Religia romanilor

1. Introducere în istoria religiilor:

Conceptul de religie nu a existat până în Epoca Modernă, atunci când a părut

şi ideologia ateistă. Până la acest moment se vorbea de credinţa şi nu de religie.
Începând cu sec. al XIX – lea, în context ateu, începe studiul istoriei religiei,
care urmărea să demonstreze apariţia religiei de la forme primitive (precum
credinţa în spirite care locuiesc îmn pietre, copaci sau alte elemente ale naturii)
până la unele mai avansate (precum credinţa în zei care conduc lumea şi vieţile
oamenilor, dar şi a lui Dumnezeu).
Aceşti istorici încercau să demonstreze că religia a apărut deoarece oamenii
nu îşi puteau explica fenomenele naturii şi simţindu-se neputincioşi în faţa
catastrofelor naturale, dar şi a greutăţilor vieţii, au pus pe seama unor forţe
superioare tot ceea ce li se întâmplă. Concluzia la care ajungeau toţi istoricii era
următoarea: în Epoca Modernă oamenii au făcut descoperiri ştiinţifice, au explicat
fenomenele naturii, nu mai au nevoie să creadă în zei pe seama cărora să pună
cataclismele naturale1. Aşadar în Modernitate nu mai este nevoie de religie, nu mai
este nevoie de Dumnezeu, ateismul va fi noua religie.
Ei bine, o schimbare radicală vine în anii 60 ai secolului trecut, atunci când
la catedra de Istorie a religiilor a Universităţii din Chicago ajunge profesor un
emigrant de origine română, Mircea Eliade (1907 - 1986). El este considerat
„părintele“ istoriei religiilor, influenţând modul în care religia va fi studiată de la
acel moment înainte.
Eliade se opune ideii că a existat o perioadă în care omenirea nu a crezut în
divinitate, spunând faptul că religiozitatea / credinţa este înnăscută fiinţei umane,
este o parte constitutivă a ei2.

1
Această concepţie poartă denumirea de materialism.
2
Teoria ineistă sau înnăscută.
1
2. Clasificarea religiilor

a) Animiste3 (credinţa în spirite ce sălăşluiesc în pietre, copaci etc.)

b) Totemiste (credinţa în spiritele înaintaşilor, ale strămoşilor)
c) Politeiste (credinţa în zei)
 Zoomorfe – zeităţile au înfăţişări de animale
 Antropomorfe – zeităţile au înfăţişări umane
d) Monoteiste (credinţa în Dumnezeu)

3. Religia romanilor

 În materialul de faţă sunt trecute informaţii suplimentare cu privire la

religia romanilor faţă de ceea ce găsiţi în manual. Corelaţi informaţiile
acestea cu cele din manualul digital pag. 84 – 91 şi din manualul clasic
pag. 67 – 68.
 Litera „J“ din numele latine se citeşte „I“.

În fruntea Panteonului Roman se afla Jupiter, zeul cerului strălucitor. Era

socotit Optimus Maximus (cel mai bun şi cel mai mare), protectorul divin al
romanilor. Ca divinitate a cerului era responsabil cu vremea, fiind în acelaşi timp
zeu al ploii, tunetului, al fulgerului şi al luminii, devenind treptat zeu al oraşului
Roma.
Era căsătorit cu Junona, regina cerului, este posibil ca la început ea să fi fost
zeiţa lunii. Luna iunie, care mai înainte se numea Junonius, era socotită cea mai
bună pentru căsătorie.
Marte a fost cel mai popular zeu roman. Iniţial, era zeul vegetaţiei de
primăvară, fiindu-i consacrată luna martie care îi poartă numele. Ulterior el a
devenit marele zeu al războiului. El este considerat tatăl lui Romulus, întemeietorul
Romei.
Janus este cel mai vechi zeu al popoarelor italice, zeul tuturor intrărilor şi a
ieşirilor, personificarea începuturilor şi a sfârşiturilor. În lb. rom. numele să se
3
Termenul de animiste nu provine de la cuvântul animal, ci de la subst. lati. „animus, - i“, care se traduce prin
suflet, viaţă simţire.
2
traduce prin „uşa casei“. Era reprezentat cu două feţe care privesc în direcţii opuse,
arareori era reprezentat şi cu patru feţe. Ca divinitate a începuturilor lui Janus i-a
fost consacrată luna ianuarie, prima lună a anului.
Vechii romani cinsteau şi o serie de divinităţi tutelare ale omului, printre
care: penaţii, care supravegheau şi asigurau prosperitatea fiecărei case; larii –
tutelau locurile unde trăiau trăiau grupuri omeneşti; manii - sufletele strămoşilor.

4. Imperiul Roman şi creştinismul

De notat este faptul că răspândirea creştinismului s-a răspânditmai uşor

datorită circulaţiei libere pe teritoriul Imperiului Roman, imperiu ce cuprindea o
importantă parte din lumea antică.
Creştinismul a fost adus la Roma de către Sf. Apostoli Petru şi Pavel. Încă
de la început a fost persecutat, se estimează că numărul creştinilor ucişi a ajuns în
jurul cifrei de 2 milioane, apoi a devenit religie tolerată în vremea lui Constantin
cel Mare, iar la căderea Romei, în anul 476, era cea mai importantă religie din
Imperiu.

EXERCIŢII:

1. Definiţi termenul de Panteon.

2. Panteonul şi Partenonul sunt acelaşi lucru?
3. Putem vorbi de elemente ale credinţelor totemiste la vechii romani?