Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Precizia dimensionala
1.1 Introducere
1
1.2 Precizia dimensiunilor
Piesele sunt caracterizate ca forma si marime prin dimensiunile lor. Astfel, dimensiunea
reprezinta un numar ce exprime, in unitatea de masura aleasa, valoarea numerica a unei dimensiuni
liniare (SR EN 20286-1:1997). Dimensiunea inscrisa pe un desen tehnic este denumita cota.
Dimensiunea nominala N este valoarea luata ca baza pentru a caracteriza o anumita
dimensiune, indiferent de diferentele admise inerente imperfectiunii de executie, Fig.1.1. Ea mai
poate fi definita ca dimensiunea fata de care sunt definite dimensiunile limita prin aplicarea
abaterii superioare si inferioare. Dimensiunea poate fi un numar intreg (Ex. 75; 12) sau un numar
zecimal (6,72; 25,4).
2
Dimensiunea efectiva E: este dimensiunea unei piese prelucrate determinata prin
masurare. Asceasta, practic, nu rezulta la valoarea dimensiunii nominale, intrucat sistemul
tehnologic nu poate asigura realizarea unei dimensiuni in mod riguros (matematic exact) la
dimensiunea prescrisa, dar, pentru a corespunde scopului, este suficient ca ea sa fie realizata astfel
incat sa fie cuprinsa intre doua limite admise ale dimensiunii.
Ca dimensiuni limita deosebim:
- dimensiunea maxima (Dmax, dmin), cea mai mare dintre cele doua dimensiuni limita
prescrise;
- dimensiunea minima (Dmin, dmax), cea mai mica dintre cele doua dimensiuni limita
prescrise;
Prin dimensiune efectiva locala se intelege orice distanta individuala in orice sectiune
transversala a unei piese sau oricare dimensiune masurata intre doua puncte opuse oarecare.
Dimensiunea la maximum de material (MML), (SREN 20286-1), este denumirea aplicata
aceleia dintre cele doua dimensiuni limita care corespunde maximului de material al elementului,
adica:
dmax pentru un arbore;
Dmin pentru un alexaj.
Dimensiunea la minimum de material (LML) este denumirea aplicata aceleia dintre cele
doua dimensiuni limita care corespunde minimului de material al elementului adica :
dmin pentru un arbore;
Dmin pentru un alezaj.
Lina zero este dreapta care, intr-o reprezentare grafica a tolerantelor, corespunde
dimensiunii nominale, fata de care sunt reprezentate abaterile limita si tolerantele (Fig.1.1). Prin
conventie, linia zero este trasat orizontal, abaterile limita pozitive situindu-se deasupra ei, iar cele
negative dedesubtul ei (Fig.1.2).
3
Fig.1.2 Reprezentarea conventionala a tolerantelor.
A = E- N (1.1)
Abaterile limita, respectiv abaterile celor doua dimensiuni limita (maxima si minima) fata de
dimensiunea nominala se numesc:
- abatere superioara Es, es (conform SREN 20286-1:1977), in limba romana abreviat cu As,
as ;
- abatere inferioara Ei, ei; respectiv Ai, ai.
Rezulta:
As = Dmax - N
As = dmax – N (1.2)
si
Ai = Dmin – N
Ai = dmin – N (1.3)
Relatiile (1.2) si (1.3) pot fi scrise si sub forma:
Dmax = N + As
Dmax = N + as
Dmin = N + ai (1.4)
Dmin = N + ai
4
D N AAis (1.5)
d N aais
TD = As – Ai (1.7)
Td = as - ai
Campul de toleranta, intr-o reprezentare conventionala (Fig.1.2) este zona cuprinsa intre
cele doua linii care definesc dimensiunea maxima si cea minima.
Pe desenul tehnic inscrierea tolerantelor dimensiunilor liniare si unghiulare se face respectand
anumite reguli (STAS ISO 406: 1991) si anume:
- abaterile trebuie exprimate in aceeasi unitate, milimetri, ca si dimensiunea nominala:
ex: Ø 30 00,,15
05 ;
- ambele abateri trebuiesc exprimate cu acelasi numar de zecimale (cu exceptia cazului in
care una dintre abateri este zero), deci se va nota:
Ø 50 00,,15 0 ,15
10 si nu Ø 50 0 ,1 ;
- daca una din abateri este nula, aceasta se exprima prin zero, de exemplu:
Ø 20 00, 25;
- daca abaterile sunt simetrice (aceeasi valoare, semne contare) se scriu o singura data,
punandu-se semnul ± in fata abaterii, de ex:
Ø20±0,2 ;
5
- pentru a usura citirea si notarea abaterilor se recomanda ca numarul de zecimale sa fie
minim; se scrie:
Ø 50 00,,15 0 ,150
10 si nu Ø 50 0 ,100 ;
- dimensiunile limita pot fi trecute pe linia de cota prin dimensiunea maxima si cea minima,
de ex:
- daca este necesar ca o dimensiune sa fie limitata numai intr-o singura directie, aceasta
trebuie indicate prin adaugarea “min” sau “max”; de ex:
- regulile adoptate pentru indicarea tolerantelor la dimensiunile liniare sunt aplicabile in mod
egal si dimensiunilor unghiulare, cu exceptia faptului ca unitatile de masura ale unghiului
nominal si fractiunile acesuia, ca si abaterile, trebuie indicate intotdeauna; de ex:
1.2.2 Ajustaje
Asamblarea unui alezaj cu un arbore, pentru care s-a prescris aceiasi dimensiune
nominala, se poate realiza fie cu joc, fie cu strangere, functie de dimensiunile efective ale acestora
(Fig.1.3).
Fig.1.3 Asamblari.
6
Asamblarea cu joc (Fig.1.3a) este asamblarea la care dimensiunea alezajului este mai mare
decat dimensiunea arborelui, diferenta dinre cele doua dimensiuni numindu-se joc:
J=D–d (1.8)
S=d–D (1.9)
In fabricatia de serie sau masa, dimensiunile efective a doua grupe de piese (arbori si
alezaje), care urmeaza a se asambla, sunt diferite, astfel incat la aceiasi dimensiune nominala, la
asamblare, se vor obtine jocuri sau strangeri de valori diferite.
Ajustajul caracterizeaza relatia care exista intre doua grupe de piese, avand aceeasi
dimensiune nominala, acre urmeaza sa se asambleze, privitor la valoarea jocului sau strangerii cand
piesele sunt asamblate.
Ajustajele pot fi (Fig.1.4):
- cu joc;
- cu strangere;
- intermediare sau de trecere.
7
Fig.1.4 Ajustaje: a) cu joc; b) cu strangere; c) intermediar.
Ajustajul cu joc (Fig.1.4a), este ajustajul care dupa asamblare asigura intotdeauna un joc
intre alezaj si arbore, adica un ajustaj la care dimensiunea minima a alezajului este mai mare sau,
in caz extreme, egala cu dimensiunea maxima a arborelui.
Jocul efectiv jef poate lua valori intre cele doua limite; jocul maxim jmax si jocul minim jmin.
Ajustajul cu strangere (Fig.1.4b) este ajustajul care dupa asamblare asigura intotdeuna o
strangere intre alezaj si arbore, adica un ajustaj la care dimensiunea maxima a alezajului este mai
mica, sau, in caz extrem, egala cu dimensiunea minima a arborelui.
8
Strangerea efectiva sef poate lua valori intre cele doua limite: strangerea minima smin si
strangerea maxima smax:
Ajustajul intermediar (de trecere) (Fig.1.4c) este ajustajul care, dupa asamblare, poate
asigura fie un joc, fie o strangere in functie de dimensiunile efective ale alezajului si arborelui,
adica campurile de toleranta ale alezajului si arborelui se suprapun partial sau total.
Valorile efective ale jocurilor si strangerile sunt cuprinse intre cele doua limite :
Valoarea medie a tuturor jocurilor si strangerilor ale unui ajustaj de trecere se calculeaza cu
relatiile:
J max J min
J med (1.17)
2
S max S min
S med
2
9
Reluand relatiile (1.13)
Smax = dmax – Dmin = -(Dmin – dmax) = -jmin
Smin = dmin – Dmax = -(Dmax – dmin) = -jmax
J max S max
j med (1.18)
2
S max J max
S med j med
2
In functie de semnul rezultatului obtinut cu una sau din cele doua relatii (1.18) se poate
stabili daca valoarea medie este caracteristica presupusa sau cea opusa, adica daca sunt posibile mai
multe ajustaje cu joc (jmed>0), sau mai multe ajustaje cu strangere (smed>0).
Tolerantele prescrise pieselor, in scopul asigurarii interschimbabilitatii, trebuie astfel alese incat
sa indeplineasca, in principal, urmatoarele doua conditii :
- sa fie posibila, in conditii tehnico-economice avantajoase, executia pieselor proiectate;
- sa se reduca la minimum numarul de scule, dispozitive, mijloace de masurare si control,
necesrae in procesul de prelucrare a pieselor.
Pentru realizarea acestor deziderate a fost necesara alcatuirea si standardizarea unor sisteme de
tolerante si ajustaje, la nivel national si international.
Un sistem de tolerante este un ansamblu rational de valori de tolerante si abateri limita
standardizate ;
Un sistem de ajustaje este un ansamblu sistematic de ajustaje cu diferite jocuri si strangeri
(intre arbori si alezaje) apartinand unui sistem de tolerante.
Dupa modul de alcatuire sistemele de ajustaje pot fi:
- sistemul alezaj unitar;
- sistemul arbore unitar.
Sistemul alezaj unitar (Fig.1.5) este sistemul de ajustaje in care jocurile sau strangerile cerute
sunt realizate prin asocierea arborilor din diferite clase de tolerante cu alezaje unitare dintr-o clasa
de toleranta unica.
10
Se observa urmatoarele:
Dmin = N
Ai = 0
As > 0
As = Td
Sistemul arbore unitar (Fig.1.6) este sistemul de ajustaje in care jocurile sau strangerile
cerute sunt realizate prin asocierea alezajelor din diferite clase de tolerante, cu arbori unitari dintr-
o clasa de toleranta unica.
Se vobserva:
dmax = N
as = 0
ai < 0
ai = Td
Alegerea unuia sau altuia dintre cele doua sisteme de ajustaje, pentru o anumita aplicatie
practica, trebuie sa tina seama de conditiile constructive si conditiile tehnico-economice de realizare
a acesteia.
Sistemul alezaj unitar este preferential, din punct de vedere tehnico economic, intrucat
necesita un set unic de scule aschietoare (burghie, alezoare, brose, etc.) si mijloace de masura si
control adecvate, la aceeasi dimensiune nominala. Pentru executia arborilor, pentru fiecare alezaj,
nu sunt necesare scule speciale, iar controlul dimensiunilor se realizeaza mai usor.
Sistemul arbore unitar se utilizeaza in unele cazuri in care adoptarea sistemului alezaj unitar
ar fi neeconomica (de ex. utilizarea barelor trase si calibrate, fara prelucrari suplimentare in
constructia de benzi transportoare, masini agricole si textile, etc.) si neadecvata din punct de vedere
constructiv ( de ex. realizarea inelului exterior al unui rulment radial pentru ajustajul obtinut ulterior
la montaj in alezajul carcasei; cand pe acelasi arbore se prevad mai multe ajustaje, si anume ajustaj
11
cu joc la mijlocul arborelui, trebuie adoptat sistemul arbore unitar, deoarece piesa de la mijloc trece
mai usor peste capetele arborelui, etc.).
Sistemele de tolerante si ajustaje sunt definite pe anumite intervale de dimensiuni. In acest
scop, pentru a elimina alegerea arbitrara a valorilor pentru pentru dimensiunile rezultate din calcule
a fost necesara elaborarea unor standarde (STAS 75-90; STAS 283-69) prin care sa se stabileasca
sirurile de dimensiuni liniare normale, de uz general in constructia de masini, in intervalul de la
0,001 la 20000mm.Valorile stabilite prin aceste standarde se vor utiliza ori de cate ori este posibil si
rational din punct de vedere tehnico-economic, in special pentru stabiliorea dimensiunilor
importante din punct de vedere al interschimbabilitatii sau al fabricatiei de serie.
Dimensiunile din uintervalul 0,001-0,009 mm sunt dispuse in serie aritmetica cu ratia 0,001
mm, iar pentru celelalte intervale sirurile de dimensiuni liniare nimonal sunt situate in serie
geometrica cun una din ratiile Ra5, Ra10, Ra20 si Ra40, ratiile inferioare fiind de preferat celor
superioare (Ra5 = 5 10 , ...Ra40 40 10 ) .
Sirul de dimensiuni liniare cu ratia Ra5 arata astfel:
0,010 1
0,016 1,6
0,025 2,5
0,040 4,0
0,063 6,3
0,100 10
0,160 16
0,250 .
0,400 ,
0,630 ,
1,000 20000
12
La executia arborilor si alezajelor pe masini-unelte, practica arata ca exista o legatura bine
definita intre valoarea diametrului acestora si toleranta la care se pot executa in conditii
economice. Aceasta legatura poate fi definita printr-o rekatie de forma:
unde:
TD,d este toleranta efectiv-economia corespunzatoare diametrului D,d in μm;
D,d – diametrul alezajului sau arborelui la care se refera toleranta, in μm;
C1 – coeficientul tehnologiei de prelucrare (de ex. strunjire, alezare, rectificare, etc.) ;
C2(D,d) – termen ce inglobeaza erorile de masurare (datorita deformatiilor elastice ale materialului
pieselor si calibrelor si datorita diferentelor de temperatura intre acestea), proportionale cu valoarea
dimensiunii masurate ;.
conditionat de pretul de cost al prelucrarii, care variaza dupa o curba hiperbolica in functie de
valoarea tolerantei (Fig.1.7).
13
Fig.1.7 Variatia costului functie de toleranta de executie.
Trebuie deci sa se adopte intotdeauna precizia medie economica necesara bunei functionari si
varianta de process tehnologic care sa asigure realizarea preciziei la un pret de cost cat mai scazut.
Temperatura de referinta pentru masurarile tehnice si pentru dimensiunile definite prin sistemul
international ISO, care este adoptata si ca sistem national de tolerante si ajustaje, este de 200 (STAS
1033-68).
Pentru simbolizarea tolerantelor si ajustajelor fiecare sistem de tolerante si ajustaje este
caracterizat de anumite simboluri standardizate care au drept scopsa indice: baza sistemului,
caracteristica de grupa a ajustajului, respectiv pozitia campului de toleranta al piesei neunitare in
raport cu linia zero, precum si clasele de precizie prescrise.
1.3 Interschimbabilitatea
15