CITOSCHELETUL

 filamente de actină (actină);

 microtubi (tubulină);
 filamente intermediare (proteine fibroase).

Funcţiile citoscheletului
 Suport structural
 Compartimentare celulară
 Situsuri de legare ARNm şi translaţie proteică
 Mişcare celulară
 cili, flageli, alte specializări;
 contracţie musculară;
 diviziune celulară.
 Transport intracelular

ACTINA
Forme
 globulară = actina G.
 fibrilară = actina F.

Tipuri
 3 α-actine musculare;
 2 actine nemusculare
 β-actină;
 γ-actină.
 1 γ-actină (muşchiul neted intestinal).

Actina G
 locuri de legare
 profilină (inhibă polimerizarea);
 ioni de Ca sau Mg (controlează polimerizarea);
 ATP;(ofera energia pentru polimerizare)
 miozină.

Polimerizarea actinelor in vitro

 Prima fază (faza de lag)
SCHEMA
 A doua fază (faza de elongare)
SCHEMA
 filamentul de actină F creşte;
 concentraţia monomerilor de actină G scade.
 A treia fază (faza de echilibru)
 concentraţie critică (Cc = 0,1 μm) = concentraţia de echilibru a monomerilor;
 CG > CC = polimerizare; va fi insotita de hidroliza ATP
  CG < CC = depolimerizare.
SCHEMA
 cea mai mare parte a filamentului = ADP-actină F;
 capete = ATP-actina F.

Rolul ATP în polimerizare

 actina F polară
 capăt (+) = elongarea rapidă; capat pieptanat
 capăt (–) = elongarea lentă. varf
Fenomenul „de pășire" (treadmill)
SCHEMA
 capetele aF = proteine care împiedică adiţia sau pierderea de monomeri de actină
 nu are loc fenomenul „de pășire".

Factori care influenţează polimerizarea

 Citocalazina
 favorizează depolimerizarea
 se fixează la aF (+);
 blochează adiţia monomerilor.
Consecințe
 citoscheletul actinic dispare;
 mişcările celulare (locomoţia şi citokineza) – inhibate.

 Faloidina
 împiedică depolimerizarea
 se leagă la interfaţa dintre subunităţile filamentelor de actină.
 cel mai utilizat marker pentru actina F
 microscopie fotonică cu fluorescență.

MIOZINA
 două grupe
 convenţionale (tip II);
 neconvenţionale. (tip I şi tip III – XV).
 enzimă (ATP-ază) mecano-chimică = proteină motorie.

Structura moleculară a miozinei tip II

 dimer
 două lanţuri grele;
 două perechi de lanţuri uşoare diferite (esenţiale şi reglatoare).
*pagina 210 (Ca) daca punem papaiana (extras din papaia)
 capul = ½ N-terminală;
 coada = ½ C-terminală.

Fragmentarea enzimatică a miozinei II

 Tratament chimotripsinic
  meromiozină grea (MMG) = capul și gâtul;
 meromiozină uşoară (MMU) = coada.
 Tratament papainic din MMG
 S1 = capul;
 S2 = porțiunea distală a gâtului.

INTERACŢIUNEA ACTINĂ – MIOZINĂ

 miozina transformă ATP în ADP şi Pa
 lent în absenţa actinei = 4 ATP/h.
 rapid în prezența actinei = 20 ATP/s.

 Faza 0
 situs de legare ATP gol;
 miozina strâns legată pe actină = rigor mortis.
 Faza 1
 ATP se leagă la capul miozinei;
 se deschide situs actină;
 capul miozinic se desprinde de pe actină;
 ATP = ADP + Pi;
 se închide situs ATP;
 capul miozinic se cudează.
 Faza 2
 miozina leaga de un alt monomer de actină;
 este eliberat Pi;
 tracțiunea filamentelor de actină.
 Faza 3
 este eliberat ADP;
 capul miozinic revine în poziţia iniţială;
 gâtul și coada se deplasează spre capătul (+) al filamentului de actină.

Contracția musculare
 menținerea concentrației de Ca < 0,1μm
 celule nemusculare = pompe de Ca membranare;
 celule musculare = pompe de Ca membranare/sarcoplasmatice.
 creșterea concentrației de Ca = contracție musculară
SCHEMA (p 213)

Reglarea contracției musculare

 Tropomiozina (TM)
 subunităţi care se leagă cap la coadă;
 7 situsuri de legare la actină
 cuplează 7 monomeri actinici.
 Troponinele (TN)
 trei proteine
  TN-T;
 TN-I;
 TN-C.
 TN-T
 se leagă la capătul C-terminal al TM;
 leagă TN-I şi TN-C la TM.
 TN-I
 leagă actina.
 TN-C
 lega Ca2+;
 controlează poziţia tropomiozinei pe actină.

MICROTUBII
 rol în mișcare
 polimerizare/depolimerizarea microtubilor;
 acțiunea proteinelor motrice
 kinezină;
 deineină.
 rol structural
 determinismul plasticităţii eritrocitare.
Ultrastructură
 polimeri = heterodimeri de α-tubulină şi β-tubulină
 α-tubulină
 leagă GTP ireversibil;
 nu hidrolizează GTP.
 β-tubulină
 leagă GTP reversibil;
 hidrolizează GTP la GDP.
 un microtub = 13 protofilamente
 dublete (cili vibratili şi flageli)
 A complet;
 B incomplet.
 triplete (centrioli).
SCHEMA
Asamblarea şi dezasamblarea microtubilor
Stabilitatea depinde de
 temperatură
 4°C = depolimerizare;
 37° = polimerizare.
 concentraţie
 > Cc = polimerizare;
 < Cc = depolimerizare.

Centrii de organizare ai microtubilor (MTOC - centrozomii)

Centrozomul (centrul celular)
 în toate celulele
 fără neuroni.
 perinuclear;
 rol în diviziunea şi motilitatea celulară.

Organizarea morfologică
 interfază
 formaţiune ovalară bazofilă;
 1-2 granule intens bazofile, birefrigente.
 centrosfera = centrozom + citoplasmă mai densă.
 faza M (mitoza)
 astenul = filamente radiare care pornesc de la centrosferă (din ele se
formează o parte din fusul de diviziune).
Centriolul
 nouă triplete de microtubi
 A = intern;
 B;
 C = extern.
 extremitate proximală (-)= centru;
 extremitate distală (+) = periferie;
 în centru = cilindru electrono-dens unit de microtubii A prin punţi radiare
dense la fluxul de electroni.

Structuri asociate centriolului

 alt centriol = diplozom;
 centriolii sunt perpendiculari.
 sateliţi pericentriolari
 structuri sferice electrono-dense;
 ataşați la peretele centriolar prin punţi de microtubi.
 microtubi
 ataşaţi sateliţilor pericentriolari;
 în contact cu microtubii centriolari.

Funcţiile centriolilor
 centrul cinetic al celulei
 mişcări în diviziunea celulară;
 mişcări externe ale celulelor ciliate şi flagelate.
Funcțiile centrozomului
 centru organizator al microtubilor;
 direcţionarea mişcărilor de locomoţie ameboidă
 fibroblaste;
 leucocite.
Funcţiile microtubilor
  transportul vezicular
 asociați complexului Golgi;
 asociați reticulului enoplasmatic.
 determinarea polaritații
 (-) spre membrana apicală;
 (+) spre membrana bazolaterală.

FILAMENTELE INTERMEDIARE
 diametru între cel al microfilamentelor și cel al microtubilor;
 aproape în toate celulele
 de 10 ori mai multe în celulele epiteliale şi neuroni.
 rol structural.

Caracteristici fizice şi biochimice distinctive

 extrem de stabile
 structuri fibrilare α-helicale care vor asambla filamente;
 nu pot cupla nucleotide
 polimerizarea este independentă de ATP sau GTP.

Clasificarea filamentelor intermediare

I Keratine acide Epitelii

II Keratine bazice
III Desmină Mușchi
Proteină fibrilară glială Celule gliale/Astrocite
acidă
Vimentină Mezenchim
Periferină Neuroni
IV NF-L/M/H SNC/SNP
Internexină SNC
Nestină Celule neuro-epiteliale stem
V Laminine A/B/C Toate celulele