6 NAVIGATIA FLUVIALA

6.1. Scurta hidrologie

Dunarea este cel mai mare fluviu al Europei centrale si de sud-est având o
lungime de 3688 km.
Din punct de vedere al caracteristicilor fizico-geografice si geologice, Dunarea
se imparte in trei sectoare:
a) Dunarea de sus, de la izvoare km 2863 pâna la Gonyu km 1791, cu o
lungime totala de 1072 km;
b) Dunarea de mijloc, de la Gonyu km 1791 pâna la Drobeta-Turnu Severin
km 931, cu o lungime totala de 860 km;
c) Dunarea de jos, de la Drobeta –Turnu Severin km 931 pâna la Sulina,
având o lungime de 931 km.
Reteaua hidrografica a Dunarii de sus are un regim alpin variatiile debitului
nedepinzând de precipitatiile atmosferice si de evaporare, ci de variatiile
sezoniere ale temperaturii producatoare de maxime bine pronuntate vara si de
minime iarna. Cei mai multi afluenti alpini, in special Innul, transporta o
cantitate mare de aluviuni, care se depun in albia Dunarii, formând bancuri de
nusip. Pe cursul superior al Dunarii cresterea nivelului apelor se produce in
perioada lunilor iunie-septembrie, când se topeste zapada de pe munti, iar nivelul
minim din ianuarie pâna in aprilie.
Reteaua hidrografica a Dunarii de mijloc este oarecum mai putin ramificata, si
se gaseste situata pe o câmpie. Regimul acestei retele se caracterizeaza prin
variatii mari ale debitului si nivelului apelor, cu cresteri mari primavara si la
inceputul verii si descresteri de la sfârsitul verii pâna primavara.
Reteaua hidrografica a Dunarii de Jos este formata mai ales din alfuentii scurti
de stânga: Nera, Cerna, Jiul, Oltul, Vedea, Teleormanul, Argesul, Ialomita,
Siretul si Prutul, ce isi au izvoarele in Carpati. Afluentii de dreapta: Timocul,
Lomul, Ogastrul, Iskerul, Vidul, Osna, Ianitia si Lomul de Jos, isi au izvoarele in
Balcani.
Afluentii se caracterizeaza prin ridicarea nivelului lor primavara si la inceputul
verii, in urma topirii zapezilor din munti. Cursul mijlociu si inferior al acestor
afluenti au in general pante si viteze mici.
Dunarea se varsa in Marea Neagra, prin cele trei brate principale: Chilia 117
km, Sulina 63 km si Sf. Gheorghe 109 km. Sectorul Braila-Sulina (Dunarea
 NAVIGATIE MARITIMA SI FLUVIALA

maritima), lung de 170 km, cuprinde albia principala a Dunarii pâna la Ceatalul
Izmail (Mm43, km 80) precum si bratele Tulcea si Sulina).

6.2. Particularitati ale navigatiei pe Dunare

Navigatia pe Dunare presupune cunosterea particularitatilor specifice
sectorului de navigatie si o practica indelungata.
In afara de vânt si valuri, care influenteaza asupra marsului si manevrei
navelor, trebuie sa se tina cont de urmatorii factori exteriori:
 parametrii curbelor si elementele trecerilor dificile;
 curentul apei care are diferite directii si viteze, putând avantaja sau
dezavantaja manevra si marsul;
 variatia adâncimilor;
 directia si latimea senalului navigabil, influentând spatiul de manevra si
viteza de deplasare;
 contra curentii si anafoarele, cu influenta in stabilitatea directiei de mars;
 bancurile de nisip neidentificate si pragurile stâncoase.

6.3. Reguli generale pentru navigatia pe Dunare

in sectorul românesc
Navele ce naviga in sectorul românesc al Dunarii trebuie sa respecte
prevederile Regulamentului de navigatie pe Dunare, care reglementeaza:
 conditiile tehnice ale navelor si documentele ce trebuie sa se gaseasca la
bord;
 reguli speciale de navigatie;
 dispozitii speciale pentru canalul Sulina si gura canalului Sulina:
 navigatia in conditi dificile;
 pilotarea navelor;
 remorcajul;
 transportul materialelor inflamabile si explozibili;
 masuri de prevenirea poluarii.
Navele sau materialele plutitoare asamblate, cu exceptia navelor dintr-un
convoi impins, altele decât impingatorul, trebuie sa se afle sub comanda unei
persoane având calificarea necesara numita conducator.
Acesta este desemnat in felul urmator:
a) pentru un convoi care nu cuprinde decât o nava autopropulsata,
conducatorul convoiului este acela al navei autopropulsate;

118
 NAVIGATIA FLUVIALA

b) pentru un convoi remorcat care are in fata nave autopropulsate in linie de

sir in numar de doua sau mai multe, conducatorul convoiului este
conducatorul primei nave;
c) pentru un convoi remorcat care are in fata nave autopropulsate in numar
de doua sau mai multe, care naviga cuplate, dintre care una asigura
tractiunea principala, conducatorul convoiului este conducatorul navei
care asigura tractiunea principala;
d) in toate celelalte cazuri, conducatorul convoiului sau formatiei in cuplu
trebuie sa fie numit in timp util.
Conducatorul este raspunzator de rerspectarea prevederilor regulamentare pe
nava lui, pe convoiul lui etc. Conducatorii navelor dintr-un convoi remorcat,
trebuie sa se conformeze ordinelor conducatorului convoiului.
Totusi chiar fara aceste ordine, ei trebuie sa ia toate masurile cerute de
imprejurari pentru buna conducere a navelor lor.
Conducatorii trebuie sa ia toate masurile de precautie pe care le impun
indatoririle generale de vigilenta si practica profesionala curenta in special
pentru evitarea:
 punerii in pericol a vietii persoanelor;
 provocarii de pagube navelor sau materialelor plutitoare asamblate, malurilor
sau lucrarilor si instalatiilor de orice natura;
 crearii de piedici in calea navigatiei;
 poluarii apelor.