Sunteți pe pagina 1din 3

ALIMENTAREA PACIENTULUI PRIN SONDA

NAZOGASTRICA

Alimentarea pacientului prin sondă nazogastrică este metoda de alimentare care constă în


introducerea alimentelor în organismul pacientului cu ajutorul sondei gastrice sau intestinale.

Scop
Introducerea alimentelor în stomac utilizând sonda nazogastrica la pacienţii:

– inconştienţi, comatoşi;
– cu tulburări de deglutiţie;
– negativism alimentar;
– operaţii pe tubul digestiv şi organele anexe;
– cu stricturi esofagiene şi ale cardiei care împiedică pătrunderea bolului alimentar din
cavitatea bucală în stomac;
– operaţii stomatologice;
– intervenţii neurochirurgicale;
– intoleranţa sau hemoragii digestive.

Pregătirea materialelor pentru alimentarea pacientului


prin sondă nazogastrică
 Pe o tăviţă medicală se pregătesc: sonda gastrica (Faucher) şi sonda duodenala Einhorn,
pensa Pean şi clama Hoffman, sterile

 Mănuşi de unică folosinţă, masca.

 Pâlnie, tub de cauciuc, prestub.

 Seringi de 5 cm cubi, 10 cm cubi.

 Leucoplast.

 Aparat de perfuzie a alimentelor.

 Raţia de lichide alimentare.

 Amestecuri alimentare (lapte, zahăr, cacao, sare, unt, smântâna, vitamine) sau formule
polimerice cu toţi nutrienţii necesari.

Produsele  folosite în alimentaţia enterală sunt produse măcinate şi dizolvate sau suspendate în apă,
pentru a putea fi administrate printr-un tub subţire cu diametru de 2 – 3 mm (ex: lapte, albuş de ou,
carne măcinată, mazăre, uleiuri de măsline, soia, floarea soarelui, porumb, gălbenuş, amidon,
zaharoză, lactoză, fructoză, supă).
Pregătirea pacientului şi introducerea sondei
Pregătirea fizică:
 Se așează pacientul pe un scaun și se protejează cu un prosop în jurul gâtului

 Se îndepărtează proteza dentară

 I se oferă tăvița renală și este rugat să o țină sub bărbie

Pregătirea psihică:
 se informează și se explică importanța tehnicii și a colaborării sale

Efectuarea tehnicii 
 Spălaţi mâinile şi îmbrăcaţi mănuşi

 Introduceţi sonda gastrica, verificaţi poziţia ei şi fixaţi extremitatea liberă a sondei cu


leucoplast de fată şi urechea pacientului (vezi Tubajul nazo-gastric).
 Verificaţi conţinutul gastric şi la nevoie, aspiraţi stază.

 Încălziţi lichidul alimentar la temperatura corpului.

 Pregătiţi aparatul de perfuzie, umpleţi rezervorul picuratorului, eliminaţi aerul din tubul de
legătura şi racordaţi perfuzorul la sondă.

 Introduceţi raţia zilnică în 4-6 doze, foarte lent, cu aparatul de perfuzie ataşat la extremitatea
liberă a sondei.

 Verificaţi viteza de scurgere a picuratorului; se administrează cel mult 200-250 ml într-o oră.

 Administraţi pe sonda 200-300 ml de apă pentru spălarea perfuzorului şi a sondei, apoi


insuflaţi puţin aer pentru a o goli complet şi închideţi extremitatea liberă cu o pensă Pean sau cu
o clamă Hoffman; astfel se împiedica picurarea resturilor de lichid din sonda în faringe şi laringe,
acestea putând fi aspirate de bolnavul inconştient, lipsit de reflexul tusei.
 Asiguraţi-vă că pacientul primeşte raţia adecvată, calitativ şi cantitativ şi i se asigura
hidratarea necesară.

Îngrijirea pacientului
 Aşezaţi pacientul într-o poziţie comodă şi închideţi sonda între 2 administrări.

 Supravegheaţi pacientul pentru a sesiza apariţia greţurilor, balonării, vărsăturilor, crampelor,


diareei.

 Îndepărtaţi sonda, respectând paşii de la tubajul nazo-gastric sau la intervalele stabilite de


medic (2-3 zile pentru sondele de cauciuc, 4-7 zile pentru sondele de polietilenă);
 Lăsaţi un interval liber de 4-6 ore în timpul nopţii până la montarea unei noi sonde în scopul
refacerii circulaţiei la nivelul mucoasei şi dacă nu exista contraindicaţii, schimbaţi nara.

 Mobilizaţi sonda rămasă pe loc pentru a evita lezarea mucoasei.

 Verificaţi dacă senzaţia de foame a diminuat sau a dispărut.


Observaţii
 Sondele de cauciuc pot fi lăsate pe loc maximum 3 zile pentru a nu cauza leziuni ale
mucoasei nazale.

 Sonda va fi mobilizată de mai multe ori în cursul zilei, favorizând circulaţia sanguină
normală.

 Este important că alături de aportul caloric şi vitaminic, pacientul să primească raţia


corespunzătoare de lichide pentru asigurarea necesitaţilor hidrice care necesita calculare exactă.

 În cazul alimentaţiei enterale continue este necesară monitorizarea glicemiilor mai ales la


pacienţii diabetici.
Controlul sondei pentru a verifica introducerea ei corectă şi a nu pătrunde în căile respiratorii se
practică prin :
– introducerea capătului distal al sondei într-un pahar cu apa;nu trebuie să apară bule de aer în timpul
expiraţiei;
– introduceţi aer cu seringa şi aplicaţi stetoscopul pe stomac pentru auscultaţie.

S-ar putea să vă placă și