Cuvinciuc Andra Teodora OPC grupa 1

Cyberbullying
-o mare problemă a lumii moderne-

DEFINIREA PROBLEMEI
CE ESTE CYBERBULLYING-UL ?

Hărţuirea, cunoscută drept cyberbullying atunci când are loc pe Internet, implică
folosirea tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiilor, cum ar fi mail-ul,
telefoanele mobile, site-urile web defăimătoare, blog-urile etc., cu scopul de a
ataca în mod deliberat, repetat şi ostil un individ sau un grup de indivizi.
Hărţuirea cibernetică poate consta în trimiterea de e-mail-uri unei persoane care
a spus că nu vrea să mai comunice cu expeditorul, email- uri care pot conţine
ameninţări, remarci sexuale, incitări la ură, şicanări ale victimelor precum şi
afişarea oricăror declaraţii false care au ca scop umilirea victimei. Ameninţările
pot fi private, sau publice pe forumuri şi grupuri de discuţie. Agresorii
cibernetici pot divulga date reale, cu caracter personal, despre victimile lor pe
site-uri şi forumuri sau pot publica materiale în numele lor cu scopul de a le
defăima şi/sau ridiculiza. De asemenea, unii agresori pot trimite şi e-mail-uri de
ameninţare şi hărţuire, în timp ce alţii publică bârfe şi instigă alte persoane la
comportamente răutăcioase împotriva victimelor.
Cyberbullying-ul poate include:
• Batjocora repetată a unei persoane
• Trimiterea de mesaje obscene prin intermediul Internetului
• Ridiculizarea cuiva prin crearea unui profil sau a unui blog fals, conţinând
informaţii umilitoare
• Trimiterea de ameninţări
• Publicarea online a unor videoclipuri sau poze personale fără acordul
persoanei în cauza

CUM APARE?

Cyberbullying-ul apare de obicei în contextul folosirii aplicaţiilor de mesagerie

instante cum ar fi YahooMessenger, Skype, MSN Messenger, etc. El poate lua
proporţii şi mai mari devenind public atunci când are loc pe bloguri sau reţele
sociale cum ar fi MySpace, Facebook, Hi5 sau website-uri de hostare cum ar fi
Youtube. Aplicaţiile telefoanelor mobile cum ar fi SMS-ul sau imagini video
capturate cu camera telefonului pot fi şi ele folosite pentru a hărţui in acest fel.
DE CE AR FACE CINEVA AȘA CEVA ?

Se pare ca in legătura cu motivele și caracteristicile unei persoane care se ocupa

cu hărțuirea in online nu exista prea multe detalii și nu sunt făcute prea multe
cercetări. Totusi, dacă s-ar pune accentul mai mult pe aceste probleme și dacă s
-ar face mai multe cercetări, a-m putea descoperi ca un hărțuitor cibernetic are in
mare parte același profil cu al unui hărțuitor obișnuit. Știm cu toții ca un
hărțuitor obișnuit reacționează mult mai repede la manie fata de ceilalți oameni,
se pot pune in discuție și frustrari ale copilăriei care ies la iveală in momentul in
care acest gen de hărțuitor ajunge la maturitate.De regula, adolescenții sunt cei
care acționează fără a se gândi la consecințe și in niciun caz aceștia nu se
gândești la victime și nici la daunele pe care le-ar putea cauza.
Din diferite surse și din interviuri am putut observa faptul ca un hărțuitor
cibernetic ii controlează pe ceilalți prin amenințări verbale și fizice, fără însă a
tine cont de problemele pe care le prezintă victima. De regula victimele sunt
alese și urmărite un timp îndelungat, iar de cele mai multe ori acestea sunt
persoane cu o slaba stima de sine și fără încredere de sine. De aceea, prin analiza
componentelor impulsivităţii este posibil să înțelegem mai multe despre de ce
apare acest tip de hărțuire.

EFECTE

• Scăderea stimei de sine şi a sentimentului de siguranţă

• Sentimente de frică, supărare, ruşine
• Refuzul de a se prezenta la şcoală
• Creşterea anxietăţii
• Creşterea posibilităţii apariţiei tulburărilor de stres
• Evitarea activităţilor de grup, retragerea socială
Totusi, adesea consecințele pot fi mult mai grave. Este de ajuns o singură
privire asupra unor cazuri reale, pentru a înțelege că această formă de hărțuire
poate fi de foarte multe ori fatală.

EXEMPLE

1. Denise in vârsta 15 ani, a fost rănită într-un accident de mașină în

Brisbane. Era victima unei hărțuiri cibernetice care a constat în SMS-uri pe
telefon, date de către o fostă prietenă din cauza unui conflict pentru un băiat.
Violența a escaladat într-o serie de atacuri fizice care au fost investigate de
poliție (Doneman, 2008).
2. În 2003, Ryan Patrick Halligan s-a sinucis la vârsta de 13 ani. Povestea sa,
alcătuită de tatăl său după moartea băiatului descrie dificultățile pe care Ryan a
trebuit să le suporte în lunile de dinainte de sinucidere. Printre acestea, zvonuri
că ar fi fost homosexual, avansuri cu tentă sexuală făcute online din partea unui
băiat a cărui identitate era necunoscută, încurajare a intenției suicidale și ajutor
urmat de respingere din partea unei colege de clasă. Toate aceste incidente
evidențiază natura fatală a folosirii greșite a tehnologiei informației și
comunicării (TIC), denumită și cyberbullying.

CYBERBULLYING-UL ÎN ROMÂNIA

România este ţara cu cea mai mare incidenţă a hărţuirilor din Europa. Studiul
EU Kids Online II arată ca 41% dintre copiii români intervievaţi au declarat că
au fost hărţuiţi în vreun fel, atât online cât şi în lumea reală, iar 13% declară că
au fost hărţuiţi online. Tot acelaşi studiu arată că cei mai mulţi dintre cei hărţuiţi
au declarat că acest lucru li s-a întâmplat pe o reţea de socializare sau prin
intermediul mesageriei instante. Dintre părinţii europeni, părinţii români sunt cei
care subestimează în cea mai mare măsură expunerea copiilor lor la mesaje
sexuale online „sexting”, doar 6% declarând că acest lucru s-a întâmplat
copilului lor în ultimele 12 luni. Luând în calcul doar părinţii copiilor care au
primit astfel de mesaje, 52% dintre aceştia nu au cunoştinţă de acest lucru.

DEFINIREA OBIECTIVELOR
CONȘTIENTIZAREA, INFORMAREA ȘI PREGĂTIREA ELEVILOR –
STRATEGII, PROGRAME, SOLUȚII

Primul obiectiv constă într-o prezentare aprofundată a problemei, astfel încât ce

înseamnă, cum apare și de ce să nu mai fie niște întrebări fără răspuns.

CONȘTIENTIZAREA, INFORMAREA ȘI PREGĂTIREA

PROFESORILOR, CONSILIERILOR ȘCOLARI ȘI PĂRINȚILOR -
STRATEGII, PROGRAME, SOLUȚII

Misiunea prezentării problemei va fi extinsă și la nivelul persoanelor din jurul

copilului, atât din mediul școlar, cât și din cadrul familiei.

CONȘTIENTIZAREA, INFORMAREA ȘI PREGĂTIREA ELEVILOR

Educarea elevilor în legătură cu hărțuirea cibernetică și împuternicirea lor să

facă ceva împotriva ei se pare a fi de o importanță tot mai mare, în special dacă
luăm în considerare faptul că cercetările indică faptul că elevii sunt mai
predispuși să admită că sunt hărțuiți online prietenilor decât să discute cu un
adult. Patchin și Hinduja (2006) au raportat faptul că 56.6% dintre participanții
lor au răspuns hărțuirii cibernetice prin a spune unui prieten de pe internet, în
timp ce 25.7% au spus unu prieten real. În contrast, doar 19.5% au răspuns prin
a le spune părinților și doar 16.8% le-au spus fraților sau surorilor.
O organizație de top în domeniul educației tinerilor în legătură cu siguranța pe
internet și hărțuirea cibernetică este i-SAFE (http://www.isafe.org/). Programul
lor i-Mentor este axat pe formarea unor mentori în rândul elevilor care să îi
educe pe ceilalți despre pericolele din mediul online. Bullying. No Way! (2004)
asigură resurse valoroase pentru a-i face pe studenți conștienți de hărțuirea
cibernetică. Aceste programe de educare pot fi introduse de consilierii școlari
pentru a-i face pe elevi capabili să se mobilizeze și să devină implicați, pentru că
astfel aceștia devin o parte din soluție. Elevii de liceu pregătiți pot deveni o
resursă valoroasă în educarea elevilor din clasele mai mici. De asemenea,
programe de recunoaștere pentru elevii care demonstrează că au calități de
leadership în această zonă, pot fi inițiate de către consilierii școlari.
Elevii trebuie educați despre consecințele implicării în hărțuirea cibernetică. Ei
trebuie să fie conștienți că identitatea lor poate fi descoperită chiar dacă au
folosit un alt nume online și trebuie să înțeleagă că anumite legi pot fi folosite
împotriva lor.
Eforturi mai mari pentru dezvoltarea unor trăsături de caracter precum empatie
și bunătate și învățarea unor abilități sociale, sunt tot mai necesare și mai
importante. Implementarea unor programe în clasă prin care copiii să-și dezvolte
abilitățile social-emoționale, să reducă impulsivitatea și comportamentul agresiv
prin dezvoltarea empatiei utilizând tehnici de management al furiei, este ceva
esenţial. Două astfel de programe, care pot fi adaptate pentru școlile din
România sunt: Second Step: A Violence Prevention Program și Steps to
Respect: A Bullying Prevention Program. De asemenea, folosirea unor situații
ipotetice de hărțuire cibernetică pe care apoi elevii să le discute, poate fi o
metodă utilă pentru a le prezenta această problemă în mod direct.

SFATURI PENTRU ELEVI PENTRU EVITAREA HĂRȚUIRII ONLINE

• “Păzeşte-ţi informaţiile personale. Nu da informaţiile tale nimănui online,

chiar dacă vorbeşti cu cineva prin programe de mesagerie instantă sau eşti pe un
blog, chat room, etc.
• Niciodată să nu-ţi divulgi parola! Nici măcar prietenilor.
• Dacă cineva îţi trimite un mesaj ameninţător, nu-i răspunde. Pentru o
persoană rău-voitoare, o reacţie din partea ta înseamnă o victorie. Salvează
mesajul şi arata-l părinţilor.
• Nu deschide e-mailuri de la cineva pe care nu-l cunoşti sau de la cineva
care ştii că îţi vrea răul.
• Nu posta nimic pe Internet din ceea ce nu vrei ca alţii să vadă. Odată ce
postezi o informaţie pe Internet, aceasta nu mai este în controlul tău şi poate fi
preluată foarte uşor de oricine
• Nu trimite mesaje atunci când eşti nervos sau supărat. Înainte să apeşi
„Send” gândeşte-te cum te-ai simţi tu dacă ai primi un astfel de mesaj.
• Ajută copiii care sunt hărţuiţi. Nu încuraja aceste comportamente şi arată
adulţilor mesajele pe care le vezi.”

CONȘTIENTIZAREA, INFORMAREA ȘI PREGĂTIREA

PROFESORILOR, CONSILIERILOR ȘCOLARI ȘI PĂRINȚILOR

Personalul școlilor adesea nu știe cum să abordeze studenții care sunt hărțuiți
online din cauza lipsei unor legi clare legate de acest subiect (Shariff, 2005).
Lipsa unei direcții clare poate reprezenta cauza acțiunilor reduse din partea
adulților din școli și duce la refuzul din partea elevilor de a le cere ajutorul.
Protejarea elevilor de orice formă de agresiune relațională verbală, socială și de
hărțuirea cibernetică a devenit o responsabilitate esențială. De aceea ignorarea
plângerilor legate de cyberbullying pe motiv că nu s-a petrecut în școală nu este
justificată, deoarece efectele acestei hărțuiri se manifestă în cadrul școlii.
Furnizorii de tehnologie a informației și comunicării au început să abordeze în
mod direct problema cyberbullying-ului și este datoria consilierilor școlari să se
familiarizeze cu acest subiect. “De exemplu, MySpace - https://myspace.com/ -
a alcătuit un ghid prin care personalul școlilor este ajutat să înțeleagă mai bine
cum funcționează o rețea socială (MySpace, 2006).” Ghidul conține pași
concreți pe care poți să îi urmezi în cazul unei hărțuiri cibernetice pe site-ul lor.
Prin informarea profesorilor aceștia pot deveni lideri proactivi prin identificarea
resurselor necesare și comunicarea acestor informații comunității școlare, astfel
împuternicindu-și elevii să facă ceva în caz că devin victime.
Rolul de lideri al consilierilor școlari poate fi extrem de util în pregătirea
părinților și elevilor pentru a conștientiza mai bine importanța siguranței pe
internet și gravitatea fenomenului de cyberbullying. Fără o instruire specifică în
legătură cu standardele de comportament și etichetele legate de ciberspațiu,
tinerii nu iau întotdeauna cele mai bune decizii. Și părinții nu realizează efectul
pe care tehnologia îl are asupra propriilor copii până când ceva grav nu se
întâmplă. În acest caz consilierul școlar este o resursă valoroasă pentru
comunitate prin educarea părinților, elevilor și a tuturor celor care vor să
cunoască mai multe despre acest fenomen.

PREGĂTIREA ȘI IMPLICAREA PĂRINȚILOR ÎN CONFRUNTAREA

CU CYBERBULLYING-UL

Este esenţial ca părinții sau cei care au grijă de copiii să înțeleagă hărțuirea
digitală și mecanismele din spatele acesteia. Părinții au obligația să monitorizeze
activitatea copilului lor pe internet (Shariff, 2005), și mulți părinți chiar stabilesc
un set de reguli prin care îi interzic copilului să vorbească cu străini online sau
să divulge informații personale. Totuși, foarte rar părinții vorbesc cu copiii lor
despre pericolele care pot apărea sub forma prietenilor sau colegilor de școală.
Consilierii școlari pot oferi părinților informațiile necesare legate de toate
pericolele care pot apărea în ciberspaţiu.
Părinții ar trebui să fie conștienți și să monitorizeze utilizarea tehnologiei
informației și comunicării de către copil și ar trebui să stabilească niște reguli
clare legate de internet și telefonul mobil (Fundația Alannah și Madeline, 2007).
O îngrijire și atenție sporite duc la formarea unor canale de comunicare libere
între părinte și copil. Totodată, părinții ar trebui să conștientizeze rezultatele
cercetărilor care arată că doar 10% din tineri apelează la ajutor din partea
părinților (UPI, 2008). Consilierii școlari pot promova importanța existenței unei
discuții libere între părinți și copii în legătură cu unele cazuri de hărțuire
cibernetică promovate de mass media. Tinerii pot opune rezistenţă în a împărtăși
propriile experiențe, mai ales din cauză că le este frică de reacția exagerată pe
care ar putea să o aibă părintele, care se poate manifesta prin interzicerea
accesului la internet, smartphone sau altă formă de tehnologie. Aici trebuie să
intervină consilierul școlar care îi poate ajuta pe părinți cu informații legate de
cum să abordeze această problem fără a deveni foarte punitivi.

SFATURI PENTRU PĂRINȚI

Părinţii sunt cel mai mare sprijin atunci când copii întâmpina probleme in viața
reala, dar și in mediul online. Însă marea greșeală pe care o fac majoritatea
tinerilor din ziua de astăzi este ca atunci când întâmpina o problema, se feresc in
a spune părinților ceea ce se intampla defapt, deoarece tinerii considera ca
părinții ar putea exagera in ceea ce privește bullyingul online și poate nu ar
intelege despre ce este vorba defapt. Aceștia se tem de pedeapse cum ar fi
interzicerea accesului la calculator și internet. Părinții au obligația de a le oferi
copiilor susținerea morala și psihică de care aceștia au nevoie deoarece anumite
vorbe sau amenințări pot avea efecte negative asupra unui copil pentru toată
viața, și acestea îl vor urmări și in dezvoltarea lui ca adult.
• “Poziţionaţi calculatorul într-o cameră comună, nu în propriul dormitor al
copilului
• Faceţi împreună cu copilul dumneavoastră conturi de e-mail şi chat.
Asiguraţi-vă că ştiţi adresele şi parolele lor şi aveţi grijă ca aceştia să nu posteze
online informaţii personale.
• În mod regulat, verificaţi împreună cu cel mic lista lui de prieteni.
Interesaţi-vă de prietenii lui din mediul virtual aşa cum vă interesaţi de cei din
viaţa reală.
• Discutaţi despre cyberbullying cu copilul dumneavoastră şi întrebaţi-l
dacă a întâlnit astfel de experienţe.
• Explicaţi copilului dumneavoastră că nu va fi pedepsit dacă i se întâmplă
să fie hărţuit. Frica de a i se lua telefonul sau de a nu mai putea petrece timp la
calculator îi face pe copii să ascundă astfel de întâmplări faţă de părinţi.”
BIBLIOGRAFIE

http://www.bullyingnoway.com.au/talkout/spotlight/cyberBullying.shtml

Doneman, P. (2008, February 24). School computer feud linked to hit-run

injury.

http://www.news.com.au/couriermail/story.html

Hazler, R.J., Carney, J.V., Green, S., Powell, R., & Jolly, L.S. (1997). Areas of
expert agreement on identification of school bullies and victims. School
Psychology International, 18(1), 5–14.

http://www.isafe.org/channels/sub.php?ch=op&sub
MySpace.com

MySpace.com: A place for friends. Retrieved July 8, 2007, from

http://www.myspace.com

MySpace.com. (2006). The official school administrator’s guide to

understanding MySpace and resolving social networking issues. Retrieved July
5, 2007, from http://www.nsba.org/site/docs/39400/39399.pdf
Patchin, J.W., & Hinduja, S. (2006). Bullies move beyond the school yard: A
preliminary look at cyber bullying. Youth Violence and Juvenile Justice, 4(2),
148–169.
Ryan Patrick Halligan. (n.d.). Retrieved January 8, 2007, from

http://www.ryanpatrickhalligan.org/

Shariff, S. (2005). Cyber-dilemmas in the new millennium: School obligations

to provide student safety in a virtual school environment. McGill Journal of
Education, 40(3).
sigur.info. (n.d.). Hărțuirea și abuzul pe internet, cele mai întâlnite probleme
online în România, preluată de pe http://www.sigur.info/

http://www.upi.com/NewsTrack/Health/2008/04/09/survey_