Conf. univ. dr.

Carmen Todică

Capitolul I. Conceptul de „drept civil”

1. Sensurile noţiunii de „drept civil”

1. a) - prin „drept obiectiv” înţelegem totalitatea normelor juridice adoptate de organele statului în
scopul reglementării relaţiilor dintre oameni în cadrul societăţii.
- totalitatea normelor de drept în vigoare la un moment dat formează dreptul pozitiv;
- dreptul natural- este un mănunchi de principii superioare şi intangibile, care se impun oricăror
autorităţi statale, el existând indiferent de timp şi spaţiu,.
b) În al doilea rând, prin „drept subiectiv” se înţelege prerogativa (facultatea, posibilitatea) unei
persoane de a avea o anumită conduită, de a îndeplini anumite acte juridice, adică de a-şi exercita
drepturile prevăzute şi ocrotite de dreptul obiectiv, precum şi de a pretinde persoanei obligate să aibă
o comportare corespunzătoare dreptului său, ce poate fi impusă la nevoie prin forţa de constrângere a
statului.
c) Într-o a patra accepţie, termenul „drept civil” desemnează ramura drept civil, ca ansamblu de
norme juridice ce reglementează relaţiile sociale care formează obiectul dreptului civil

2. Drept civil ca ramura de drept

dreptul civil ca fiind ansamblul normelor juridice care reglementează raporturi patrimoniale
şi raporturi nepatrimoniale între persoane fizice şi/sau juridice aflate pe poziţii de egalitate
juridică.

Precizari :
a) Dreptul civil este un domeniu al ramurii de drept privat.
Sistemul de drept este format din sistemul de drept public şi sistemul de drept privat.
Instituţia juridică cuprinde totalitatea normelor care reglementează o anumită categorie de relaţii
sociale, dând naştere la raporturi juridice specifice. Spre exemplu, normele juridice care reglementează
proprietatea formează instituţia dreptului de proprietate, altele alcătuiesc instituţia contractului,
instituţia prescripţiei extinctive etc. În cadrul instituţiei juridice pot exista diferite subgrupe de norme,
care, la rândul lor, formează, de asemenea, instituţii juridice. Astfel, în cadrul instituţiei succesiunii
distingem instituţia succesiunii legale şi a succesiunii testamentare etc.
b) Dreptul civil este principalul domeniu al ramurii de drept privat
Dreptul civil ocupă un loc important în sistemul dreptului privat, constituind, cel puţin pentru
domeniile de drept – dreptul comercial şi dreptul familiei, – „dreptul comun”.
– „dreptul comun” relevă ideea că, în acele situaţii în care o ramură de drept nu conţinea norme
proprii pentru a rezolva un caz concret, se apela la dreptul civil, care „împrumuta” principiile ori normele
sale, pentru soluţionarea situaţiei de fapt respective.
c) Normele dreptului civil, de principiu, sunt grupate – după criteriul relaţiilor sociale reglementate
– în instituţii de drept civil. Principalele instituţii de drept civil sunt următoarele:
– raportul juridic civil
– actul juridic civil
– prescripţia extinctivă
– persoanele (subiectele dreptului civil
– drepturile reale
– obligaţiile civile,
– contractele civile

1
Conf. univ. dr. Carmen Todică

– moştenirea (succesiunea
d) Obiectul de reglementare al normelor aparţinând dreptului civil îl formează ansamblul relaţiilor
sociale ce formează categoria raporturilor patrimoniale şi raporturilor personale.
e) Subiectele dreptului civil, părţile sau participanţii la raporturile de drept civil denumite
„Persoanele”, care pot fi persoane fizice şi/sau persoane juridice, respectiv
- omul privit individual ori
- colective de oameni care, în condiţiile legii, sunt titularii drepturilor subiective civile şi ai obligaţiilor
corelative.
Ceea ce este caracteristic pentru dreptul civil şi trebuie subliniat în definiţia acestuia priveşte poziţia
de egalitate juridică a subiectelor raportului juridic de drept civil.

2. Obiectul de reglementare al dreptului civil

Obiectul de reglementare al normelor de drept civil cuprinde:

- relaţii patrimoniale, al căror conţinut poate fi evaluat în bani, formând categoria raporturilor
patrimoniale, şi
- relaţii nepatrimoniale, al căror conţinut este neevaluabil în bani, formând categoria
raporturilor nepatrimoniale sau personale nepatrimoniale

A. În categoria raporturilor patrimoniale reglementate de dreptul civil distingem următoarele

subdiviziuni:
- – raporturile reale, adică acele raporturi care au în conţinutul lor drepturile reale, respectiv
dreptul de proprietate (publică sau privată) şi celelalte drepturi reale principale – drepturi de
uzufruct, de uz, de abitaţie, de servitute, de superficie
- – raporturile obligaţionale, adică acele raporturi care au în conţinutul lor drepturile de
creanţă, în virtutea cărora subiectul activ (creditorul) poate pretinde subiectului pasiv
(debitorului) să dea, să facă sau să nu facă ceva.

B Raporturile nepatrimoniale, care reflectă statutul persoanei în cadrul societăţii, fac obiectul de
reglementare al dreptului civil şi se subdivid astfel:
- – raporturi care privesc existenţa şi integritatea fizică ori morală a persoanei, care au în
conţinutul lor drepturi personale nepatrimoniale, cum sunt dreptul la viaţă, la sănătate, la
onoare, la reputaţie, la libertate şi integritate fizică şi psihică, la respectarea vieţii private etc.;
- – raporturi privind elementele de identificare a unei persoane, cum sunt dreptul la nume,
la pseudonim, la domiciliu, la denumire, la sediu etc.;
- – raporturi izvorâte din creaţia intelectuală, purtând asupra laturii personale nepatrimoniale
a dreptului de autor asupra unei opere ştiinţifice, literare, artistice sau a dreptului de inventator
ori inovator.

2
 Conf. univ. dr. Carmen Todică

Seminar

Relatii juridice
patrimoniale si
Relatii sociale se transformă în
nepatrimoniale
patrimoniale si
reglementează

se convertesc în
nepatrimoniale

Norma de drept
civil Raporturi juridice
patrimoniale si
nepatrimoniale
formează

Obiectul Dreptului
civil

raporturi reale ( au în continut drepturi

Raporturi
reale)
patrimoniale
raporturi obligationale ( au în continut
drepturi de creantă)

Obiectul
dreptului civil

privind existenta si integritatea fizică ori

morală a persoanei

privind elementele de identificare a unei

Raporturi
persoane
nepatrimoniale

izvorâte din creatia intelectuală

3
Conf. univ. dr. Carmen Todică

1. Rezolvaţi următoarele teste grilă:

1. Prin expresia „drept pozitiv” se înţelege:

a) totalitatea normelor juridice civile în vigoare;
b) totalitatea normelor juridice în vigoare;
c) totalitatea actelor normative.
2. Prin expresia „drept subiectiv civil” se înţelege:
a) prerogativa unei persoane de a pretinde altei persoane respectarea dreptului
său;
b) prerogativa unei persoane de a pretinde altei persoane să se abţină de la
tulburarea dreptului său;
c) prerogativa unei persoane de a avea o anumită conduită şi de a pretinde altor
persoane să aibă un comportament corespunzător dreptului său.
3. Obiectul dreptului civil ca ramură de drept, cuprinde:
a) totalitatea drepturilor şi obligaţiilor civile;
b) totalitatea raporturilor patrimoniale şi personal nepatrimoniale reglementate
de dreptul
civil;
c) totalitatea normelor juridice care reglementează drepturi şi obligaţii civile.
4. Totalitatea normelor juridice în vigoare la un moment dat formează:
a) dreptul pozitiv;
b) dreptul obiectiv;
c) dreptul natural.
5. Raporturile care au în conţinut un drept de creanţă sunt:
a) raporturi reale;
b) raporturi obligaţionale;
c) raporturi nepatrimoniale.
6. Participanţii la raporturile de drept civil:
a) se află în relaţii de subordonare;
b) se află pe poziţii de inegalitate juridică;
c) se situează pe poziţii de egalitate juridică.

2. Delimitarea de alte ramuri de drept.

Criterii de delimitare:
Delimitarea dreptului civil de alte ramuri de drept se face pe baza unor criterii cum sunt:
obiectul de reglementare, metoda de reglementare (criteriu principal), calitatea
subiectelor, caracterul normelor, specificul sancţiunilor, principiile de ramură, voinţa
legiuitorului (criterii auxiliare).

• obiectul de reglementare − categorii de relaţii sociale, având trăsături specifice

proprii care le diferenţiază de alte categorii de relaţii sociale.
Dreptul civil cuprinde două categorii de relaţii sociale: patrimoniale şi personal
nepatrimoniale.

• metoda de reglementare − mijloace prin care se exercită puterea de stat pentru a

influenţa reglementarea unor relaţii sociale de către anumite categorii de norme

4
Conf. univ. dr. Carmen Todică

juridice precum şi acele mijloace prin care statul, prin intermediul normelor juridice
asigură conduita corespunzătoare a subiectelor raporturilor juridice.
Metoda specifică dreptului civil este egalitatea părţilor raportului juridic.

• calitatea subiectelor – subiectele raportului juridic civil nu presupun existenţa unor

condiţii speciale, fiind suficientă calitatea de persoană fizică şi juridică.
• caracterul normelor juridice – specific dreptului civil este caracterul dispozitiv al
normelor.
• caracterul sancţiunilor – definitoriu pentru dreptul civil este restabilirea dreptului
subiectiv civil încălcat, fie prin repararea prejudiciului, în cazul raporturilor
patrimoniale, fie prin încetarea acţiunii de vătămare în cazul raporturilor personal
nepatrimoniale.

3. Exercitii

1) Completaţi următoarele enunţuri:

- În Dreptul constituţional predomină raporturile……………………, iar în dreptul
civil, raporturile………………………..
- Subiectele raportului de drept constituţional se găsesc pe poziţii
de………………………..în dreptul civil subiectele aflându-se pe poziţii
de………………………
- Normele dreptului constituţional sunt……………………., iar normele dreptului
civil sunt………………………………..
- Atât în dreptul civil cât şi în dreptul comercial, subiectele sunt
persoane……………………………….., dar în comercial cel puţin una dintre părţi
trebuie să aibă calitatea de………………………
- Spre deosebire de dreptul civil, în dreptul familiei, subiectele trebuie să aibă o
calitate specială………………………
- Sancţiunile în dreptul penal sunt……………………………., în dreptul civil
sancţiunile sunt………………………………
- Spre deosebire de dreptul civil, în dreptul penal, subiectele se găsesc în poziţii
de…………………………..
2) Cunoscând poziţia juridică a parţilor atât la încheierea cât şi la executarea contractului de
muncă, stabiliţi care este încadrarea Dreptului muncii – în jus publicum (drept public) sau
în jus privatum (drept privat)?.
3. Dreptul civil se delimitează de dreptul familiei prin aceea că:

a) normele juridice sunt imperative;

b) preponderente sunt raporturile patrimoniale;
c) subiectele trebuie să aibă o calitate specială.
4. Dreptul comercial se delimitează de dreptul civil prin:

a) poziţia de egalitate juridică a subiectelor raporturilor juridice;

b) caracterul dispozitiv al normelor;
c) calitatea de comerciant a uneia dintre parţi.
5. Dreptul constituţional se delimitează de dreptul civil prin:

a) poziţia de subordonare a subiectelor raportului juridic;

5
Conf. univ. dr. Carmen Todică

b) preponderenţa raporturilor patrimoniale;

c) caracterul dispozitiv al normelor juridice.

Rezolvați următoarele subiecte de tip grilă (niciun răspuns corect sau unul, două ori trei
răspunsuri corecte).

1. Dreptul civil subiectiv:

a) este o parte a dreptului civil obiectiv;
b) poate aparține doar persoanelor fizice;
c) este o posibilitate juridică care poate aparține, în principiu, oricărui subiect de drept civil.

2. În data de 1.10.2015, Costică Refugiat, student în anul I la Facultatea de Drept, aflat în

căutare de aventuri, a cumpărat de la domnul Ion Speculant un autoturism la mâna a doua,
pentru a întreprinde cu acesta o excursie relaxantă în Siria. În acest caz:
a) dreptul civil reglementează raportul dintre Costică Refugiat și domnul Ion Speculant,
stabilind drepturile pe care fiecare parte le are împotriva celeilalte;
b) dreptul civil reglementează raportul dintre Costică Refugiat și autoturismul cumpărat,
stabilind drepturile pe care Costică Refugiat le are cu privire la autoturism (să îl posede, să îl
folosească și să dispună de el);
c) dreptul civil reglementează raportul dintre Costică Refugiat și toate celelalte subiecte de
drept, stabilind drepturile pe care Costică Refugiat le are cu privire la autoturism (să îl posede,
să îl folosească și să dispună de el).

3. Printr-un contract de locațiune (închiriere), A (locator) i-a constituit lui B (locatar) dreptul
de a folosi casa sa de vacanță, pentru o chirie lunară de 200 Euro. În acest caz:
a) raportul juridic în conținutul căruia intră dreptul lui A de a cere plata chiriei de 200 de Euro
este unui patrimonial, în timp ce raportul juridic în conținutul căruia intră dreptul lui B de a
cere folosința casei de vacanță este unul nepatrimonial;
b) ambele raporturi arătate la lit. a) sunt patrimoniale;
c) ambele raporturi arătate la lit. a) sunt nepatrimoniale.

4. Prin contractul încheiat la 1.02.2014, Ministerul Sănătății (persoană juridică potrivit art. 1
din Hotărârea Guvernului nr. 144/2010) a cumpărat de la societatea X dispozitive medicale de
laborator în valoare de 1.000.000 de lei. Acest contract:
a) este supus exclusiv normelor de drept administrativ, Ministerul Sănătății fiind o autoritate a
administrației publice centrale;
b) este supus exclusiv normelor de drept civil, raporturile juridice fiind stabilite între două
persoane aflate pe poziții de egalitate juridică;
c) poate fi supus, simultan, unor norme de drept administrativ și unor norme de drept civil.

5. Egalitatea juridică a părților:

a) presupune o putere economică similară a acestora;

6
Conf. univ. dr. Carmen Todică

b) nu există întotdeauna în dreptul civil;

c) este sinonimă cu egalitatea în fața legii (art. 16 din Constituție).

6. Codul civil reprezintă:

a) în principiu, dreptul comun în raport cu orice ramură de drept;
b) o grupare de reguli generale ale dreptului civil, care nu se aplică raporturilor juridice dintre
comercianţi;
c) dreptul comun în raport doar cu dreptul privat.

7. Nu este supusă/supus niciodată dreptului civil:

a) proprietatea publică;
b) donația făcută unui partid politic;
c) contractul administrativ având ca obiect realizarea unei lucrări de infrastructură rutieră.

8. Nu sunt supuse niciodată normelor de drept civil raporturile dintre:

a) stat (ca persoană juridică) și persoanele fizice;
b) profesioniști și neprofesioniști;
c) profesioniști.

9. Are calitatea de profesionist:

a) un avocat;
b) o societate care are ca obiect de activitate vânzarea cu amănuntul de produse electronice;
c) Patriarhia Română.

10. Este un principiu al dreptului civil:

a) principiul îmbinării intereselor generale cu interesele particulare;
b) principiul consensualismului;
c) principiul împărțirii egale a moștenirii între moștenitorii din aceeași clasă.

11. Inculpatul VP a fost trimis în judecată în data de 20.02.2015, pentru infracțiunea de

tulburare de posesie (Ocuparea, în întregime sau în parte, fără drept, prin violenţă sau
ameninţare ori prin desfiinţarea sau strămutarea semnelor de hotar, a unui imobil aflat în
posesia altuia – art. 256 C. Pen. în vigoare). Avocatul lui VP a susținut că fapta lui VP nu
constituie infracțiunea de tulburare de posesie deoarece Codul penal nu definește noțiunile de
bun imobil și de posesie, or, fapta lui VP a constat în ocuparea unei platforme mici pentru
producerea de hidroenergie (cu suprafața de doar 4 mp), cu caracter permanent, instalată pe
Dunăre, platformă care nu era folosită la acea dată (fapta s-a petrecut în luna ianuarie,
exploatarea platformei fiind întreruptă în perioada decembrie-martie). Prin urmare, fapta nu s-
a referit la un bun imobil și, în orice caz, nu s-a referit la un bun imobil aflat în posesia unei
persoane. În calitate de judecător, analizați susținerile avocatului lui VP.