Sunteți pe pagina 1din 4

Exerciţii pentru seminar

Management curricular
I. Conceptul de curriculum; tipuri de curriculum; componentele
curriculum-ului naţional

Exerciţiul 5:
Explicaţi avantajele organizării curriculum-ului pe arii curriculare
Organizarea curriculum-ului pe arii curriculare reprezintă o mai firească grupare a
disciplinelor pe domenii ale cunoaşterii umane şi ale culturii în sens larg, iar de aici o mai fidelă
respectare a specificului demersului procesului cunoaşterii în ansamblul său. O astfel de grupare
corespunde modelului educaţional al societăţii cunoaşterii, ideal al întregii comunităţi europene.
Prin „cele patru săgeţi ale arcului cunoaşterii”: disciplinaritatea, interdisciplinaritatea,
pluridisciplinaritatea şi transdisciplinaritatea se va putea asigura atât flexibilitatea actului didactic
cât şi condiţiile pentru ca elevul să întreprindă conexiuni pentru înţelegerea domeniilor realităţii
în interdependenţa lor ( şi nu separat, aşa cum erau prezentate în vechiul sistem de învăţământ ).
În al doilea rând, organizarea curriculum-ului pe arii curriculare asigură un caracter unitar
procesului de formare şi apoi dezvoltare a competenţelor indiferent de disciplina din arie, pe cicluri
de învăţământ, asigură păstrarea unităţii în diversitate, respectiv continuarea dezvoltării unor
competenţe în arie, pe fiecare ciclu de învăţământ, funcţie de obiectivul major declarat. De aceea
este necesar ca fiecare profesor să ţină cont în activitatea de proiectare a conţinuturilor prevăzute de
programa şcolară pentru un an de studiu de obiectivele majore ale ciclurilor anterioare şi curente şi
de gradul de formare / dezvoltate a competenţelor până la acel moment pentru a asigura
continuitatea şi integralitatea demersului didactic pe întreaga perioadă de şcolaritate a elevului.
În al treilea rând, o astfel de organizare poate determina dezvoltarea în arie a unor
discipline în CDŞ ( prin numărul de ore alocate pe arie pentru CDŞ, în funcţie de ciclul de
învăţământ şi specializare ) ce pot asigura parcursuri individuale de învăţare în conformitate cu
nevoile exprimate de elevi sau identificate de comunitate şi oferite elevilor spre selectare de către
şcoală, prin oferta educaţională. De exemplu, programele CDŞ-urilor din liceele cu filiere
tehnologice şi vocaţionale, centrate pe competenţe cu specific acţional, vor determina facilitarea
integrării profesionale ulterioare a elevilor.
În al patrulea rând, această organizare determină echilibrarea ponderii disciplinelor în cadrul
ariei şi în ansamblul planului de învăţământ, prin alocarea unui timp diferenţiat / specific în funcţie
nivel, filieră, profil şi specializare. În aceste condiţii liceul / grupul şcolar devin furnizori de
educaţie, unde elevul este implicat direct în organizarea propriului traseu de învăţare în vederea
asigurării specializării eficiente.
În al cincilea rând, în ordinea enumerării, organizarea curriculum-ului pe arii curriculare este
în concordanţă cu teoriile actuale privind stilul, procesul şi ritmurile învăţării.
Avantajul organizării curriculum-ului pe arii curriculare determină şi posibilitatea unui
demers didactic în echipă ( formată din profesori ce predau discipline din arie ) dar şi intensificarea
comunicării între cadrele didactice la nivelul colectivului de catedră sau comisiei metodice a ariei
curriculare, existând în mod real posibilitatea proiectării corelării conţinuturilor predate pentru
formarea de competenţe în conformitate cu cerinţele educaţionale.

IV. Evaluare

9.Ce înţelegeţi prin ,,lectura personalizată” a programelor şcolare”?

În contextul noului curriculum, conceptul central al proiectării didactice este demersul


didactic personalizat, iar instrumentul acestuia este unitatea de învăţare. Demersul didactic
personalizat exprimă dreptul profesorului – ca şi al autorului de manual – de a lua decizii asupra
modalităţilor pe care le consideră optime în creşterea calităţii procesului de învăţământ,
respectiv, răspunderea personală pentru a asigura elevilor un parcurs şcolarindividualizat, în
funcţie de condiţii şi cerinţe concrete. Noul Curriculum Naţional accentuează faptul că
documentele de proiectare didactică sunt documente administrative care asociază într-un mod
personalizat elementele programei – obiective de referinţă, conţinuturi, acticităţi de învăţare –
cu alocarea de resurse ( de timp şi materiale) considerată optimă de către profesor pe parcursul
unui an şcolar.
În acest sens, programa şcolară – element central în realizarea proiectprii didactice –
nu este privită ca ,, tabla de materii” a manualului sau ca element de îngrădire pentru profesor.
Ea reprezintă un document reglator în sensul că stabileşte obiective, adică tintele ce urmează a fi
atinse prin intermediul activităţii didactice. În programa şcolară, fiecărui obiectiv cadru îi sunt
asociate obiective de referinţă. Atingerea obiectivelor de referinţă se realizează cu ajutorul
conţinuturilor, care se regăsesc în ultima parte a programei. Învăţătorul/ profesorul poate opta
pentru folosirea activităţilor de învăţare recomandate prin programă sau poate propune alte
activităţi adecvate condiţiilor concrete din clasă (exemplele din programă au caracter orientativ,
de sugestii, şi nu implică obligativitatea utilizării numai a acestora în procesul didactic).

Bibliografie:
1. Cerkez, Matei, Managementul curriculum-ului, curs pentru masterul ,,Management
educaţional şi comunicare instituţională”, SNSPA, Bucureşti, 2005-2006;
2. *** Ghid metodologic pentru aplicarea programelor de limba şi literatura română,
C.N.C., Bucureşti, 2002

S-ar putea să vă placă și