Sistemul probelor atletice cuprinse în programul

Jocurilor Olimpice şi a Campionatelor Mondiale de

Atletism

Sistemul probelor atletice cuprinse în programul Jocurilor Olimpice şi

Campionatelor Mondiale de Atletism, este format dintr-un număr de 11 grupe de
probe, după cum urmează:

 Alergările de viteză, se desfăşoară pe stadion cu pistă standardizată, pe

distanţe de 100 m, 200 m şi 400 m, pentru bărbaţi şi femei;
 Alergările de semifond, se desfăşoară pe stadion cu pistă
standardizată, pe distanţe de 800 m şi 1500 m, pentru bărbaţi
şi femei;
 Alergări de fond, se desfăşoară pe stadion cu pistă
standardizată, pe distanţe de 5000 m şi 10000 m pentru
bărbaţi şi 3000 m pentru femei;
 Alergările de mare fond – maratonul,se aleargă pe distanţa de
42 km şi 195 m, pe şosea, atât pentru bărbaţi cât şi pentru
femei;
 Alergările de garduri, se desfăşoară pe stadion cu pistă
standardizată, pe distanţe de 110 m şi 400 m pentru bărbaţi şi
100 m şi 400 m pentru femei;
 Alergările de obstacole, se desfăşoară pe stadion cu pistă
standardizată, pe distanţa de 3000 m, pentru bărbaţi;
 Alergările de ştafetă 4x100 m şi 4x400 m, se desfăşoară pe
stadion cu pistă standardizată, pentru bărbaţi şi femei;
 Proba de marş, se desfăşoară pe şosea, pe distanţe de 20 km
pentru femei şi 20 şi 50 km pentru bărbaţi; 37
 Săriturile, se desfăşoară pe stadion cu sector standardizat
pentru probele de – săritură în lungime, săritura în înălţime,
triplusalt şi săritura cu prăjina, pentru bărbaţi şi femei;

1
  Aruncările, se desfăşoară pe stadion cu sector standardizat
pentru probele de: aruncarea greutăţii, aruncarea discului,
aruncarea suliţei şi aruncarea ciocanului, pentru bărbaţi şi
femei;
 Poliatloanele (probe combinate) se desfăşoară pe stadion cu
pistă şi sectoare standardizate: pentru bărbaţi – Decatlonul cu
probele – 100 m, săritura în lungime, aruncarea greutăţii,
săritura în înălţime, 400 m, 110 mg, aruncarea discului,
săritura cu prăjina, aruncarea suliţei şi 1500 m; pentru femei
– Heptatlonul cu probele – 100 mg, aruncarea greutăţii,
săritura în înălţime, 200 m, săritura în lungime, aruncarea
suliţei şi 800 m.

Atletismul mai cuprinde şi alergările pe teren variat (pădure, câmp, deal,

şosea) pe trasee şi distanţe variabile. Toatecompetiţiile de nivel naţional şi
internaţional se desfăşoară pe grupe de vârstă, pentru băieţi/bărbaţi şi fete/femei:
categoriile copii II (9 – 10 ani) şi copii I (11 – 12 ani); juniori III (13 – 14 ani);
juniori II (15-16 ani); juniori I (17 – 18 ani); cadeţi (19 – 20 ani) şi seniori peste
20 ani (la competiţiile seniorilor pot participa şi atleţi categoria juniori I şi
cadeţi, care au realizat rezultate valoroase, apropiate de cele ale seniorilor).
Pentru categoriile de vârstă copii şi juniori competiţiile au loc pe distanţe, cu
materiale sportive şi înălţimea obstacolelor adaptate vârstei acestora.

Metodele şi mijloacele prin care se ating aceste obiective, sunt următoarele:

 alergarea uşoară, denumită de specialiştii domeniului alergare de coordonare

(picioare–braţe); are ca scop formarea deprinderii de alergare elastică şi relaxată;
se realizează pe distanţe ce pot fi cuprinse între 200 şi 1000 m, pe suprafeţe de
rulare cât mai elastice, în vederea protejării sistemului osteo–articular;

 alergarea cu joc de gleznă contribuie la dezvoltarea vitezei de repetiţie, a

elasticităţii şi mobilităţii musculo–ligamentare a membrelor inferioare; se poate
realiza pe distanţe de 25 – 50 m x 2 – 3 repetări;

 alergarea cu genunchii sus contribuie la dezvoltarea forţei musculaturii cât şi a

mobilităţii articulaţiilor membrelor inferioare; se poate realiza pe distanţe de 25
– 50 m x 2 – 3 repetări;

2
  alergarea cu pendularea gambelor înainte şi înapoi, contribuie la dezvoltarea
elasticităţii şi mobilităţii musculo–ligamentare a membrelor inferioare, a vitezei
muşchilor gambei; se poate realiza pe distanţe de 25 – 50 m x 2 – 3 repetări; 38

 alergarea în tempo uniform este mijlocul principal folosit în dezvoltarea

rezistenţei generale; se realizează prin alergare de durată, pe distanţe variind
între 600 şi 1500 m sau în timp;

 alergarea cu accelerare este un mijloc important pentru formarea simţului de

accelerare, în condiţii de efort ridicat şi relaxare;

 alergarea pe teren variat este mijlocul folosit în dezvoltarea rezistenţei

generale; se realizează prin alergare pe teren variat cu iarbă, pe diferite distanţe
şi timp;

 alergarea peste obstacole are ca scop formarea simţului de trecere peste

obstacole fixe aşezate la distanţe egale. 2.Şcoala săriturii are ca obiective:
consolidarea şi perfecţionarea bătăii pe un picior şi a aterizării grupate,
echilibrate şi elastice; dezvoltarea capacităţii de echilibru, de orientare în spaţiu,
de coordonare a segmentelor în faza de zbor, a simţului ritmului, ce se pot
realiza, prin:

 diverse sărituri de pe, pe şi peste diferite aparate, instalaţii, obstacole;

 pasul sărit şi pasul săltat;

 înlănţuiri de paşi săriţi sau paşi săltaţi, diferite combinaţii de paşi săltaţi sau
alternaţi cu paşi de alergare;

 sărituri diferite legate, în parcursuri şi peste diverse aparate.

 săritura în lungime de pe loc, simple sau legate, pe suprafeţe rigide sau prin
nisip;

 săritura în lungime cu elan, procedeul cu 1½paşi în aer şi procedeul ghemuit;