UNIVERSITATEA ALEXANDRU IOAN CUZA IAȘI

FACULTATEA DE ECONOMIE ȘI ADMINISTRAREA AFACERILOR

SPECIALIZAREA FINANȚE BĂNCI - ID

PROIECT PRACTICĂ
S.C. GEROSE-N S.R.L.

Student: GHETEȘ VICTOR-DUMITRU

2010
 Cuprins

1. Organizarea compartimentului financiar-contabil.........................................................

2. Modalități de efectuare a încasărilor și plăților...............................................................
3. Finanțarea investițiilor și activității de exploatare..........................................................
4. Calcularea amortizării mijloacelor fixe............................................................................
5. Stabilirea rezultatelor financiare.......................................................................................
6. Calculul prelevărilor la fondurile publice și efectuarea operațiunilor de prelevare la
fondurile publice.........................................................................................................................
7. Organizarea și efectuarea controlului financiar propriu................................................
 1. Organizarea compartimentului financiar-contabil

Compartimentul Contabilitate este instrumentul care asigură societăţii comerciale

cunoaşterea şi controlul patrimoniului şi al rezultatelor economice obţinute. Compartimentul
Contabilitate este constituit şi îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu legislaţia în
vigoare, fiind subordonat şi condus de directorul economic al societăţii, care răspunde cu
personalul din subordine de ţinerea contabilităţii1 potrivit Legii nr. 123/ 1991 şi altor acte
normative în completarea acesteia.
Departamentul Contabilitate aplică planul de conturi general, modelele registrelor şi
bilanţurilor contabile, formularele comune privind activitatea financiară şi contabilă, normele
metodologice privind întocmirea şi utilizarea acestora, emise de Ministerul Finanţelor,
înregistrările în contabilitate fiind permis a se face cronologic şi sistematic potrivit
planurilor de conturi şi normelor emise în condiţiile de mai sus, asigurând ca orice
operaţiune patrimonială să se consemneze în momentul efectuării ei într-un înscris care stă la
baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitate de document justificativ, iar de
calitatea acestora răspund cei care le-au întocmit, vizat, aprobat, ori înregistrat – dupa caz.
Lunar este întocmită balanţa de verificare în scopul controlării înregistrării corecte în
contabilitate a operaţiunilor patrimoniale, sunt înregistrate în contabilitate bunurile mobile şi
imobile, la valoarea de achiziţie, de producţie, sau la preţul pieţii, după caz, iar creanţele şi
datoriile, la valoarea lor nominală.
Inventarierea obligatorie a patrimoniului, este efectuată cel puţin odată pe an, pe
parcursul funcţionării sale, cu excepţia cazurilor fuzionării sau încetării activităţii, când
inventarierea se face la datele producerii acestora; excepţia de la regula inventarierii
obligatorii anuale aprobându-se de Ministerul Finanţelor. Evaluarea elementelor patrimoniale
pe baza inventarierii şi reflectarea acestora în bilanţul contabil, reprezintă o altă atribuţie a
Departamentului Contabil2, precum şi întocmirea bilanţului contabil– ca document oficial de
gestiune al societăţii comerciale, astfel încât acesta să dea o imagine fidelă şi completă a
patrimoniului, a situaţiei financiare şi a rezultatelor obţinute, conform modelului emis de
Ministerul Finanţelor.
Compartimentul Contabilitate efectuează analize în vederea luării de decizii în cazul în
care se constată depăşirea costurilor planificate, înregistrarea cheltuielilor neeconomicoase de
orice natură, abaterilor nefavorabile de la planul cheltuielilor administrativ-gospodăreşti şi

1 *** Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată în 2008

2 Regulament de ordine interioară
aplică măsuri menite să înlăture astfel de fenomene ce afectează rentabilitatea produselor şi
mărimea profitului anual al societăţii comerciale, exercitând şi alte atribuţii cu caracter
specific, ce decurg din actele normative în vigoare sau dispuse de conducerea societăţii
comerciale.
Relațiile departamentului financiare contabil
1). Transmite documente contabile pentru prelucrarea automata pe calculator . Primeste
documentele cu rezultatele prelucrarii automate .
2). Prezinta consiliului de administratie a societatii bilantul si balantele analitice pentru
aprobare , documentatii de scadere din gestiune, inventar, informari privind indicatorii
contabili. Primeste dispozitii, decizii si aprobari referitoare la activitatea de evidenta contabila
a patrimoniului.
3). Prezinta Consiliului de Administratie date contabile privind realizarea productiei, nivelul
stocurilor, informatii privind patrimoniul societatii comerciale. Primeste situatia productiei
neterminate, masurile adoptate pentru diminuarea stocurilor supranormative de materii prime
si produse finite.
4). Transmite date contabile pentru analiza situatiei economico-financiare si despre situatia
patrimoniului societatii comerciale. Primeste indicatori financiari, extrase de cont si alte
documente din relatiile cu clientii si furnizorii.
5). Transmite situatia stocurilor supranormative, a consumurilor de produse, situatia
patrimoniului din dotare. Primeste documente primare privind miscarea valorilor materiale,
inventare, documente de casare.
6). Transmite situatii contabile privind realizarea si livrarea produselor finite, inventarierea
patrimoniului. Primeste documente de livrare a produselor finite.
7). Transmite situatii contabile privind cheltuielile efectuate pe mijloace de transport
inventarierea mijloacelor fixe. Primeste documente privind serviciile efectuate de terti,
consumurile de carburanti, lubrefianti, alte materiale si prestatiile efectuate.
8). Transmite coeficientul de regie, nivelul cheltuielilor efectuate, preturile la materiale si
piese de schimb, productia neterminata pe comenzi. Primeste comenzile pe piese de schimb si
utilaje chimice, nivelul de utilitati, alte informari privind cheltuielile efectuate cu planul de
repartitii.
9). Transmite situatii contabile privind nivelul cheltuielilor si valoarea productiei realizate.
Primeste documente primare privind consumurile de materiale si manopera, inventarierea
productiei neterminate si a obiectelor de inventar si echipament de protectie, si orice alte date
necesare legate de contabilizarea patrimoniului.
0100090000030202000002008a01000000008a01000026060f000a03574d464301000000000
00100da150000000001000000e802000000000000e8020000010000006c0000000000000000
0000002c000000710000000000000000000000873b0000202f000020454d4600000100e8020
0000e00000002000000000000000000000000000000ec130000c8190000d800000017010000
0000000000000000000000005c4b030068430400160000000c000000180000000a000000100
0000000000000000000000900000010000000100e0000220b0000250000000c0000000e0000
80120000000c000000010000005200000070010000010000009cffffff0000000000000000000
0000090010000000000ee07400012540069006d006500730020004e0065007700200052006f0
06d0061006e0000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000
000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000
000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000
000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000
0000000000000e736093000000000040000000000ae30243709300000000067169001ee10020
20603050405020304ef3a00e0417800c00900000000000000ff01000000000000540069006d0
0650073002000000065007700200052006f006d0061006e000000540069006d006500730020
004e0065007700200052006f006d0061006e000000944911004c5eaf30ac4911006476000800
000000250000000c00000001000000180000000c00000000000002540000005400000000000
000000000002c000000710000000100000088878740d1458740000000005a00000001000000
4c000000040000000000000000000000100e0000220b000050000000200000002d000000460
00000280000001c0000004744494302000000ffffffffffffffff110e0000230b0000000000004600
000014000000080000004744494303000000250000000c0000000e0000800e0000001400000
00000000010000000140000000400000003010800050000000b0200000000050000000c0256
01b001040000002e0118001c000000fb020200010000000000bc02000000ee01020222537973
74656d0000000000000000000001003f3f3f3f3f3f3f3f00003f3f3f00040000002d01000004000
000020101001c000000fb02f4ff0000000000009001000000ee0740001254696d6573204e6577
20526f6d616e0000000000000000000000000000000000040000002d0101000500000009020
00000020d000000320a0b0000000100040000000000b001550120000500040000002d010000
030000000000

Figura 1 – Organigrama societății S.C. Gerose-N S.R.L.

 2. Modalități de efectuare a încasărilor și plăților

Conţinutul documentelor contabile variază în funcţie de caracterul operaţiilor

consemnate, concretizat în anumite elemente obligatorii, care trebuie să asigure reflectarea
clară şi completă a operaţiilor economice pentru care se întocmesc. Dintre aceste elemente,
unele sunt comune tuturor categoriilor de documente economice, iar altele sunt specifice
anumitor documente.
BILETUL LA ORDÌN
- este un titlu de credit negociabil şi instrument de plată care constată în obligaţia asumată de
către debitor (subscriitor sau emitent) de a plăti la vedere sau la o scadenţă fixată
beneficiarului sau la ordinul acestuia o sumă de bani determinată ;
- poate avea următoarele tipuri de scadenţe: la vedere, la 1 an din momentul emiterii, la o dată
fixată, la un anume timp de la data emiterii, la un anume timp de la vedere. Se poate cere plata
biletului la ordin în ziua scadenţei, maxim două zile lucrătoare după scadenţă. Biletul la ordin
plătibil la un anumit termen de la vedere trebuie prezentat spre avizare emitentului în termen
de un an de la data emiterii.
Avizarea - constă în înscrierea pe faţa biletului la ordin la rubrica văzut a numelui şi
prenumelui emitentului, datei, semnăturii şi ştampilei.
Operaţiunile care se pot efectua cu biletele la ordin sunt:
 primirea în garanţie a biletelor la ordin;
 remiterea spre avizare a biletelor la ordin şi remiterea spre acceptare;
 primirea biletelor la ordin în bancă în vederea plăţii sau remiterii la plată;
 scontarea biletelor la ordin la bancă.
Biletul la ordin este un titlu de credit care pune în legătură, în procesul creării sale,
două persoane: emitentul şi beneficiarul. Titlul este creat de emitent în calitate de debitor care
se obligă să plătească o sumă de bani la un anumit termen sau la prezentare unui beneficiar
aflat în calitate de creditor. El se transmite prin girare. Formula consacrata este „voi plati in
schimbul acestui bilet la ordin suma de ......”
Circuitul biletului la ordin:
1. S.C. Gerose-N S.R.L. cumpără de la S.C. Cvintet Te-ra S.R.L pe bază de factură
fiscală, urmând ca suma să fie achitată într-un termen de 30 de zile de la recepţia materiilor
prime.
2. În această perioadă S.C Gerose-N S.R.L. completează un bilet la ordin prin care se
obligă să plătească suma aferentă facturii fiscale emise de către S.C. Cvintet Te-ra S.R.L. Din
acest moment S.C. Gerose-N S.R.L. se află în poziţie de emitent, iar S.C. Cvintet Te-ra S.R.L
este beneficiarul biletului la ordin.
3.La scadenţă, aceasta din urmă, prezintă biletul la ordin, pentru încasarea sumei
aferente facturii fiscale la banca emitentului . Societaţii comerciale,aflată în postura de
furnizor i se achită contravaloarea biletului la ordin la una din agenţiile băncii CREDÌT
EUROPE BANK.
ORDINUL DE PLATĂ
Reprezintă o dispoziţie de plată imediată şi necondiţionată prin care emitentul dă ordin
unei bănci, în baza unui disponibil în cont la banca sa, de a pune la dispoziţia unui beneficiar
o anumită sumă de bani.
Ordinul de plată nu precede că plata trebuie să fie făcută la cererea beneficiarului.
Ordinul de plată poate fi emis pe suport clasic (hârtie) sau pe suporturi
neconvenţionale (magnetic, electronic).
Elementele obligatorii ale ordinului de plată:
 Ordinul necondiţionat de a plăti o anumită sumă de bani;
 Numele sau denumirea beneficiarului şi după caz numărul contului acestuia
deschis la banca destinatară;
 Numele sau denumirea plătitorului, numărul contului acestuia deschis la societatea
bancară iniţiatoare;
 Denumirea societăţii bancare iniţiatoare;
 Denumirea societăţii bancare receptoare;
 Denumirea de ORDIN DE PLATĂ;
 Data emiterii (unică, posibilă şi certă);
Ordinul de plată se foloseşte pentru achitarea unei obligaţii de plată certe intervenite
între agenţii economici sau între aceştia şi instituţiile financiar-bancare (achitarea taxelor
telefonice şi telegrafice,diverşilor furnizori de stocuri şi prestări servicii, rambursarea
creditelor, virări de sume ca obligaţii la bugetul statului, efectuarea vărsămintelor pentru
finanţarea investiţiilor).
Participanţii la circuitul ordinului de plată sunt: emitentul, plătitorul, beneficiarul,
banca iniţiatoare şi banca destinatară.
Ordinul de plată pe suport de hârtie se întocmeste în cadrul societăţii studiate în 3
exemplare pe hârtie autocopiantă,având următoarele destinaţii:
 • Exemplarul 1, de culoare albă - rămâne la banca plătitoare;
• Exemplarul 2, de culoare roz - se eliberează beneficiarului sumei,ca anexă la
extrasul de cont;
• Exemplarul 3, de culoare verde - se restituie plătitorului împreună cu extrasul de
cont al societăţii comerciale.
CECUL
Este un instrument de plată fără numerar prin care titularul unui cont dă ordin
necondiţionat băncii sale să efectueze o anumită plată determinată către un anumit beneficiar
la o dată determinată. Suma disponibilului din cont trebuie să fie certă, lichidă şi exigibilă
adică să nu existe nici un impediment de ordin juridic care să împiedice efectuare plăţii. Cecul
reprezintă un instrument de plată la vedere şi ca urmare banca nu trebuie să accepte cecul ci
doar să execute serviciul de decontare al acestuia.
Baza legală a utilizarii cecului, în România, este reprezentată de „Reglementarile
privind cecul” ale BNR şi Normele Cadru nr. 7/1994, privind comerţul făcut de societăţile
bancare şi celelalte societăţi de credit cu cecuri. Ca instrument de plata de debit, cecul circula
de la unitatea bancară a clientului beneficiar la unitatea bancară a clientului plătitor, având ca
efect debitarea contului clientului plătitor şi creditarea clientului beneficiar.
Formula consacrată este: „Plătiţi în schimbul acestui CEC, suma de....”
Participanţii la circuitul cecului sunt: trăgătorul, trasul şi beneficiarul.
Pe faţa cecului apar următoarele elemente:
• denumirea / sigla societatii bancare trase si adresa acesteia;
• seria şi numărul cecului, sub denumirea societăţii bancare;
• înscrisul „platiţi în schimbul acestui CEC” se află sub sigla societăţii bancare trase;
• înscrisul „stipulat”, urmat de un spaţiu necesar completării menţiunilor facultative ale
cecului;
• data emiterii cecului „emis la ............”, pentru stabilirea zilei, lunii şi anului emiterii;
• menţiunea referitoare la identificarea sumei, care urmează a se păti;
• numele şi adresa trăgătorului, carnetul de cecuri de la unitatea bancară al cărei client este.
• pe verso-ul cecului: figureaza menţiuni referitoare la operaţiunea de girare şi la plata,
respectiv încasarea cecului:
• numele şi denumirea girantului;
• numele giratarului, prin inscrisul „girat catre .....”;
• data efectuarii operatiunii de girare;
• informatii referitoare la plata si incasarea cecului, precum si a modalitatilor de efectuare
a acestora (in numerar sau in cont).
Elemente comune se referă la:
- denumirea documentului;
- denumirea şi sediul persoanei juridice care întocmeşte documentul;
- numărul şi data întocmirii acestuia;
- menţionarea părţilor care participă la efectuarea operaţiei economice (când este cazul);
- conţinutul operaţiunii economice şi, dacă este cazul, temeiul legal al efectuării acestuaia ;
- datele cantitative şi valorice aferente operaţiunii efectuate;
- numele, prenumele şi semnăturile persoanelor care le-au întocmit, vizat şi aprobat, după
caz;
- alte elemente menite să asigure consemnarea completă a operaţiunilor efectuate.
Elementele specifice, diferă de la o categorie de documente la alta şi asigură detalierea
operaţiei consemnate ele având un rol completativ. De exemplu, factura conţine ca elemente
specifice, date privitoare la comandă, contract, aviz de însoţire, document de transport,
conturile de la băncile părţilor etc.
Operaţiile corespunzătoare cheltuielilor se oglindesc în contabilitate pe baza
documentelor justificative în care sunt încrise, dintre care cele utilizate în mod curent în
activitatea practică sunt:
- Factura fiscală, pentru achiziţionările de valori materiale nestocabile, pentru
tariful de transport privind bunurile de personal, pentru serviciile prestate de terţi.
- Bonul fiscal de tip Petrom, care oglindeşte aprovizionările (consumurile) de
carburanţi şi lubrifianţi.
- Avizul de însoţire atunci când bunurile aprovozionate nu sunt facturate.
- Extrasul de cont, în situaţia unor plăţi direct din conturile deschise la bănci, cum
sunt comisioanele reţinute de unităţile bancare.
- Ordinul de deplasare (delegaţie), pentru diurna aferentă deplasărilor în interesul
întreprinderii.
- Listele şi procesul verbal de inventariere, care reflectă lipsurile în gestiune,
imputabile sau neimputabile, privind activele circulante.
- Documente specifice pentru anumite categorii de cheltuieli, cum sunt cele care
privesc consumul de energie electrică, servicii de poştă, telefon, transportul de
mărfuri pe calea ferată.
- Bonul de consum sau fişa limită de consum, după caz, pentru eliberarea din
 magazie a materiilor prime şi materialelor destinate consumului.
- Statul de salarii, pentru cheltuielile privind salariile, asigurările sociale şi protecţia
socială.
Documentele justificative specifice în care sunt consemnate operaţiile economice care
privesc veniturile sunt:
- Factura fiscală - pentru toate operaţiile privind livrarea de bunuri sau prestarea de
servicii, cu decontare, de regulă ulterioară.
- Factura externă INOVICE - în cazul operaţiilor de export, document care se
ataşează la factura fiscală.
- Monetarul - utilizat de toate unităţile economice cu amănuntul.
- Bonul fiscal cod PETROM - în cazul vânzării cu amănuntul a produselor
petroliere.
- Avizul de însotire - pentru situaţiile legale, cand factura aferentă bunurilor livrate
se întocmeşte ulterior, în cazul trimiterii de valori materiale spre prelucrare la terţi.
- Extrasul de cont, în cazul încasării unor venituri direct în conturile deschise la
bănci, cum este cazul dobânzii cuvenite pentru disponibilul din cont.
- Inventarul şi Procesul verbal de inventariere – pentru plusurile în gestiunea
casieriei şi a tuturor minusurilor imputabile.
- Documente specifice (exemplu: facturi adecvate) pentru anumite categorii de
venituri, cum sunt cele care privesc livrările de curent electric, cele de prestări
servicii de poştă, telefon.
- Bonul de predare, transfer, restituire care serveşte pentru predarea la magazie a
produselor finite sau a semifabricatelor.

3. Finanțarea investițiilor și activității de exploatare

În urma comparării nevoii de fond de rulment cu fondul de rulment rezultă trezoreria

întreprinderii(T):
T=NFR-FR
Daca FR>NFR,trezoreria este pozitiva si inseamna un prisos de resurse pentru care
trebuie cautate plasamente si cu risc scazut.
Daca FR<NFR,trezoreria este negativa si semnifica un deficit de resurse. Acesta se
acopera prin imprumut bacar pe termen scut. Rambursarea acestor credite nu este bazata pe
rentabilitate viitoare a intreprinderii, cum este cazul creditelor pe termen mediu si lung din
care se finanteaza activele imobilizate, ci pe disparitia cauzei care a determinat nevoia de
finantare. Deci, creditele pe termen scurt completeaza resursele permanente ale intreprinderii
pentru exploatare exprimate prin fondul de rulment, pana la nivelul nevoii de fond de rulment.
In vederea aprobarii creditelor pe termen scur pentriexploatare firmele trebuie sa
prezinte bancii un dosar,in principal, cu urmatoarele:
- Cererea de credit;
- Bilantul contabil,raportul de gestiune si contul de profit si pierderi pe ultimii doi
ani;
- Ultimile situatiiprivind „Rezultatele financiare” si „Situatia patrimoniului”;
- Balanta de verificare pe ultima luna;
- Bugetul de venituri si celtueli;
- Situatia contractelor de aprovizionare cu materii prime si matreiale,etc. Si situatia
contractelor de livrare a produselor, serviciilor;
- Garantiile proouse bancii pentru garantarea creditului;
- Plannul de afaceri;
- Situatia fluxului de lichiditati (cash-flow).
Creditele bancare pe termen scurt difera prin obiect, modalitati de acordare,
rambursare, durata si cost. In tara noastra intre cele mai solicitate tipuri de credite pentri
exploatare se afla:
- Creditel globale de exploatare pentru acoperirea ansamblului nevoilor de exploatare
ale firmei: aprovizionaricu materiiprime, si materiale, marfuri, energi, combustibili,
efectuarea cheltuelilor cu salariile si asimilatele acestora precum si pentru alte cheltuieli
necesare realizarii si finalizariiproductiei de marfuri. Ele se acorda pe o perioada, de regula,
de 180 zile firmelor, indiferent productiei de forma de prodrietate, care au desfacere asigurata
prin contracte. Volumul creditului se determina pe baza analizei fluxului de lichiditati si a
capacitatii de rambursare. Acest credit funcioaneaza dupa sintemul revolvinh si se refera
indeosebi la creditele de trezorerie oferite pentru produse cu ciclu lung de fabricatie putand
depasi chiar si 12 luni.
- Credilele pentru finantarea cheltuielilor si a stocurilor temporare se acorda in
conditiile existentei unor cauze economice care au determinat formarea stocurilor si generarea
cheltuielilor cu carcter temporar, precum si pentru stocuricare urmeaza a fi aprovizionate.
Situatiile care genereaza necesitatea unor asemenea credite se refera la: primire de la furnizori
unor materii prime si materiale in avans fata de termenele din contracte; aprovizionari in
loturi optime; intrepunerea productiei din motive justificate; lipsa mijloacelor de transpor sau
alte greutati in expedierea produselor la intern sau export etc. Obiectul acestei categorii de
credit este reprezentat de stocurile deja aprovizionate in perioada precedenta fara a fi achitate
acestor stocuri;
- Credite pe descoperit de cont (overdraft) se acorda pe perioade farte scurte de timp
care nu pot depasi 7 zile calendaristice si sunt destinatee pentru achitarea unor obligatii
stringente privin aprovizioanrea cu materii prime, materiale, combustibili, impozite si alte
obligatii curente. Acesta este un credit marginal acordat in conditii deosebite pentru care
dobanda curenta perceputa de o banca cu 50% mai mare decat dobanda de baza practicata la
creditele pe termen scurt. Limita maxima a creditului pe descoperit de cont este de cel mult
5000 milioane lei si este justificat de necesitatea unor plati pe care intreprinderea nu le-a
previzioanat si nu le-a luat in calcul la determinarea altor categorii de credit. El se poate
acorda (trage) sau in transe pe masura aparitiei necesitatilor de plata care a fost aprobat:
- Credite pentru plata cheltuielior si stocurilor in lei si valuta se acorrda in situatia in
care se constituie astfel de stocuri care nu sunt de natura celor curente si se consuma intr-o
perioada mai mare de un trimestru fara a depasi 12 luni de la constituire;
- Credite de scont se acorda in cazul in care posesorul legal al unei cambii sau bilet la
ordin doreste incasarea sumei inscrise in titlul de credit,mai inatinte de scadenta. In cazul in
care trasul (acceptantul) este client al unei alte banci decat tragatorul, atunci titlul poate fi
admis la scont numai daca este avalizat de banca ce-l serveste pe tras;
- Credite penru exportul de produese garantate cu creante asupra strainatatii in lei si
valuta se acorda exportatorilor pentru desfasurarea corespunzatoare a activitatii curente pe
perioada de la livrarea produsului si pana la incasarea contravalorii lor de la partenerii externi,
fara a de pasi 12 luni de la acordarea creditului. Acest credit are la baza documente ce atesta
livrarea marfurilor la expor (copii dupa declaratia vamala, DIV, documentul de trasport pe
parcursul extern). Creditul se acorda in conditiile asigurarii lui impotriva riscului comercial de
neplata pe intreaga durata de creditare
Activitatea de exploatare a S.C. Gerose-N SRL este finanţată, în mare parte, din
fonduri proprii, societatea obţinând venituri din activitatea sa principală care constă în
prelucraerea lemnului.
Situaţia fluxurilor de numerar este singura componentă a situaţiilor financiare care
răspunde la problema solvabilităţii entităţii şi a flexibilităţii financiare. Analiza solvabilităţii
pe termen lung ilustrează dacă entitatea se îndreaptă sau nu spre faliment. O entitate cu un
înalt grad de flexibilitate financiară este capabilă să depăşească perioadele dificile, să-şi
revină după eşecurile neprevăzute şi să beneficieze de oportunităţile de investiţii profitabile şi
neaşteptate. În general, există aprecieri conform cărora, cu cât flexibilitatea financiară a unei
entităţi este mai ridicată, cu atât riscul acesteia să dea faliment, este mai mic.
Situaţia fluxurilor de numerar clasifică încasările şi plăţile în numerar în activităţi de
exploatare, de investiţii şi de finanţare:
Activităţile de exploatare includ: producţia, cumpărarea şi vânzarea de bunuri, primirea şi
prestarea de servicii. Pentru determinarea fluxurilor de numerar din activitatea de exploatare
se poate utiliza metoda directă sau indirectă. Metoda directă are la bază principiul convertirii
fiecărui element al contului de profit şi pierdere, din baza acumulărilor, în baza plăţi-încasări.
Metoda indirectă vizează numai ajustările necesare pentru a transforma venitul net în flux de
trezorerie din activitatea de exploatare; ajustările vor fi realizate numai pentru acele elemente
care, deşi sunt cuprinse în contul de profit şi pierdere, nu afectează fluxurile de numerar. În
cazul folosirii metodei indirecte, reconcilierea venit net - flux net de numerar din exploatare
poate fi inclusă în cadrul tabloului fluxurilor de numerar, sau poate fi prezentată separat,
situaţie în care raportul va evidenţia numai valoarea fluxului net de trezorerie din activitatea
de exploatare.
Activităţile de investiţii vizează cumpărarea şi vânzarea de active imobilizate, de titluri de
valoarea uşor negociabile, acordarea şi recuperarea de împrumuturi.
Activităţile de finanţare includ obţinerea de resurse de la proprietari şi creditori, restituirea şi
remunerarea acestora. Metoda utilizată pentru determinarea fluxurilor de numerar din
activitatea de finanţare este cea directă.
Indiferent de caz, situaţia fluxurilor de numerar trebuie să prezinte efectul
modificărilor cursurilor asupra soldurilor deţinute în monede străine, într-o rubrică distinctă.
Tranzacţiile de investiţii şi de finanţare realizate de entitate, dar care nu generează fluxuri de
numerar, trebuie prezentate distinct, fie sub formă descriptivă, fie sub forma unui tablou, şi
nicidecum în cadrul tabloului fluxurilor de trezorerie.
În România elaborarea situaţiei fluxurilor numerar se realizează exclusiv pe baza
reglementărilor internaţionale. Prezenţa situaţiei fluxurilor de trezorerie s-a conturat în 1995
prin emiterea normelor privind aplicarea prevederilor Ordonanţei Guvernului nr.13/1995.
Acesta era un document integrat în programele de restructurare şi redresare financiară ce
trebuia întocmit de entităţile economice, monitorizate economico-financiar. Pe măsura
dezvoltării contabilităţii româneşti în concordanţă cu normele europene şi internaţionale,
situaţia fluxurilor de numerar începe să se înfiripe în setul situaţiilor financiare. Ordlinul
nr.403/1999, pentru aprobarea Reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a
Comunitaţilor Economice Europene şi cu Standardele de Contabilitate Internaţionale, înlocuit
ulterior cu OMFP 94/ 2001, introduce în componenţa situaţiilor financiare anuale, situaţia
fluxurilor de numerar. Profesioniştii în domeniu consideră necesară prezentarea unor
informaţii referitoare la: modalitatea de prezentare a fluxurilor de încasări şi plăţi; valorea
netă sau brută; criteriul utilizat pentru cazurile în care fluxurile de numerar pot fi clasificate în
mai multe activităţi; tratamentul contabil al fluxurilor de numerar rezultat din evenimentele
extraordinare.

4. Calcularea amortizării mijloacelor fixe

La calculul amortizarii mijloacelor fixe se iau in calcul doua elemente:

• valoarea de intrare a mijloacelor fixe;
• durata normala de functionare.
Valoarea de intrare reprezinta valoarea la care mijloacele fixe sunt inscrise in
contabilitate, la intrarea acestora in patrimoniu, si este determinata de totalitatea cheltuielilor
aferente achizitionarii, producerii, construirii, asamblarii sau imbunatatirii acestora.
Mijloacele fixe pot intra in patrimoniu prin urmatoarele cai:
• prin achizitionare, cu titlu oneros de la terti;
• din productie proprie;
• prin aport la capitalul social;
• cu titlu gratuit, prin transfer sau prin donatie.
In functie de modul de intrare a mijloacelor fixe in patrimoniu, prin valoare de intrare
se intelege:
• cheltuielile de achizitie pentru mijloacele fixe achizitionate cu titlu oneros;
• costul de productie pentru mijloacele fixe rezultate din productia proprie;
• valoarea de piata pentru mijloacele fixe dobandite cu titlu gratuit, stabilita pe baza
raportului intocmit de experti;
• valoarea de aport acceptata de parti pentru mijloacele fixe aduse ca aport la capitalul
social.
Durata normala de functionare reprezinta durata de utilizare in care se recupereaza, din
punct de vedere fiscal, valoarea de intrare a mijloacelor fixe pe calea amortizarii. Astfel,
durata normala de functionare poate fi mai redusa decat durata de viata fizica a mijlocului fix
respectiv.
Exemplu de calcul:
Se întocmește planul de amortizare liniară, degresivă (AD 1) și accelerată pentru un
autoturism achiziționat cu prețul de 8 000 lei. Durata normală de utilizare este de cinci ani.
a. Planul de amortizare liniară
Amortizarea
Amortizare Valoarea
Anii Modul de calcul anuală
cumulată rămasă
liniară
N+1 8 000 x (100/5)% 1 600 1 600 6 400
N+2 1 600 3 200 4 800
N+3 1 600 4 800 3 200
N+4 1 600 6 400 1 600
N+5 1 600 8 000 0

b. Planul de amortizare degresivă (AD 1)

Amortizarea
Amortizare Valoarea
Anii Modul de calcul anuală
cumulată rămasă
degresivă
N+1 8 000 x (100/5)% x 1,5 2 400 2 400 5 600
N+2 5 600 x 30% 1 680 4 080 3 920
N+3 Trecem la amortizarea liniară 1 306 ,66 5 386,66 2 613,34
N+4 1 306,66 6 693,32 1 306,66
N+5 1 306,66 8 000 0
c. Planul de amortizare accelerată
Amortizarea
Amortizare Valoarea
Anii Modul de calcul anuală
cumulată rămasă
accelerată
N+1 8 000 x 50% 4 000 4 000 4 000
N+2 4 000/4 1 000 5 000 3 000
N+3 1 000 6 000 2 000
N+4 1 000 7 000 1 000
N+5 1 000 8 000 0

5. Stabilirea rezultatelor financiare

In teoriile care se evoca obiectivul gestiunii financiare a intreprinderii, profitul este

formulat, in mod expicit sau implicit, ca fiind scopul urmarit in orice activiate economica.
Fiecare intreprindere trebuie nu doar sa-si acopere cheltuielile din veniturile obrinute, ci sa
realizeze si un venit net suficient sa remunereze costul capitaului utilizat, sa autofinanteze
propria dezvoltare si sa participe la alimentarea bugetului statuui.
Diferenta dintre veniturile si cheltuielile unei firme semnifica rezultatele financiate ale
acesteia. Functie de compozitie si amploare celor doi termeni, diferenta exprima diferite
forme ale rezultatelor financiare ale intreprinderii.
Daca avem in vedere cele trei grupe de activitati dintr-o firma, atunci rezultatele
financiare se prezinta in urmatoarea structura:
Rezultatul din exploatare = Venituri din exploatare - Cheltuieli din exploatare
Rezultatul financiar = Venituri financiare - Cheltuieli financiare
Rezultatul exceptional = Venituri exceptionale - Cheltuieli exceptionale

Rezultatul exceptional = ∑ Venituri - ∑ Cheltuieli

Rezultatele financiare ale intreprinderii pot fi evidentiate i cu ajutorul soldurilor
intermediare de gestiune. Tabloul soldurilor intermediare de gestiune cunoscut si sub
denumirea de cascada soldurilor intermediare de gestiune (S.I.G.) aduce informatii
suplimentare pentru imbunatatirea analizei financiare a rezultatelor.
Soldurile intermediare de gestiune, de fapt, palierele succesive in formarea rezultatului
final. Constructia indicatoare se realizeaza in cascada, pornind de la cel mai cuprinzator
(productia exercitiului + marja comerciala) si incheind cu cel mai sintetic (rezultatul net al
exercitiului).
In unele tari, stabilirea soldurilor intermediare de gestiune este obligatorie. In
Romania, nu se prevede obligativitatea intocmirii unui document care sa redea aceste solduri
si nici nu au lasat la dispozitia inteprinderilor o astfel de optiune. Totusi, structura contului de
profil si pierdere, acceptata in tara noastra, permite intocmirea soldurilor intermediare de
gestiune, raspunzand nevoilor intreprinderilor in analiza performatelor econamico-financiare.
Tabloul S.I.G. cuprinde urmatorii indicatori: marja comerciala, productia exercitului,
valoarea adaugata, ecelentul brut (sau insuficienta bruta) de exploatare, rezultatul exploatarii
(profit sau perdere), rezultatul finaciar rezultatul curent (profit sau perdere), rezultatul net al
exercitiului (profit sau pierdere). Informatiile necesare constituirii acerui tablou provin din
contul de rezultte; prezentat schematic.
Soldurile intermediare de gestiune propri-zise sunt cinci la numar si anume: valoare
adaugata, excedetului brut al exploatarii,profit din exploatare, profit inainte de impozit, profit
net al exercitiului. Insa in determinarea valorii adaugate intra doua concepte importante: marja
comerciala si productia exercitului.
Marja comerciala (adaos comercial) reprezinta excedentul vanzarilor de marfuri in
raport cu costul de cumparare al acestor. Costul de cumparare al marfurilor vandute
(revandute) include pretul de cumparare fara TVA majorat cu cheltuielile accesorii de
cumparare si corectat cu variatia stocurulor de marfuri. Marja comerciala vizeava in
activitatea mixta (industriala si comerciala).
Activitatea comerciala presupune cumpararea si revanzarea marfurilor, marfurile fiind
considerate bunuri cumparate pentru a fi revandute in aceeasi stare.
Marja comerciala este principalul indicator de apreciere a performatelor unei activitati
comerciale. Daca cifra de afaceri este un indicator de volum al activitatii, atunci marimea
adosului comercial generat de cifra de afaceri, este indicatorul indispensabil in aprecierea
gestiunii unei intreprinderi comerciale. Practic a demonstrat ca doua intreprinderi cu activitate
comerciala pot realiza, cu aceeasi cifra de afacere, marje comerciale diferite. Marimea marjei
comerciale este un element care trebuie apreciat in functie de tipul politicii de vanzare
promovata de intreprindere. De exemplu, marjele comerciale ridicte corespund, in general,
intreprinderilor specializate in comertul de lux sau comert traditional care asigura si servici
dupa vanzare. Dimpotriva, intrprinderile care dispun de suprafete comerciale mari si practica
metodaâele de vanzare prin autoservir, vor inregistra marje comeriale mai reduse.
Productia exercitiului este specifica activitatii industriale si include valoarea bunurilor
si serviciilor „fabricate” de inteprindere pentru a fi vandute, stocate sau utilizate pentru
nevoile proprii. Drept urmare, productia exercitiului va include trei elemente: productia
vanduta, productia stocata si productia imibilizata si se diferenteaza de cifra de afaceri. Astfel,
in intrepinderile cu activitti mixte, cifra de afaceri evidentiaza vanzarile de marfuri si
productia vanduta.
Cifra de afaceri poate sa genereze o imgine deformata aupra intreprinderii, deoarece
ignor anumite aspecte esentiale privind activitatea acesteia. Se pot remarca decalajele intre
momentul fabricarii si cel al facturarii care antreneaza variatia stocurilor, precum si productia
imobilizata care uneori poate inregistra valori semnificative.
Din acest motiv, productia exercitului este un indicator inevitabil si ofera o imagine
mai fidela a activitatii reale a intreprinderii pe durata perioadei de gestiune. Insa are o anumita
doza de vanzare (cum este cazul productiei vandute), iar altele la cost de productie (productia
stocata si productia imobilizata). In plus, nivelul rezultatelor se poate modifica in functie de
metoda retinuta pentru evaluarea stocurior. Datorita acestui fapt, valoarea productiei
exercitiului nu poate sa reflecte o relitate financiara.
Prin urmare, valoarea adugata este primul sold intermeiar de gestiune. Ea exprima
cresterea de valoare rezultata din utilizarea factorilor de productie, indeosebi a fortei de
munca si a capitalului, peste valoarea bunurilor si serviciilor provenite de la terte, in cadrul
activitatii curente a intreprinderii.
Valoarea adaugata se calculeza prnind de la productia exercitiului majorat cu marja
comerciala si diminuata cu consumurile de bunuri si servicii furnizate de terti pentru aceasta
productie.
Valoarea adugata = Productia exercitiului + Marja comerciala – Consumuri de la terti
Valoarea adugata nu este evidentiata in contul de profit si pierdere, dar aceasta contine
elemente necesare pentru determinarea sa, in special pentru stabilirea consumatorilor
provenind de la terti. Aceste consumuri inculd categorii esentiale:
- aprovizionari consumate (cumparari de mterii prime si alte arpovizoinari + variatia
stocurilor + cumparari nestocate);
- alte cheluieli externe consulate (lucrari si servicii executate de terti).
Valoare adaugata se descompune in doua componente: valoarea adugata vanduta,
corespunzatoare productiei vandute si valoarea adugata produsa, afernta productiei stocate si
imobilizate. Valoarea adaugata prezinta o importanta deosebita in perspectiva distribuirii
veniturilor intreprinderii. In fapt, valoarea adaugata reprezinta sursa de acumulari banesti pe
care intreprinderea o poate utiliza pentru reminerarea participantilor directi si indirecti la
activitatea sa economica: salariati, creitori, actioanari, intreprindere.
Componenta principala a rezultatelor financiare a tintreprinderii o reprezinta profitul.
El apare ca un venit rezidual. Este resursa din care se plateste costul capitaului propriu dar si
imprumut, se asigura dezvolarea firmei precum si contributia la costituirea fondurilor
bugetare. Termenul de profit provine din lima latina de la verbul ,,proficere’’ care inseamna a
da rezultate. In practica economica a unor tari se mai utilizeaza cu aceeasi semnificatie
notiunea de beneficiu (exemplu in Italia – beneficio, in Franta - benefice).
Profitulcunoaste mai multe acceptiuni dupa care este definit:
- o prima acceptiune este de ordin legislativ si conform careia profitul poate fi definit
ca diferetza intre veniturile si coturile aferente lor. In acest context profitul apare ca un castig
legitim, legal, urmare a respectarii lefilornprivind evidentierea, de catre firma, a tuturor
veniturilor si a cheltuielilor ocazionate de o activitate economica. Daca insa o parte in venituri
nu a fost inregitrarta sau unele cheltuieli au fost majorate artifiial, atunci profitul apare ca
nelegitim sau nelegal;
- intr-o alta viziune profitul este definit ca un venit rezidual ce revine intreprinderilor
urmare a progreselor economice si tehnice realizate de acestea in activitatile desfasurate;
- in alta perspectiva profitul este considerat ca o remunerare a factorilor de productie
pentru efortul depus dar si pentru priceperea de a depasi riscurile inerete activitatilor
economice.
Profitul intreprinderi poate fi considerat ca fiind format din profi obisnuit, normal sau
ordinar considerat ca exprimat prin acel nivel al sau care permite intreprinderii continuarea
activitatilor si care este realizat in conditii de concureta autentica si eventual supreaprofit sau
profit de monopol obtinut doar de acele firme care dispun de anumite conditii naturale sau
economie deosebite, pe care intreprinderile concurente nu le au.
Profitul este consideratun indicator sinteti de apreciere a eficientei activitatii
economice deoarece in dimensiunea lui se regasesc consecintele actiunii a numerosi factori:
- marimea productiei care influntiaza direct proportional marimea profitului;
- pretul de vanzare al productiei care actioneaza si el in mod direct proportional;
- structura sortimentala care determina o crestere a profitului atunci cand sporeste
ponderea produselor cu mult profit si invers;
- costul de productie care infuenteaza inver proportional evolutia marimii profitului.
Aceasta este singurul factor pe care firma il poate utiliza exclusiv prin vointa proprie,
la ceilati mentionam se poate apela doar cu acordul partenerilor de afacere.
Functiile profitului in economie de piata pot fi:
- stimuleaza initiativa si acceptarea riscului de catre intreprinzatori;
- este principala resursa de autofinatare a firmei si remunerare a capitalurilor;
- reprezinta un instrument de control a activitatii economice a firmei;
-asigura formarea resurselor bugetului statului.

6. Calculul prelevărilor la fondurile publice și efectuarea operațiunilor de prelevare

la fondurile publice

Prelevările la fondurile publice se referă la:

- impozitul pe profit;
- contribuții;
- plata TVA-ului;
- impozitul pe mijloace de transport.
Impozitul pe profit
• Total Venituri: 11354
• Total Cheltuieli: 10326,2
• Cheltuieli nedeductibile:
 Cheltuieli cu impozitul pe profit: 80
 Amenzi şi penalităţi: 46
Rezultatul fiscal = Venituri Totale – Cheltuieli Totale + Cheltuieli Nedeductibile – Deduceri
Fiscale – Pierdere Fiscală Reportată
Rezultatul fiscal = 11354– 10326,2+ 126 = 1153,8
Impozitul pe Profit = 16% x Profitul fiscal = 16% x 1153,8 = 184,61
Contribuţiile salariale
Pentru a putea calcula contribuţiile salariale datorate de angajator, dar şi cele care sunt
stopate de la angajaţi, pentru a fi prelevate la fondurile publice se iau în calcul condiţiile de
muncă prin care se stabileşte un procent de de 20,8% pentru CAS în cazul angajatorului şi de
10,5%, în cazul angajatului. Mai e nevoie să cunoaştem, bineînţeles fondul de salarii brute
realizate care a fost, pentru luna mai de 36918 RON.
Contribuţiile salariale se plătesc, pe baza Declaraţiei 100 (completată în două
exemplare şi pe suport magnetic), la Direcţia de Finanţe până pe data de 25 a lunii în curs,
pentru luna precedentă.
Constituire contribuţii datorate de societate
 Total CAS datorată de angajator:20,8% x 36918 = 7678,94
 Total contribuţii FAAMBP: 0,85% x 36918 = 313,80
 Total contribuţii la asigurări de sănătate: 5,2% x 36918 = 1919,74
 Total contribuţii şomaj: 0,5% x 36918 = 184,6
 Comision cărţi muncă: 1% x 36918 = 369,18
Constituire contribuţii datorate de salariaţi
 CAS asiguraţi: 10,5% x 36918 = 3876,4
 Ajutor Şomaj: 1% x 36918 = 369,18
 Contribuţii pentru asigurări de sănătate: 5,5% x 36918 = 2030,49
Calculul TVA- ului de plată
Cu ocazia întocmirii decontului de TVA (care se realizeaza de cele mai multe ori
lunar), se stabileşte dacă societatea comercială are de plătit sau de recuperat TVA, comparând
totalul TVA colectată (potrivit vânzărilor) cu totalul TVA deductibilă (potrivit cumpărărilor).
Situaţiile posibile sunt:
 TVA deductibilă este mai mare decât TVA colectată (deoarece vânzările au avut un
volum mai redus) atunci creanţa este mai mare decât datoria şi diferenţa dintre ele este
o creanţă reflectată ca TVA de recuperat. În acest caz este evident că nu se mai plăteşti
un impozit către stat si de aceea această situaţie a fost numită suma negativă a teaxei
pe valoare adăugată.
  TVA colectată este mai mare decât TVA deductibilă (cumpărările au un volum mai
redus), atunci datoria este mai mare decât creanţa şi această diferenţă e reflectată ca
TVA de plată.
Gerose-N SRL a înregistrat TVA deductibilă de 161,04 RON şi TVA colectată de
1086,64 RON.
Astfel vor fi prelevate la fondurile publice sume in valoare de 925,6 RON
reprezentând TVA de plată pentru Gerose-N SRL.
TVA-ul de plată se plăteşte lunar, pa baza declaraţiei de TVA care se depune la organul
fiscal local până pe data de 25 a lunii în curs, pentru luna precedentă.
Impozitul privind mijloacele de transport
Impozitul pe mijloace de transport se stabileşte pe baza declaraţiei de impunere care se
completează anual şi se depune la finanţele publice locale până pe data de 31 ianuarie a
fiecărui an. Impozitul se plăteşte trimestrial, în tranşe egale.
Dacă se întârzie cu plata acestor impozite unitatea este obligată să calculeze şi să
vireze majorări, penalităţi şi dobânzi.

7. Organizarea și efectuarea controlului financiar propriu

Controlul intern este un atribut al conducerii de la toate nivelurile ierarhice. Toate

persoanele care deţin funcţii de conducere, indiferent de nivelul lor ierarhic sau de domeniul
de activitate, trebuie să planifice, organizeze şi coordoneze aplicarea măsurilor suficiente
pentru a oferi o asigurare rezonabilă asupra faptului că scopurile şi obiectivele vor fi
îndeplinite.
Atributele (funcţiile) conducerii reprezintă un tot unitar, ele se condiţionează reciproc.
Ca urmare, conducerea nu poate fi privită ca o trecere succesiva de la o funcţie la alta, urmând
ca totul să se reia de la capăt. Controlul reprezintă atât funcţia finalizatoare a procesului de
conducere, cât şi funcţia care furnizează elementele necesare pentru realizarea în condiţii
corespunzătoare a celorlalte atribute ale conducerii.
Controlul intern s-a confruntat în permanenţă cu o lărgire sistematică a ariei de
aplicare. În prezent, controlul intern se referă la toate activităţile, toate procedurile, toate
informaţiile, la întreg patrimoniul, la toţi membrii întreprinderii şi acţionează permanent.
Controlul intern este perceput ca un atribut al managementului care răspunde de organizarea
acestuia, dar mai ales este preocupat de permanenta actualizare a sistemului de control intern,
datorită evoluţiei riscurilor cu care se confruntă entitatea.
Controlul intern, datorită caracterului său sistematic şi atotcuprinzător, răspunde nevoilor de
informare ale membrilor Consiliului de Administraţie şi al Comitetului de Direcţie, precum
şi ale celorlalte persoane care deţin funcţii de conducere şi de execuţie, favorizând dialogul
dintre aceştia, asigurând transparentă.
Pe baza informaţiilor furnizate de controlul intern, conducerea are posibilitatea să-şi
fundamenteze mai judicios deciziile manageriale referitoare la programele de activitate, la
organizarea şi coordonarea structurilor entităţii, la delimitarea responsabilităţilor pe
compartimente şi pe persoanele implicate în efectuarea tranzacţiilor şi operaţiunilor respective
şi în consemnarea şi prelucrarea informaţiilor.
Urmând efectuarea tranzacţiilor şi operaţiunilor în conformitate cu normele legale şi
cu deciziile conducerii, controlul intern previne şi elimină neregulile şi eventualele conflicte
din interiorul entităţii sau dintre entitate şi terţi (organe fiscale, clienţi, creditori etc).
Controlul intern este universal. Controlul intern reprezintă nu numai formulare, proceduri,
tehnici, programe, instrucţiuni, calculatoare şi manuale de politici, ci şi oameni la fiecare nivel
al organizaţiei.
Controlul intern este un proces realizat de către personalul de la toate nivelele. El este
efectuat atât de managementul de la vârf, dar şi de managementul de linie, adică responsabilii
de compartimente, dar şi de toţi ceilalţi oameni. Fiecare membru al entităţii este responsabil
pentru controlul său intern.
Mediul de control, mereu în schimbare, impune abordarea controlului la nivelul
fiecărei entităţi ca un sistem de control intern, diferenţiat şi integrativ, construit în raport de
interesele organizaţiei. Această construcţie va trebui să ţină cont de structura organizatorică a
entităţii, de stilul de conducere al managerilor, de influenţa factorilor de mediu şi implicit de
riscurile care pot afecta entitatea.
Excesul de norme, reguli, proceduri împiedică realizarea unui control eficient, de
aceea este necesară găsirea unui echilibru optim în vederea stabilirii acestora. Astfel, sunt
situaţii în care se impun reguli precise, clare, stricte, adică un control riguros, spre exemplu,
cazul întreprinderilor aflate în faza de maturitate, dar sunt şi situaţii în care controlul trebuie
să fie mai puţin restrictiv pentru a putea permite atingerea obiectivelor strategice ale
entităţilor, spre exemplu, cazul societăţilor nou înfiinţate sau a celor care se află într-o fază de
creştere.
Modul de stabilire al acestor reguli ţine, pe de o parte, de stilul de conducere şi de
capabilităţile organelor ierarhice în delegarea responsabilităţilor, iar pe de altă parte de nivelul
de dezvoltare şi de cultură al organizaţiilor.
 În organizarea controlului intern se impune o mare flexibilitatea deoarece nu poţi da
reguli pentru fiecare situaţie întâlnită şi de asemenea, o regulă dacă nu este de actualitate sau
este prea rigidă stagnează procesul şi conduce la ineficacitate.