Tema

Dintre cele trei modele de invatare intalnite in pedagogie, modelul amprentei, modelul
conditionarii si modelul constructivist, am ales ca metoda de predare cel de-al treilea model,
si anume, cel constructivist. Voi enumera, in cele ce urmeaza, cateva argumente pentru care
mi se pare cea mai buna metoda de predare si, de asemenea, voi arata 3 modalitati de predare
constructivista.
Modelul constructivist de predare vizeaza procesele de gândire implicate în învăţare
si se bazeaza pe cercetarile lui Piaget si Vagotski. In centru acestui fel de predare se află
înţelegerea proceselor, modalităţilor, instrumentelor de cunoaştere şi rezolvare a situaţiilor
concrete.
Modelul constructivist urmăreşte realizarea învăţării prin înţelegere, adică prin
capacitatea de explicare a unui concept prin referire la alte concepte;
- învăţarea se produce când elevii îşi construiesc propriul sens, de obicei, pe baza
experienţelor anterioare de învăţare şi a propriilor experienţe;
- învăţarea este un proces activ;
- este o teorie a învăţării bazată pe concepte care descriu modul în care cel care învaţă,
îşi construieşte cunoştinţele; în momentul când elevul a înţeles, abia atunci va putea să
opereze, să rezolve, să îndeplinească sarcinile;
Principiile învăţării din perspectiva şcolii constructiviste sunt :
- profesorii trebuie să fixeze sarcini de lucru la nivel înalt; (asta înseamnă analiză,
sinteză, evaluare, ceea ce conduce la cunoştinţe funcţionale);
- competenţele de nivel înalt pot fi învăţate;
- stabilirea de trepte ale sarcinilor (stabilirea de sarcini de lucru care urcă treptat, care
asigură trecerea de la simplu şi concret la complex şi abstract);
Strategiile constructiviste presupun :
- predarea prin întrebări;
- utilizarea răspunsurilor greşite pentru a explora şi corecta neînţelegerile;
- sarcini de explicare care cer elevilor să prezinte propria înţelegere
- activitatea în grupuri mici cere elevilor să discute asupra materialului, deci se
construiesc concepte şi are loc inter-evaluarea;
- crearea de hărţi mentale şi rezumate care să identifice punctele cheie şi cum acestea
se leagă de întreg.

1. Metode inductive pentru tratarea iniţială a unei probleme/teme. Aceasta se face

prin:
- Experienţa directă
- Observaţia
- Studiul independent
- Exerciţiile de procesare primară
Procedeele, tehnicile si instrumentele folosite in aceasta metoda sunt:
 - prin sesizare, identificare, detectare, distingere;
- prin observare directă, în condiţii variate, globală sau criterială, după un
plan, sau secvenţial;
- prin orientare, recunoaştere, explorare, căutare independentă, individuală;
- prin analiză, descompunere, segmentare, extragere;
- prin comparare, completare, discriminare, evidenţiere, eliminare;
- prin ordonare, grupare, relaţionare, combinare;
- prin relatare, apreciere, descriere, măsurare, interpretare primară, prezentare;
- prin redare verbală, în scris, prin desene, grafice, schiţe, contururi, imagini,
obiecte comparabile, culori;
- prin consemnare, înregistrarea celor sesizate percepute în mod clasic (mape,
fişe, caiete) sau prin apel la multimedia.

2. Metode deductive. Se refera la rezolvarea constructivistă a problemelor. Nu se

confundă cu rezolvarea prin algoritmi, modele cunoscute, date
- Priveşte problemele slab/rău stucturate, situaţiile problemă care generează conflict
cognitiv
- Căutarea soluţiei prin construire progresivă, cu depăşirea obstacoleleor cognitive
Se realizeaza prin urmatoarele procedee:
- prin analiză critică a contextului problemei., schemelor mentale,
reactualizare a experienţei rezolutive şi a strategiilor posibile, prevedere şi analiză a
dificultăţilor şi erorilor, analiză de sarcină şi a condiţiilor
- prin formularea de ipoteze de soluţionare, aplicarea schemelor mentale
adecvate, reorganizarea datelor, recorelare, prelucrare nouă, reformulare, reanalizare,
reasamblare a modelelor anterioare, prospectare, comparare integrare şi reprezentare mentală
a datelor
- prin afirmarea unei soluţii sau plan construite propriu, verbalizarea căutărilor
şi a sintezei lor, explicarea şi aprecierea argumentelor în construcţie, întocmirea hărţii
cognitive a înţelegerii, analogie cu alte rezolvări de succes, realizare de alte transferuri
metodologice, contrastare cu alte experienţe, motivarea deciziei de alegere, modelarea
construirii rezolvării
- prin utilizare de instrumente precum: tabele criteriale de analiză, liste sau
pachete de algoritmi implicaţi, liste de întrebări şi ipoteze, scheme cognitive, reţele cognitive
cu variante de rute de rezolvare, plan final de soluţionare şi cu variante globale sau parţiale,
portofolii tematice.
3. Metode pentru luare de decizii. Este vorba despre hotărâri pentru soluţionarea
finală a problemelor; pentru raţionarea asupra modului de construire, alegere a soluţiei
optime; pentru prevenirea insuccesului, perturbării, erorilor în rezolvare, Spre exemplu, in
cazul insucesului, profesorul indruma elevul spre auto-analiza, analiza problemelor
potentiale, a abaterilor etc folosind ca instrumente pedagogice simulare de jocuri, secenarii
rezolutive cu raportare la conditii şi perspective; folosirea arborelui decizional, analiza
SWOT; diagrame etc.
Bibliografie:
https://programareliceu.files.wordpress.com/2014/07/metode_interactive_de_predare-
invatare.pdf