PROIECT

Leonardo Da Vinci
Leonardo da Vinci (1452-1519), unul din marii artisti ai Renasterii. A
fost pictor, sculptor, arhitect, inginer si cercetator. Inovatiile sale in
pictura au influentat cursul artei italiene timp de un secol dupa
moartea sa, iar studiile sale in anatomie, optica si hidraulica au
anticipat multe din descoperirile stiintei moderne. 

Leonardo s-a nascut in micul oras Vinci de langa Florenta. El a fost

fiul unui notar bogat si a unei taranci. In 1460 familia s-a mutat la
Florenta unde Leonardo si-a primit educatia. In 1478 el a devenit
un maestru independent, dupa ce fusese in slujba mai multor
artisti. In anul 1482 s-a mutat la Milano, unde a lucrat pentru
ducele de Milano. In timpul anilor petrecuti in Milano, Leonardo a
pictat “Virgina pietrelor”, aceasta lucrare fiind cea mai importanta
de pana atunci.

Intre anii 1495-1497 a lucrat la capodopera sa “Cina cea de taina”.

In anul 1502 s-a intors la Florenta. Aici a pictat “Mona Lisa” intre
anii 1503-1506. Se pare ca artistul tinea foarte mult la acest tablou
deoarece il tot purta cu el in calatoriile sale. Tabloul se afla in
prezent la Muzeul Luvru din Paris.

Michelangelo Buonarroti
Michelangelo Buonarroti (1475-1564) s-a nascut in localitatea
Caprese din Toscana, o provincie a Italiei. Avea doar cateva
saptamani cand familia lui s-a mutat la Florenta si l-a lasat in grijea
unei doici. Probabil ca destinul a jucat un rol important pentru ca
noua lui familie era una de pietrari. Michelangelo a afirmat el insusi
ca interesul sau pentru sculptura a aparut in acele vremuri.

Dupa ce a parasit scoala el a devenit ucenicul lui Dominico

Ghirlandaio un pictor renumit de fresce din Florenta. Acesta si-a
dat seama curand de geniul lui Michelangelo, si in 1489 l-a trimis
sa studieze sculptura sub indrumarea lui Bertaldo.

Nu dupa mult timp talentul lui Michelangelo a atras atentia lui

Lorenzo de Medici care la vremea aceea conducea Florenta.
Tanarul sculptor a locuit acolo, unde a astudiat la moartea lui
Lorenzo. El s-a reintors apoi la tatl lui si la fel ca si contemporanul
sau mai varstnic Leonardo da Vinci a inceput sa studieze cu mult
drag anatomia. I s-a acordat chiar si privilegiul neobisnuit de a face
disectii pe corpuri umane in biserica Santo Spirito, care compensa
pentru sculptarea unui crucifix din lemn destinat preotului.

In cursul anilor ce au urmat Florenta a devenit instabila politic. In

anul 1494 orasul a fost cucerit de Carol, rege al frantei si
Michelangelo a parasit orasul. In nul 1496 el a fosct invitat la Roma
unde printre alte lucrari a sculptat Pieta. Aceasta statuie magnifica
i-a adus multa faima.

Michelangelo s-a intors la Florenta unde intre anii 1502-1504 a

creat statuia inalta de 5m David noul papa, primul dintre cei 7
pentru care a lucrat, Iulius II, l-a invitat la Roma in anul 1505. Iulius
i-a cerut sculptorului sa-i creeze un cavou. Acesta trebuia sa fie un
monument impresionant cu peste 40 de statui. Lui Michelangelo i-
au trebuit mai mult de 8 luni doar ca sa isi aleaga piatra. In tot
acest timp papa a devenit din ce in ce mai nerabdator ca in final sa
renunte la lucrare.

Foarte dezamagit Michelangelo a parasit Roma dar surprinzator de

repede a fost invitat de Iulius. Mai rezonabil acesta i-a cerut
artistului sa-i creeze o statuie enorma din bronz care sa-l
reprezinte. Sprand ca dupa incheierea acestei lucrari va fi lasat sa
lucreze la cavou artistul a fost din nou dezamagit de cererea lui
Iulius II de a decora tavanul Capelei Sixtine. Michelengelo a
protestat explicandu-i papei ca pictura nu era chiar pasiunea lui,
dar insistentele cu care i se cerea lucrarea l-au convins pe artist
care si-a inceput munca la celebra capodopera nu dupa mult timp
Michelangelo a inteles marea provocare care i se oferise si totodata
responsabilitatea enorma pe care o avea. El si-a concediat toate
ajutoarele fiind hotarat sa duca singur munca la indeplinire. I-au
trebuit 4 ani (1508-1512).

In anul 1527 Roma se afla sub stapanirea lui Carol V, familia Medici
fusese eliminata si Michelangelo se afla in situatia de a coordona
constructia unor fortificatii. El a banuit ca fusese tradat si in anul
1952 a fugit la Venetia.

La Roma a fost inscaunat Clement II si Michelangelo s-a reintors

pentru a-si termina lucrarea la capele familiei Medici din Florenta.
Michelangelo a mers apoi la Roma unde a lucrat la peretele
altarului din Capela Sixtina a Vaticanului. El a creat Judecata de
Apoi intre 1534-1541.

Viziunea eroica
Importanta realizarilor lui Michelangelo provine din intelegerea
totala si atmiratia pe care o arata corpului uman si gradarii cu care
stia sa le exprime. Gandirea renascentista plasa omul in centrul
universului si toate celelalte lucruri erau masurate si cantarite in
functie de acesta. Michelangelo a concretizat aceasta viziune
tratand forma umana intr-un mod idealizat.

El a fost influentat de un pictor, Masaccio si de un sculptor,

Donatello insa cea mai buna inspiratie a sa a reprezentat-o
sculptura antica.

In Judecata de Apoi Michelangelo a utilizat contururile si formele

corului uman pentru a releva emotiile traite de personajele
portretizate. Unele personaje sunt pictate in atitudini contorsionate
si criticii au considerat ca ele releva frustrari personale ale
personajelor.

El a studiat si cunostea pozitia fiecarui muschi os si tendon.

Michelangelo nu repetat o anumita pozitie a corpului in nici una din
lucrarile sale fiind capabil sa memoreze toate detaliile unice.

Arhitectul
Artistul si-a dedicat ultimii 30 de ani de viata arhitecturii. Si in acest
domeniu lucrarile lui au fost la fel de remarcabile ca si cele din
sculptura.

Papii succesivi i-au comandat numeroase lucrari. Cea mai

importanta dintre ele a fost finalizarea bisericii Sf. Petru din Roma
ale carei lucrari incepuseraa inca din 1506. La inceput el a refuzat
sa se inhame la o sarcina atat de grea dar apoi a acceptat si s-a
pus pe treaba.Din pacate el nu a reusit sa termine lucrarea inaintea
mortii survenite la data de 18 februarie 1564.

Pietà (de la Vatican)

La scurt timp după sosirea la Roma, în 1498, lui Michelangelo i s-a
încredințat un proiect care i-a stârnit tot geniul creativ. Era vorba de
o statuie funerară pentru cardinalul francez Jean de Billheres,
membru al curții papale a lui Alexandru al VI-lea, Papa Borgia.

Tema era pietatea, un subiect recurent la acea vreme, dar

Michelangelo i-a dat formă într-un mod original.

Spre deosebire de nordici, artistul florentin a întruchipat ideea

mântuirii fără a se adânci în suferința lui Isus și a mamei sale.

Figurile întruchipează o frumusețe imaculată și neschimbată, o

expresie a mântuirii omenirii adusă prin sacrificiul personal.

Rafael Sanzio
Pensula sa aparține unor astfel de capodopere ale picturii mondiale
precum „Madonna Sixtină”, „Madonna Granduca”, „Trei haruri”,
„Școala din Atena” și altele.
În 1483 în orașul Urbino, în familia pictorului Giovanni Santi, s-a
născut un fiu, care a fost numit Rafael. Din copilărie, și-a urmărit
tatăl lucrând în atelier și a învățat de la el arta picturii. După
moartea tatălui său, Raphael a ajuns în studioul marelui artist din
Perugia. Cu acest atelier provincial începe biografia lui Rafael Santi
ca pictor. Primele sale lucrări, care au fost recunoscute ulterior de
iubitorii de artă, au fost fresca „Madona cu Pruncul”, stindardul care
înfățișează „Sfânta Treime” și imaginea de pe altar „Încoronarea Sf.
Nicolae de Tolentino” pentru templul din orașul Citta di Castello.
Aceste lucrări au fost scrise de el la vârsta de 17 ani. Timp de doi-
trei ani, Rafael a creat tablouri cu teme exclusiv religioase. Îi plăcea
mai ales să o deseneze pe Madonna. În această perioadă a pictat
„Madonna Sulli”, „Madonna Conestabile" și altele. Primele lucrări nu
pe teme biblice au fost picturile „Visul unui cavaler" și „Trei grații".

Biografia lui Raphael Santi: perioada florentină

În 1504, Rafael s-a mutat de la Perugia la Florența. Aici îi întâlnește
pe cei mai mari artiști ai vremii, Leonardo da Vinci, Michelangelo
Buonarroti și alți maeștri florentini, iar operele lor îi fac o impresie
profundă. Rafael începe să studieze tehnicile acestor maeștri și
chiar face copii ale unor picturi. De exemplu, copia sa a pânzei lui
Leonardo „Leda și lebada” este încă păstrată. Michelangelo, un
mare maestru al descrierii corpului uman, încearcă să adopte
tehnica desenării unor ipostaze corecte și
Artistul Rafael. Biografie: perioada romană
În 1508, pictorul în vârstă de 25 de ani călătorește la Roma. I se
încredințează pictura monumentală a unor pereți și tavan din
Palatul Vaticanului. Aici strălucește cu adevărat artistul Raphael!
Biografia sa, începând din această perioadă, îl conduce pe stăpân
pe culmea faimei. Fresca sa gigantică „Școala din Atena” a fost
recunoscută ca o capodoperă de către cel mai înalt cler.

Pentru o vreme, Rafael Santi supraveghează construcția și, în

același timp, creează încă câteva Madone. În 1513, artistul termină
de lucrat la una dintre cele mai faimoase tablouri din pictura
mondială - „Madona Sistină”, care mai mult decât altele i-au
imortalizat numele. Datorită acestui tablou, el a câștigat favoarea
Papei Iulius al II-lea, care l-a numit în funcția de artist șef al
Scaunului Apostolic.
Principalul său loc de muncă la curtea papală a fost să picteze
apartamentele ceremoniale. Cu toate acestea, artistul a reușit să
picteze portrete de nobili nobili, a făcut mai multe dintre
autoportretele sale. Întreaga biografie a lui Raphael Santi este
totuși asociată cu scrierea picturilor care înfățișează Madonna. Mai
târziu, criticii de artă au explicat această dependență de dorința sa
de a găsi idealul de puritate și puritate. Peste 200 de picturi ale
Madonei de Rafael sunt cunoscute de lume, deși acest lucru este
departe de a fi un număr exact. Rafael Santi a murit la vârsta de 37
de ani la Roma, dar picturile sale continuă să-i încânte pe
cunoscătorii artei adevărate timp de multe secole.

El și-a creat prima Madonna picturală la vârsta de 17 ani, iar cea

mai faimoasă pictură a sa - și imaginea Maicii Domnului și a
Pruncului, marea „Madona Sistină”, este păstrată în Galeria Dresda.

Ucenicie
Se spune că oameni ca Rafael Santi au trăit o viață scurtă, dar
foarte strălucitoare. Da, a pleca la 37 înseamnă a priva lumea de
multe altele din capodoperele sale. De exemplu, Michelangelo a
continuat să creeze până la moartea sa la bătrânețe extremă. În
ochii triști ai lui Rafael, pe „Autoportretul” replicat, este ca și cum ar
fi ghicit sfârșitul tragic iminent al existenței sale pământești.

Părinții lui Rafael nu au fost, de asemenea, ficat de mult. Tatăl a

murit când băiatul avea doar 11 ani (dar el, artistul, a reușit să
transmită moștenitorului elementele de bază ale îndemânării), iar
mama viitorului geniu al Renașterii a supraviețuit soțului ei timp de
7 ani.
Acum nimic nu-l mai ținea în orașul său natal. Și Rafaello devine
unul dintre studenții maestrului Perugino din Perugia. Acolo face
cunoștință cu un alt talent al școlii umbre - Pinturicchio, artiștii
interpretând mai multe lucrări împreună.
Primele capodopere
În 1504 (pictorul avea doar 21 de ani), s-a născut capodopera „Trei
haruri”. Santi se îndepărtează treptat de a imita profesorul și își
dobândește propriul stil. În aceeași perioadă aparține și miniatura
„Madonna of Conestabile”. Aceasta este una dintre cele două picturi
ale maestrului, care sunt păstrate în Rusia (în colecția Schitului). Al
doilea este „Madona cu un Iosif fără barbă” (un alt nume este
„Sfânta Familie”).
Cunoașterea „stâlpilor” Renașterii - Michelangelo Buonarotti și
Leonardo da Vinci - au îmbogățit foarte mult „bagajul” pictorului
novice. S-a întâmplat în Florența, aproape „capitala artei italiene”
de atunci. Influența lui Leonardo se simte în portretul „Doamna cu
Unicornul”. Este uimitor să vezi un mic animal cu un singur coarne
(privirea este mai familiarizată cu caii cinici cu coamă albă, cu
coarne în frunte), așezat liniștit pe poala unei fete cu părul blond
(este o fată - conform legendei, unicornii s-au îmblânzit doar cu
fecioare). Perioada florentină a fost marcată de crearea a două
duzini de Madone. Probabil, tema iubirii materne era foarte
apropiată de Rafael - la urma urmei, el a pierdut acest bun
devreme.
Cele mai bune lucrări ale lui Rafael
Una dintre cele mai faimoase opere ale lui Rafael Santi a fost creată
la Roma, unde pictorul s-a mutat în 1508. Fresca „Școala din
Atena” (împodobește Palatul Apostolic Vatican) este o compoziție
foarte complexă (peste 50 de eroi sunt înfățișați pe pânză). În
centru sunt înțelepții Platon și Aristotel, primul proclamă primatul
spiritualului (ridicând mâna spre cer), al doilea - un adept al
pământului (arată spre podea). În chipurile unor personaje, se
ghicesc trăsăturile prietenilor autorului (Platon-da Vinci, Heraclit-
Michelangelo), iar el însuși apare în imaginea lui Ptolemeu.
Printre duzina de Roman Raphael Madonnas, cea mai emoționantă
și faimoasă dintre toate imaginile existente ale Maicii Domnului este
„Madona Sixtină”. „O bucată de cer, un pod de nori - și Madonna
coboară la tine și la mine. Ea și-a îmbrățișat fiul cu atâta dragoste,
protejându-l de dușmani ... ”. Figura principală pe pânză, desigur,
este Maria. Ea, purtând un copil neobișnuit de grav, este
întâmpinată de Sf. Barbara și Papa Sixt al II-lea cu numele „criptat”
în mâna dreaptă (aruncă o privire mai atentă - are 6 degete). La
parter, o pereche de îngeri flegmatici și plinuți admirau mama și
copilul. Este imposibil să te rupi de ochii ei anxioși.
Donato Bramante
Donato di Pascucio d'Antonio (1444-1514), mai cunoscut sub numele de
Donato Bramante, face parte din marii maestri ai Renașterii. Născuți sub
soarele strălucitor și cerul albastru al Italiei, din copilărie cunoscuți cu cele
mai bune monumente ale antichității, au creat nu numai opere de artă mari,
ci o întreagă epocă istorică.

Începutul creativității
Donato, care a crescut în familia unui țăran în ducatul Urbino, a studiat mai
întâi pictura și a obținut succesul în pictura murală la acea vreme, creând
iluzia de spațiu suplimentar. Dar deja în copilărie, potrivit biografului său,
Giorgio Vasari, el a îndrăgit de geometrie și a făcut calcule matematice
pentru construcția de clădiri.

În ciuda faimei lui Donato Bramante, biografia sa este departe de a fi

completată. Informațiile despre primii ani ai arhitectului sunt foarte puține, se
știe doar că a călătorit foarte mult, efectuând ordine minore în Urbino,
Bergamo, Mantua, Florența și alte orașe din Italia. Principalul rezultat al
acestor rătăciri a fost experiența și cunoștințele, care s-au format nu numai
în procesul de lucru, ci și sub influența întâlnirilor cu maeștrii remarcabili din
acea vreme.

În cercul marelui
Opera lui Bramante a fost influențată de faimoși arhitecți, pictori și sculptori
ai Italiei: Filippo Brunelleschi, Ercole de Roberti, Andrea Mantegna și alții.
Donato a avut o întâlnire de mare importanță cu Leonardo da Vinci, cu care a
comunicat îndeaproape. Dar sa întâmplat mai târziu, când Bramante
devenise deja un maestru recunoscut. Împreună cu Leonardo, a lucrat la
problemele arhitecturale ale designului lanternei - o superstructură specială
pe domul clădirilor, care nu numai că servise ca o funcție decorativă, dar
servise și pentru iluminat și ventilație.

Cursuri de pictura
Prima perioadă a artistului a fost asociată cu pictura, chiar dacă Bramante
deja schițează și schițează ruine străvechi și desenează schițe și desene ale
clădirilor.

Singura lucrare picturale supraviețuitoare a stăpânului este Hristos la Pilon -

pictura pe lemn în mănăstirea Chiaravalle, nu departe de Milano. Artistul a
reușit să creeze o imagine foarte realistă și tragică, care are cel mai puternic
impact emoțional asupra spectatorului. Pictura însăși demonstrează
dispozitivul artistic inerent al lui Donato Bramante - creând iluzia spațiului
vast.

Dar fascinația cu arhitectura sa dovedit a fi mai puternică, iar în anii '80,

maestrul sa dedicat în întregime acestui domeniu. Cardinalul Ascanio Sforza
a atras atenția asupra lui Donato Bramante, ale cărui lucrări au devenit deja
cunoscute și l-au invitat la Milano.

Biserica Santa Maria Presso San Satiro

Aceasta este prima construcție complet independentă a lui Bramante. A fost
construită în secolul al XI-lea, dar maestrul a reprogramat și reconstruit
clădirea, creând un proiect de construcție complet nou, împreună cu
faimosul Giovanni Amadeo.

Biserica a fost construită în tradițiile renascentistului Florentin timpuriu, dar

deja se simt noi tendințe, precum și dragostea lui Donato Bramante pentru
arhitectura veche.

Decoratia interioara a bisericii, in special sanscrita (locurile in altar, unde se

pastreaza hainele preoților si ustensilelor), apartine de asemenea lui
Bramante. Stilul artistului care se specializează în pictura interioară este clar
vizibil. Lipsa spațiului nu a permis realizarea unor coruri deplină în biserică,
iar arhitectul a creat iluzia spațiului larg cu mijloace de pictură
și coruri pictate pe unul dintre pereți.