CURS 3.

MEDICINĂ LEGALĂ an universitar 2019 – 2020 ciclul I

TEMA: ENTOMOLOGIE JUDICIARĂ

Entomologia judiciară este știința care studiază insectele în legătură cu rămășițele umane în
descompunere, contribuind la clarificarea obiectelor de probațiune, în cadrul investigării morții violente.
Entomologia judiciară este o ramură a medicinii legale, intervenind în soluționarea problemelor legate de
omor, suicid, forme diverse de violență fizică, trafic ilegal de roguri, deoarece multe insecte sunt atrase de
cadavre, se nasc, se hrănesc și există în, pe și lângă cadavrele aflate în diferite etape de descompunere.
Cercetarea entomologică judiciară oferă numeroase date pornind de la estimarea intervalului post-
mortem (data decesului); în unele cazuri se poate specifica dacă victima a fost mutată de la locul crimei, dacă
decesul a avut loc în locuinţă sau în afara acesteia, se pot realiza teste toxicologice şi analiza ADN.
Insectele joacă un rol important în procesul de descompunere a cadavrelor. Muștele sarcofagide
(Sarcophagidae) și califoride (Calliphoridae) care sosesc primele din grupul de insecte sunt folosite pentru
calcularea intervalului post-mortem (IPM) în investigațiile deceselor. Calcularea IPM se realizează prin
cunoașterea colonizărilor succesive ale cadavrului expus faunei locale de artropode. În prezent este folosită și
tehnologia ADN atât pentru determinarea speciei insectelor, cât și pentru recuperarea și identificarea
sângelui cu care s-au hrănit insectele.
Determinarea intervalului scurs între moartea unei persoane și descoperirea cadavrului, IPM - intervalul
postmortem, reprezintă răspunsul la cea mai complicată întrebare ce intervine în cazul unei morți suspecte.
Pentru determinarea IPM, există o metodă caracteristică domeniului entomologiei judiciare, care include o
serie de aspecte specifice referitoare la arealul în care s-a produs moartea și eventualele deplasări ale
cadavrului, dacă decesul a avut loc într-o locuință sau în exterior, cât și felul și cauza morții, prin identificarea
unor substanțe toxice, prin analiza larvelor, teste toxicologice și expertize ADN.
Indicatorul biologic al descompunerii cadavrelor, considerat cel mai fiabil, este rata de dezvoltare a
muștelor. Estimarea intervalului post mortem este condiționată de factori interni si externi, ante mortem și
post mortem, rata de dezvoltare a insectelor care descompun cadavrul fiind în strânsă legătură cu câțiva
factori: de mediu, vestimentație, tipul de răni și așa mai departe. O determinare corectă a intervalului post-
mortem sporește șansele unei investigații corecte.

Ciclul de dezvoltare la insecte

Dezvoltarea insectelor este reprezentată de succesiunea stadiilor care se produc în cadrul unei generaţii
de la formarea oului şi pînă la moartea adulţilor. Procesul cuprinde mai multe faze: dezvoltarea embrionară
(are loc în ou), dezvoltarea postembrionară (de la ecloziune pînă la adult) şi dezvoltarea postmetabolă
(activităţi ca adult).
Din punct de vedere al entomologiei judiciare, insectele sunt importante din două puncte de vedere:
- al succesiunii stadiilor din dezvoltarea metamorfică;
- al sccesiunii grupelor taxonomice de insecte pe cadavru;
În ceea ce priveşte gradul asemănării larvei cu adultul şi de numărul stadiilor prin care trece
insecta, există două grupe de insecte: cu dezvoltare heterometabolă (metamorfoza incompletă) şi dezvoltare
holometabolă (metamorfoza completă).
Muştele şi gîndacii, au un ciclu de dezvoltare numit metamorfoză holometabolă (completă). La muşte,
ciclul începe cu ouăle depuse de femelă şi se continuă cu stadii diferite sub aspect morfologic şi structural.

1
CURS 3. MEDICINĂ LEGALĂ an universitar 2019 – 2020 ciclul I

Oul. Dipterele tind să depună ouale în grămezi, în zone ale cadavrului oarecum protejate, umede şi cu
hrană în apropiere. În general sunt depuse circa 150-200 ouă într-o pontă. Ouăle muştelor au coaja foarte
subţire, de culoare albă, cu lungimea variind între 0,9-1,5 mm şi lăţimea 0,3-0,4 mm.
Învelişul extern al oului se numeşte corion. Are un aspect variat ca desen, reticulat sau cu pete, şi
poate fi un criteriu în identificarea speciei de la care provine.
Un şanţ numit plastron, se întinde pe toată lungimea oului. Este locul care păstrează aer, cînd oul
este acoperit de o picatură de apă sau este imersat.
Ieşirea larvei din ou, se numeste eclozare.
Larva. Larva are corpul format din 12 segmente, cu capătul anterior ascuţit, care devine zona cefalică, de
culoare negricioasă, conţine mandibulele (scheletul cefalo-faringean). Regiunea posterioară este terminată
drept şi are două zone circulare negre pe ultimul segment, numite spiracole posterioare.
Larva are în dezvoltarea sa mai multe vîrste larvare (stadii), delimitate prin năpîrliri.
Muştele au mai multe stadii larvare (L1,L2,L3,L4); fiecare stadiu poate fi recunoscut prin numărul
de fante existente în fiecare spiracul posterior.
La stadiul larvar I este prezent o fantă, în stadiul II sunt prezente două, în stadiul III sunt prezente trei, iar
în stadiul IV sunt prezente patru fante.
La muşte cele trei stadii larvare sunt diferite şi prin dimensiuni. Primul stadiu este mai mic de 2
mm, al doilea este cuprins între 2-9 mm, al treilea între 9-12, iar al patrulea între 12-22 mm.
Marginea segmentului posterior al larvei este înconjurată de proieminenţe numite tuberculi. Distanţa
dintre tuberculi are rol în identificarea speciei.
Stadiul III cuprinde larvele cele mai voluminoase, la jumătatea stadiului, larvele nu se mai hranesc,
devin migratorii (pot migra 5-6 m), căutând un loc pentru împupare. În acest stadiu volumul corpului se
reduce. De obicei pentru împupare larvele se îngroapă în sol, sau se ascund în locuri întunecoase.
Pupa. Pupa rezultă după ultima năpîrlire a larvei. În interiorul pupei au loc procese de histoliză şi
histogeneză, din care va rezulta un adult. Pupa are la început culoarea deschisă, apoi se închide la culoare,
devenind cenuşiu-maronie, sau neagră. Forma ei se aseamană cu a unui trabuc. Este posibil de identificat
specia deoarece, stadiul păstrează caracteristicile stadiului larvar IV.
Eclozarea adultului (emergenţa) se face la sfîrşitul metamorfozei prin împingerea operculului pupei.

2
CURS 3. MEDICINĂ LEGALĂ an universitar 2019 – 2020 ciclul I

Deplasarea adulţilor după eclozare prin sol se face spre lumină crescută. O dată ce ajunge la
suprafaţă musca elimină conţinutul intestinului sub forma unui lichid verde (meconium). Musca îşi usucă
aripile şi se pigmentează.
Viteza metamorfozei este influienţată de temperatură, ceea ce are influienţă şi asupra calculării IPM. De
aceea se ţine cont de media, maxima şi minima duratei fiecărui stadiu de dezvoltare.
La gîndaci (coleoptere), metamorfoza este completă (holometabole), trecînd în ciclul de
dezvoltare prin stadiile de ou, patru stadii larvare şi pupă.

Caracterele morfologice general ale dipterelor

Pentru identificarea corectă a grupelor de insecte până la nivel de specie, se folosesc cheile de
determinare.
Muştele (Dipterele), sunt insecte la care aripile sunt foarte bine dezvoltate, în special prima
pereche, a doua este redusă la balansiere.
Muştele albastre sunt primele insecte care colonizează un cadavru. Primul indiciu al prezenţei lor, sunt
ouăle depuse pe suprafaţa cadavrului sau în orificii (bucal, anal sau răni). Datorită ritualului de împerechere,
depunerea ouălor se face în timpul zilei, deşi unele specii pot depune ouă şi noaptea.
La temperaturi de 16-27°C, luminozitate slabă (0,6-0,7 lux) şi umiditate relativă, circa 65-70% .
Din Calliforidae (Calliphora vicina, Chrysomya megacephala, Crysomya rufifacies), depun ouă seara din
martie până în septembrie. Numărul de ouă depuse noaptea este mai mic ca cel depuse ziua. La depunerea
pontei se iau în considerare şi condiţiile atmosferice. De obicei, muştele nu zboară cînd plouă. Viteza vîntului
mai mare ca 0,7 m/s inhibă zborul la Calliphora vicina, iar temperaturile peste 30°C şi sub 12°C sunt
consideraţi factori limitativi ai activităţilor insectei.
Larvele insectelor contribuie la grăbirea descompunerii cadavrului prin enzimele proteolitice pe care le
produc în actul hrănirii. Deobicei locul în care acestea s-au hrănit pe cadavru lasă o zonă gălbui-roşiatică.
De aceea carateristicile atmosferice trebuiesc luate în considerare cînd apreciem IPM folosind
indicii entomologice.
Comportamentul sexual al muştelor este legat de o anumită poziţionare a corpului şi prezentare a aripilor.
După împerechere, depunerea ouălor are loc ţinând cont de unii factori, din care lumina este cea
mai principală. Depunerea ouălor având loc în special ziua. Pentru locaţiile situate aproape de surse de
iluminat stradal, sunt semnalate cazuri de depunere a ouălor în timpul nopţii, însă numărul ouălor depuse
noaptea, este mai mic.
Iată câteva din substanţele care atrag insectele pe cadavre şi speciile atrase:
Calliphora sp. şi Lucilia sp. sunt atrase de sânge, materii fecale sau mirosul cadavrelor după
primele ore.
Aceleaşi specii la care se adaugă Muscidae, Fanniidae, Piophilidae şi Sphaeroceridae sunt atrase
de gazele eliminate de cadavru în stadiul al doilea şi începutul stadiului trei.
Speciile Fannia sp. şi Stratomydaeneoleria sp., sunt atrase de mirosul grăsimilor putride. Mirosul
fermentației butirice, atrage Piophiria casei, Sepsidae, Drosophilidae, Ephydriidae şi Milichiidae. Stadiile de
fermentaţie ale amoniacului atrage Coleoptere, Sphaeroceridae şi Phoridae.
Muştele verzi sunt primele insecte, alături de muștele albastre care colonizează un cadavru. Au trăsături
identice cu cele prezentate anterior, doar că diferă prin coloritul metalic verzui cu irizații puternice spre verde,
mai ales când cade lumina directă solară pe corpul acestora.
Sarcophagidaele se numesc popular muştele de carne. Sunt de talie mare şi de culoare cenuşie.
Abdomenul teselat este de culoare argintie, iar toracele are inferior trei dungi.
Speciile de insecte din această familie apar pe cadavru după circa o zi. Adulţii care vizitează cadavrul sunt
vivipari, depunînd larve în interiorul cadavrului. Se crede că deplasarea lor spre cadavru nu este influienţată
de ploaie, de unde rezultă că în condiţii ploioase, aceste specii pot fi primele care populează cadavrul.

3
CURS 3. MEDICINĂ LEGALĂ an universitar 2019 – 2020 ciclul I

Familia Phoridae. Speciile acestei familii apar în general în stadiile finale ale descompunerii cadavrului,
când speciile de Diptere şi Coleoptere sunt deaja în plină dezvoltare.
Dacă avem un cadavru îngropat, сel mai des semnalată este Conicera tibialis (musca de sicriu), care poate
avea numeroase generaţii în pământ, fără ca adulţii să apară la suprafaţa solului. Femela poate localiza
cadavrele îngropate după miros.
Alte specii din aceeaşi familie semnalate pe cadavre sunt Megaselia giraudii şi Megaselia rufipes.
Familia Piophilidae. Una dintre cele mai cunoscute specii, legată de cadavre este Piophila casei. Se
găseşte şi pe organismele vii unde produce miaze.
Piophilidaele sunt muşte mici, strălucitoare, cu aripile negre, lungi de 2,5-4,5 mm.
Familia Sepsidae. Sunt comune pe cadavrele într-un stadiu avansat de putrefacţie şi sunt asociate cu
prezenţa materiilor fecale. Larvele se găsesc în materia organică în descompunere, în stadiul în care aceasta
este lichefiată, fiind încadrată într-al patrulea val de insecte care populează cadavrul.
Familia Piophilidae. Una dintre cele mai cunoscute specii, legată de cadavre este Piophila casei. Se
găseşte şi pe organismele vii unde produce miaze.
Piophilidaele sunt muşte mici, strălucitoare, cu aripile negre, lungi de 2,5-4,5 mm.
Familia Sepsidae. Sunt comune pe cadavrele într-un stadiu avansat de putrefacţie şi sunt asociate cu
prezenţa materiilor fecale. Larvele se găsesc în materia organică în descompunere, în stadiul în care aceasta
este lichefiată, fiind încadrată într-al patrulea val de insecte care populează cadavrul.
Familia Silphidae. Sunt gândaci cu corpul lăţit şi marginile ascuţite. Capul este relativ mic (ex.
Nicrophorus vespilloides şi Nicrophorus humator).
Familia Staphylinidae. Se recunoasc uşor deoarece elitrele nu acoperă decât jumătate din
segmentele abdominale. Au mărimi diferite, de la mici la foarte mari. Sunt bune zburătoare şi au aripi
pergamentoase puternice, acoperite de elitre scurte. Unele specii au obiceiul de a-şi curba segmentele
abdominale care depăşesc elitrele, luând un aspect amenințător de scorpion.
Sunt insecte prădătoare şi sunt atrase de cadavre unde se hrănesc cu Diptere.
Familia Histeridae. Sunt insecte de talie, relativ mică, negre, de formă mai mult sau mai puţin ovală. Sunt
insecte prădătoare, atît ca adulţi cît şi ca larve, pe cadavre. Dacă sunt prinse, retrag capul şi imping picioarele
posterioare, luând poziţia mortului.
Familia Trogidae. Sunt insecte de talie mică şi culoare maronie. Se găsesc pe cadavre în locuri uscate,
unde se hrănesc cu păr, piele, unghii, etc.
Familia Dermestidae. Au dimensiuni de la mici la foarte mici şi forma alungită. Au capacitatea de
a-şi ascunde toate apendicile sub corp, astfel încît cînd sunt prinse nimic nu rămîne înafara protecţiei chitinei
corpului. Larvele care se găsesc pe cadavre sunt de culoare maronie sau neagră şi sunt păroase (ex.
Dermestes maculatus şi Dermestes lardarius).
Familia Cleridare. Au culori strălucitoare pe cel puţin o parte din corp. De formă alungită sau
cilindrică. Necrobia rufipes se găseşte pe cadavrele într-un stadiu avansat de descompunere. Este prădător al
larvelor.

Succesiunea insectelor pe un cadavru

Pe un cadavru se pot distinge următoarele grupe de insecte:
1. Insecte necrofage care constituie şi cea mai importantă grupă în stabilirea IPM. Dintre ei, cei mai
comuni Diptera Calliphoridae, Sarchophaga haemorrhoidalis, Coleoptera Stapylinidae, specii pe oase;
2. Insecte prădătoare şi parazite ale speciilor necrofage, a doua categorie ca importanţă în criminalistică
(Coleoptera Silphidae, Staphylinidae, Diptera unele specii devin prădătoare în stadiile de sfârşit ale
metamorfozei);
3. Insecte omnivore (viespi, furnici şi unele Coleoptere Staphylinidae care se hrănesc atât cu cadavru, cât
şi cu alte insecte de pe acesta);

4
CURS 3. MEDICINĂ LEGALĂ an universitar 2019 – 2020 ciclul I

4. Insecte adventice, care folosesc cadavrul ca o extensie a mediul lor obişnuit (Collembola, Isotoma
sepulchralis, paianjeni);
Diversitatea în specii a faunei de pe un cadavru îngropat este mai mică decît pe un cadavru situat la
suprafaţa solului.
Succesiunea speciilor pe un cadavru îngropat. La cadvrele îngropate s-a indentificat specia
Conicera tibialis (musca de sicriu). Prezenţa lor la suprafaţa solului reprezintă indicatori că în sol se află
îngropat un cadvru vechi de cel puţin un an. Insecta poate trece prin mai multe generaţii în sol până ce adulţii
să iasă la suprafaţă, deci nu poate fi folosită ca indicator IPM.
Există numeroase specii de gândaci, care sapă în sol pentru a ajunge la cadavru (fam. Staphilinidae
şi Rhizophagidae). Astfel este semnalată Rhizophagus paralellocollis, care trăieşte pe cadavre îngropate, mai
vechi de doi ani şi se hrăneşte cu fungi care se dezvoltă pe cadavru.
Succesiunea speciilor de insecte pe un cadavru la suprafaţa solului. Insectele care ajung primele pe
cadavrele de la suprafaţa solului sunt de obicei Dipterele şi în particular, Calliphoridae şi Sarchophagidae.
Diferenţa dintre cele două muşte este că Sarchophagidaele depun larve (ouă gata eclozate).
Viespile si bondarii sunt următoarele și consumă din carnea cadavrului, piele uscată sau păr. Nu se poate
asocia o anumită specie de insectă, cu un anumit tip de cadavru.
Succesiunea speciilor de insecte pe un cadavru în Europa este:
1. pe cadavre proaspete (nu emit mirosuri) Calliphora vomitoria, Calliphora erythrocephala, Musca
domestica, Musca corvina, etc;
2. cadavre care emit mirosuri (larve ale genurilor Cynomia, Sarcophaga, Lucilia);
3. cadavre la care are loc descompunerea grăsimilor (insecte şi larve ale genurilor Dermestidae,
Pyralidae, etc.);
4. cadavre la care are lor fermentaţia caseică a proteinelor (larve de Diptere -Piophila casei, Eristalis sp.,
Coleoptere, etc.);
5. cadavre la care are loc fermentaţia amoniacală (larve de Diptere (Muscidae), Coleoptere (Silphidae,
Histeridae), etc.);
6. cadavru în fază avansată de uscare (acarieni);
7. uscarea totală a cadavrului (Dermestes sp, Attagenus sp., Tineola sp.,);
8. cadavre după mai mult de trei ani de la deces (specii ale genurilor Ptinidae şi Tenebrionidae);

Colectarea insectelor de pe cadavru

Materialul colectat se efectuează cu ajutorul trusei entomologice criminalistice ce trebuie ţinut la
temperatură sub cea la care a fost colectat, până se ajunge în laborator (pungă frigorifică cu un termometru
ataşat).
Soluţia Kahle (alcool etilic 95% 30ml, aldehida formică 12ml, acid acetic glacial 4ml, apă 60ml) este
necesară pentru conservarea insectelor colectate.
Dacă recoltarea se execută de un nespecialist, pungile vor trebui sigilate, pentru a le păstra integritatea
pînă în laborator.
Pentru fixarea larvelor la maximul dimensiunilor, se foloseşte apa clocotită (30 minute), care este adusă
într-un termos.
La colectare se notează condiţiile în care este cadavrul, descrierea generală a locului, dacă este sau nu
învelit, într-o incintă sau în aer liber, unghiul de înclinare a substratulu pe care se află, natura oricărui tip de
vegetaţie din jurul cadavrului, expunerea faţă de soare, temperatura, umiditatea, direcţia din care bate vîntul,
se recomandă şi luarea de fotografii.
Inspectarea cadavrului se face după ce s-a obţinut aprobarea din partea rudelor şi a poliţiei în custodia
căruia se află.
Examinarea începe de la cap, apoi trunchi şi membrele superioare (umăr, braţ, antebraţ şi mână),
membrele inferioare (șold, coapsă, gambă şi tălpi). Se notează fiecare rană superficială. După ce cadavrul a
5
CURS 3. MEDICINĂ LEGALĂ an universitar 2019 – 2020 ciclul I

fost examinat pe o faţă, se întoarce şi se examinează şi pe cealaltă faţă. Cu permisiunea poliţistului care
răspunde de zona în care este cadavrul, se cercetează îmbrăcămintea acestuia, buzunarele, mânicile şi fiecare
cută în care se pot ascunde larve sau adulţi.
Deoarece culoarea insectelor este apropiată de cea a mediului, acestea pot fi mai greu observate, iar
ouăle pot fi dispuse şi individual, de aceea la colectare se cere o atenţie foarte mare.
De obicei ouăle muştelor se depun lângă orificiile de culoare închisă şi umede ale corpului (nas, gură,
urechi, anus, pleoape sau genitalii). Se mai pot găsi în cutele pielii din jurul articulaţiilor sau din alte regiuni,
după pavilioanele urechilor, sau pe îmbrăcămintea care a absorbit secreţii.
Ouăle. Ouăle individuale se colectează separat. În recipientul de colectare se aşează o bucată de hârtie de
filtru sau prosop de hîrtie îmbibat cu apă pentru a păstra umiditatea. Nu se adaugă hrană.
Fiecare recipient poartă o etichetă, scrisă cu un marker rezistent. Eticheta cuprinde, numărul cazului,
numele celui care a făcut colectarea, numele ofiţerului în sarcina căruia este examinarea crimei, numărul
eşantionului colectat, data colectării, descrierea locaţiei. Se fac două astfel de etichete, una se plasează în
interiorul vasului, alta cu adeziv se aplică pe vas. În cazul în care eticheta exterioară se desprinde rămîne cea
interioară, ceea ce permite indentificarea probei. Aceleaşi date se trec şi în jurnalul personal al celui care
examinează cadavrul.
Larvele. Localizarea şi colectarea larvelor se face în paralel cu colectarea ouălor. De obicei sunt situate în
aceleaşi locuri descrise pentru ouă.
Se colectează în jur de 20-30 pe fiecare recipient, pentru a se evita supraîncălzirea sau acumularea
amoniacului în timpul transportului. Pentru fiecare regiune a corpului poate fi nevoie de mai mult de un
recoltor.
Larvele în primul stadiu se manipulează cu grijă, din cauza fragilităţii lor. Larvele sunt omorâte într-un vas
separat, turnând apă clocotită circa 3 mm şi imersându-le. Aici sunt ţinute 30 sec, apoi apa este vărsată într-
un alt container, care când se umple este vărsat într-un alt loc, departe de cadavrul inspectat.
În stadiile trei şi patru larvele formează aglomeraţii, ceea ce ridică temperatura din interiorul grupului şi
grăbesc stadiile dezvoltării. Dacă observăm o astfel de aglomeraţie, mai întâi facem o fotografie a grupului,
apoi luăm temperatura şi la final trecem la colectarea materialului.
Pupele. Pentru împupare larvele execută migraţii. Pupele muştelor se găsesc la oarecare distantă faţă de
cadavru (3-5 cm în sol, diferite locuri pe îmbrăcăminte). Dacă pupele se găsesc totuşi pe cadavru, atunci fie a
existat un obstacol care a impiedicat migrarea larvelor, fie indică o anumită specie de insectă. Pentru
recoltarea pupelor pe lîngă cadavru se verifică şi o zonă de circa 36 m² în jurul acestuia, cu un caroiaj de 1m.
La intersecţia liniilor caroiajului se practică excavaţii la o adîncime de 10 cm.
De remarcat că pupele îşi schimbă culoarea în timp, fapt care le indică maturarea.
Pupele recoltate se dispun în containere în care există o bucată de hârtie umezită, şi se etichetează. Se
aduc în laborator şi se ţin în condiţii optime pînă la eclozare, pentru identificarea adulţilor.
Prinderea insectelor zburătoare adulte la locul descoperirii cadavrului. Primele insecte care se
colectează la locul descoperirii cadavrului sunt insectele adulte zburătoare, deoarece prin activităţile
desfăşurate pot fi deranjate şi dispar. Colectarea se face cu un fileu entomologic. Prinderea se face prin
mişcarea fileului din spatele insectei spre în faţă, şi de jos în sus. O dată prinsă printr-o răsucire din
incheietura mîinii, fileul se închide. Cu mîna liberă se apucă capătul fileului care are insecta, reducîndu-se
astfel posibilitatea de mişcare a acesteia. Se ia vasul pentru colectat insecta, şi printr-o mişcare fermă se trece
insecta în vas. După această procedură, în container se adaugă soluție conservatoare.
Deoarece întreaga cantitate de insecte este importantă pentru stabilirea IPM, este recomandat ca
operaţiunea de colectare şi depozitare a insectelor să se facă cu maximă acurateţe.
Dacă locul în care a fost descoperit cadavrul este o maşină, atunci se recoltează orice insectă de pe
radiator, ştergătoarele de parbriz, sau parbriz.
Temperatura din interiorul maşinii este întodeauna mai maare, ceea ce face ca viteza de dezvoltare a
insectelor să fie mai mare.
6
CURS 3. MEDICINĂ LEGALĂ an universitar 2019 – 2020 ciclul I

Prinderea insectelor care se deplasează la nivelul solului.

Gândacii care se observă deplasându-se pe cadavru se colectează cu mâna, în containerele entomologice.
Aceasta deoarece unele specii sunt carnivore şi pot consuma alte insecte.
Dacă cadavrul este în interior, atunci se verifică toate crăpăturile din substrat, covoarele sau alte lucruri
aflate în imediata apropiere a cadavrului. Pentru cadavrele din exterior, insectele din jurul cadavrului se pot
prinde montând diverse capcane.

Calcularea IPM după metoda entomologică judiciară

După numărarea speciilor de organisme găsite pe cadavru, stadiile lor de dezvoltare, trebuiesc corelate cu
condiţiile climaterice de la locul în care a avut loc crima. Datele meteo pot fi obținute de la stația meteo
locală.
Datele sunt corectate, folosind un factor de corecţie, calculat folosind datele de la staţia meteo şi cele
înregistrate timp de 3-5 zile la locul unde s-a descoperit cadavrul. Astfel se obţine o estimare a temperaturilor
din locul unde a stat cadavrul înaite de a fi descoperit.
Din aceste informaţii se poate concluziona cât timp a trecut de la depunerea ouălor până la stadiul în care
au fost colectate insectele şi deci se poate concluziona asupra IPM.
Estimarea IPM se bazează pe viteza de dezvoltare a insectelor, care este deci influienţată de temperatură.
Dacă temperatura este prea mare sau prea mică, dezvoltarea insectelor se opreşte. Între cele două puncte de
maximă şi minimă, se consideră că dezvoltarea insectelor se face ca o funcţie liniară de temperatură.

Folosirea creşterii în lungime a lavelor pentru estimarea IPM (diagrame isomorfe şi isoegale).
Dacă cadavrul este descoperit într-o incintă cu temperatura controlată (cameră, peşteră, etc.), unde
condiţiile meteo nu variază, relaţia dintre creştere şi temperatura ambiantă se prezintă altfel. În aceste
condiţii, lungimea larvei în momentul colectării (imersarea în apa clocotită) poate fi corelată cu timpul scurs
de la eclozarea ei. Există grafice care fac această corelaţie şi care servesc drept standarde pentru
interpretarea datelor. Aceste grafice se numesc diagrame isoegale şi au fost calculate pentru Calliphora
vicina, Lucilia sericata şi Protophormia terraenovae.
Există şi un alt tip de grafic, unde fiecare stadiu de dezvoltare în laborator, a fost descris la o animită
temperatură. Fiecare linie din grafic indică o schimbare din ciclul de dezvoltare spre un alt stadiu. Zona
cuprinsă între două linii, reprezintă caractere morfologice comune pentru cele două stadii. Graficul în
întregime se numeşte diagramă isomorfa şi au fost calculate pentru aceleaşi trei specii menţionate mai sus.
Acest tip de diagrame se folosesc în special când de pe cadavru au fost recoltate stadii după oprirea
hrănirii (stadiul IV spre împupare și pupe).

Calcularea IPM folosind stadialitatea dezvoltării insectelor.

Dacă se investigează un cadavru mai vechi de trei luni sau mai mult, înseamnă că pe acesta sau în
interiorul său se vor găsi una sau mai multe generaţii de insecte în stadii diferite de dezvoltare. De aceea se
aplică o altă metodă pentru calcularea IPM.
Pentru aceasta se identifică fiecare familie de la indivizii observaţi. Apoi se corelează această
entomofaună cu succesiunea normală de pe un cadavru. Pentru aceasta specialistul entomolog criminalist
trebuie să cunoască fauna locală şi sezonieră şi astfel se va putea pune un diagnostic IPM corect.

Mutarea cadavrului.
Ansamblul faunei de pe un cadavru, poate oferi informaţii dacă acesta a fost sau nu mutat din locul
producerii crimei. Dacă se descoperă o specie care de obicei nu se găseşte în asociaţiile cunoscute şi care este
caracteristică pentru o anumită zonă geografică sau un areal anume, atunci se poate concluziona că acesta a
fost mutat. De aceea se recomandă prezentarea în faţa curţii a dovezilor entomologice existente în zona în
care a fost descoperit un cadavru.
7
CURS 3. MEDICINĂ LEGALĂ an universitar 2019 – 2020 ciclul I

Infestarea cadavrului cu prădători.

Cu cât un cadavru rămâne mai mult într-un spaţiu deschis, cu atât mai mult poate fi atacat şi infestat cu
prădători ai insectelor care se dezvoltă pe el. Acestea pot fi probe care să asigure fixarea corectă a IPM.
De exemplu furnicile, pot căra ouăle de muşte sau gândaci, iar ca rezultat noile generaţii să fie mai puţin
numeroase. Sau gândacii din familiile Staphyilinidae şi carabide se pot hrăni cu stadii tinere sau adulţi de pe
cadavru, în timpul nopţii, deci mai puţin observabili, sau al zilei.
În ambele cazuri se va produce o alterare în succesiunea speciilor sau a stadiilor insectelor, şi unele specii
pe care literatura sau experienţa le semnalează ca fiind necesar prezente să nu apară. Informaţiile acestea, de
acţiune a prădătorilor sunt necesare când interpretăm date care ţin de un cadavru foarte vechi.

 STUDIU INDEPENDENT:
- Realizați un eseu structurat privind importanța medico-legală a entomologiei judiciare;

- Satbiliți cauzalitatea decesului unei persoane care:

Are toxicitatea cumulată a veninului inoculat (nevrite, hemoglobinurii, spasme musculare,

incoagulabilitate acută a sângelui cu multiple determinări hemoragice); asfixie mecanică (edem al feţei
asociat cu edem glotic); 37 şoc anafilactic (vasoplegie paralitică cu stază generalizată, hipotensiune, colaps,
prurit şi urticarie gigantă, dispnee şi stop cardiorespirator central);