Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Curs FR - Unitatea de Invatare 10 PDF
Curs FR - Unitatea de Invatare 10 PDF
TABLOURI
Cuprins Pagina
10 Tablouri 2
Test de autoevaluare 6
Recapitulare 9
1
Programarea calculatoarelor și limbaje de programare – Curs şi aplicaţii
Tablouri
10. TABLOURI
Un tablou este o colecţie de date, de acelaşi tip, situate într-o zonă de memorie
continuă (elementele tabloului se află la adrese succesive). Tablourile sunt variabile
compuse (structurate), deoarece grupează mai multe elemente. Variabilele tablou au
nume, iar tipul tabloului este dat de tipul elementelor sale. Elementele tabloului pot fi
referite prin numele tabloului şi indicii (numere întregi) care reprezintă poziţia
elementului în cadrul tabloului.
În funcţie de numărul indicilor utilizaţi pentru a referi elementele tabloului, putem
întâlni tablouri unidimensionale (vectorii) sau multidimensionale (matricile sunt tablouri
bidimensionale).
2
Programarea calculatoarelor și limbaje de programare – Curs şi aplicaţii
Tablouri
De exemplu, în secvenţa:
int k[50] ;
char c[8] ;
float a[100] ;
se declară tablourile c , k şi a cu, respectiv, 50 de elemente întregi, 8 elemente de tip
caracter şi 100 elemente de tip float.
3
Programarea calculatoarelor și limbaje de programare – Curs şi aplicaţii
Tablouri
Valorile din lista de valori sunt separate prin virgulă, iar întreaga listă este inclusă
între acolade:
Exemple:
1.
int vector[6]={100,101,102,103,104,105};
[0] [4]
Adresa elementului de indice i dintr-un tablou unidimensional poate fi calculată astfel:
adresa_elementului_i = adresa_de_bază + i lungime_element
4
Programarea calculatoarelor și limbaje de programare – Curs şi aplicaţii
Tablouri
cout<<a[i]<<’ ’;
c) Afişarea elementelor unui vector în ordine inversă:
cout<<”Elementele vectorului în ordine inversă:”<<endl;
for (i=n-1; i>=0 i--)
cout<<a[i]<<’ ’;
#include <iostream.h>
#include <conio.h>
main()
{
int n, v[50],i,s=0;
cout<<"Dati numarul elementelor vectorului"; cin >>n;
for(i=1;i<=n;i++)
{
cout<<"elementul "<<i<<":";
cin>>v[i];
s=s+v[i];
}
cout<<"suma elemtelor vectorului este "<<s;
getch();
}
6
Programarea calculatoarelor și limbaje de programare – Curs şi aplicaţii
Tablouri
Test de autoevaluare 10
1. Se citeşte un vector cu n componente reale. Aflaţi minimul
dintre acestea.
#include <iostream.h>
#include <conio.h>
void main(){
int n, v[50],i, nr_poz =0; nr_neg =0; nr_nul=0 ;
cout<<"Dati numarul elementelor vectorului"; cin >>n;
for(i=1;i<=n;i++) {
cout<<"elementul "<<i<<":"; cin>>v[i];}
for(i=1;i<=n;i++) {
if (v[i]>0) nr_poz++;
else
if (v[i]<0) nr_neg++
else nr_nul++;}
cout<<nr_poz<<” elemente pozitive”<<endl;
cout<<nr_neg<<” elemente negative”<<endl;
cout<<nr_nul<<” elemente nule”<<endl;
getch( ); }
7
Programarea calculatoarelor și limbaje de programare – Curs şi aplicaţii
xy ( x(
2
xy x y) y ) 2
Tablouri
8
Programarea calculatoarelor și limbaje de programare – Curs şi aplicaţii
Tablouri
#include <iostream.h>
#include <conio.h>
main(){
int n, baza2[50],k=0,i;
/* vectorul baza2 retine cifrele binare (resturile la 2) ale numarului,
in ordinea in care acestea sunt aflate*/
cout<<"Codul =";cin >>n;
while (n!=0) {
k++;
baza2[k]=n%2;
n=n/2;}
cout<<"Codificarea binara a lui "<<n<<" este ";
for(i=k;i>=1;i--) cout<<baza2[i];
getch();
}
1. #include <iostream.h>
#include <conio.h>
main( )
{ int n, v[50],i,min;
cout<<"Dati numarul elementelor vectorului"; cin >>n;
for(i=1;i<=n;i++)
{
cout<<"elementul "<<i<<":";
cin>>v[i];
}
min=v[1];
for(i=2;i<=n;i++) if (min>v[i]) min=v[i];
cout<<"minimul este "<<min;
getch();
}
9
Programarea calculatoarelor și limbaje de programare – Curs şi aplicaţii
Tablouri
2. #include <iostream.h>
#include <conio.h>
main()
{ int n, a[50],b[50],c[50],i;
cout<<"Dati numarul elementelor vectorilor"; cin >>n;
cout<<"vectorul a:"<<endl;
for(i=1;i<=n;i++)
{ cout<<"a["<<i<<"]:"; cin>>a[i]; }
cout<<"vectorul b:"<<endl;
for(i=1;i<=n;i++)
{ cout<<"b["<<i<<"]:"; cin>>b[i]; c[i]=a[i]+b[i]; }
for(i=1;i<=n;i++) cout<<c[i]<<" ";
getch();
}
Recapitulare
Datele de același tip pot fi organizate în tablouri, în vederea
prelucrării, acestea permițând prelucrarea lor, atunci când sunt în volum
mare.
Elementele unui tablou se memorează în locații succesive de
memorie și pot fi identificate prin numele tabloului şi indicii (numere
întregi) care reprezintă poziţia elementului în cadrul tabloului.
În funcţie de numărul indicilor utilizaţi pentru a referi elementele
tabloului, putem întâlni tablouri
unidimensionale (vectorii)
multidimensionale (matricile sunt tablouri bidimensionale).
Înainte de utilizare, variabilele de tip tablou trebuie declarate.
Sintaxa declarării unei asemenea variabile este:
nume_tablou [dim_1][dim_2]…[dim_n] ; unde:
tip reprezintă tipul elementelor tabloului (tip de bază), iar
dim_1,dim_2,...,dim_n sunt numere întregi sau expresii constante întregi
mărul(a căror valoare este evaluată la compilare) care reprezintă numărul
maxim de elemente ale tabloului.
Tablourile unidimensionale sunt tablouri cu un singur indice
(vectori). Dacă tabloul conţine n elemente, indicii elementelor au valori
10
Programarea calculatoarelor și limbaje de programare – Curs şi aplicaţii
Tablouri
Bibliografie
11
Programarea calculatoarelor și limbaje de programare – Curs şi aplicaţii