile
din Anexa 12.
41
Figura 3.3. – Elementele geometrice ale unui angrenaj cilindric cu dinți drepți
3.3.2. Gradul de acoperire, 𝜺

Gradul de acoperire pentru un angrenaj cu roți dințate cilindrice cu dinți drepți se
calculează cu relația:
1
𝜀= [𝑧 ∙ 𝑡𝑔𝛼𝑎1 + 𝑧2 ∙ 𝑡𝑔𝛼𝑎2 − (𝑧1 + 𝑧2 )𝑡𝑔𝛼𝑡 ] ≥ 1,1 (48)
2𝜋 1
3.3.3. Randamentul angrenării, 𝜼𝒂

Randamentul unei trepte cu roți dințate cilindrice se determină cu relația:
𝜋 ∙ 𝜇𝑎 ∙ 𝜀 1 1
𝜂𝑎 = 1 − ∙( + ) (49)
𝑓 𝑧1 𝑧2
unde: 𝑓 = 2 – pentru angrenaje aflate în rodaj;
𝑓 = 5 – pentru angrenaje bine rodate;
𝜇𝑎 – coeficient de frecare (tabelul 3.5.) – ungerea se realizează în baia de ulei.
42
Tabelul 3.5. – Coeficientul de frecare pentru angrenaje cilindrice și conice
3.4. Forțe în angrenare

 Forța tangențială:
2𝑀𝑡1
𝐹𝑡1 = 𝐹𝑡2 = (50)
𝑑1
unde: 𝑀𝑡1 – momentul de torsiune la roata conducătoare (determinat la pct. 1.3.3.)
 Forța axială:
𝐹𝑎1 = 𝐹𝑎2 = 𝐹𝑡1 ∙ 𝑡𝑔𝛽 ∗ (51)
Figura 3.4. – Forțele în angrenajul cilindric cu dinți drepți
 Forța radială:
𝐹𝑡1
𝐹𝑟1 = 𝐹𝑟2 = ∙ 𝑡𝑔𝛼𝑛 (52)
𝑐𝑜𝑠𝛽 ∗
43
Îndrumar de proiectare Capitolul IV
CAPITOLUL IV
VERIFICAREA LA ÎNCĂLZIRE A REDUCTORULUI
4.1. Sistemul de ungere pentru reductoare cu roți dințate
Materialul de ungere se recomandă în funcţie de viteza pe cercul de rostogolire al roţii ,

astfel:
𝜋 ∙ 𝑑𝑤1 ∙ 𝑛1
𝜈= =. . . [𝑚/𝑠] (53)
60 ∙ 103
dacă:
𝜈 = (0 … 0,4)𝑚/𝑠 – grafit cu bisulfură de molibden
𝜈 = (0,4 … 0,8)𝑚/𝑠 – unsoare
𝜈 = (0,8 … 4)𝑚/𝑠 – unsoare sau ulei
𝜈 > 4 𝑚/𝑠 – uleiuri minerale sau sintetice
Uleiurile recomandate pentru angrenajele care funcționează în carcase închise, la
temperatura de lucru 𝑡𝑙 = (45 … 90)℃ sunt prezentate în Anexa 13.
a) Pentru v ≤ 15 m/s se utilizează ungerea prin imersiune (barbotare).
La angrenajele cu mai multe trepte trebuie să se scufunde în baia de ulei câte o roată de
la fiecare treaptă. Adâncimea de scufundare este minimă un modul sau 10 mm şi maximă 6
module (la treapta rapidă), iar roata ultimei trepte trebuie să fie scufundată până la 1/3 din
diametrul ei sau 100 mm. La angrenajul conic, dintele trebuie să se afle în ulei pe toată lăţimea
lui. La angrenajul melcat cu melcul dedesubt, nivelul uleiului trebuie să ajungă până la corpurile
de rulare ale rulmenţilor.
b) Pentru 15 < v ≤ 20 m/s se utilizează ungerea cu circulaţie forţată a uleiului, prin
pulverizarea uleiului direct pe dinţii roţilor în zona de angrenare. La v > 20 m/s pulverizarea se
face într-o zonă plasată înainte de angrenare.
44
4.2. Determinarea randamentului total al reductorului
𝜂𝑡𝑜𝑡 = 𝜂𝑎 ∙ 𝜂𝑙2 ∙ 𝜂𝑢
Unde:
𝜂𝑡𝑜𝑡 – randamentul total al mecanismului de acționare
𝜂𝑎 – randamentul angrenajului;
𝜂𝑙 – randamentul unei perechi de lagăre cu rulmenți
𝜂𝑢 – randamentul ungerii
𝜂𝑎 ; 𝜂𝑙 – se aleg din Cap.I., Tabelul 1.1.
iar 𝜂𝑢 = 0,99
4.3. Dimensionarea carcasei reductorului

4.3.1. Determinarea elementelor constructive
 Grosimea peretelui corpului – pentru reductoare cu angrenaje cilindrice şi conice:
𝛿 = 0,025 ∙ 𝑎 + 5 𝑚𝑚 =. . . [𝑚𝑚] (54)
- unde: 𝑎 = 𝑎𝑤 − distanţa între axe, la reductoarele cilindrice cu o treaptă, în mm
(determinată la pct. 3.3.1. );
 Grosimea peretelui capacului :
𝛿1 = 0,8 ∙ 𝛿 =. . . [𝑚𝑚] (55)
 Grosimea flanşei corpului:
ℎ = 1,5 ∙ 𝛿 =. . . [𝑚𝑚] (56)
 Grosimea flanşei capacului:
ℎ1 = 1,5 ∙ 𝛿1 =. . . [𝑚𝑚] (57)
 Grosimea tălpii (în varianta cu bosaje pentru şuruburile de fundaţie):
𝑡 = 1,5 ∙ 𝛿 =. . . [𝑚𝑚] (58)
 Grosimea nervurilor corpului:
𝑐 = 0,8 ∙ 𝛿 =. . . [𝑚𝑚] (59)
 Grosimea nervurilor capacului:
𝑐1 = 0,8 ∙ 𝛿1 =. . . [𝑚𝑚] (60)
45
 Diametrul şuruburilor de fixare a reductorului pe fundaţie:

𝑑 ≈ 1,5 ∙ 𝛿 =. . . [𝑚𝑚] (61)
 Diametrul şuruburilor de fixare a capacului de corpul reductorului, care se află lângă
lagăre:
𝑑1 ≈ 0,75 ∙ 𝑑 =. . . [𝑚𝑚] (62)
 Diametrul şuruburilor de fixare a capacului de corpul reductorului, care nu sunt lângă
lagăre:
𝑑2 ≈ 0,50 ∙ 𝑑 =. . . [𝑚𝑚] (63)
 Diametrul şuruburilor capacelor lagărelor:
𝑑3 ≅ 0,75 ∙ 𝑑2 =. . . [𝑚𝑚] (64)
Observații:
 Valorile recomandate prin relaţiile de mai jos sunt orientative, adoptându-se valori întregi
imediat superioare celor calculate.
 Valorile obţinute pentru 𝑑; 𝑑1 ; 𝑑2 ; 𝑑3 se adoptă din următorul şir de valori standardizate
(se alege valoarea imediat superioară celei calculate): 4; 6; 8; 10; 12; 16; 20; 24; 30; 36;
42; 48.
 Lăţimea flanşei corpului şi a capacului:

𝐾 = 3 ∙ 𝑑2 =. . . [𝑚𝑚] (65)
 Distanţa minimă între roţile dinţate şi suprafaţa interioară a reductorului:
Δ ≥ 1,5 ∙ 𝛿 =. . . [𝑚𝑚] (Δ = 10 … 15 𝑚𝑚) (66)
 Distanţa între roata cea mare şi fundul băii de ulei:
Δ1 ≥ 5 ∙ 𝛿 =. . . [𝑚𝑚] (67)
4.3.2. Calculul suprafeței reductorului
Pentru a determina temperatura uleiului din baie este necesar să se calculeze suprafața
de schimb de căldură cu mediul exterior.
46
𝑑𝑎2
𝑅= + Δ + 𝛿1 =. . . [𝑚𝑚] (68)
2
𝑑𝑎1
𝑟= + Δ + 𝛿1 =. . . [𝑚𝑚] (69)
2
𝐿 = 𝑎 + 𝑅 + 𝑟 =. . . [𝑚𝑚] (70)
𝑙 = 𝑏1 + 2Δ + 2𝛿 =. . . [𝑚𝑚] (71)
𝑑𝑎2
𝐻= + Δ1 + 𝑡 =. . . [𝑚𝑚] (72)
2
𝑅−𝑟
𝑡𝑔θ = (73)
𝑎
𝜋 𝜋 𝑎
𝑆 = 𝐿 ∙ 𝑙 + 2𝐻(𝐿 + 𝑙) + (𝑅2 + 𝑟 2 ) + 2𝑎𝑟 + 𝑎(𝑅 − 𝑟) + 𝑙 ∙ [ (𝑅 + 𝑟) + ]
2 2 𝑐𝑜𝑠𝜃
(74)
La calculul suprafeţei reductorului S, s-a considerat că el se află suspendat pe un suport
metalic, din acest motiv a fost adăugată şi suprafaţa bazei. Când reductorul se află montat pe un
postament de beton şi nu se realizează schimbul de căldură prin suprafaţa bazei, se va elimina
din calcule produsul (𝐿 ∙ 𝑙 ).
47
Figura 4.1. – Elementele constructive ale carcasei reductorului
4.4. Verificarea reductorului la încălzire
Temperatura uleiului din baie, în cazul carcaselor închise când nu are loc recircularea
uleiului, se calculează din ecuaţia echilibrului termic:
𝑃2 (1 − 𝜂𝑡𝑜𝑡 )
𝑡 = 𝑡0 + ≤ 𝑡𝑎 (75)
𝜆 ∙ 𝑆𝑐 ∙ 𝜂𝑡𝑜𝑡
48
unde:
𝑡0 – temperatura mediului ambiant (𝑡0 = 18℃);
𝑃2 – puterea la arborele de ieşire din reductor, în watt;
𝜂𝑡𝑜𝑡 – randamentul total al reductorului (pct. 4.2.)
𝑆𝑐 – suprafaţa de calcul a reductorului, în 𝑚2 :
𝑆𝑐 = 1,2 ∙ 𝑆, unde S reprezintă suprafaţa carcasei
Această suprafaţă se majorează cu 20 % pentru a ţine seama de nervurile de rigidizare şi de
flanşe, obţinându-se astfel 𝑆𝑐 ;
𝜆 – coeficientul de transmitere a căldurii între carcasă și aer
 𝜆 = (8 … 12) 𝑊/(𝑚2 ∙ ℃) – dacă există o circulație slabă a aerului în zona de montare a
reductorului
 𝜆 = (8 … 12) 𝑊/(𝑚2 ∙ ℃) – dacă există o circulație bună a aerului în zona de montare a
reductorului
𝑡𝑎 − temperatura admisibilă (𝑡𝑎 = (60 … 70)℃) pentru angrenaje cilindrice și conice
Dacă rezultă o temperatură mai mare decât cea recomandată, este necesar să se adopte
una dintre soluțiile următoare:
a) mărimea suprafeței carcasei prin adoptarea unor distanțe mai mari de la roți la interiorul
carcasei (Δ = 15 … 20 𝑚𝑚) sau nervurarea carcasei;
b) montarea reductorului într-un loc bine ventilat;
c) sistem de răcire forțată prin folosirea unui ventilator montat pe arborele de intrare.
4.5. Construcția carcasei reductorului
Carcasa reductorului fixează poziţia relativă a arborilor şi implicit a roţilor dinţate. Ca

urmare, pentru asigurarea unei angrenări cât mai corecte, este necesară o bună rigiditate a
carcasei. Pentru realizarea unui montaj lesnicios al arborilor, roţilor dinţate şi rulmenţilor carcasa
este realizată din două bucăţi: carcasa inferioară şi cea superioară.
Uzual carcasele reductoarelor se execută prin turnare din fontă (Fc 150, Fc 250 STAS
568-82) şi mai rar din oţel (OT 45, OT 55 STAS 600-82). În cazul producţiei de unicate sau de
serie mică se poate realiza o construcţie sudată a carcasei, folosind tablă de oţel (OL37, OL42
sau OL44 STAS 500/2-80).
49
În cazul carcaselor realizate prin turnare trebuie respectate condiţiile impuse de

tehnologia turnării şi de economia prelucrării (vezi Anexa 14):
 realizarea unei grosimi cât mai uniforme a pereţilor, cu evitarea aglomerărilor de
material; pentru sporirea rezistenţei şi rigidităţii se recomandă utilizarea nervurilor;
 asigurarea unei grosimi minime a pereţilor impusă de tehnologia de turnare şi de natura
materialului carcasei;
 trecerea treptată de la un perete ceva mai gros la unul mai subţire pentru diminuarea
tensiunilor remanente după turnare;
 asigurarea unor raze de racordare suficient de mari şi realizarea unor înclinări ale
pereţilor (pentru extragerea uşoară a modelului din formă);
 limitarea suprafeţelor prelucrate prin aşchiere la minimul necesar prin realizarea unor
supraînălţări (bosaje) sau adâncituri (lamaje) pentru suprafeţele de reazem ale piuliţelor,
şuruburilor, capacelor, dopurilor filetate etc.
În cazul utilizării unor angrenaje din oţeluri de îmbunătăţire (𝐻𝐵 ≤ 3500 𝑁/𝑚𝑚2 )
nervurile de rigidizare se dispun pe partea exterioară a carcaselor.
În cazul carcaselor sudate se impune respectarea unor condiţii legate de tehnologia

sudării;
 folosirea unor materiale uşor sudabile;
 asigurarea accesibilităţii în vederea executării cordoanelor de sudură;
 alegerea unor forme constructive care să se preteze la automatizarea sudării;
 realizarea unei construcţii simetrice pentru ca tensiunile interne să fie reduse şi să nu
conducă la deformarea carcasei;
 grosimea pereţilor mai mică decât la carcasele turnate, dar nu prea mică pentru a nu se
produce arderea lor în timpul sudării;
 rigidizarea carcaselor prin nervuri;
 detensionarea carcaselor înaintea prelucrării prin aşchiere.
Prinderea celor două carcase se realizează prin intermediul asamblărilor filetate. În
cazul carcaselor cu pereţi aliniaţi, se folosesc asambluri cu şurub şi piuliţă, iar în cazul celor cu
pereţi decalaţi rolul piuliţei este jucat de gaura filetată din carcasa inferioară. Pentru rigidizarea
zonelor de carcasă din vecinătatea rulmenţilor se urmăreşte apropierea şuruburilor de fixare de
50
rulmenţi, apropiere permisă de realizarea unor îngroşări ale marginilor de fixare a carcasei în
zona rulmenţilor.
Pentru poziţionarea precisă a carcaselor se folosesc două ştifturi de centrare.
► La carcasa inferioară se prevăd:
- un orificiu pentru evacuarea uleiului controlat de un dop filetat; orificiul trebuie plasat pe
peretele lateral, razant la fundul băii de ulei, uneori fiind realizată şi o uşoară înclinare
(1:100) a fundului băii către orificiu pentru a permite scurgerea întregii cantităţi de ulei;
- două tălpi laterale pentru prinderea reductorului de postament, tălpi prevăzute cu găuri
pentru şuruburi de fixare;
- “urechi” necesare pentru ridicarea şi manipularea reductorului.
► În carcasa superioară se prevăd:

o un orificiu de vizitare (obturat cu un capac detaşabil) care trebuie astfel
dimensionat şi plasat încât să permită observarea danturii tuturor roţilor din
reductor;
o un orificiu filetat pentru dopul de aerisire care are rolul de a menţine
presiunea din interiorul carcasei la valoarea presiunii atmosferice (eventuale
suprapresiuni ar îngreuna asigurarea etanşeităţii);
o un orificiu pentru tija de control a nivelului uleiului (jojă);
o orificii filetate pentru prinderea a două inele şurub necesare ridicării
reductorului (dacă nu au fost prevăzute elemente pentru ridicare la carcasa
inferioară sau dacă reductorul are gabarit şi greutate mare).
Înălţimea carcasei inferioare se adoptă în funcţie de diametrul de cap al

celei mai mari roţi, ţinându-se cont de adâncimea de cufundare a roţii în ulei şi de
volumul necesar al băii de ulei (0,3...0,6 l/kW). Se va ţine cont şi de faptul că
distanţa de la suprafaţa de reazem a carcasei pe postament până la axa arborilor să
aibă o valoare standardizată în STAS 2741-68.
51
Îndrumar de proiectare Capitolul V
CAPITOLUL V
CALCULUL ARBORILOR
5.1. Noţiuni preliminare. Alegerea materialului pentru arbori

Arborii pe care se fixează roţile dinţate sunt solicitaţi la:
 torsiune de momentele 𝑀𝑡1 ; 𝑀𝑡2 – considerate constante pe fiecare arbore între
tronsoanele pe care se montează elementele active (roţi de curea, roţi dinţate);
 încovoiere determinată de acţiunea forţelor, considerate concentrate, din transmisia prin
curele (forţa care încarcă arborele de intrare este egală cu forţa de întindere iniţială 𝐹0 ) şi
din angrenaje (forţele: tangenţială 𝐹𝑡 , radială 𝐹𝑟 şi axială 𝐹𝑎 – cea axială se ia în
considerare doar la roţile dinţate cu dinţi înclinaţi), momentele de încovoiere 𝑀𝑖 având
variaţie liniară descrescătoare către reazeme.
Dimensiunile (diametrele tronsoanelor) arborilor rezultă pe baza unui calcul de
rezistenţă la solicitare compusă încovoiere-torsiune, după care se efectuează calculul de
verificare.
Calculul arborilor se efectuează în următoarea succesiune:

 predimensionarea;
 alegerea rulmenţilor pentru rezemare;
 stabilirea dimensiunilor tronsoanelor pe fiecare arbore;
 proiectarea formei arborilor;
 alegerea asamblărilor arbore - butuc;
 verificarea: la oboseală, la rigiditate (deformaţii flexionale, torsionale), la
vibraţii.
Alegerea materialului se va face în funcţie de felul solicitării arborilor, precum şi

funcţie de natura acestor solicitări:
 Pentru solicitări uşoare şi medii se recomandă oţelurile carbon obişnuite,
mărcile: OL50 sau OL60 (STAS 500/2-80).
 Pentru solicitări medii cu cerinţe de durabilitate pentru fusuri se recomandă
oţelurile carbon de calitate cu tratament de îmbunătăţire, mărcile: OLC35,
OLC45, OLC60 (STAS 880-80).
52
 Pentru arbori cu solicitări importante sau când se impun restricţii deosebite de

gabarit şi greutate se recomandă oţelurile aliate de îmbunătăţire, mărcile:
33MoCr11, 41MoCr11 sau 41CrNi12 (STAS 791-80).
 În cazul în care se impun condiţii de duritate ridicată fusurilor, arborii se vor
executa din oţeluri carbon de cementare, mărcile: OLC10, OLC15 (STAS 880-
80), sau oţelurile aliate de cementare, mărcile: 18MnCr10, 18MoCrNi13 (STAS
791-80).
Principalele caracteristici mecanice ale oţelurilor uzuale utilizate la execuţia arborilor
precum și tensiunile admisibile pentru aceleaşi categorii de materiale, utilizate în calculele de
dimensionare, sunt prezentate în Anexa 15.
5.2. Predimensionarea arborilor
Dimensionarea arborilor se poate efectua pe baza următoarelor variante:

 Determinarea diametrelor arborelui în punctele importante, ţinându-se seama de
solicitările reale şi natura acestor solicitări (tipul ciclului de solicitare), stabilirea
formei geometrice a arborelui prin corelarea dimensiunilor obţinute şi verificarea
la oboseală în secţiunile cu concentratori puternic solicitate, ţinându-se seama de
felul şi natura concentratorului.
 Stabilirea formei geometrice a arborelui pornind de la un diametru preliminar
calculat şi verificarea arborelui astfel dimensionat în secţiunile cu solicitări
maxime, ţinându-se seama de solicitările reale, de natura acestor solicitări şi de
concentratorii de tensiuni ce pot produce ruperea prin oboseală a arborelui.
Determinarea preliminară a diametrului arborelui se face pe baza unui calcul simplificat,
considerând numai solicitarea la răsucire. Diametrul astfel obţinut, pentru cea de a doua variantă,
reprezintă diametrul capătului de arbore pentru arborele de intrare sau de ieşire, de la care se
porneşte la stabilirea celorlalte dimensiuni.
Atât pentru calculele de dimensionare cât şi pentru cele de verificare (în funcţie de
metoda adoptată) este necesară cunoaşterea încărcării arborilor, ce depinde de tipul reductorului
de turaţie şi de felul angrenajelor.
53
Predimensionarea arborilor se face ținând seama de solicitarea acestora la răsucire:
3 16𝑀𝑡1
𝑑𝐼 ≥ √ =. . . [𝑚𝑚] (76)
𝜋 ∙ 𝜏𝑎𝑡(0)
3 16𝑀𝑡2
𝑑𝐼𝐼 ≥ √ =. . . [𝑚𝑚] (77)
𝜋 ∙ 𝜏𝑎𝑡(0)
unde: 𝑀𝑡1 ; 𝑀𝑡2 – momentele de torsiune pe cei doi arbori , determinate în Cap.I., pct.1.3.3.
𝜏𝑎𝑡(0) = (20 … 25) 𝑁/𝑚𝑚2 – tensiunea admisibilă la răsucire într-un ciclu pulsator,
pentru arbori din oţel .
Observație:
 Valorile obţinute pentru 𝑑𝐼 ; 𝑑𝐼𝐼 se adoptă din următoarea gamă standardizată: 18; 19; 20;
22; 24; 25; 28; 30; 32; 35; 38; 40; 42; 45; 48; 50; 55; 56; 60; 65; 70; 71; 75; 80; 85; 90;
95; 100
5.3. Dimensionarea arborilor

5.3.1. Determinarea lungimii tronsoanelor
Lungimile tronsoanelor se stabilesc în funcţie de elementele ce se montează pe arbori

(roţi de curea, roţi dinţate, rulmenţi, etanşări, capace) ţinând seama de recomandări.
Figura 5.1. – Schema reductorului cu o treaptă – dimensiuni constructive
54
Distanţele dintre reazeme şi punctele de aplicaţie a forţelor 𝑙1′ şi 𝑙2′ se stabilesc cu

relaţiile:
𝑙3 𝑙5
𝑙1′ = + 𝑙2 + 𝑙4 + (78)
2 2
𝑙5 𝑏1
𝑙2′ = + 𝑙1 + ∆ + (79)
2 2
unde :
 Distanţa de la rulment la marginea interioară a carcasei reductorului:
𝑙1 = (5 … 10) 𝑚𝑚
 Distanţa de la elementul rotitor (roata de curea) până la capacul lagărului:
𝑙2 = (15 … 20) 𝑚𝑚
 Lungimea părţii de arbore pe care se fixează cuplajul:
𝑙3 = (1,2 … 1,5) ∙ 𝑑𝐼 =. . . [𝑚𝑚] (80)
 Lăţimea capacului lagărului:
𝑙4 = (15 … 25) 𝑚𝑚
 Lăţimea rulmentului:
𝑙5 = (0,4 … 0,8) ∙ 𝑑𝑚𝑎𝑥 =. . . [𝑚𝑚] (81)
unde, 𝑑𝑚𝑎𝑥 este valoarea cea mai mare dintre 𝑑𝐼 ; 𝑑𝐼𝐼
 Distanţa minima între roţile dinţate şi suprafaţa interioară a reductorului
∆= 10 . . 15 𝑚𝑚
 Lăţimea roţii dinţate conducătoare
𝑏1 = 𝑏2 + (0,5 … 1) ∙ 𝑚𝑛 =. . . [𝑚𝑚] (82)
 Lăţimea roţii dinţate conduse
𝑏2 = 𝑎 ∙ 𝛹𝑎 =. . . [𝑚𝑚] (83)
𝑏1 ; 𝑏2 – au fost calculate la în cadrul Capitolului 3, Pct. 3.3.1.
Pentru arborele II, datorită condiţiei de aliniere a reazemelor distanţa de la reazemele 5

şi 7 la punctul de aplicaţie al forţelor 6, va fi 𝑙2′ .
55
5.3.2. Stabilirea încărcării pe fiecare arbore
Stabilirea încărcării pe fiecare arbore: se face considerând forţele calculate concentrate,

aplicate pe arbori si în punctele de contact ale dinţilor roţilor dinţate, cu sensuri stabilite în
funcţie de sensul de rotaţie a fiecarui element (conducător sau condus).
În figura 5.2. se prezintă arborii I şi II cu organele de maşini ce transmit puterea

mecanică, precum şi forţele din angrenaj care solicită arborii.
Se consider că angrenarea se petrece în plan orizontal, axele arborilor fiind paralele în
acest plan. Din aceeaşi figură rezultă încărcarea arborilor în plan vertical (V) şi în plan orizontal
(H).
Figura 5.2. – Schema de încărcare a arborilor unui reductor într-o treaptă,

cu roţi cilindrice cu dinţi drepţi
Reazemele arborelui I, care corespund jumătăţii lăţimii rulmenţilor, au fost notate cu 2

şi 4; iar zonele în care se montează organele ce transmit momentul de torsiune şi puterea, cu 1 şi
3, aceste puncte corespunzând jumătăţii lăţimii cuplajului, respectiv jumătăţii lăţimii pinionului.
Este de observat, din schemele prezentate anterior, că forţele care încarcă arborii nu sunt
în acelaşi plan, unele acţionează în plan vertical (V), altele în plan orizontal (H). În acest caz
pentru calculul reacţiunilor şi pentru predimensionarea la rezistenţă a arborelui, se va reprezenta
încărcarea fiecărui arbore cu forţe, separat în cele două plane, indicându-se şi variaţia
56
momentului de torsiune transmis (este necesară trasarea variaţiei momentului de torsiune

transmis deoarece pot exista tronsoane care nu sunt solicitate la torsiune).
5.3.3. Trasarea diagramelor de momente echivalente
Deoarece asupra fiecărui arbore acţioneaza câte 3 forţe Ft ,Fr , Fa reciproc

perpendiculare, acţiunea lor se poate studia în două plane (vertical - V şi orizontal - H) care se
intersectează după axa de rotaţie (simetrie) a arborilor.
Se parcurg următoarele etape:
 Trasarea diagramelor de momente încovoietoare în plan vertical 𝑴𝒊𝑽 , se efectuează
respectând următoarea ordine:
 reprezentarea forţelor care acţionează în plan vertical în punctele de aplicaţie şi
cu sensurile rezultate din schema de funcţionare;
 determinarea reacţiunilor din reazeme (punctele de sprijin ale arborilor) –
rulmenţii, pe baza ecuaţiilor de echilibru de forţe şi momente de încovoiere;
 calculul momentelor de încovoiere în plan vertical 𝑀𝑖𝑉 - în secţiunile
caracteristice pe fiecare arbore, aplicând convenţia de semn (cunoscută de la
Rezistenţa materialelor);
 reprezentarea diagramei 𝑀𝑖𝑉 .
 Trasarea diagramelor de momente încovoietoare în plan orizontal 𝑴𝒊𝑯 , se efectuează

respectând următoarea ordine:
 reprezentarea forţelor care acţionează în plan orizontal în punctele de aplicaţie şi
cu sensurile rezultate din schema de funcţionare;
 determinarea reacţiunilor din reazeme (punctele de sprijin ale arborilor) –
rulmenţii pe baza ecuaţiilor de echilibru de forţe şi momente de încovoiere
 calculul momentelor de încovoiere în plan orizontal 𝑀𝑖𝐻 [Nmm] - în secţiunile
caracteristice pe fiecare arbore, aplicând convenţia de semn;
 reprezentarea diagramei 𝑀𝑖𝐻 .
57
 Trasarea diagramei de momente de încovoiere rezultante - pe baza diagramelor

anterioare, folosind adunarea geometrica, punct cu punct cu relaţia:
(𝑀𝑖𝑟𝑒𝑧 )𝑗 = √(𝑀𝑖𝑉 )2𝑗 + (𝑀𝑖𝐻 )2𝑗 =. . . [𝑁 ∙ 𝑚𝑚] (83)
în care: j = 1, 2 - punctele care delimiteaza tronsoanele caracteristice pentru montarea

elementelor constructive pe fiecare arbore;
 Trasarea diagramei de momente de torsiune 𝑴𝒕𝟏 ; 𝑴𝒕𝟐 , considerat constant, care solicită
fiecare arbore, aplicat pe lungimile între care se transmite;
 Trasarea diagramei de momente de încovoiere echivalente 𝑴𝒊 𝒆𝒄𝒉 - pentru fiecare

tronson caracteristic j , separat (diferit) pentru arborii I şi II, cu relaţia:
(𝑀𝑖𝑒𝑐ℎ𝑖𝑣 )𝑗 = √(𝑀𝑖𝑟𝑒𝑧 )2𝑗 + (𝛼 ∙ 𝑀𝑡 )2𝑗 = ⋯ [𝑁 ∙ 𝑚𝑚] (84)
𝜎𝑎𝑖𝐼𝐼𝐼
unde 𝛼 = reprezintă coeficientul de asimetrie al ciclurilor
𝜎𝑎𝑖𝐼
Ca exemplu, în figura 5.3. se prezentă schemele de încărcare în cele două plane, a

arborilor prezentaţi în figura 5.2.
58
Figura 5.3. – Analiza încărcării arborilor unui reductor într-o treaptă , cu roţi cilindrice cu
dinţi drepţi
5.4. Determinarea reacțiunilor în cele două plane
Se vor determina analitic componentele 𝑅𝑉 şi 𝑅𝐻 ale reacţiunilor corespunzătoare

reazemelor şi se va reprezenta sensul lor real.
a) Arborele I
 în plan vertical:
𝐹𝑡1
𝑅𝑉2 = 𝑅𝑉4 = =. . . [𝑁] (85)
2
 în plan orizontal:
(∑ 𝑀) = 0 (86)
4
𝐹𝑟1
𝑅𝐻2 ∙ 2 ∙ 𝑙2′ + 𝐹𝑟1 ∙ 𝑙2′ = 0 => 𝑅𝐻2 = − (87)
2
59
(∑ 𝑀) = 0 (88)
2
𝐹𝑟1
𝑅𝐻4 ∙ 2 ∙ 𝑙2′ + 𝐹𝑟1 ∙ 𝑙2′ = 0 => 𝑅𝐻4 = − (89)
2
𝐹𝑟1
𝑅𝐻2 = 𝑅𝐻4 = − =. . . [𝑁] (90)
2
Corectitudinea calculelor se verifică scriind ecuaţia de echilibru a forţelor pe orizontală:

𝑅2𝐻 + 𝑅4𝐻 + 𝐹𝑟1 = 0 (91)
b) Arborele II
𝐹𝑡2
𝑅𝑉5 = 𝑅𝑉7 = =. . . [𝑁] (92)
2
(∑ 𝑀) = 0 (93)
5
𝐹𝑟2
𝑅𝐻7 ∙ 2 ∙ 𝑙2′ − 𝐹𝑟2 ∙ 𝑙2′ = 0 => 𝑅𝐻7 = (94)
2
(∑ 𝑀) = 0 (95)
7
𝐹𝑟2
𝑅𝐻5 ∙ 2 ∙ 𝑙2′ − 𝐹𝑟2 ∙ 𝑙2′ = 0 => 𝑅𝐻5 = (96)
2
𝐹𝑟2
𝑅𝐻5 = 𝑅𝐻7 = =. . . [𝑁] (97)
2
5.5. Determinarea analitică şi grafică a momentelor încovoietoare
Se vor calcula momentele încovoietoare în punctele caracteristice ale grinzii,

corespunzătoare încărcării din cele două plane, şi se va trasa linia de variaţie a lor de-a lungul
arborelui (diagramele 𝑀𝑖𝑣 şi 𝑀𝑖𝐻 ).
60
Calculul se va efectua în conformitate cu noţiunile studiate la disciplina "Rezistenţa

materialelor" numai la arborele II.
𝑀𝑖𝑉5 = 𝑀𝑖𝑉7 = 0 (98)
𝑀𝑖𝑉6 = 𝑅𝑉5 ∙ 𝑙2′ =. . . [𝑁 ∙ 𝑚𝑚] (99)
𝑀𝑖𝐻5 = 𝑀𝑖𝐻7 = 0 (100)
"
𝑀𝑖𝐻6 = 𝑀𝑖𝐻6 = 𝑅𝐻5 ∙ 𝑙2′ =. . . [𝑁 ∙ 𝑚𝑚] (101)
5.6. Calculul momentelor
a) Calculul momentului încovoietor rezultant
Se determină momentul încovoietor rezultant, prin însumarea geometrică a

componentelor 𝑀𝑖𝑉 şi 𝑀𝑖𝐻 corespunzătoare, din cele două plane:
2 2
𝑀𝑖5 = √𝑀𝑖𝑉5 + 𝑀𝑖𝐻5 =0 (102)
2 2
𝑀𝑖6 = √𝑀𝑖𝑉6 + 𝑀𝑖𝐻6 =. . . [𝑁 ∙ 𝑚𝑚] (103)
b) Calculul momentelor încovoietoare echivalente
Momentul echivalent se determină cu considerarea momentului încovoietor şi a celui de

răsucire în fiecare punct. Pentru a nu rezulta diametre inutil de mari şi, implicit o risipă de
material, se recomandă sa se ia în considerare natura ciclurilor de solicitare ale momentului
încovoietor şi de răsucire. Momentul echivalent se determină cu relaţia:
2
𝑀𝑒5 = √𝑀𝑖5 + (𝛼 ∙ 𝑀𝑡1 )2 =. . . [𝑁 ∙ 𝑚𝑚] (104)
61
unde:
𝜎𝑎𝑖 𝐼𝐼𝐼 𝜎𝑎𝑖(−1)
𝛼= = (105)
𝜎𝑎𝑖 𝐼 𝜎𝑎𝑖(0)
reprezintă coeficientul de asimetrie al ciclurilor, ţine seama de faptul că solicitarea de încovoiere

se desfăşoară după un ciclu alternant simetric (𝜎𝑎𝑖𝐼𝐼𝐼 , se determină din Anexa 16 coloana pentru
care 𝑅 = −1), iar cea de torsiune după un ciclu pulsator (𝜎𝑎𝑖𝐼 , se determină din Anexa 16
coloana pentru care 𝑅 = 0).
2
𝑀𝑒6 = √𝑀𝑖6 + (𝛼 ∙ 𝑀𝑡2 )2 =. . . [𝑁 ∙ 𝑚𝑚] (106)
5.7. Calculul diametrelor în punctele importante

5.7.1. Calculul diametrului minim
32 ∙ (𝑀𝑖 𝑒𝑐ℎ𝑖𝑣𝑎𝑙𝑒𝑛𝑡 )max 𝑗

3
𝑑𝑗𝑚𝑖𝑛 = √ =. . . [𝑚𝑚] (107)
𝜋 ∙ 𝜎𝑎𝑖𝐼𝐼𝐼
(𝑀𝑖𝑒𝑐ℎ𝑖𝑣𝑎𝑙𝑒𝑛𝑡 )max 𝑗 = max(𝑀𝑒5 , 𝑀𝑒6 ) =. . . [𝑁 ∙ 𝑚𝑚] (108)
5.7.2. Forma constructivă a arborilor
Forma constructivă a arborelui rezultă din secţiunile de bază ale căror diametre au fost
determinate anterior şi din modificările care se aduc, ţinând seama de organele de maşină care se
aplică pe arbore, de montajul, fixarea axială şi solidarizarea lor.
În Anexa 17 sunt prezentate câteva modele de arbori şi unele recomandări privind
stabilirea formei.
a) Arborele I
Valorile diametrelor pentru figura 1 din Anexa 17 se vor adopta constructiv ţinând cont
de următoarele recomandări:
𝑑1 = 𝑑𝐼 =. . . 𝑚𝑚
𝑑𝐼 – a fost calculat și adoptat la Pct. 5.3. – predimensionarea arborilor
62
Restul dimensiunilor se adoptă constructiv pornind de la acest diametru, astfel:
𝑑12 = 𝑑1 + (3 … 5) 𝑚𝑚 =. . . [𝑚𝑚] (109)

𝑑2 = 𝑑12 + (3 … 5) 𝑚𝑚 =. . . [𝑚𝑚] (110)
𝑑3 = 𝑑2 + (2 … 4) 𝑚𝑚 =. . . [𝑚𝑚] (111)
𝑑34 = 𝑑3 + (5 … 7) 𝑚𝑚 =. . . [𝑚𝑚] (112)
𝑑4 = 𝑑2 =. . . 𝑚𝑚
𝑐 = 𝑚𝑖𝑛. 5 𝑚𝑚
Observații:
 𝑑2 – multiplu de 5
 𝑑4 = 𝑑2 – deoarece se utilizează aceeași serie de rulmenți
 𝑐 = 𝑚𝑖𝑛. 5 𝑚𝑚 – poate rezulta diferir de valoarea recomandată ca urmare a reprezentării
la scară a pieselor montate pe arbore
Pentru a se stabili forma constructivă a arborelui este necesar să se verifice varianta de

montaj a pinionului pe arbore.
Astfel dacă are loc inegalitatea:
 Dacă 𝑑𝑓1 − 𝑑3 ≥ 20 𝑚𝑚, pentru arbore se va adopta soluţia constructivă din Anexa 17,
figura 1, pinionul montându-se pe arbore cu pană. (unde 𝑑𝑓1 este diametrul de picior al
roţii dinţate 𝑧1 ce urmează a fi montată pe arbore, conform calculelor efectuate anterior,
iar 𝑑3 este diametrul tronsonului de arbore pe care se montează pinionul).
 Dacă 𝑑𝑓1 − 𝑑3 < 20 𝑚𝑚, se va adopta soluţia constructivă arbore - pinion, Anexa 17,
figura 2 (arborele I şi roata dinţată 𝑧1 vor face corp comun).
În această situaţie porţiunea umărului de sprijin (de dimensiuni 𝑑34 şi 𝑐, Anexa 17,
figura 1) se va elimina şi nu este necesar canalul de pană. Deşi materialul arborelui se modifică
(fiind identic cu cel al roţii dinţate) diametrele stabilite cu relaţiile de mai sus se păstrează.
Pentru Anexa 17, figura 2, valorile diametrelor 𝑑1 ; 𝑑12 ; 𝑑2 ; 𝑑4 se aleg utilizând
indicaţiile de mai sus, iar 𝑑23 = 𝑑34 se vor adopta cu condiţia să rezulte mai mici ca 𝑑𝑓1 , astfel:
𝑑23 = 𝑑34 = 𝑑2 + (3 … 5)𝑚𝑚 =. . . [𝑚𝑚] (113)

𝑙1 – se alege din Tabelul 5.1., privind dimensiunile capetelor de arbori cilindrici, în funcție de 𝑑𝐼
63
Tabelul 5.1. – Dimensiunile capetelor de arbori cilindrici
Observație:
 Toate valorile adoptate trebuie să fie numere întregi
b) Arborele II
Forma arborelui se recomandă a fi cea din figura 6, iar diametrele se vor adopta
constructiv conform recomandărilor:
𝑑8 = 𝑑𝐼𝐼 =. . . [𝑚𝑚]
𝑑𝐼𝐼 – a fost calculat și adoptat la Pct. 5.3. – predimensionarea arborilor
𝑑78 = 𝑑8 + (3 … 5) 𝑚𝑚 =. . . [𝑚𝑚] (114)

𝑑7 = 𝑑78 + (3 … 5) 𝑚𝑚 =. . . [𝑚𝑚] (115)
𝑑6 = 𝑑7 + (2 … 4) 𝑚𝑚 =. . . [𝑚𝑚] (116)
𝑑56 = 𝑑6 + (5 … 7) 𝑚𝑚 =. . . [𝑚𝑚] (117)
𝑑5 = 𝑑7 =. . . 𝑚𝑚
𝑐 = (4 … 7) 𝑚𝑚
Observații:
 𝑑7 – multiplu de 5
 𝑑5 = 𝑑7 – deoarece se utilizează aceeași serie de rulmenți
𝑙8 – se alege din Tabelul 5.1., privind dimensiunile capetelor de arbori cilindrici, în funcție de 𝑑𝐼𝐼
64
5.8. Alegerea penelor
Pentru montarea roţilor de curea, a roţilor dinţate sau a cuplajului pe arbori se vor utiliza
pene paralele, acestea având avantajul unei mai bune centrări a elementului rotitor. Transmiterea
încărcării se realizează prin zonele de contact dintre feţele laterale ale penei şi suprafeţele
respective ale canalelor din arbore şi butuc.
Penele paralele se execută din oţel carbon, mărcile OL50 sau OL60.
Figura 5.4. – Asamblare cu pană paralelă
În funcţie de diametrul tronsonului de arbore pe care se montează roata sau cuplajul, 𝑑𝑗 ,

se aleg dimensiunile penei (b x h) şi ale canalului de pană (𝑡1 ; 𝑡2 ) din Anexa 18, conform STAS
1005-71.
Observație:
 În cazul de față se va alege pana necesară asamblării roții dințate conduse cu arborele 2
(în punctul 6, respectiv 𝑑6 )
Forţa care acţionează în asamblarea cu pană paralelă, se calculează cu relaţia:

2𝑀𝑡2
𝐹6 = =. . . [𝑁] (118)
4
𝑑6 (1 + 𝜇 𝜋)
unde:
𝑀𝑡2 – momentul de torsiune la arborele pe care se află pana (Cap.1);
𝑑6 – diametrul arborelui pe tronsonul respectiv al asamblării;
𝜇 = 0,15 – coeficient de frecare dintre pană şi butucul roţii.
65
Lungimea penelor paralele se calculează din :

a) limitarea presiunii de contact:
2𝐹6
𝑙1 ≥ =. . . [𝑚𝑚] (119)
ℎ ∙ 𝑝𝑎
unde:
ℎ - înălţimea penei, în mm, din Anexa 18;
𝑝𝑎 – presiunea admisibilă de contact, pentru sarcini pulsatorii;
𝑝𝑎 = (65 … 100) 𝑁/𝑚𝑚2
b) condiţia de rezistenţă la tensiunea de forfecare:
𝐹6
𝑙2 ≥ =. . . [𝑚𝑚] (120)
𝑏 ∙ 𝜏𝑎𝑓
unde:
𝑏 – lăţimea penei, în mm, din Anexa 18;
𝜏𝑎𝑓 – tensiunea admisibilă la forfecare;
𝜏𝑎𝑓 = (0,2 … 0,3) ∙ 𝜎𝑐

𝜎𝑐 – limita de curgere a materialului penei, din Anexa 15
Având lungimea penei calculată aceasta se va standardiza (STAS 1005-71), impunându-
se condiţia:
𝑙𝑠𝑡 ≥ 𝑚𝑎𝑥(𝑙1 ; 𝑙2 ) (121)
Valorile 𝑙𝑠𝑡 se adoptă din Anexa 18 (extras din STAS 1005-71).
Lungimea penei (𝑙𝑠𝑡 ) se va corela cu lăţimea butucului roţii dinţate, astfel încât:
𝑙𝑠𝑡 = (0,8 … 0,9) ∙ 𝑙𝑏𝑢𝑡𝑢𝑐 =. . . [𝑚𝑚] (122)
unde:
𝑙𝑏𝑢𝑡𝑢𝑐 = 𝑏2 (𝑏2 reprezintă lăţimea roţii dinţate conduse – Pct. 3.3.2.1. - elementele geometrice
ale danturii)
5.9. Verificarea la oboseală a arborilor
Verificarea la oboseală se face în secţiunile cu o concentrare importantă a tensiunilor (

canale de pană, raze de racordare la salturi de diametre etc. ) şi constă în determinarea
coeficientului de siguranţă efectiv 𝑐 şi compararea lui cu un coeficient de siguranţă admis 𝑐𝑎 .
66
𝑐𝜎 ∙ 𝑐𝜏
𝑐= ≥ 𝑐𝑎 = 1,5 … 2,5 (123)
√𝑐𝜎2 + 𝑐𝜏2
unde:
𝑐𝜎 – coeficient de siguranţă la oboseală, pentru solicitarea la încovoiere;
𝑐𝜏 – coeficient de siguranţă la oboseală, pentru solicitarea la torsiune.
Se ţine seama că solicitarea de încovoiere se produce după un ciclu alternant simetric iar
solicitarea de torsiune după un ciclu pulsator.
Observație:
 În cazul de față se va face verificarea la oboseală la arborele 2 (în punctul 6, respectiv
𝑑6 ), concentrator de tensiune fiind canalul de pană executat cu freză deget .
5.9.1. Calculul coeficientului de siguranță, 𝒄𝝈
Coeficientul de siguranţă 𝑐𝜎 se calculează cu relaţia:

1
𝑐𝜎 = (124)
𝛽𝜎 𝜎 𝜎
∙ 𝜈 + 𝑚
𝛾 ∙ 𝜀𝜎 𝜎−1 𝜎𝑐
unde:
𝛽𝜎 – coeficient efectiv de concentrare a tensiunilor.
Pentru canal de pană executat cu freză disc sau freză deget se alege din Anexa 19.
𝛾 – coeficient de calitate al suprafeţei (vezi Anexa 19);
𝜀𝜎 – factor dimensional (vezi Anexa 19);
𝜎𝜈 – amplitudinea ciclului de solicitare la încovoiere în secţiunea respectivă;
𝑀𝑖6
𝜎𝜈 = =. . . [𝑁/𝑚𝑚2 ] (125)
𝑊𝑧
unde:
𝑀𝑖6 – momentul încovoietor rezultant în secţiunea în care se face verificarea la oboseală;
𝑊𝑧 – modulul de rezistenţă axial al secţiunii verificate.
În cazul verificării în zona unui canal de pană , 𝑊𝑧 se calculează cu relaţia:
𝜋 ∙ 𝑑63 𝑏 ∙ 𝑡1 ∙ (𝑑6 − 𝑡1 )2
𝑊𝑧 = − =. . . [𝑚𝑚3 ] (126)
32 2𝑑6
67
unde:
𝑑6 – diametrul arborelui în zona canalului de pană, în mm;
𝑏; 𝑡1 - aleşi la Pct. 5.11;
𝜎−1 – rezistenţa la oboseală a materialului arborelui, dată în Anexa 15;
𝜎𝑚 – tensiunea medie la solicitarea de încovoiere a secţiunii respective
(𝜎𝑚 = 0 ciclul de solicitare fiind alternant simetric).
𝜎𝑐 – limita de curgere a materialului penei, din Anexa 15
5.9.2. Calculul coeficientului de siguranță, 𝒄𝝉

Coeficientul de siguranţă 𝑐𝜏 se calculează cu relaţia:
1
𝑐𝜏 = (127)
𝛽𝜏 𝜏 𝜏
∙ 𝜈 + 𝑚
𝛾 ∙ 𝜀𝜏 𝜏−1 𝜏𝑐
unde:
𝛽𝜏 – coeficient efectiv de concentrare a tensiunilor.
Pentru canal de pană executat cu freză disc sau freză deget se alege din Anexa 19.
𝛾 – coeficient de calitate al suprafeţei (vezi Anexa 19);
𝜀𝜏 – factor dimensional (vezi Anexa 19);
𝜏𝜈 – amplitudinea ciclului la solicitarea pulsatorie;
𝜏𝑚𝑎𝑥 𝑀𝑡2
𝜏𝜈 = 𝜏𝑚 = = =. . . [𝑁/𝑚𝑚2 ] (128)
2 2𝑊𝑝
unde:
𝑀𝑡2 – momentul de torsiune la arborele la care se face verificarea, în secțiunea considerată;
𝑊𝑝 – modulul de rezistenţă polar al secţiunii verificate.
În cazul verificării în zona unui canal de pană , 𝑊𝑧 se calculează cu relaţia:
𝜋 ∙ 𝑑63 𝑏 ∙ 𝑡1 ∙ (𝑑6 − 𝑡1 )2
𝑊𝑝 = − =. . . [𝑚𝑚3 ] (129)
16 2𝑑6
unde:
𝑑6 – diametrul arborelui în zona canalului de pană, în mm;
𝑏; 𝑡1 - aleşi la Pct. 5.11;
𝜏−1 – rezistenţa la oboseală a materialului arborelui, dată în Anexa 15;
68
𝜏𝑚 = 𝜏𝜈 – tensiunea medie la solicitarea pulsatorie a secţiunii respective

𝜏𝑐 – limita de curgere a materialului penei, din Anexa 15
𝜏𝑐 = (0,58 … 0,65) ∙ 𝜎𝑐 =. . . [𝑀𝑃𝑎] (130)
5.9.3. Calculul coeficientului de siguranță global
Coeficientul de siguranţă global se va calcula cu relaţia:

𝑐= ≥ 𝑐𝑎 = 1,5 … 2,5 (131)
Dacă coeficientul global 𝑐 < 𝑐𝑎 = 1,5 … 2,5, este necesar să se majoreze diametrele în secţiunile
verificate.
69
Îndrumar de proiectare Capitolul VI
CAPITOLUL VI
ALEGEREA ȘI VERIFICAREA RULMEȚILOR
6.1. Noțiuni generale
În construcţia reductoarelor sunt foarte răspândite lagărele cu rulmenţi.

La aceste lagăre fusul nu mai vine în contact direct cu partea fixă a lagărului, între cele
două părţi interpunându-se corpuri de rostogolire care transformă frecarea de alunecare în frecare
de rostogolire.
Avantajele rulmenţilor în raport cu lagărele cu alunecare sunt :
 frecare mai mică la pornire şi oprire ;
 consum mai mic de lubrifiant;
 întreţinere mai simplă;
 joc radial mai mic, centrare mai precisă a axei;
 gabarit axial mai redus;
 fiind standardizaţi se înlocuiesc uşor;
 nu necesită perioadă de rodaj.
Dezavantajele rulmenţilor sunt :
 gabarit radial mai mare ;
 sunt mai puţin silenţioşi;
 suprasarcinile provocă micşorarea rapidă a durabilităţii;
 sensibili la impurităţi mecanice;
 nu se pot monta ca lagăre intermediare;
 execuţia şi montajul rulmenţilor se face cu toleranţe mici;
 suprafeţele de rulare trebuie să fie oglindă;
 capacitatea de amortizare este mai redusă.
Rulmenţii fiind tipizaţi, alegerea lor se face după standarde şi cataloagele fabricilor
producătoare pe baza diametrului fusului arborelui pe care se montează, a sarcinilor pe lagăr şi a
duratei de exploatare alese iniţial.
Pentru a adopta un anume tip de rulment se va ţine seama de: mărimea şi sensul
solicitării, turaţie, temperatura de lucru, condiţii de montaj şi exploatare etc.
70
Recomandări:
 la încărcări mici se vor utiliza rulmenţi cu bile, la încărcări mari, rulmenţi cu role;
 la turaţii mari se utilizează rulmenţi cu bile; la turaţii mai mici, rulmenţi cu role;
 când în lagăre există atât încărcare radială cât şi axială, se vor utiliza rulmenţi radial-
axiali;
 când în lagăre există numai încărcare radială sau pe lângă aceasta şi o încărcare axială
mică, se vor utiliza rulmenţi radiali cu bile.
6.2. Stabilirea încărcării rulmenților
Montajul cu rulmenţi, indiferent unde este utilizat, trebuie să realizeze fixarea radială şi
axială în ambele sensuri a arborelui, fără a introduce forţe suplimentare în rulmenţi.
Recomandabil este ca rulmenţii ce sprijină un arbore să fie aleşi identici. Din acest
motiv se va lua în considerare rulmentul cel mai încărcat şi calculele se vor efectua pentru acesta.
Alegerea rulmenţilor identici are în vedere posibilitatea inversării sensului de rotaţie al
arborelui, în acest caz schimbându-se direcţia forţei 𝐹𝑎 .
Rulmenţii pot fi solicitaţi numai de forţe radiale sau de forţe radiale şi axiale.
Forţele radiale din rulmenţi se calculează cu relaţia:

a) Arborele 1
2 2
𝐹𝑟2(4) = √𝑅𝐻2(4) + 𝑅𝑉2(4) =. . . [𝑁] (132)
b) Arborele 2
2 2
𝐹𝑟5(7) = √𝑅𝐻5(7) + 𝑅𝑉5(7) =. . . [𝑁] (133)
Unde 𝑅𝐻 şi 𝑅𝑉 reprezintă reacţiunile din lagăre în plan orizontal H, respectiv vertical V,

calculate cu relaţiile din Capitolul 5, Pct. 5.4.
71
6.3. Alegerea tipului de rulment
𝑙
Arborii reductoarelor sunt în general arbori scurţi ( < 10, unde 𝑙 este distanța dintre
𝑑
reazeme și 𝑑 este diametrul mediu al arborelui) şi în consecinţă au rigiditate flexională ridicată.

Ca urmare unghiurile de înclinare în reazeme sunt reduse ceea ce permite folosirea rulmenţilor
radiali cu bile şi a rulmenţilor radial-axiali cu role conice (ce impun condiţii restrictive privind
înclinarea în reazeme). Uneori se folosesc şi rulmenţi cu role cilindrice, rulmenţi radial-axiali cu
role precum şi rulmenţi oscilanţi cu role butoiaş.
6.3.1. Rulmenții radiali cu bile
Rulmenţii radiali cu bile preiau în principal forţe radiale, dar pot prelua şi sarcini axiale.
Se pot utiliza două tipuri de montaje ale acestor rulmenţi
a) Montajul cu rulment conducător şi rulment liber se foloseşte în special la arbori
lungi. Se alege, în general, drept rulment conducător rulmentul cu încărcare radială mai mică.
El se fixează axial, atât pe arbore cât şi în carcasă, în ambele sensuri şi va prelua

întreaga sarcină axială ce încarcă arborele. Rulmentul liber se fixează axial în ambele sensuri pe
arbore, fiind lăsat liber în carcasă pentru a se compensa dilatările termice diferite ale arborelui şi
carcasei în funcţionare. Rulmentul liber va prelua doar forţă radială (reacţiunea normală
rezultantă din reazemul respectiv), încărcarea sa axială fiind nulă.
b) Montajul flotant al rulmenţilor presupune fixarea axială a fiecărui rulment într-un

singur sens pe arbore (către interiorul reductorului) şi în sens opus (către exterior) în carcasă.
Se lasă de obicei un joc axial de 0,5 ... 1 mm pentru compensarea diferenţelor de
dilatare dintre arbore şi carcasă. Forţa axială este preluată la acest montaj de rulmentul către care
este îndreptată. Montajul flotant se utilizează la arbori scurţi; el este mai simplu dar poate
conduce la un dezechilibru accentuat al încărcării celor doi rulmenţi (în cazul în care rulmentul
cu încărcare radială mai mare preia şi forţa axială ce încarcă arborele).
72
Figura 6.1. Elementele geometrice ale unui rulment radial cu bile pe un rând
Etapele parcurse în alegerea rulmenţilor radiali cu bile sunt:

1. Stabilirea tipului montajului (montaj cu rulment conducător şi rulment liber sau
montaj flotant)
2. Estimarea diametrului arborelui în dreptul rulmentului se face ţinând cont de
dimensiunile arborilor stabilite la predimensionarea acestora.
3. Folosind cataloage de rulmenţi emise de firmele producătoare se alege pentru fiecare
arbore mărimea rulmentului cu bile (seria de diametre şi lăţimi); pentru diametrul estimat al
fusului în cataloage se găsesc mai multe mărimi de rulmenţi radiali cu bile (seriile de diametre şi
lăţimi 0, 2, 3 sau 4) care la acelaşi diametru al alezajului inelului interior au diametre exterioare
(D) şi lăţimi (B) diferite. Se va încerca la început alegerea unui rulment din seriile mijlocii (2 sau
3) şi funcţie de durabilitatea obţinută se poate trece la seria uşoară (0) sau grea (4).
Pentru alegerea rulmenţilor radiali cu bile Anexa 20 prezintă un extras din STAS 6846 –
86
4. Verificarea rulmenţilor aleşi constă în determinarea durabilităţii acestora Lh (ore) şi
care trebuie să fie superioară unei durate de funcţionare admisibile 𝐿ℎ𝑎 care pentru reductoare
au valori cuprinse între 12 000 ore şi 20 000 ore.
Practic alegerea şi verificarea unui rulment radial cu bile se desfăşoară conform
următoarei succesiuni:
a. date de intrare
 diametrul fusului în dreptul rulmentului (𝑑 = 𝑑5 ) (mm);
 turaţia arborelui n (rot / min);
73
 încărcarea radială a celor doi rulmenţi: 𝐹𝑟1 , respectiv 𝐹𝑟2 (N) – reacțiunile normale în
cele două reazeme;
 încărcarea axială 𝐹𝑎 (N) – forţa axială rezultantă datorată roţilor solidare cu arborele;
 durabilitatea admisibilă 𝐿ℎ𝑎
b. alegerea tipului de montaj şi stabilirea încărcării axiale a fiecărui rulment.

► dacă rulmentul 1 este conducător 𝐹𝑎1 = 𝐹𝑎 iar 𝐹𝑎2 = 0;
► dacă rulmentul 2 este conducător 𝐹𝑎1 = 0 iar 𝐹𝑎2 = 𝐹𝑎 ;
► dacă avem montaj flotant se va face calculul pentru situaţia cea mai
dezavantajoasă în care întreaga forţă axială este preluată de rulmentul cu
încărcarea radiala mai mare.
c. alegerea rulmentului
Se alege un rulment radial cu bile dintr-o serie mijlocie (2 sau 3) pentru diametrul
alezajului 𝑑 = 𝑑5 şi din Anexa 20 se iau pentru rulmentul ales: capacitatea de încărcare
dinamică C (N) şi capacitatea de încărcare statică 𝐶0 (N);
𝐹𝑎
d. se calculează pentru fiecare rulment şi din tabelul din Anexa 20 se aleg e şi Y
𝐶0
(eventual interpolare liniară)
𝐹𝑎
e. se calculează pentru fiecare rulment şi apoi se determină sarcina dinamică
𝐹𝑟
echivalentă:
𝐹𝑎
 pentru ≤ 𝑒, 𝑋 = 1 și 𝑌 = 0
𝐹𝑟
𝐹𝑎
 pentru > 𝑒, 𝑋 și 𝑌 se aleg din tabelul 6.1. (pentru joc normal în rulment)
𝐹𝑟
Tabelul 6.1.
74
unde :
𝑋 = 0,56 (acelaşi pentru toţi rulmenţii radiali cu bile) şi
Y are valoarea aleasă anterior.
f. se calculează durabilitatea fiecărui rulment

𝐶 𝑝
𝐿 = ( ) =. . . [ 𝑚𝑖𝑙𝑖𝑜𝑎𝑛𝑒 𝑑𝑒 𝑟𝑜𝑡𝑎ț𝑖𝑖] (134)
𝑃
𝐿 ∙ 106
𝐿ℎ = =. . . [𝑜𝑟𝑒] (135)
𝑛 ∙ 60
g. verificarea condiției 𝐿ℎ ≥ 𝐿ℎ𝑎

Dacă ambii rulmenţi ai unui arbore verifică condiţia 𝐿ℎ ≥ 𝐿ℎ𝑎 atunci alegerea este
corectă (eventual se poate încerca alegerea unui rulment din seria uşoară dacă inegalitatea este
accentuată);
Dacă pentru rulmentul încercat 𝐿ℎ < 𝐿ℎ𝑎 se încearcă alegerea unui rulment radial cu
bile dintr-o serie superioară sau se aleg rulmenţi radiali-axiali cu role conice.
Se poate încerca şi o mărire a diametrului fusului în dreptul rulmentului dar această
soluţie este dezavantajoasă căci conduce la creşterea gabaritului diametral şi a greutăţii arborelui.
6.3.2. Rulmenții radiali-axiali cu bile
Rulmenţii radiali-axiali cu bile sau cu role conice se pot monta pe arbore în două
moduri şi anume: în “X” (fig. 6.2) sau în “O” (fig. 6.3).
Figura 6.2. – Rulmenți radiali-axiali cu bile – montaj în „X”
75
În figura 6.2. fixarea axială se realizează la ambele capete – se recomandă pentru arborii
scurţi, cu deformaţii termice neglijabile, deformaţiile de încovoiere – în anumite limite – fiind
admise. La acest montaj distanţa dintre punctele de aplicaţie a reacţiunilor este mai mică decât
distanţa dintre centrele corpurilor de rostogolire ale rulmenţilor.
Figura 6.3. – Rulmenți radiali-axiali cu bile – montaj în „O”
Schema din figura 6.3. se recomandă pentru arborii scurţi şi rigizi, permiţând dilatarea
arborelui. Montajul se caracterizează printr-o distanţă mai mare între punctele de aplicaţie a
reacţiunilor decât distanţa dintre centrele corpurilor de rostogolire ale rulmenţilor. Acest montaj
se recomandă în cazul unor restricţii de gabarit axial.
La rulmenţii radiali-axiali pe lângă forţele radiale ia naştere şi o forţă axială interioară
(chiar dacă asupra rulmentului nu se exercită o forţă axială exterioară). Această forţă axială se
datorează apăsării oblice a corpurilor de rulare asupra inelelor şi ea tinde să îndepărteze corpurile
de rulare de căile de rulare. Ea este echilibrată prin montarea pereche a rulmenţilor radial-axiali.
Forţele axiale interne, provenite din descompunerea forţei normale la căile de rulare
(fig. 6.2 şi 6.3) în direcţia axei rulmentului, se vor determina în calculul preliminar cu relaţia:
𝐹𝑎 𝑖 1(2) = (1,21 … 1,26) ∙ 𝐹𝑟1(2) ∙ 𝑡𝑔𝛼 =. . . [𝑁] (136)
unde 𝛼 = 15°
se adoptă:
 1,21 – pentru rulmenți cu bile
 1,26 – pentru rulmenți cu role
76
Se consideră un arbore pe care sunt montaţi doi rulmenţi radiali-axiali (fig. 6.2.) şi
asupra căruia acţionează o forţa axială exterioară 𝐹𝑎 şi forţele radiale, precum şi cele axiale
interne. Se face sumă de forţe în plan orizontal şi se vede sensul rezultantei (I sau II).
Montaj în “X”
 sensul forţei 𝐹𝑎 de la stânga la dreapta (fig.6.2.a).
 sensul rezultantei: I
𝐹𝑎𝑖1 + 𝐹𝑎 > 𝐹𝑎𝑖2 ⇒ 𝐹𝑎2 = 𝐹𝑎𝑖1 + 𝐹𝑎 ; 𝐹𝑎1 = 𝐹𝑎𝑖1 (137)
 sensul rezultantei: II
𝐹𝑎𝑖1 + 𝐹𝑎 < 𝐹𝑎𝑖2 ⇒ 𝐹𝑎1 = 𝐹𝑎𝑖2 − 𝐹𝑎 ; 𝐹𝑎2 = 𝐹𝑎𝑖2 (138)
 sensul forţei 𝐹𝑎 de la dreapta la stânga (fig.6.2.b).

𝐹𝑎𝑖1 > 𝐹𝑎𝑖2 + 𝐹𝑎 ⇒ 𝐹𝑎2 = 𝐹𝑎𝑖1 − 𝐹𝑎 ; 𝐹𝑎1 = 𝐹𝑎𝑖1 (139)
𝐹𝑎𝑖2 + 𝐹𝑎 < 𝐹𝑎𝑖1 ⇒ 𝐹𝑎1 = 𝐹𝑎𝑖2 + 𝐹𝑎 ; 𝐹𝑎2 = 𝐹𝑎𝑖2 (140)
Montaj în “O”
 sensul forţei𝐹𝑎 de la stânga la dreapta (fig.6.3.a).
𝐹𝑎𝑖1 + 𝐹𝑎 > 𝐹𝑎𝑖2 ⇒ 𝐹𝑎1 = 𝐹𝑎𝑖2 + 𝐹𝑎 ; 𝐹𝑎2 = 𝐹𝑎𝑖2 (141)
𝐹𝑎𝑖1 + 𝐹𝑎 < 𝐹𝑎𝑖2 ⇒ 𝐹𝑎2 = 𝐹𝑎𝑖1 − 𝐹𝑎 ; 𝐹𝑎1 = 𝐹𝑎𝑖1 (142)
 sensul forţei 𝐹𝑎 de la dreapta la stânga (fig.6.3.b).

𝐹𝑎𝑖1 > 𝐹𝑎𝑖2 + 𝐹𝑎 ⇒ 𝐹𝑎1 = 𝐹𝑎𝑖2 − 𝐹𝑎 ; 𝐹𝑎2 = 𝐹𝑎𝑖2 (143)
𝐹𝑎𝑖2 + 𝐹𝑎 < 𝐹𝑎𝑖1 ⇒ 𝐹𝑎2 = 𝐹𝑎𝑖1 + 𝐹𝑎 ; 𝐹𝑎1 = 𝐹𝑎𝑖1 (144)
77
Figura 6.4. – Elementele geometrice ale unui rulment radial-axial cu bile pe un rând
a) seriile 72B și 73B, 𝒆 = 𝟏, 𝟏𝟒

- pentru 𝐹𝑎 /𝐹𝑟 ≤ 1,14; 𝑋 = 1 ș𝑖 𝑌 = 0
- pentru 𝐹𝑎 /𝐹𝑟 > 1,14; 𝑋 = 0,35 ș𝑖 𝑌 = 0

b) seriile 70C și 72C,
𝐹𝑎
- pentru ≤ 𝑒; 𝑋 = 1 ș𝑖 𝑌 = 0
𝐹𝑟
- pentru 𝐹𝑎 /𝐹𝑟 > 𝑒; 𝑋 = 0,4
Valorile pentru Y și e se aleg din tabelul 6.2.
Tabelul 6.2.
În funcţie de diametrul fusului d şi de tipul de rulment ales, din Anexa 21 se va adopta o

serie de rulmenţi (cu capacitatea dinamică C mijlocie) şi corespunzător ei se vor nota:
capacitatea dinamică de încărcare C, capacitatea statică 𝐶0 , 𝐷, 𝐵, 𝛼.
78
6.4. Calculul sarcinii dinamice echivalente
Sarcina dinamică echivalentă ce solicită rulmentul se calculează cu relaţia:

𝑃1(2) = 𝑋 ∙ 𝑉 ∙ 𝐹𝑟1(2) + 𝑌 ∙ 𝐹𝑎1(2) (145)
V - coeficient cinematic ( 𝑉 = 1 pentru inelul interior rotitor şi 𝑉 = 1,2 pentru inelul exterior
rotitor);
X - coeficientul radial al rulmentului;
Y - coeficientul axial al rulmentului.
6.5. Capacitatea dinamică necesară
Se calculează cu relaţia:
𝑝
𝐶𝑗 = 𝑃𝑗 √𝐿 (146)
unde
j=2,4,5,7
L este durabilitatea nominală a rulmentului, care se calculează cu relaţia:
60 ∙ 𝑛 ∙ 𝐿ℎ
𝐿= =. . . [𝑚𝑖𝑙𝑖𝑜𝑎𝑛𝑒 𝑑𝑒 𝑟𝑜𝑡𝑎ț𝑖𝑖] (147)
106
𝐿ℎ – durata de funcționare, în ore, impus prin tema de proiectare

𝑛 – turația arborelui, în rot/min
𝑝 = 3 – la rulmenți cu bile
𝑝 = 3,33 – la rulmenți cu role
Capacitatea dinamică 𝐶𝑗 cea mai mare, trebuie să fie inferioară capacităţii dinamice C
corespunzătoare seriei de rulment aleasă:
𝐶𝑗 𝑚𝑎𝑥 = max (𝐶2(4) ; 𝐶5(7) ) (148)

𝐶𝑗 𝑚𝑎𝑥 < 𝐶
79
În acest caz rulmenţii au fost bine aleşi.

Dacă 𝐶𝑗 > 𝐶 poate fi adoptată una din soluţiile:
 pentru acelaşi diametru de fus d, se alege o altă serie de rulment care să aibă o capacitate
dinamică C mai mare decât a rulmentului ales iniţial;
 se poate mări diametrul fusului;
 se pot folosi câte doi rulmenţi pentru sprijinirea unui fus.
80
Îndrumar de proiectare Capitolul VII
CAPITOLUL VII
ALEGEREA ȘI VERIFICAREA CUPLAJULUI
7.1. Alegerea cuplajului
Cuplarea reductorului cu alte ansamble se realizează cel mai adesea printr-un cuplaj
elastic cu bolţuri datorită avantajelor conferite de acesta. Acest cuplaj permite deplasări axiale
până la 5 mm, radiale până la 1 mm şi unghiulare până la 1° , amortizează şocurile şi vibraţiile
torsionale, schimbă frecvenţa oscilaţiilor proprii ale arborilor evitând rezonanţa.
Cuplajul elastic cu bolţuri este standardizat, în STAS 5982-79, executându-se în două
variante (tip N şi tip B) şi 22 de mărimi. Cel mai utilizat este cuplajul tip N (fig. 7.1).
Figura 7.1. – Cuplaj de tip N
Semicuplele se execută în următoarele variante:

a) 𝑃 - pregăurit: se utilizează în cazul în care mărimea de cuplaj aleasă este
corespunzătoare din punct de vedere al momentului nominal necesar, dar capetele de arbore pe
care se montează cuplajul au diametrele mai mici decât diametrele nominale d corespunzătoare
mărimii respective de cuplaj;
b) 𝐶 - cu alezaj cilindric, fără fixare frontală;
c) 𝐶𝑓 - cu alezaj cilindric, cu fixare frontală;
d) 𝐾𝑖 - cu alezaj conic, cu fixare frontală.
81
Dacă momentul de torsiune pe care trebuie să-l transmită cuplajul este 𝑀𝑡 , datorită
şocurilor care apar la pornire, precum şi a unei funcţionări neuniforme, alegerea din standard a
cuplajului se face luându-se în considerare un moment nominal 𝑀𝑛 :
𝑐𝑠 - coeficientul de serviciu și se alege din Anexa 22
𝑀𝑛 = 𝑐𝑠 ∙ 𝑀𝑡2 =. . . [𝑁 ∙ 𝑚𝑚] (149)
Cuplajul de o anumită mărime se utilizează la cuplarea arborilor ale căror capete au

diametre egale sau diametre diferite, în limitele alezajelor semicuplajelor din cadrul mărimii
respective de cuplaj, conform Anexei 23.
Diametrul bolțului 𝛿, nu este specificat în standard, se adoptă în funcție de capătul
filetat cu relația:
𝛿 = 1,5 ∙ 𝑑4 =. . . [𝑚𝑚] (150)
7.2. Verificare cuplajului
Forţa cu care se încarcă un bolţ se calculează cu relaţia:
2 ∙ 𝑀𝑛
𝐹1 = =. . . [𝑁] (151)
𝐷1 ∙ 𝑛
unde:
n – numărul de bolțuri pe cuplaj
𝐷1 – diametrul pe care sunt amplasate bolțurile (fig. 7.1.)
Bolțurile se verifică la:

 Presiunea de contact, presiune ce apare între manșoane și bolț
𝐹1 4
𝑝= ∙ ≤ 𝑝𝑎 (152)
16 ∙ (𝑙3 − 𝑙2 ) 𝜋
unde:
𝑝𝑎 = (3 … 5)𝑀𝑃𝑎
82
 La încovoiere, în secțiunea de încastrare în semicupla 1
𝑙3 − 𝑙2
32 ∙ 𝐹1 ∙ ( + 𝑠)
𝜎𝑖 = 2 ≤ 𝜎𝑎𝑖 (153)
𝜋 ∙ 𝛿3
unde:
𝜎𝑎𝑖 = (90 … 110) 𝑀𝑃𝑎
Dacă cu dimensiunea adoptată pentru diametrul bolţului δ nu se verifică vreuna din

relaţiile de mai sus, aceasta se poate majora până la:
𝛿 = 2 ∙ 𝑑4 =. . . [𝑚𝑚] (154)
83
84
Îndrumar de proiectare Exemplu de calcul
TREAPTĂ
EXEMPLU DE CALCUL
85
86
TEMA DE PROIECTARE
Să se proiecteze o transmisie mecanică compusă din :

1. motor electric trifazat cu rotorul în scurtcircuit;
2. transmisia cu curele trapezoidale
3. reductor de turaţie cu o treaptă cu roţi dinţate cilindrice cu dinţi drepți;
3. cuplaj elastic cu bolţuri
4. rulmenți
Date de proiectare:
 𝑷𝟐 = 𝟐𝟒 𝑲𝑾 – puterea la mașina de lucru
 𝒏𝟏 = 𝟏𝟓𝟎𝟎 𝒓𝒐𝒕/𝒎𝒊𝒏 – turația motorului electric
 𝒊𝒂 = 𝟐 – raportul de transmitere al reductorului
 𝑳𝒉 = 𝟗𝟎𝟎𝟎 𝒐𝒓𝒆 − durata de funcționare între două reparații capitale
 Tipul angrenajului – cu roți dințate cilindrice cu dinți drepți
 Tipul sarcinii mașinii de lucru – cu turație constantă, cu șocuri mici sau
moderate, fără suprasarcini exterioare
 Transmisia funcționează în 2 schimburi
87
CAPITOLUL I
CALCULUL CINEMATIC ȘI ENERGETIC;
ALEGEREA MOTORULUI ELECTRIC
1.1. Determinarea puterii motorului electric

𝑃2
𝑃𝑒 =
𝜂𝑡𝑜𝑡
𝜂𝑡𝑜𝑡 = 𝜂𝑎 ∙ 𝜂𝑙2 ∙ 𝜂 𝑇𝐶𝑇
Unde:
𝜂𝑎 = 0,97
𝜂𝑙 = 0,99
𝜂 𝑇𝐶𝑇 = 0,94
𝜂𝑡𝑜𝑡 = 𝜂𝑎 ∙ 𝜂𝑙2 ∙ 𝜂 𝑇𝐶𝑇 = 0,97 ∙ 0,992 ∙ 0,94 = 0,894
𝑃2 24
𝑃𝑒 = = = 26,85 𝑘𝑊
𝜂𝑡𝑜𝑡 0,894
1.2. Alegerea motorului electric
Se alege ME de tip ASI 200 L cu:

𝑃𝑀𝐸 = 30 𝑘𝑊 > 26,85 𝑘𝑊
𝑛1 = 1460 𝑟𝑜𝑡/𝑚𝑖𝑛
Se alege motorul ASI 200L:

A – motor asincron trifazat
S – rotorul în scurtcircuit
I – construcție închisă (capsulată)
200 L – înălțimea axului mașinii este de 200 mm de la planul tălpilor de fixare, motorul
este executat în lungime lungă (L)
88
1.3. Calculul cinematic al transmisiei
1.3.1. Stabilirea turațiilor la arbori

𝑛1 1460
𝑛2 = = = 730 𝑟𝑜𝑡/𝑚𝑖𝑛
𝑖𝑎 2
1.3.2. Stabilirea puterilor debitate pe arbori

𝑃1 = 𝑃𝑒 = 26,85 𝑘𝑊
𝑃2 = 24 𝑘𝑊
1.3.3. Determinarea momentelor de torsiune ale arborilor

𝑃1 26,85
𝑀𝑡1 = 955 ∙ 104 ∙ = 955 ∙ 104 ∙ = 175628 𝑁 ∙ 𝑚𝑚
𝑛1 1460
𝑃2 24
𝑀𝑡2 = 955 ∙ 104 ∙ = 955 ∙ 104 ∙ = 313973 𝑁 ∙ 𝑚𝑚
𝑛2 730
89
CAPITOLUL II
PROIECTAREA TRANSMISIEI PRIN CURELE TRAPEZOIDALE
1. Puterea de calcul (𝑷𝒄 )

𝑃𝑐 = 𝑃 = 30 𝐾𝑤
2. Turația roții conducătoare (𝒏𝟏 )

𝑛1 = 𝑛 = 1460 𝑟𝑜𝑡/𝑚𝑖𝑛
3. Raportul de transmisie (𝒊𝑻𝑪 )

𝑖 𝑇𝐶 = 𝑖𝑎 = 2
4. Turația roții conduse (𝒏𝟐 )

𝑛1 1460
𝑛2 = = = 730 𝑟𝑜𝑡/𝑚𝑖𝑛
𝑖 𝑇𝐶 2
5. Tipul curelei
𝑃𝑐 = 30 𝐾𝑤; 𝑛1 = 1460 𝑟𝑜𝑡/ min => 𝒔𝒆 𝒂𝒍𝒆𝒈𝒆 𝒄𝒖𝒓𝒆𝒂 𝒕𝒊𝒑 𝑺𝑷𝑨
6. Diametrul primitiv al roții conducătoare (𝑫𝒑𝟏 )

Se alege conform recomandărilor din tabelele 2.1. și 2.2. în intervalul 90...250 conform
indicațiilor diagramei din Anexa 3
𝐷𝑝1 = 125 𝑚𝑚
7. Diametrul primitiv al roții conduse (𝑫𝒑𝟐 )
𝐷𝑝2 = 𝐷𝑝1 ∙ 𝑖 𝑇𝐶 = 125 ∙ 2 = 250 𝑚𝑚
90
8. Media diametrelor primitive ( 𝑫𝒑𝒎 )

𝐷𝑝1 + 𝐷𝑝2 125 + 250
𝐷𝑝𝑚 = = = 187,5 𝑚𝑚
2 2
9. Diametrul primitiv al rolei de întindere (𝑫𝒑𝟎 ) (dacă se folosește)
𝐷𝑝0 = (1 … 1,5) ∙ 𝐷𝑝1 = 1,25 ∙ 125 = 156,25 𝑚𝑚
10. Distanța dintre axe preliminară (A)
Se alege o valoare cuprinsă în intervalul:
0,7 ∙ (𝐷𝑝1 + 𝐷𝑝2 ) ≤ 𝐴 ≤ 2 ∙ (𝐷𝑝1 + 𝐷𝑝2 )
𝐷𝑝1 + 𝐷𝑝2 = 125 + 250 = 375 𝑚𝑚

0,7 ∙ (𝐷𝑝1 + 𝐷𝑝2 ) = 0,7 ∙ 375 = 262,5 𝑚𝑚
2 ∙ (𝐷𝑝1 + 𝐷𝑝2 ) = 2 ∙ 375 = 750 𝑚𝑚
=> 262,5 𝑚𝑚 ≤ 𝐴 ≤ 750 𝑚𝑚
Se alege preliminar 𝐴 = 500 𝑚𝑚
11. Unghiul între ramurile curelei (𝜸)

𝐷𝑝2 − 𝐷𝑝1 250 − 125 125
𝛾 = 57 ∙ ( ) = 57 ∙ ( ) = 57 ∙ = 14,25°
𝐴 500 500
12. Unghiul de înfășurare pe roata mică (𝜷𝟏 )

𝛽1 = 180° − 𝛾 = 180° − 14,25° = 165,75°
13. Unghiul de înfășurare pe roata mare (𝜷𝟐 )

𝛽2 = 180° + 𝛾 = 180° + 14,25° = 194,25°
91
14. Lungimea primitivă a curelei (𝑳𝒑 )
𝛽1 𝛽1 ∙ 𝐷𝑝1 + 𝛽2 ∙ 𝐷𝑝2
𝐿𝑝 = 2 ∙ 𝐴 ∙ 𝑠𝑖𝑛 ( ) + 𝜋 ∙ ( )=
2 360
165,75° 165,75 ∙ 125 + 194,25 ∙ 250
= 2 ∙ 500 ∙ 𝑠𝑖𝑛 + 3,14 ∙ ( )
2 360
20719 + 48563
= 1000 ∙ 𝑠𝑖𝑛82,875° + 3,14 ∙ ( )=
360
= 1000 ∙ 0,9922 + 3,14 ∙ 192,45 = 992,2 + 604,29
= 1596,493 𝑚𝑚
Valoarea obţinută din calcul se rotunjeşte la cea mai apropiată valoare a lungimilor de
curele normalizate pentru tipul respectiv de curea.
După calculare, se standardizează conform tabelului 2.3.

=> 𝐿𝑝 = 1600 𝑚𝑚
15. Distanţa dintre axe recalculată ( 𝑨𝒓𝒆𝒄 )

1 𝛽1 ∙ 𝐷𝑝1 + 𝛽2 ∙ 𝐷𝑝2
𝐴𝑟𝑒𝑐 = [𝐿𝑝 𝑆𝑇𝐴𝑆 − 𝜋 ( )] =
𝛽 360
2 ∙ 𝑠𝑖𝑛 ( 1 )
2
1 1
= ∙ (1600 − 604,293) = ∙ 995,707
2 ∙ sin 82,875° 2 ∙ 0,9922
= 0,504 ∙ 995,707 ≈ 502 𝑚𝑚
16. Viteza periferică a curelei (𝒗)

𝜋 ∙ 𝐷𝑝1 ∙ 𝑛1 3,14 ∙ 125 ∙ 1460
𝑣= = = 9,55 𝑚/𝑠
60000 60000
Pentru curele înguste se impune condiţia:

𝑣 < 40 𝑚/𝑠
92
Deoarece avem
9,55 𝑚/𝑠 < 40 𝑚/𝑠
 Condiţia este îndeplinită
17. Coeficientul de funcționare (𝑪𝒇 )
La predimensionare se alege
𝐶𝑓 = 1
18. Coeficientul de lungime al curelei (𝑪𝑳 )
Coeficientul depinde de lungimea curelei 𝐿𝑝
𝐶𝐿 = 0,93
19. Coeficientul de înfășurare (𝑪𝜷 )
𝑐𝛽 = 1 − 0,003(180° − 𝛽1 ) = 1 − 0,003(180° − 165,75°) = 1 − 0,003 ∙ 14,25

= 1 − 0,04275 = 0,95725
20. Puterea nominală transmisă de curea (𝑷𝟎 )
Depinde de tipul curelei, raportul de transmitere şi turaţia de lucru, valori tabelate,

exemple în Anexa 6.
=> 𝑃0 = 4,73 𝐾𝑤
21. Numărul de curele preliminar (𝒛𝟎 )

𝐶𝑓 ∙ 𝑃𝑐 1 ∙ 30 30
𝑧0 = = = = 6,54
𝑃0 ∙ 𝐶𝐿 ∙ 𝐶𝛽 4,73 ∙ 0,93 ∙ 0,95725 4,59
93
22. Coeficientul numărului de curele (𝒄𝒛 )

Se alege 𝑐𝑧 = 0,85
23. Numărul definitiv de curele (z)

𝑧0 6,54
𝑧= = = 7,69
𝑐𝑧 0,85
=> 𝑧 = 8 𝑐𝑢𝑟𝑒𝑙𝑒
24. Numărul de roți (x)
Pentru un arbore conducător şi unul condus

𝑥 = 2 𝑟𝑜ț𝑖
25. Frecvența încovoierii curelei (f)

𝑥 ∙ 𝑣 ∙ 103 2 ∙ 9,55 ∙ 103
𝑓= = = 11,93 𝐻𝑧
𝐿𝑝 1600
Deoarece avem
11,93 𝐻𝑧 < 40 𝐻𝑧
 Condiţia este îndeplinită
26. Forța periferică transmisă (F)

103 ∙ 𝑃𝑐 103 ∙ 30
𝐹= = = 3141 𝑁
𝑣 9,55
27. Forța de întindere a curelei (𝑭𝟎 )

𝐹0 = (1,5 … 2) ∙ 𝐹 = 1,75 ∙ 3141 = 5497 𝑁
94
28. Cotele de modificare a distanței între axe

𝑋 ≥ 0,03 ∙ 𝐿𝑝 => 𝑋 ≥ 0,03 ∙ 1600 => 𝑋 ≥ 48
𝑌 ≥ 0,015 ∙ 𝐿𝑝 => 𝑌 ≥ 0,015 ∙ 1600 => 𝑌 ≥ 24
29. Diametrul exterior al roții (𝑫𝒆 )
𝐷𝑒 = 𝐷𝑝 + 2 ∙ 𝑛 = 125 + 2 ∙ 3,3 = 125 + 6,6 = 131,5 𝑚𝑚
30. Lățimea totală a roții (B)
𝐵 = (𝑧 − 1) ∙ 𝑒 + 2 ∙ 𝑓 = (8 − 1) ∙ 15 + 2 ∙ 10 = 105 + 20 = 125 𝑚𝑚
95
CAPITOLUL III
DIMENSIONAREA ANGRENAJULUI
3.1. Alegerea materialelor pentru roțile dințate
Pentru reductoarele obişnuite se recomandă utilizarea oţelurilor cu durităţi mici şi

mijlocii HB ≈ (2500...3500) MPa, astfel micşorându-se pericolul gripării, diferenţa între roţi
fiind de HB ≈(200...300)MPa.
Se alege varianta 41MoCr11/40Cr10 (oțeluri aliate de îmbunătățire)
 𝐻𝐵 = (2500 … 2900) 𝑀𝑃𝑎 – alegem 𝐻𝐵 = 2800 𝑀𝑝𝑎
 Laminate => 𝜎𝐻 𝑙𝑖𝑚 = 0,15 ∙ 𝐻𝐵 + 300 = 0,15 ∙ 2800 + 250 = 720 𝑀𝑃𝑎
𝜎0 𝑙𝑖𝑚 = 0,057 ∙ 𝐻𝐵 + 385 = 0,057 ∙ 2800 + 385 = 545 𝑀𝑃𝑎
=> 𝝈𝑯 𝒍𝒊𝒎 = 𝟕𝟐𝟎 𝑴𝑷𝒂

𝝈𝟎 𝒍𝒊𝒎 = 𝟓𝟒𝟓 𝑴𝑷𝒂
3.2. Proiectarea angrenajelor cu dinți drepți
3.2.1. Calculul de predimensionare
3.2.1.1. Determinarea numărului de dinți la pinion
La danturi îmbunătăţite şi normalizate, având 𝐻𝐵 ≤ 3500, 𝑧1 = 25 … 35

Se alege numărul de dinți pentru roata conducătoare
𝑧1 = 30 dinți
=> 𝑧2 = 𝑖𝑎 ∙ 𝑧1 = 2 ∙ 30 = 60 dinți
Se alege numărul de dinți pentru roata condusă
𝑧2 = 61 dinți
𝑧1 + 𝑧2 = 30 + 61 = 91 < 120 dinți
=> 𝒛𝟏 = 𝟑𝟎 dinți
𝒛𝟐 = 𝟔𝟏 dinți
96
3.3.1.2. Alegerea coeficientului de lățime al danturii

𝜓𝑑
𝜓𝑎 =
(𝑢 + 1)
 𝜓𝑑 = 1,1 - 𝐻𝐵 < 3500 𝑀𝑃𝑎,
- asamblarea pinionului – între reazeme – simetric
𝜓𝑑 1,1
𝜓𝑎 = = = 0,37
(𝑢 + 1) 2 + 1
=> 𝝍𝒂 = 𝟎, 𝟑𝟕
3.2.2. Determinarea distanței minime între axe

3.2.2.1 Calculul tensiunii admisibile la solicitarea de contact
𝜎𝐻 𝑙𝑖𝑚
𝜎𝐻𝑃 = ∙ 𝑍𝑁 ∙ 𝑍𝐿 ∙ 𝑍𝑅 ∙ 𝑍𝑉 ∙ 𝑍𝑊 ∙ 𝑍𝑋
𝑆𝐻𝑃
 𝜎𝐻 𝑙𝑖𝑚 = 720 𝑀𝑃𝑎

 𝑆𝐻𝑃 = 1,15
 𝑍𝑁 = 1
 𝑍𝐿 = 1
 𝑍𝑅 = 1 – pentru danturi rectificate
 𝑍𝑉 = 1
 𝑍𝑊 = 1 – la angrenaje cu roți fără diferență mare de duritate
 𝑍𝑋 = 1
𝜎𝐻 𝑙𝑖𝑚 720
𝜎𝐻𝑃 = ∙ 𝑍𝑁 ∙ 𝑍𝐿 ∙ 𝑍𝑅 ∙ 𝑍𝑉 ∙ 𝑍𝑊 ∙ 𝑍𝑋 = ∙ 1 ∙ 1 ∙ 1 ∙ 1 ∙ 1 ∙ 1 = 626 𝑀𝑃𝑎
𝑆𝐻𝑃 1,15
=> 𝝈𝑯𝑷 = 𝟔𝟐𝟔 𝑴𝑷𝒂
97
3.2.2.2. Factorul de corecție al încărcării pentru solicitarea de contact

𝐾𝐻 = 𝐾𝐴 ∙ 𝐾𝑉 ∙ 𝐾𝐻𝛼 ∙ 𝐾𝐻𝛽
 𝐾𝐴 = 1,25
 𝐾𝑉 = 1,5 – se alege treapta de precizie 7 pentru roți cilindrice cu dinți drepți
 𝐾𝐻𝛼 = 1 – la angrenajele precise, în clasele 1...7
 𝐾𝐻𝛽 = 1,5 – la angrenaje nerodate (cilindrice sau conice)

𝐾𝐻 = 𝐾𝐴 ∙ 𝐾𝑉 ∙ 𝐾𝐻𝛼 ∙ 𝐾𝐻𝛽 = 1,25 ∙ 1,5 ∙ 1 ∙ 1,5 = 2,81
=> 𝑲𝑯 = 𝟐, 𝟖𝟏
3.3.1.3. Distanța minimă necesară între axe
3
𝑎𝑚𝑖𝑛 = (𝑢 + 1) ∙ √ 2
 𝑀𝑡2 = 313973 𝑁 ∙ 𝑚𝑚
 𝐾𝐻 = 2,81
 𝑍𝐻 = 1,77
1
 𝑍𝑀 = 189,8 (𝑀𝑃𝑎) – la roțile din oțel laminat
2
 𝑍𝜀 = 1
 𝜓𝑎 = 0,37
 𝜎𝐻𝑃 = 626 𝑀𝑃𝑎
3
𝑎𝑚𝑖𝑛 = (𝑢 + 1) ∙ √ 2
3 313973 ∙ 2,81 ∙ (1,77 ∙ 189,8 ∙ 1)2

= + 1) ∙ √
(2
2 ∙ 22 ∙ 0,37 ∙ 6262
882264 ∙ (336)2
3 3 882264 ∙ 112896
3
=3∙ √ =3∙ √ = 3 ∙ √85869
2,96 ∙ 391876 1159953
= 3 ∙ 44,12 = 132,35 𝑚𝑚
98
Se standardizează => 𝑎𝑆𝑇𝐴𝑆 = 140 𝑚𝑚

𝑎𝑆𝑇𝐴𝑆 − 𝑎𝑚𝑖𝑛
≤ ±0,05
𝑎𝑆𝑇𝐴𝑆
𝑎𝑆𝑇𝐴𝑆 − 𝑎𝑚𝑖𝑛 140 − 132,35 7,65
= = = 0,055 > 0,05
𝑎𝑆𝑇𝐴𝑆 140 140
⟹ Nu se cere o valoare standardizată a distanţei între axe
=> 𝒂𝒘 = 𝟏𝟑𝟑 𝒎𝒎
3.2.3. Determinarea modulului necesar şi a modulului standardizat

3.2.3.1. Calculul tensiunii admisibile la solicitarea de încovoiere
𝜎0 𝑙𝑖𝑚
𝜎𝐹𝑃 = ∙ 𝑌𝑁 ∙ 𝑌𝛿 ∙ 𝑌𝑅 ∙ 𝑌𝑋
𝑆𝐹𝑃
 𝜎0 𝑙𝑖𝑚 = 545 𝑀𝑃𝑎
 𝑆𝐹𝑃 = 1,25
 𝑌𝑁 = 1
 𝑌𝑅 ≈ 1 – pentru danturi rectificate
 𝑌𝛿 = 1,1
 𝑌𝑋 = 1
𝜎0 𝑙𝑖𝑚 545
𝜎𝐹𝑃 = ∙ 𝑌𝑁 ∙ 𝑌𝛿 ∙ 𝑌𝑅 ∙ 𝑌𝑋 = ∙ 1 ∙ 1,1 ∙ 1 ∙ 1 = 480 𝑀𝑃𝑎
𝑆𝐹𝑃 1,25
=> 𝝈𝑭𝑷 = 𝟒𝟖𝟎 𝑴𝑷𝒂
3.2.3.2. Factorul de corecție al încărcării pentru solicitarea de încovoiere
𝐾𝐹 = 𝐾𝐴 ∙ 𝐾𝑉 ∙ 𝐾𝐹𝛼 ∙ 𝐾𝐹𝛽
 𝐾𝐴 = 1,25
 𝐾𝑉 = 1,5
 𝐾𝐹𝛼 = 1 – la angrenajele precise, în clasele 1...7, cu încărcare normală sau
mare
 𝐾𝐹𝛽 = 1,5 – la angrenaje nerodate (cilindrice sau conice)
𝐾𝐹 = 𝐾𝐴 ∙ 𝐾𝑉 ∙ 𝐾𝐹𝛼 ∙ 𝐾𝐹𝛽 = 1,25 ∙ 1,5 ∙ 1 ∙ 1,5 = 2,81
=> 𝑲𝑭 = 𝟐, 𝟖𝟏
99
3.2.3.3. Modulul necesar şi modulul standardizat

𝑀𝑡2 (𝑢 + 1) 𝐾𝐹 ∙ 𝑌𝐹𝑎 ∙ 𝑌𝑆𝑎 ∙ 𝑌𝜀
∙
𝑎𝑤 𝑎 𝜎𝐹𝑃
 𝑀𝑡2 = 313973 𝑁 ∙ 𝑚𝑚
 𝐾𝐹 = 2,81
 𝑌𝑆𝑎 = 2
 𝑌𝐹𝑎 = 2,5
 𝑌𝜀 = 1
 𝜓𝑎 = 0,37
 𝑎𝑤 = 133 𝑚𝑚
 𝜎𝐹𝑃 = 480 𝑀𝑃𝑎
𝑀𝑡2 (𝑢 + 1) 𝐾𝐹 ∙ 𝑌𝐹𝑎 ∙ 𝑌𝑆𝑎 ∙ 𝑌𝜀 313973 ∙ (2 + 1) 2,81 ∙ 2,5 ∙ 2 ∙ 1

∙ = ∙
𝑎𝑤 𝑎 𝜎𝐹𝑃 1332 ∙ 0,37 ∙ 2 480
941919 14,05 941919
= ∙ = ∙ 0,029 = 71,96 ∙ 0,029
17689 ∙ 0,74 480 13090
= 2,087 𝑚𝑚
Se standardizează => 𝑚𝑛 𝑆𝑇𝐴𝑆 = 2,25 𝑚𝑚

Se acceptă şi valoarea mai mică din STAS dacă:
𝑚𝑆𝑇𝐴𝑆 − 𝑚𝑚𝑖𝑛
≤ 0,1
𝑚𝑆𝑇𝐴𝑆 − 𝑚𝑚𝑖𝑛 2,25 − 2,087 0,163
= = = 0,072 ≤ 0,1
𝑚𝑆𝑇𝐴𝑆 2,25 2,25
=> 𝑚𝑛 𝑚𝑖𝑛 = 2,5 𝑚𝑚
=> 𝒎𝒏 = 𝟐, 𝟓 𝒎𝒎
100
3.2.4. Diametrele de divizare preliminare

2𝑎𝑤 2 ∙ 133
𝑑1 𝑝𝑟 ≈ ≈ = 88,67 𝑚𝑚
𝑢+1 2+1
𝑑2 𝑝𝑟 ≈ 𝑢 ∙ 𝑑1 𝑝𝑟 ≈ 2 ∙ 88,67 = 177,34 𝑚𝑚
3.2.5. Viteza tangenţială preliminară
Se determină numai pentru roata conducătoare
𝜋 ∙ 𝑑1 𝑝𝑟 ∙ 𝑛1 3,14 ∙ 88,67 ∙ 1460 406499
𝑣𝑡1 𝑝𝑟 = = = = 6,77 𝑚/𝑠
60 ∙ 1000 60000 60000
3.2.6. Determinarea deplasării de profil. Repartizarea deplasărilor de profil pe cele două roți
Considerăm că angrenajul este nedeplasat sau zero (𝑥1 = 𝑥2 = 0), la care diametrele
de rostogolire coincid cu diametrele de divizare şi unghiul de rostogolire este egal cu unghiul de
divizare.
3.3. Calculul elementelor caracteristice angrenajelor cilindrice

3.3.1. Elementele geometrice ale danturii
Profilul de referință conform STAS: 𝛼𝑛 = 20°; ℎ𝑎∗ = 1; 𝑐 ∗ = 0,25
Pentru angrenaje cilindrice cu dantură dreaptă: 𝛽 ∗ = 0
 Numerele de dinți: 𝑧1 = 30 dinți

𝑧2 = 61 dinți
 Modulul normal standardizat:
𝑚𝑛 = 2,5 𝑚𝑚
 Modulul frontal:
𝑚𝑛 2,5 2,5
𝑚𝑡 = = = = 2,5 𝑚𝑚
𝑐𝑜𝑠𝛽 ∗ 𝑐𝑜𝑠0° 1
 Înălțimea capului dintelui:
ℎ𝑎 = ℎ𝑎∗ ∙ 𝑚𝑛 = 1 ∙ 2,5 = 2,5 𝑚𝑚
 Înălțimea piciorului dintelui:
ℎ𝑓 = (ℎ𝑎∗ + 𝑐 ∗ ) ∙ 𝑚𝑛 = (1 + 0,25) ∙ 2,5 = 3,125 𝑚𝑚
101
 Înălțimea dintelui:
ℎ = ℎ𝑎 + ℎ𝑓 = 2,5 + 3,125 = 5,625 𝑚𝑚
 Diametrul de divizare:
𝑑1 = 𝑚𝑡 ∙ 𝑧1 = 2,5 ∙ 30 = 75 𝑚𝑚
𝑑2 = 𝑚𝑡 ∙ 𝑧2 = 2,5 ∙ 61 = 152,5 𝑚𝑚
 Diametrul cercului de picior:
𝑑𝑓1 = 𝑑1 − 2ℎ𝑓 = 75 − 2 ∙ 3,125 = 68,75 𝑚𝑚
𝑑𝑓2 = 𝑑2 − 2ℎ𝑓 = 152,5 − 2 ∙ 3,125 = 146,25 𝑚𝑚
 Diametrul cercului de vârf:
𝑑𝑎1 = 𝑑1 + 2ℎ𝑎 = 75 + 2 ∙ 2,5 = 80 𝑚𝑚
𝑑𝑎2 = 𝑑2 + 2ℎ𝑎 = 152,5 + 2 ∙ 2,5 = 157,5 𝑚𝑚
 Diametrul de rostogolire:
𝑑𝑤1 = 𝑑1 = 75 𝑚𝑚
𝑑𝑤2 = 𝑑2 = 152,5 𝑚𝑚
 Distanța între axe:
(𝑑𝑤1 + 𝑑𝑤2 ) 75 + 152,5
𝑎= = = 113,75 𝑚𝑚
2 2
Se adoptă 𝑎 = 𝑎𝑤 = 113,75 𝑚𝑚
 Unghiul profilului în plan frontal:
𝑡𝑔𝛼𝑛 𝑡𝑔20°
𝑡𝑔𝛼𝑡 = = = 0,36
𝑐𝑜𝑠𝛽 ∗ 𝑐𝑜𝑠0°
𝛼𝑡 = 𝑎𝑟𝑐𝑡𝑔0,36 = 20°
 Diametrul cercului de bază:
𝑑𝑏1 = 𝑑1 ∙ 𝑐𝑜𝑠𝛼𝑡 = 75 ∙ 𝑐𝑜𝑠20° = 75 ∙ 0,9396 = 70,47 𝑚𝑚
𝑑𝑏2 = 𝑑2 ∙ 𝑐𝑜𝑠𝛼𝑡 = 152,5 ∙ 𝑐𝑜𝑠20° = 152,5 ∙ 0,9396 = 143,29 𝑚𝑚
 Unghiul de presiune la capul dintelui:
70,47
𝛼𝑎1 = 𝑎𝑟𝑐𝑐𝑜𝑠(𝑑𝑏1 /𝑑𝑎1 ) = 𝑎𝑟𝑐𝑐𝑜𝑠 = 𝑎𝑟𝑐𝑐𝑜𝑠0,881 = 28,24°
80
143,29
𝛼𝑎2 = 𝑎𝑟𝑐𝑐𝑜𝑠(𝑑𝑏2 /𝑑𝑎2 ) = 𝑎𝑟𝑐𝑐𝑜𝑠 = 𝑎𝑟𝑐𝑐𝑜𝑠0,910 = 24,53°
157,5
102
 Lățimea roții conduse:

𝑏2 = 𝑎 ∙ 𝜓𝑎 = 113,75 ∙ 0,37 = 42,09 𝑚𝑚
 Lățimea roții conducătoare:
𝑏1 = 𝑏2 + (0,5 … 1) ∙ 𝑚𝑛 = 42,09 + 1 ∙ 2,5 = 44,59 𝑚𝑚
3.3.2. Gradul de acoperire, 𝜺

1
𝜀= [𝑧 ∙ 𝑡𝑔𝛼𝑎1 + 𝑧2 ∙ 𝑡𝑔𝛼𝑎2 − (𝑧1 + 𝑧2 )𝑡𝑔𝛼𝑡 ]
2𝜋 1
1
= [30 ∙ 𝑡𝑔28,24° + 61 ∙ 𝑡𝑔24,53° − (30 + 61)𝑡𝑔20°]
2 ∙ 3,14
1
= (30 ∙ 0,537 + 61 ∙ 0,456 − 91 ∙ 0,364)
6,28
= 0,16(16,11 + 27,82 − 33,12) = 0,16 ∙ 10,81 = 1,73 ≥ 1,1
=> 𝜺 = 𝟏, 𝟕𝟑
3.3.3. Randamentul angrenării, 𝜼𝒂
𝜋 ∙ 𝜇𝑎 ∙ 𝜀 1 1 3,14 ∙ 0,1 ∙ 1,73 1 1
𝜂𝑎 = 1 − ∙( + )=1− ∙( + )
𝑓 𝑧1 𝑧2 2 30 61
0,54
=1− ∙ (0,033 + 0,016) = 1 − 0,27 ∙ 0,049 = 1 − 0,013
2
= 0,987
=> 𝜼𝒂 = 𝟎, 𝟗𝟖𝟕
3.4. Forțe în angrenare
 Forța tangențială:
2𝑀𝑡1 2 ∙ 175628
𝐹𝑡1 = 𝐹𝑡2 = = = 4683 𝑁
𝑑1 75
𝑀𝑡1 = 175628 𝑁 ∙ 𝑚𝑚
 Forța axială:
𝐹𝑎1 = 𝐹𝑎2 = 𝐹𝑡1 ∙ 𝑡𝑔𝛽 ∗ = 4683 ∙ 𝑡𝑔0° = 4683 ∙ 0 = 0 𝑁
 Forța radială:
𝐹𝑡1 4683
𝐹𝑟1 = 𝐹𝑟2 = ∙ 𝑡𝑔𝛼𝑛 = ∙ 𝑡𝑔20° = 4683 ∙ 0,364
𝑐𝑜𝑠𝛽 ∗ 𝑐𝑜𝑠0°
= 1705 𝑁
103
Rezultatele calculului elementelor geometrice sunt prezentate în tabelul următor:

Elementul geometric Simbol Relația de calcul Rezultate
Numerele de dinți 𝑧1(2) 30 dinți
61 dinți
Modulul normal standardizat 𝑚𝑛 2,5 mm
Modulul frontal 𝑚𝑡 𝑚𝑛 /𝑐𝑜𝑠𝛽 ∗ 2,5 mm
Înălțimea capului dintelui ℎ𝑎 ℎ𝑎∗ ∙ 𝑚𝑛 2,5 mm
Înălțimea piciorului dintelui ℎ𝑓 (ℎ𝑎∗ + 𝑐 ∗ ) ∙ 𝑚𝑛 3,125 mm
Înălțimea dintelui ℎ ℎ𝑎 + ℎ𝑓 5,625 mm
Diametrul de divizare 𝑑1(2) 𝑚𝑡 ∙ 𝑧1(2) 75 mm
152,5 mm
Diametrul cercului de picior 𝑑𝑓1(2) 𝑑1(2) − 2ℎ𝑓 68,75 mm
146,25 mm
Diametrul cercului de vârf 𝑑𝑎1(2) 𝑑1(2) + 2ℎ𝑎 80 mm
157,5 mm
Diametrul de rostogolire 𝑑𝑤1(2) 𝑑1(2) 75 mm
152,5 mm
Distanța între axe 𝑎 (𝑑𝑤1 + 𝑑𝑤2 ) 113,75 mm
2
Unghiul profilului în plan 𝛼𝑡 𝑡𝑔𝛼𝑡 = 𝑡𝑔𝛼𝑛 /𝑐𝑜𝑠𝛽 ∗ 20°

frontal
Diametrul cercului de bază 𝑑𝑏1(2) 𝑑1(2) ∙ 𝑐𝑜𝑠𝛼𝑡 70,47 mm
143,29 mm
Unghiul de presiune la capul 𝛼𝑎1(2) 𝑎𝑟𝑐𝑐𝑜𝑠(𝑑𝑏1(2) /𝑑𝑎1(2) ) 28,24°
dintelui 24,53°
Lățimea roții conduse 𝑏2 𝑎 ∙ 𝜓𝑎 42,09 mm
Lățimea roții conducătoare 𝑏1 𝑏2 + (0,5 … 1) ∙ 𝑚𝑛 44,60 mm
104
CAPITOLUL IV
VERIFICAREA LA ÎNCĂLZIRE A REDUCTORULUI
4.1. Sistemul de ungere pentru reductoare cu roți dințate
𝜋 ∙ 𝑑𝑤1 ∙ 𝑛1 3,14 ∙ 75 ∙ 1460 343830

𝜈= = = = 5,73 𝑚/𝑠
60 ∙ 103 60000 60000
𝜈 > 4 𝑚/𝑠 – uleiuri minerale sau sintetice
4.2. Determinarea randamentului total al reductorului

𝜂𝑡𝑜𝑡 = 𝜂𝑎 ∙ 𝜂𝑙2 ∙ 𝜂𝑢 = 0,97 ∙ 0,992 ∙ 0,99 = 0,941
unde:
𝜂𝑎 = 0,97
𝜂𝑙 = 0,99
𝜂 𝑇𝐶𝑇 = 0,94
4.3. Dimensionarea carcasei reductorului

4.3.1. Determinarea elementelor constructive
 Grosimea peretelui corpului:
𝛿 = 0,025 ∙ 𝑎 + 5 𝑚𝑚 = 0,025 ∙ 113,75 + 5 = 2,844 + 5 = 7,844
≈ 8 𝑚𝑚
 Grosimea peretelui capacului :
𝛿1 = 0,8 ∙ 𝛿 = 0,8 ∙ 8 = 6,4 ≈ 7 𝑚𝑚
 Grosimea flanşei corpului:
ℎ = 1,5 ∙ 𝛿 = 1,5 ∙ 8 = 12 𝑚𝑚
 Grosimea flanşei capacului:
ℎ1 = 1,5 ∙ 𝛿1 = 1,5 ∙ 7 = 10,5 ≈ 11 𝑚𝑚
105
 Grosimea tălpii (în varianta cu bosaje pentru şuruburile de fundaţie):

𝑡 = 1,5 ∙ 𝛿 = 1,5 ∙ 8 = 12 𝑚𝑚
 Grosimea nervurilor corpului:
𝑐 = 0,8 ∙ 𝛿 = 0,8 ∙ 8 = 6,4 ≈ 7 𝑚𝑚
 Grosimea nervurilor capacului:
𝑐1 = 0,8 ∙ 𝛿1 = 0,8 ∙ 7 = 5,6 ≈ 6 𝑚𝑚
 Diametrul şuruburilor de fixare a reductorului pe fundaţie:
𝑑 ≈ 1,5 ∙ 𝛿 = 1,5 ∙ 8 = 12 𝑚𝑚
 Diametrul şuruburilor de fixare a capacului de corpul reductorului, care se află lângă
lagăre:
𝑑1 ≈ 0,75 ∙ 𝑑 = 0,75 ∙ 12 = 9 𝑚𝑚
 Diametrul şuruburilor de fixare a capacului de corpul reductorului, care nu sunt lângă
lagăre:
𝑑2 ≈ 0,50 ∙ 𝑑 = 0,5 ∙ 12 = 6 𝑚𝑚
 Diametrul şuruburilor capacelor lagărelor:
𝑑3 ≅ 0,75 ∙ 𝑑2 = 0,75 ∙ 6 = 4,5 ≈ 5 𝑚𝑚
 Valorile obţinute pentru 𝑑; 𝑑1 ; 𝑑2 ; 𝑑3 se adoptă din următorul şir de valori standardizate
(se alege valoarea imediat superioară celei calculate): 4; 6; 8; 10; 12; 16; 20; 24; 30; 36;
42; 48.
 𝑑 = 16 𝑚𝑚
 𝑑1 = 10 𝑚𝑚
 𝑑2 = 8 𝑚𝑚
 𝑑3 = 6 𝑚𝑚
 Lăţimea flanşei corpului şi a capacului:
𝐾 = 3 ∙ 𝑑2 = 3 ∙ 8 = 24 𝑚𝑚
 Distanţa minimă între roţile dinţate şi suprafaţa interioară a reductorului:
Δ ≥ 1,5 ∙ 𝛿 = 1,5 ∙ 8 = 12 𝑚𝑚 (Δ = 10 … 15 𝑚𝑚)
 Distanţa între roata cea mare şi fundul băii de ulei:
Δ1 ≥ 5 ∙ 𝛿 = 5 ∙ 8 = 40 𝑚𝑚
106
4.3.2. Calculul suprafeței reductorului
𝑑𝑎2 157,5
𝑅= + Δ + 𝛿1 = + 12 + 7 = 97,75 𝑚𝑚
2 2
𝑑𝑎1 80
𝑟= + Δ + 𝛿1 = + 12 + 7 = 59 𝑚𝑚
2 2
𝐿 = 𝑎 + 𝑅 + 𝑟 = 113,75 + 97,75 + 59 = 270,5 𝑚𝑚
𝑙 = 𝑏1 + 2Δ + 2𝛿 = 44,6 + 2 ∙ 12 + 2 ∙ 8 = 44,59 + 24 + 16 = 84,6 𝑚𝑚
𝑑𝑎2 157,5
𝐻= + Δ1 + 𝑡 = + 40 + 12 = 130,75 𝑚𝑚
2 2
𝑅 − 𝑟 97,75 − 59 38,75
𝑡𝑔θ = = = = 0,341
𝑎 113,75 113,75
𝜃 = 𝑎𝑟𝑐𝑡𝑔0,341 = 18,83°
𝑐𝑜𝑠𝜃 = 𝑐𝑜𝑠18,83° = 0,946
𝜋 2 𝜋 𝑎
𝑆 = 𝐿 ∙ 𝑙 + 2𝐻(𝐿 + 𝑙) + (𝑅 + 𝑟 2 ) + 2𝑎𝑟 + 𝑎(𝑅 − 𝑟) + 𝑙 ∙ [ (𝑅 + 𝑟) + ]
2 2 𝑐𝑜𝑠𝜃
3,14
= 270,5 ∙ 84,6 + 2 ∙ 130,75(270,5 + 84,6) + (97,752 + 592 )
2
+ 2 ∙ 113,75 ∙ 59 + 113,75(97,75 − 59) + 84,6
3,14 113,75
∙[ (97,75 + 59) + ]
2 0,946
= 22884,3 + 261,5 ∙ 355,1 + 1,57(9555 − 3481) + 13422,5
+ 113,75 ∙ 38,75 + 84,6(1,57 ∙ 156,75 + 120,24)
= 22884,3 + 92858,65 + 1,57 ∙ 6074 + 13422,5 + 4407,8 + 84,6
∙ 366,34 = 115742,95 + 9536,18 + 17830,3 + 30992,36
= 174101,79 𝑚𝑚2 = 0,174 𝑚2
=> 𝑺 = 𝟎, 𝟏𝟕𝟒 𝒎𝟐
107
4.4. Verificarea reductorului la încălzire
𝑃2 (1 − 𝜂𝑡𝑜𝑡 ) 24(1 − 0,941) 24 ∙ 0,059

𝑡 = 𝑡0 + = 18 + = 18 +
𝜆 ∙ 𝑆𝑐 ∙ 𝜂𝑡𝑜𝑡 12 ∙ 0,2088 ∙ 0,941 2,357
1,416
= 18 + = 18 + 0,6 = 18,6℃ ≤ 𝑡𝑎 = 70℃
2,357
𝑃2 = 24 𝑘𝑊
𝑆𝑐 = 1,2 ∙ 𝑆 = 1,2 ∙ 0,174 = 0,2088 𝑚2
𝑡0 = 18 ℃
𝜂𝑡𝑜𝑡 = 0,941
𝜆 = 12 𝑊/(𝑚2 ∙ ℃)
Deoarece 18,60℃ < 70 ℃
 𝒕 < 𝒕𝒂 – Condiția se verifică
108
CAPITOLUL V
CALCULUL ARBORILOR
5.1. Alegerea materialului pentru arbori
Se alege ca material OLC45 (STAS 880-80)
Duritate [HB] : 197
𝜎𝑟 = 620 𝑀𝑃𝑎
𝜎𝑐 = 360 𝑀𝑃𝑎
𝜏𝑐 = (0,58 ÷ 0,6) ∙ 𝜎𝑐 = 0,6 ∙ 360 = 216 𝑀𝑃𝑎
Rezistența la oboseală: 270 Mpa
Rezistența la tracțiune: 𝜎−1𝑡 = 200 𝑀𝑃𝑎
𝜏−1𝑡 = 160 𝑀𝑃𝑎

Oțel carbon obișnuit și de calitate cu 𝜎𝑟 = 600 𝑀𝑃𝑎
Rezistența admisibilă la oboseală: - Răsucire 𝜏𝑎𝑡(0) = 78 𝑀𝑃𝑎
- Încovoiere 𝜎𝑎𝑖(0) = 𝜎𝑎𝑖 𝐼 = 95 𝑀𝑃𝑎

𝜎𝑎𝑖(−1) = 𝜎𝑎𝑖 𝐼𝐼𝐼 = 55 𝑀𝑃𝑎
5.2. Predimensionarea arborilor
3 16𝑀𝑡1 3 16 ∙ 175628 3 2810048 3

𝑑𝐼 ≥ √ =√ =√ = √35797 = 33 𝑚𝑚
𝜋 ∙ 𝜏𝑎𝑡(0) 3,14 ∙ 25 78,5
16𝑀𝑡2
3 3 16 ∙ 313973 3 5023568
3
𝑑𝐼𝐼 ≥ √ = √ =√ = √63995 = 40 𝑚𝑚
𝜋 ∙ 𝜏𝑎𝑡(0) 3,14 ∙ 25 78,5
109
 Valorile obţinute pentru 𝑑𝐼 ; 𝑑𝐼𝐼 se adoptă din următoarea gamă standardizată: 18; 19; 20;
22; 24; 25; 28; 30; 32; 35; 38; 40; 42; 45; 48; 50; 55; 56; 60; 65; 70; 71; 75; 80; 85; 90;
95; 100
 𝑑𝐼 = 35 𝑚𝑚
 𝑑𝐼𝐼 = 40 𝑚𝑚
5.3. Dimensionarea arborilor

5.3.1. Determinarea lungimii tronsoanelor
 Distanţa de la rulment la marginea interioară a carcasei reductorului:

𝑙1 = 10 𝑚𝑚
 Distanţa de la elementul rotitor (roata de curea) până la capacul lagărului:
𝑙2 = 20 𝑚𝑚
 Lungimea părţii de arbore pe care se fixează cuplajul:
𝑙3 = (1,2 … 1,5) ∙ 𝑑𝐼 = 1,2 ∙ 35 = 42 𝑚𝑚
 Lăţimea capacului lagărului:
𝑙4 = 25 𝑚𝑚
 Lăţimea rulmentului:
𝑙5 = (0,4 … 0,8) ∙ 𝑑𝑚𝑎𝑥 = 0,5 ∙ 40 = 20 𝑚𝑚
considerăm: 𝜏𝑎𝑡(0) = 25 𝑁/𝑚𝑚2
unde, 𝑑𝑚𝑎𝑥 este valoarea cea mai mare dintre 𝑑𝐼 ; 𝑑𝐼𝐼
𝑑𝑚𝑎𝑥 = max(𝑑𝐼 ; 𝑑𝐼𝐼 ) = max(35; 40) = 40 𝑚𝑚
𝑙3 𝑙5 42 20
𝑙1′ = + 𝑙2 + 𝑙4 + = + 15 + 25 + = 21 + 40 + 10 = 71 𝑚𝑚
2 2 2 2
𝑙5 𝑏1 20 44,6
𝑙2′ = + 𝑙1 + ∆ + = + 10 + 12 + = 10 + 22 + 22,3 = 54,3 𝑚𝑚
2 2 2 2
110
5.3.2. Stabilirea încărcării pe fiecare arbore
Schema de încărcare a arborilor unui reductor într-o treaptă,

cu roţi cilindrice cu dinţi drepţi
5.3.3. Trasarea diagramelor de momente echivalente
Analiza încărcării arborilor unui reductor într-o treaptă , cu roţi cilindrice cu dinţi
drepţi
111
5.4. Determinarea reacțiunilor în cele două plane
a) Arborele I
- în plan vertical:
𝐹𝑡1 4683
𝑅𝑉2 = 𝑅𝑉4 = = = 2341,5 𝑁
2 2
- în plan orizontal:
(∑ 𝑀) = 0
4
𝐹𝑟1
𝑅𝐻2 ∙ 2 ∙ 𝑙2′ + 𝐹𝑟1 ∙ 𝑙2′ = 0 => 𝑅𝐻2 = −
2
(∑ 𝑀) = 0
2
𝐹𝑟1
𝑅𝐻4 ∙ 2 ∙ 𝑙2′ + 𝐹𝑟1 ∙ 𝑙2′ = 0 => 𝑅𝐻4 = −
2
𝐹𝑟1 1705
𝑅𝐻2 = 𝑅𝐻4 = − =− = −852,5 𝑁
2 2
b) Arborele II
𝐹𝑡2 4683
𝑅𝑉5 = 𝑅𝑉7 = = = 2341,5 𝑁
2 2
(∑ 𝑀) = 0
5
𝐹𝑟2
𝑅𝐻7 ∙ 2 ∙ 𝑙2′ − 𝐹𝑟2 ∙ 𝑙2′ = 0 => 𝑅𝐻7 =
2
(∑ 𝑀) = 0
7
𝐹𝑟2
𝑅𝐻5 ∙ 2 ∙ 𝑙2′ − 𝐹𝑟2 ∙ 𝑙2′ = 0 => 𝑅𝐻5 =
2
𝐹𝑟2 1705
𝑅𝐻5 = 𝑅𝐻7 = = = 852,5 𝑁
2 2
112
5.5. Determinarea analitică şi grafică a momentelor încovoietoare
𝑀𝑖𝑉5 = 𝑀𝑖𝑉7 = 0
𝑀𝑖𝑉6 = 𝑅𝑉5 ∙ 𝑙2′ = 2341,5 ∙ 54,3 = 127143 𝑁 ∙ 𝑚𝑚
𝑀𝑖𝐻5 = 𝑀𝑖𝐻7 = 0
"
𝑀𝑖𝐻6 = 𝑀𝑖𝐻6 = 𝑅𝐻5 ∙ 𝑙2′ = 852,5 ∙ 54,3 = 46291 𝑁 ∙ 𝑚𝑚
5.6. Calculul momentelor
a) Calculul momentului încovoietor rezultant
2 2
𝑀𝑖5 = √𝑀𝑖𝑉5 + 𝑀𝑖𝐻5 =0
2 2
𝑀𝑖6 = √𝑀𝑖𝑉6 + 𝑀𝑖𝐻6 = √1271432 + 462912 = 135308 𝑁 ∙ 𝑚𝑚
b) Calculul momentelor încovoietoare echivalente
2
𝑀𝑒5 = √𝑀𝑖5 + (𝛼 ∙ 𝑀𝑡1 )2 = √0 + (0,579 ∙ 175628)2 = 101689 𝑁 ∙ 𝑚𝑚
Unde
𝜎𝑎𝑖 𝐼𝐼𝐼 𝜎𝑎𝑖(−1) 55
𝛼= = = = 0,579
𝜎𝑎𝑖 𝐼 𝜎𝑎𝑖(0) 95
2
𝑀𝑒6 = √𝑀𝑖6 + (𝛼 ∙ 𝑀𝑡2 )2 = √462912 + (0,579 ∙ 313973)2
= √462912 + 1817902 = 187591 𝑁 ∙ 𝑚𝑚
113
5.7. Calculul diametrelor în punctele importante

5.7.1. Calculul diametrului minim
32 ∙ (𝑀𝑖 𝑒𝑐ℎ𝑖𝑣𝑎𝑙𝑒𝑛𝑡 )max 𝑗 3 32 ∙ 187591 3

3
𝑑𝑗𝑚𝑖𝑛 = √ =√ = √34759 = 32.63 𝑚𝑚
𝜋 ∙ 𝜎𝑎𝑖𝐼𝐼𝐼 3,14 ∙ 55
(𝑀𝑖𝑒𝑐ℎ𝑖𝑣𝑎𝑙𝑒𝑛𝑡 )max 𝑗 = max(𝑀𝑒5 , 𝑀𝑒6 ) = max(101689; 187591)

= 187591 𝑁 ∙ 𝑚𝑚
5.7.2. Forma constructivă a arborilor

a) Arborele I
𝑑1 = 𝑑𝐼 = 35 𝑚𝑚
𝑑12 = 𝑑1 + (3 … 5) 𝑚𝑚 = 35 + 5 = 40 𝑚𝑚
𝑑2 = 𝑑12 + (3 … 5) 𝑚𝑚 = 40 + 5 = 45 𝑚𝑚
𝑑3 = 𝑑2 + (2 … 4) 𝑚𝑚 = 45 + 3 = 48 𝑚𝑚
𝑑34 = 𝑑3 + (5 … 7) 𝑚𝑚 = 48 + 6 = 54 𝑚𝑚
𝑑4 = 𝑑2 = 45 𝑚𝑚
𝑐 = 5 𝑚𝑚
𝑑𝑓1 − 𝑑3 ≥ 20
𝑐𝑢𝑚 𝑑𝑓1 = 68,75 𝑚𝑚 => 68,75 − 48 = 20,75 > 20 𝑚𝑚
=> Pinionul se montează pe arbore cu pană (Anexa 17, Figura 1)
𝑙1 – se alege din Tabelul 5.1. în funcție de 𝑑𝐼 = 35 𝑚𝑚 => 𝑙1 = 58 𝑚𝑚
b) Arborele II
𝑑8 = 𝑑𝐼𝐼 = 40 𝑚𝑚
𝑑78 = 𝑑8 + (3 … 5) 𝑚𝑚 = 40 + 5 = 45 𝑚𝑚
𝑑7 = 𝑑78 + (3 … 5) 𝑚𝑚 = 45 + 5 = 50 𝑚𝑚
𝑑6 = 𝑑7 + (2 … 4) 𝑚𝑚 = 50 + 2 = 52 𝑚𝑚
𝑑56 = 𝑑6 + (5 … 7) 𝑚𝑚 = 52 + 6 = 58 𝑚𝑚
114
𝑑5 = 𝑑7 = 50 𝑚𝑚
𝑐 = (4 … 7) 𝑚𝑚 = 5 𝑚𝑚
𝑙8 – se alege din Tabelul 5.1. în funcție de 𝑑𝐼𝐼 = 40 𝑚𝑚 => 𝑙8 = 82 𝑚𝑚
5.8. Alegerea penelor

𝑑6 = 52 𝑚𝑚
Se alege pana cu următoarele dimensiuni
𝑏 = 16 𝑚𝑚
ℎ = 10 𝑚𝑚
𝑡1 = 6 𝑚𝑚
𝑡2 = 4,3 𝑚𝑚
2𝑀𝑡2 2 ∙ 313973 627946 627946
𝐹6 = = = =
4 4 52 ∙ (1 + 0,19) 61,88
𝑑6 (1 + 𝜇 𝜋) 52 (1 + 0,15 ∙ 3,14)
= 10148 𝑁
a) limitarea presiunii de contact:
2𝐹6 2 ∙ 10148 20296
𝑙1 ≥ = = = 22,55 𝑚𝑚
ℎ ∙ 𝑝𝑎 10 ∙ 90 900
unde: 𝑝𝑎 = 90 𝑁/𝑚𝑚2
b) condiţia de rezistenţă la tensiunea de forfecare:

𝐹6 10148 10148
𝑙2 ≥ = = = 8,81 𝑚𝑚
𝑏 ∙ 𝜏𝑎𝑓 16 ∙ 72 1152
𝜏𝑎𝑓 = (0,2 … 0,3) ∙ 𝜎𝑐 = 0,2 ∙ 360 = 72 𝑀𝑃𝑎
𝑙𝑠𝑡 ≥ 𝑚𝑎𝑥(𝑙1 ; 𝑙2 )
𝑚𝑎𝑥(𝑙1 ; 𝑙2 ) = 𝑚𝑎𝑥(22,55; 8,81) = 22,55 𝑚𝑚
𝑙𝑠𝑡 = (0,8 … 0,9) ∙ 𝑙𝑏𝑢𝑡𝑢𝑐 = 0,8 ∙ 42,09 = 34,32 𝑚𝑚
Se standardizeză => 𝑙𝑠𝑡 = 45 𝑚𝑚
 𝒍𝒔𝒕 = 𝟒𝟓 𝒎𝒎
115
5.9. Verificarea la oboseală a arborilor

𝑐= ≥ 𝑐𝑎 = 1,5 … 2,5
5.9.1. Calculul coeficientului de siguranță, 𝒄𝝈

1
𝑐𝜎 =
𝛽𝜎 𝜎 𝜎
∙ 𝜈 + 𝑚
𝛾 ∙ 𝜀𝜎 𝜎−1 𝜎𝑐
unde:
𝛽𝜎 = 1,75
𝛾 = 0,85 – rectificare, strunjire brută
𝜀𝜎 = 0,6 – oțel aliat cu concentrări moderate de tensiune
𝑀𝑖6 135308
𝜎𝜈 = = = 11,42 𝑁/𝑚𝑚2
𝑊𝑧 11844
𝜋 ∙ 𝑑63 𝑏 ∙ 𝑡1 ∙ (𝑑6 − 𝑡1 )2 3,14 ∙ 523 16 ∙ 6 ∙ (52 − 6)2
𝑊𝑧 = − = −
32 2𝑑6 32 2 ∙ 52
441509 96 ∙ 2116
= − = 13797 − 1953 = 11844 𝑚𝑚3
32 104
𝜎−1 = 200 𝑀𝑃𝑎
𝜎𝑚 = 0
1 1 1 1
𝑐𝜎 = = = = = 4,76
𝛽𝜎 𝜎𝜈 𝜎𝑚 1,75 11,42 0 3,43 ∙ 0,06 0,21
∙ + ∙ +
𝛾 ∙ 𝜀𝜎 𝜎−1 𝜎𝑐 0,85 ∙ 0,6 200 360
 𝒄𝝈 = 𝟒, 𝟕𝟔 𝒎𝒎
5.9.2. Calculul coeficientului de siguranță, 𝒄𝝉

1
𝑐𝜏 =
𝛽𝜏 𝜏 𝜏
∙ 𝜈 + 𝑚
𝛾 ∙ 𝜀𝜏 𝜏−1 𝜏𝑐
116
unde:
𝛽𝜏 = 1,5
𝛾 = 0,85 – rectificare, strunjire brută
𝜀𝜏 = 0,6 – oțel aliat cu concentrări moderate de tensiune
𝜏𝑚𝑎𝑥 𝑀𝑡2 313973
𝜏𝜈 = 𝜏𝑚 = = = = 6,12 𝑁/𝑚𝑚2
2 2𝑊𝑝 2 ∙ 25641
𝜋 ∙ 𝑑63 𝑏 ∙ 𝑡1 ∙ (𝑑6 − 𝑡1 )2 3,14 ∙ 523 16 ∙ 6 ∙ (52 − 6)2
𝑊𝑝 = − = −
16 2𝑑6 16 2 ∙ 52
441509 96 ∙ 2116
= − = 27594 − 1953 = 25641 𝑚𝑚3
16 104
𝜏−1 = 160 𝑀𝑃𝑎
𝜏𝑚 = 𝜏𝜈 = 6,12 𝑁/𝑚𝑚2
𝜏𝑐 = 0,6 ∙ 𝜎𝑐 = 0,6 ∙ 360 = 216 𝑁/𝑚𝑚2
1 1 1 1
𝑐𝜏 = = = =
𝛽𝜏 𝜏 𝜏 1,5 6,12 6,12 2,94 ∙ 0,04 + 0,03 0,148
∙ 𝜈 + 𝑚 ∙ +
𝛾 ∙ 𝜀𝜏 𝜏−1 𝜏𝑐 0,85 ∙ 0,6 160 216
= 6,76
 𝒄𝝉 = 𝟔, 𝟕𝟔 𝒎𝒎
5.9.3. Calculul coeficientului de siguranță global
𝑐𝜎 ∙ 𝑐𝜏 4,76 ∙ 6,76 32,18 32,18

𝑐= = = = = 3,89 ≥ 𝑐𝑎
√𝑐𝜎2 + 𝑐𝜏2 √4,762 + 6,762 √22,66 + 45,70 8,26
= 1,5 … 2,5
 𝒄 > 𝒄𝒂 – Condiția se verifică
117
CAPITOLUL VI
ALEGEREA ȘI VERIFICAREA RULMEȚILOR
6.1. Alegerea tipului de rulment

Se utilizează rulmenți radiali-axiali cu bile pe un rând, cu montaj în „X”.
6.2. Stabilirea încărcării rulmenților

a) Arborele I
2 2
𝐹𝑟2 = √𝑅𝐻2 + 𝑅𝑉2 = √(−852,5)2 + 2341,52 = √726756 + 5482622
= 2492 𝑁
2 2
𝐹𝑟4 = √𝑅𝐻4 + 𝑅𝑉4 = 2492 𝑁
unde:
𝑅𝐻2 = 𝑅𝐻4 = −852,5 𝑁
𝑅𝑉2 = 𝑅𝑉4 = 2341,5 𝑁
b) Arborele II
2 2
𝐹𝑟5 = √𝑅𝐻5 + 𝑅𝑉5 = √852,52 + 2341,52 = √726756 + 5482622 = 2492 𝑁
2 2
𝐹𝑟7 = √𝑅𝐻7 + 𝑅𝑉7 = 2492 𝑁
unde:
𝑅𝐻5 = 𝑅𝐻7 = 852,5 𝑁
𝑅𝑉5 = 𝑅𝑉7 = 2341,5 𝑁
𝐷 = 85 𝑚𝑚
𝑑 = 19 𝑚𝑚
Pentru 𝑑2 = 𝑑4 = 45 𝑚𝑚 => se alege rulment 7209 C cu 𝛼 = 15°
𝐶 = 39500 𝑁
𝐶𝑂 = 28700 𝑁
118
𝐷 = 90 𝑚𝑚
𝑑 = 20 𝑚𝑚
Pentru 𝑑5 = 𝑑7 = 50 𝑚𝑚 => se alege rulment 7210 C cu 𝛼 = 15°
𝐶 = 41500 𝑁
𝐶𝑂 = 31500 𝑁
6.3. Capacitatea dinamică necesară

𝑝
𝐶𝑗 = 𝑃𝑗 √𝐿 unde j=2,4,5,7
a) Arborele I
𝑝 3
𝐶2(4) = 𝑃2(4) ∙ √𝐿1 = 2492 ∙ √788 = 2492 ∙ 9,24 = 23017 𝑁
60 ∙ 𝑛1 ∙ 𝐿ℎ 60 ∙ 1460 ∙ 9000
𝐿1 = = = 6 ∙ 15 ∙ 12 = 788 𝑚𝑖𝑙. 𝑟𝑜𝑡.
106 106
𝑃2(4) = 𝐹𝑟2(4) = 2492 𝑁
unde:
𝐿ℎ = 9000 𝑜𝑟𝑒 impus prin tema de proiectare
𝑝 = 3 la rulmenți radiali-axiali cu bile pe un rând
b) Arborele II
𝑝 3
𝐶5(7) = 𝑃5(7) ∙ √𝐿2 = 2492 ∙ √394 = 2492 ∙ 7,33 = 18269 𝑁
60 ∙ 𝑛2 ∙ 𝐿ℎ 60 ∙ 730 ∙ 9000
𝐿2 = = = 394 𝑚𝑖𝑙. 𝑟𝑜𝑡.
106 106
𝑃5(7) = 𝐹𝑟5(7) = 2492 𝑁
119
unde:
𝐶𝑗 𝑚𝑎𝑥 = max (𝐶2(4) ; 𝐶5(7) ) = max (23017; 18269) = 23017 𝑁
𝐶𝑗 𝑚𝑎𝑥 < 𝐶
 Rulmenții au fost bine aleși
120
CAPITOLUL VII
ALEGEREA CUPLAJULUI
7.1. Alegerea cuplajului

Cel mai utilizat este cuplajul de tip N.
𝑀𝑛 = 𝑐𝑠 ∙ 𝑀𝑡2 = 1,65 ∙ 313973 = 518055 𝑁 ∙ 𝑚𝑚 = 518 𝑁 ∙ 𝑚

unde:
𝑀𝑡2 = 313973 𝑁 ∙ 𝑚𝑚
𝑐𝑠 = 1,65 – funcționare uniformă, șocuri mici și rare, suprasarcini ușoare și de scurtă durată
𝑑 = 55 𝑚𝑚
𝑙2 = 33 𝑚𝑚
𝑙3 = 63 𝑚𝑚
𝑑4 = 𝑀8
Se alege cuplajul cu 𝐷 = 158 𝑚𝑚
𝐷1 = 118 𝑚𝑚
𝐷2 = 84 𝑚𝑚
𝑠 = 3 𝑚𝑚
𝑛 = 8 𝑏𝑢𝑐
𝛿 = 1,5 ∙ 𝑑4 = 1,5 ∙ 8 = 12
7.2. Verificarea cuplajului
2 ∙ 𝑀𝑛 2 ∙ 518000 1036000
𝐹1 = = = = 1097 𝑁
𝐷1 ∙ 𝑛 118 ∙ 8 944
121
Bolțurile se verifică la:

 Presiunea de contact
𝐹1 4 1097 4 1097
𝑝= ∙ = ∙ = ∙ 1,27 = 3,05 ∙ 1,27
12 ∙ (𝑙3 − 𝑙2 ) 𝜋 12 ∙ (63 − 33) 3,14 360
= 3,87 𝑀𝑃𝑎
𝑝 ≤ 𝑝𝑎
𝑝𝑎 = (3 … 5)𝑀𝑃𝑎
3,87 𝑀𝑃𝑎 < 3 𝑀𝑃𝑎
 Condiția se verifică
 La încovoiere
𝑙 − 𝑙2 63 − 33
32 ∙ 𝐹1 ∙ ( 3 + 𝑠) 32 ∙ 1097 ∙ ( + 3) 35104 ∙ 18
𝜎𝑖 = 2 = 2 =
𝜋 ∙ 𝛿3 3,14 ∙ 123 3,14 ∙ 1728
631872
= = 116,45 𝑀𝑃𝑎
5426
𝜎𝑖 ≤ 𝜎𝑎𝑖
𝜎𝑎𝑖 = (90 … 110) 𝑀𝑃𝑎

116,45 𝑀𝑃𝑎 > 110 𝑀𝑃𝑎
 Condiția nu se verifică
Deoarece una dintre condiții nu se verifică, se majorează
𝛿 = 2 ∙ 𝑑4 = 2 ∙ 8 = 16
122
 Presiunea de contact
𝐹1 4 1097 4 1097
𝑝= ∙ = ∙ = ∙ 1,27 = 2,29 ∙ 1,27
𝛿 ∙ (𝑙3 − 𝑙2 ) 𝜋 16 ∙ (63 − 33) 3,14 480
= 2,90 𝑀𝑃𝑎
𝑝 ≤ 𝑝𝑎
𝑝𝑎 = (3 … 5)𝑀𝑃𝑎
2,90 𝑀𝑃𝑎 < 3 𝑀𝑃𝑎
 La încovoiere
𝑙 − 𝑙2 63 − 33
32 ∙ 𝐹1 ∙ ( 3 + 𝑠) 32 ∙ 1097 ∙ ( + 3) 35104 ∙ 18
𝜎𝑖 = 2 = 2 =
𝜋 ∙ 𝛿3 3,14 ∙ 163 3,14 ∙ 4096
631872
= = 49,13 𝑀𝑃𝑎
12861
𝜎𝑖 ≤ 𝜎𝑎𝑖
𝜎𝑎𝑖 = (90 … 110) 𝑀𝑃𝑎
49,13 𝑀𝑃𝑎 < 90 𝑀𝑃𝑎
123
124
TREAPTĂ
ANEXE LA ÎNDRUMARUL DE PROIECTARE
125
126
Îndrumar de proiectare Anexe
ANEXA 1
Tipuri de motoare electrice asincrone
127
Îndrumar de proiectare Anexe
ANEXA 2
Dimensiuni de gabarit pentru motoare electrice asincrone
128
ANEXA 3
Nomograma pentru alegerea curelelor

trapezoidale înguste
129
ANEXA 4
Valorile coeficientului de funcționare 𝒄𝒇
130
ANEXA 5
Coeficientul de lungime al curelei 𝒄𝑳
131
ANEXA 6
Puterea nominală 𝑷𝟎 transmisă de curea de tip SPZ
132
ANEXA 6 (continuare)
Puterea nominală 𝑷𝟎 transmisă de curea de tip SPA
133
Puterea nominală 𝑷𝟎 transmisă de curea de tip SPB
134
Puterea nominală 𝑷𝟎 transmisă de curea de tip SPC
135
Puterea nominală 𝑷𝟎 transmisă de curea de tip (16X15)
136
ANEXA 7
Dimensiunile canalelor roților de curea
Elementele geometrice ale canalelor roților pentru

curele trapezoidale
137
ANEXA 8
Caracteristicile de rezistenţă ale oţelurilor şi fontelor

folosite la construcţia roţilor dinţate
138
ANEXA 9
Factorul de concentrare al tensiunii la piciorul dintelui
139
ANEXA 10
Factorul de concentrare al tensiunii la baza dintelui
140
ANEXA 11
Împărțirea sumei deplasărilor specifice la pinion și

roată pentru transmisie la reductoare
Xs/2
(Z1+Z2)/2
141
ANEXA 12
Calculul elementelor geometrice la angrenajele

cilindrice cu dinți drepți
Elementul geometric Simbol Relația de calcul

Dantură Dantură deplasată
nedeplasată
Numerele de dinți 𝑧1(2)
Modulul normal standardizat 𝑚𝑛
Modulul frontal 𝑚𝑡 𝑚𝑛 /𝑐𝑜𝑠𝛽 ∗
Înălțimea capului dintelui ℎ𝑎 ℎ𝑎∗ ∙ 𝑚𝑛
Înălțimea piciorului dintelui ℎ𝑓 (ℎ𝑎∗ + 𝑐 ∗ ) ∙ 𝑚𝑛
Înălțimea dintelui ℎ ℎ𝑎 + ℎ𝑓
Diametrul de divizare 𝑑1(2) 𝑚𝑡 ∙ 𝑧1(2)
Diametrul cercului de picior 𝑑𝑓1(2) 𝑑1(2) − 2ℎ𝑓 𝑑1(2) − 2𝑚𝑛 (ℎ𝑎∗ + 𝑐 ∗
− 𝑥1(2) )
Diametrul cercului de vârf 𝑑𝑎1(2) 𝑑1(2) + 2ℎ𝑎 𝑑𝑓1(2) + 2ℎ
Diametrul de rostogolire 𝑑𝑤1(2) 𝑑1(2) 𝑑1(2) + 2𝑚𝑛 ∙ 𝑥1(2)
Distanța între axe 𝑎 (𝑑𝑤1 + 𝑑𝑤2 ) (𝑑1 + 𝑑2 )
+ 𝑚𝑛 (𝑥1
2 2
+ 𝑥2 )
Unghiul profilului în plan 𝛼𝑡 𝑡𝑔𝛼𝑡 = 𝑡𝑔𝛼𝑛 /𝑐𝑜𝑠𝛽 ∗
frontal
Diametrul cercului de bază 𝑑𝑏1(2) 𝑑1(2) ∙ 𝑐𝑜𝑠𝛼𝑡
Unghiul de presiune la capul 𝛼𝑎1(2) 𝑎𝑟𝑐𝑐𝑜𝑠(𝑑𝑏1(2) /𝑑𝑎1(2) )
dintelui
Lățimea roții conduse 𝑏2 𝑎 ∙ 𝜓𝑎
Lățimea roții conducătoare 𝑏1 𝑏2 + (0,5 … 1) ∙ 𝑚𝑛
142
ANEXA 13
Tipuri de uleiuri pentru angrenaje care funcționează în

carcase închise la temperaturi între 45...90°C
143
ANEXA 14
Recomandări privind construcția pereților carcaselor

turnate
Recomandåri:
𝑔1 ≈ (1,5 … 2) ∙ 𝑔
𝑔 – se alege în funcție de dimensiunile reductorului
144
ANEXA 15
Principalele caracteristici mecanice ale oţelurilor uzuale

utilizate la execuţia arborilor
145
ANEXA 16
Tensiunile admisibile ale oţelurilor uzuale utilizate la

execuţia arborilor
146
ANEXA 17
Forma constructivă a celor doi arbori ai reductorului cu

o treaptă de turație
Figura 1 – Forma constructivă a arborelui I
Figura 2 – Forma constructivă a arborelui I în varianta

de arbore pinion
147
Figura 3 – Forma constructivă a arborelui II
148
ANEXA 18
Dimensiunile penei și a canalului de pană
Lungimi standardizate pentru pene paralele
149
ANEXA 19
Coeficient efectiv de concentrare a tensiunilor
Coeficient de calitate al suprafeţei
150
Factor dimensional
1 - oţel carbon, fără concentratori de tensiune;

2- oţel aliat fără concentrări şi oţel carbon cu concentrări moderate;
3- oţel aliat cu concentrări moderate;
4- oţel aliat cu concentrări foarte mari.
151
ANEXA 20
Rulmeți radiali cu bile pe un rând
152
153
154
ANEXA 21
Rulmeți radiali-axiali cu bile pe un rând
155
156
157
ANEXA 22
Coeficientul de serviciu 𝒄𝒔
158
ANEXA 23
159
ANEXA 24
Reductor de turație cu o treaptă cu roți dințate cilindrice
160
BIBIOGRAFIE
1. Buzdugan, Ghe., – Rezistența Materialelor, Editura Tehnică, București, 1974.

2. Buzdugan, Ghe., Blumenfeld, M., – Calculul de rezistență al pieselor de mașini, Editura
Tehnică, București, 1979.
3. Chișiu, A., – Organe de mașini, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1981.
4. Crudu, I., ș. a., – Atlas reductoare cu roți dințate, Editura Didactică și Pedagogică, 1982.
5. Drăghici, I., ș.a., - Îndrumar de proiectare în construcția de mașini, vol.I și II, Editura tehnică,
București, 1982.
6. Fălticeanu, C., ș.a., - Îndrumar de proiectare, Galați 1991.
7. Fălticeanu, C., ș.a., - Elemente de inginerie mecanică, Editura Evrica, Brăila, 1998.
8. Filipoiu, I.D., Tudor, A., – Transmisii mecanice (îndrumar de proiectare), I.P.B., 1990.
9. Gafițanu, M., ș.a., - Organe de Mașini, vol I, Editura Didactică și Pedagogică, București,
1981.
10. Gafițanu, M., ș.a., - Organe de Mașini, vol II, Editura Didactică şi Pedagogică, București,
1983.
11. Gafițanu, M., - Rulmenți - Proiectare și tehnologie vol I, II, Editura Tehnică, București,
1985.
12. Manea, Gh., - Organe de Mașini, vol I, Editura Tehnică, București, 1970.
13. Mușat, M., Stoica, G., – Transmisii mecanice cu reductoare într-o treaptă, Îndrumar de
proiectare, UPB, București, 2004
14. Palade, V., Constantin, V., Hapenciuc, M., - Reductoare cu roți dințate, Universitatea
„Dunărea de Jos”, Galați
15. Rădulescu, Gh., ș.a., – Îndrumar de proiectare în construcția de mașini, Editura Tehnică,
București, 1986.
16. Rădulescu, Gh., - Organe de Mașini, Angrenaje cilindrice vol II, , I.P.B., București, 1978.
17. Turof, M., ș.a., - Inginerie Mecanică, Ed. Printech, București, 2019
18. Turof, M., ș.a., - Use of kinematic restrictions in case of parralel spur gearing
design, ModTech 2018, Article number 042059, Published: 2019
19. Zidaru, N., - Transmisii mecanice, Editura Printech, Bucureşti, 2004
20. xxx – Culegere de standarde de organe de mașini vol I a, Editura Tehnică, București, 1980.
21. xxx - Products Catalogue U.M.E.B.
161

OM2 - Indrumar de Proiectare Reductor PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

OM2 - Indrumar de Proiectare Reductor PDF

Titlu original:

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Mihaela Turof

Copyright © Editura NAUTICA, 2020

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României:

Prezenta lucrare se adresează studenților din anul III ai facultății de Electromecanică

Capitolul I – Calculul cinematic și energetic;

Capitolul II – Proiectarea transmisiei prin curele

Capitolul III – Dimensionarea angrenajului 23

Capitolul V – Calculul arborilor 50

Capitolul VII – Alegerea și verificarea cuplajului 82

Să se proiecteze o transmisie mecanică compusă din :

Schema de principiu a unei transmisii mecanice

1 – Motorul electric de acționare (motor electric trifazat cu rotorul în scurtcircuit)

ME – Motorul electric I; II – arborii reductorului de turație

1.1. Determinarea puterii motorului electric

În tabelul 1.1. sunt indicate valori orientative ale randamentelor cuplelor de

𝜂𝑎 ; 𝜂𝑙 ; 𝜂 𝑇𝐶𝑇 – se aleg din Tabelul 1.1.

1.2. Alegerea motorului electric

Principalele caracteristici funcționale și dimensionale ale unor motoare electrice

Figura 1.1. – Schița motorului electric asincron trifazat cu rotorul în scurtcircuit

Se alege motorul de tip ..................:

1.3. Calculul cinematic al transmisiei

1.3.1. Stabilirea turațiilor la arbori

1.3.2. Stabilirea puterilor debitate pe arbori

1.3.3. Determinarea momentelor de torsiune ale arborilor

Figura 2.1. – Transmisia prin curele trapezoidale

1. Puterea de calcul (𝑷𝒄 )

2. Turația roții conducătoare (𝒏𝟏 )

3. Raportul de transmisie (𝒊𝑻𝑪 )

4. Turația roții conduse (𝒏𝟐 )

Figura 2.2. – Curea trapezoidală îngustă

𝑃𝑐 =. . . [𝐾𝑤]; 𝑛1 =. . . [𝑟𝑜𝑡/ min] => 𝒔𝒆 𝒂𝒍𝒆𝒈𝒆 𝒄𝒖𝒓𝒆𝒂 𝒕𝒊𝒑 …

6. Diametrul primitiv al roții conducătoare (𝑫𝒑𝟏 )

Valoarea acestui diametru se alege constructiv, în funcție de tipul curelei, conform

Tabelul 2.1. – Dimensiunile curelelor trapezoidale

Tabelul 2.2. – Seria diametrelor primitive ale roților de curea 𝑫𝒑

Observaţie: Valorile înscrise cu ++ sunt de preferat

7. Diametrul primitiv al roții conduse (𝑫𝒑𝟐 )

𝐷𝑝2 = 𝐷𝑝1 ∙ 𝑖 𝑇𝐶 =. . . [𝑚𝑚] (7)

8. Media diametrelor primitive ( 𝑫𝒑𝒎 )

9. Diametrul primitiv al rolei de întindere (𝑫𝒑𝟎 ) (dacă se folosește)

𝐷𝑝0 = (1 … 1,5) ∙ 𝐷𝑝1 =. . . [𝑚𝑚] (9)

10. Distanța dintre axe preliminară (A)

Se alege o valoare cuprinsă în intervalul:

0,7 ∙ (𝐷𝑝1 + 𝐷𝑝2 ) ≤ 𝐴 ≤ 2 ∙ (𝐷𝑝1 + 𝐷𝑝2 ) (10)

11. Unghiul între ramurile curelei (𝜸)

12. Unghiul de înfășurare pe roata mică (𝜷𝟏 )

13. Unghiul de înfășurare pe roata mare (𝜷𝟐 )

14. Lungimea primitivă a curelei (𝑳𝒑 )

După calculare, se standardizează conform tabelului 2.3.

15. Distanţa dintre axe recalculată ( 𝑨𝒓𝒆𝒄 )

16. Viteza periferică a curelei (𝒗)

Se recomandă ca viteza periferică a curelei să nu depăşească 30 m/s la curelele

17. Coeficientul de funcționare (𝑪𝒇 )

18. Coeficientul de lungime al curelei (𝑪𝑳 )

19. Coeficientul de înfășurare (𝑪𝜷 )

20. Puterea nominală transmisă de curea (𝑷𝟎 )

21. Numărul de curele preliminar (𝒛𝟎 )

22. Coeficientul numărului de curele (𝒄𝒛 )

Tabelul 2.4. – Coeficintul numărului de curele 𝒄𝒛

23. Numărul definitiv de curele (z)

24. Numărul de roți (x)

25. Frecvența încovoierii curelei (f)