Referat la

Psihopedagogia comunicării

Tema:

Filogeneza limbajului
verbal
(evaluare in aspect socio – istoric)

Elaborat de: Ana Armeanic

Chișinău, 2020
 Scopul:
Scopul acestei lucrari, este cercetarea filogenezei limbajului verbal in context socio –
istoric, și identificarea celor mai importante momente în procesul de dezvoltare a
limbajului verbal.

Obiectivele:
1. Definirea conceptului de Filogeneză și filogeneza limbajului verbal.
2. Identificarea etapelor esențiale în evoluția limbajului verbal.
3. Enumerarea transformarilor care au condus la dezvoltarea limbajului verbal.

„Cuvântul este sunet și culoare, e mesagerul gândului uman.”

 Tudor Vianu

În dex, filogeneza este definită ca proces de dezvoltare a vietii pe pămant. Atunci,

filogeneza libajului verbal, este procesul lung, și complcat al dezvoltarii comunicarii
verbale de când omul a produs primele sunete primitive și pâna în prezent, când nu
suntem capabili doar sa vorbim elocvent, ci am transformat limbajul verbal intr-o
adevarată artă.
Este cunoscut faptul ca comunicarea are un rol foarte iportant în viata noastra de zi
cu zi, și ea este mereu prezenta. Comunicare exista încă înainte ca omul sa rostească
primele cuvinte, și cu siguranță comunicarea a existat înainte de apariția omunui. Dar
limbajul verbal este totuși o forma superioară de comunicare. Limbajul verbal
reprezinta fungția utilizată cel mai fervent de către oameni în activitatea de
comunicare, activitate cu ajutorul careea are loc un permanent schimb de
informație.Este o forma specifică de acativitate umană prin care se realizează
comunicarea între oameni. Constituind una din manifestările esențiale ale vieții psihice
a omului, limbajul verbal este totodată una din trasaturile sale caracteristice,
distingtive in raport cu celelalte organisme de pe pamânt. Omul este singura ființă
vorbitoare. Făra cuvânt nu poate fi concepută existența omului ca ființă socială, nici
existența societății însăși. Deaceea, și în această lucrare voi încerca să cercetez cum a
apărut limbajul verbal, în ce context, și cum s-a dezvoltat dea lungul istoriei.
Geneza limbajului verbal trebue căutată în necesitatea resimțită de indivizi de a găsi
forme tot mai complexe de comunicare (in afara de semne, desene, etc.) pe masură ce
diversificau rapotrurile dintre ei.
Există două teorii menite sa dezvaluie misterul originilor limbajului verbal: teoria
discontinuitatii, formulata de lingvistul si filozoful american Noam Chomsky si teoria
protolimbajului, avansata de lingvistul britanic Derek Bickerton. Chomsky respinge
teoria evolutionista a limbajului, sustinand in schimb ideea ca exista o predispozitie
innascuta ce ține de zestrea noastra biologia, respectiv care marcheaza ADN-ul uman,
in ceea ce priveste limbajul si care nu deriva din sisteme de comunicare precedente.
Specialistul avansează ipoteza potrivit careia anumite elemente distincte s-au agregat
în maniera imprevizibilă, formând temelia unei gramatici universale – varianta
supranumita „ipoteza saltului lingvistic”.
In contradicție cu opiniile filozofului american, Bickerton propune alternativa unei
evoluții de comunicare, plecând de la limbajul extrem de rudimentar al omului
primitiv, alcătuit doar din puține cuvinte si multe onomatopee (Cuvânt care, prin
elementele lui sonore, imită sunetele din natură), așadar lipsit de gramatică, denumit
„protolimbaj”. În opinia acestuia, protolimbajul lasă la voia întâmplării particularitățile
de exprimare, înțelesul mesajelor variind în funcție de contextul în care erau
exprimate. Mai mult decât atât: Bickerton susține că limbajul modern e relativ recent
si constituie rezultatul unui lung proces evolutiv, care a debutat cu pasajul de la
protolimbaj la limbajul complex al asa-numitului Homo Sapiens și a continuat cu
perfecționări lexicale și de organizare gramaticală până la actuala forma a sa.
Aceasta ipoteză este dublata de saltul calitativ inregistrat de om în contextul
organizării cerebrale si a gradului de inteligenta dobandit odata cu trecerea timpului,
precum si abilității de instruire rapidă a generațiilor succesive în sensul comunicării
eficiente între indivizi.
Reprezentarea simbolurilor lingvistice, care nu impunea eforturi fizice si răspunsuri
cerebrale de natură motorie, era legată mai mult de un domeniu abstract, care solicita
un creier de dimensiuni superioare celui cu care era dotat omul primitiv. Antropologii,
neurologii si lingvistii de azi, apreciaza ca dezvoltarea volumului creierului uman a
debutat cu transformarile omului de tip Homo Habilis (omul îndemanatic, cu fața puțin
proeminentă și care utiliza unelte primitive), procesul accelerandu-se odata cu aparitia
celui de tip Homo Erectus (omul ridicat, preistoric, cu craniul alungit si aplatizat, care
marcheaza o evidenta crestere a masei cerebrale). Creștearea capacității cerebrale se
înscrie pe o curbă ascendentă, de la 800 cm3, cât avea Homo Erectus, la 1350 cm3,
prezentă la Homo Sapiens (omul inteligent), intr-un interval de circa 400 de mii de
ani.
Fazele care marcheaza aceasta evolutie au fost evidentiate de specialisti conform
urmatoarei succesiuni:
1. Prima etapă: nașterea prelimbajului, pornind de la Homo Habilis;
2. A doua etapă: crearea de protolimbaje, pornind de la Homo Erectus;
3. A treia etapă: elaborarea de limbaje complexe, pornind de la Homo Sapiens.
E cunoscut faptul că gândirea și limbajul se influiențează reciproc, adica cu cât e mai
dezvoltată gândirea, cu atât e mai dezvoltat limbajul și invers. Potrivit lui Terrence
William Deacon, factorii care au contribuit la coevoluția creer – limbaj sunt urmatorii:
coborârea laringelui și orientarea către o sintaxă complexă,
remodelarea cerebrală în favoarea formulării cuvintelor și creării de simboluri,
producerea uneltelor din piatra,
vânătoarea de grup,
aprovizionarea grupului stabil de catre bărbat,
legăturile de cuplu și pacturile de împerechere.
Deci, inițial, procesul evolutiv a dat naștere unor mutații genetice grație cărora
laringele a coborât, canalul fonic s-a lărgit, limba s-a retras și a devenit mai mobila și
mai flexibila, favorizand astfel modulațiile sonore.
Apariția limbajului verbal datează acum circa 40.000 de mii de ani, iar imba i-a ajutat
pe oameni să-și organizeze gândirea, să producă și să transmită mesaje din ce în ce
mai complexe, astfel că oamenii își puteau planifica și coordona activitatea (munca,
vânătoarea etc.) mult mai eficient, se puteau apăra mult mai bine. Ea le-a oferit
posibilitatea de a transmite urmașilor noile invenții și modalități de preparare și
conservare a hranei și tot ce era legat de supraviețuirea într-un mediu sever, astfel că
acești oamenii au avut mult mai multe șanse de supraviețuire. Pe măsură ce oamenii s-
au răspândit în alte regiuni, modalitățile de vorbire s-au dezvoltat și diversificat
Probabil odată cu definirea rolurilor sociale (soț, copil, războinic, sfătuitor, părinte
etc.) și avantajul în supraviețuirea a speciei a împins omenirea incontinuu sa tinda să
își dezvolte o modalitate verbală de comunicare din ce în ce mai complexă.
Faptul că în prezent pe Pamânt se vorbesc circa 6000 de limbi și că limbile sunt atât
de diferite intre ele, constituie pentru o serie de oameni de știinta, o dovadă că
structura vieții noastre intelectuale si culturale nu depinde de o lege unica, universală,
ci iși schimbă configurația de-a lungul timpului prin modalități diverse, în funcție de
necesități și de contingentele istorice ale popoarelor, experimentate in anumite epoci.
O limba nu ia naștere din exterior, ci este construita asemenea unei laturi profunde a
vieții noastre biologice și culturale – exista biologi care susțin că noi-născuții plâng
deja „cu accent”, împrumutând înca din uterul mamei „orientarea lingvistică” specifică
natțunii sale de apartenență.
Nu se stie sigur care este cea mai veche limba din lume (lingvistii pornesc de la
limbele indo-europene), însă limbajul verbal uman e în continuă dezvoltare, depașind
toate previziunele. În graba sa de a transmite mesaje oamenii ignorand regulile
sintactice, morfologice sau contextul gramatical în general.
Această continuă transormare a limbajului verbal a condus la faptul că în prezent
aproape că nici nu se mai dă importanță unei exprimări elegante și coerente, iar
cuvintele deseori sunt transformate în arme periculoase și mijloace de manipulare.

Concluzii:
1. În urma cercetarii am ajuns la concluzia ca negresit limbajul verbal e
specific doar speciei umane, și fără el societatea nu ar exista.
2. Limbajul verbal, s-a dezvoltat atât în urma unor mutații genetice, a
dezvoltarii gandirii, cât si din năzuința reprezentanților speciei umane
de a inventa metode tot mai complexe de comunicare (Derek
Bickerton și Terrence W. Deacon).
3. De la dezvoltare, în prezent, limbajul verbal a ajuns la degradare.

Bibliografie:
1. Mohorea Efim, Ciobanu Elvira, Capcelea Valeriu - Întroducere în
știința comunicarii, Balți, editura Indigou Color, 2018.
2. Jean-Louis Dessales, Catre originile limbajului. O istorie naturala a
vorbirii. Traducere Alexandru Gafton, Editura univrsitații „Alexandru
Ioan Cuza” Iași, 2017.
3. Terrence W. Deacon, The symbolic species, New York, 1997