Sunteți pe pagina 1din 71

Redactor & Versiune pdf / A .pdf Acrobat Reader formátum szerkesztői és kiadói: Răzvan Penescu rpenescu@liternet.

ro

© 2020 – Text: Elise Wilk (Traducerea în limba maghiară: Albert Mária) / Írta: Elise Wilk (fordította: Albert Mária)

© 2020 – Foto: Cári Tibor și Jakab Lóránt din spectacolul Eltűntek / Dispariţii, producție a Yorick Studio din Târgu Mureş, 2020 / Regia: Sebestyén Aba /
Muzica: Cári Tibor / Costume și decor: Sós Beáta / Violoncel: Domahidi Kata şi Vilhelem András / Asistent regie: Máthé Barbara / Dramaturgia: Cseke Tamás /
Cu: Szilágyi Enikő, Bajkó Edina, Tóth Zsófia, Scurtu David, Szabó János Szilárd, Sebestyén Aba. Coperta acestui volum este bazată pe afișul spectacolului,
realizat de Sós Beáta.

© 2020 – Előadásfotók: Cári Tibor és Jakab Lóránt / Eltűntek, a Yorick Stúdió produkciója, Marosvásárhely, 2020 / Rendező: Sebestyén Aba / Zene: Cári Tibor /
Díszlet és jelmez: Sós Beáta / Csellósok: Domahidi Kata és Vilhelem András /Rendezőasszisztens: Máthé Barbara / Dramaturg: Cseke Tamás / Szereplők: Szilágyi
Enikő, Bajkó Edina, Tóth Zsófia, Scurtu David, Szabó János Szilárd, Sebestyén Aba / A kötet borítója Sós Beáta plakátterve alapján készült.

Toate drepturile rezervate autorilor. / Minden jog fenntartva.

© 2020 Editura LiterNet pentru versiunea .pdf Acrobat Reader / A pdf Acrobat Reader formátumot kiadja a LiterNet Kiadó.

Este permisă descărcarea liberă, cu titlu personal, a volumului în acest format. Distribuirea gratuită a cărții prin intermediul altor situri, modificarea sau
comercializarea acestei versiuni fără acordul prealabil, în scris, al Editurii LiterNet sînt interzise și se pedepsesc conform legii privind drepturile de autor și
drepturile conexe, în vigoare. / A könyv jelen formátumban való szabad, személyes használatra történő letöltése engedélyezett. A könyv más honlapon való
ingyenes terjesztése, módosítása vagy árusítása a LiterNet kiadó előzetes írásbeli engedélye nélkül tilos és a szerzői jogokra vonatkozó hatályban lévő jogszabály
alapján büntetendő.

ISBN: 978-973-122-156-4

https://editura.liternet.ro / office@liternet.ro
Elise Wilk Dispariții

Dispariții1

Premieră absolută: Yorick Studio Tg. Mureș, regia Sebestyén Aba, 18.09.2019

Personaje:

KATHI
MARTHA
EMMA
MAX
EDGAR
GERD

și alții:

LUISE
LILLI
IDA
PAUL
RAINER
HOLGER

Cele 12 personaje vor fi interpretate de 6 actori.

1
Prezentul volum a fost publicat în urma turneului național cu spectacolul Dispariții de Elise Wilk, în regia lui Sebestyén Aba, produs de Yorick Studio din Târgu-Mureș, care a ajuns în perioada
martie-septembrie 2020 în mai multe orașe din țară și a fost co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național.
Proiectul nu reprezintă̆ in mod necesar poziția Administrației Fondului Cultural National. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul in care rezultatele proiectului pot fi
folosite. Acestea sunt in întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.

Editura LiterNet, 2020 3


Elise Wilk Dispariții

Prima parte. MARTHA


Iarna 1989-1990

MARTHA
EDGAR, soțul ei
EMMA, fiica lor
GERD, prietenul Emmei
KATHI, mătușa lui EDGAR
MAX, mort de 44 de ani, iubitul din tinerețe al lui KATHI

MAX:
martha a dispărut în noiembrie
în noaptea dinainte a plouat ore în șir
și când ploaia a atins pământul rece
pe asfalt s-a format un strat subțire de gheață
strălucitor ca lama unui cuțit
am stat toată noaptea la geam până când pe stradă au apărut oamenii
mergeau să stea la coadă
la lapte
MARTHA: a fost aici
patinau alunecau dansau
din nou
în lumina felinarelor
EDGAR: ce mai vrea
printre copacii de sticlă
MARTHA: același lucru
troleibuzele albastre
să-i dăm casa
arătau de parcă cineva le-ar fi învelit într-o folie sclipitoare
în schimbul pașapoartelor
caselor le crescuseră peste noapte
EDGAR: s-o creadă el
țurțuri ca niște dinți lungi ascuțiți și transparenți
MARTHA: n-o să mai plecăm niciodată de-aici
și frica ni s-a înfășurat în jurul gâtului ca un fular
EDGAR: o să plecăm
decizia să plece singură
trebuie doar să avem răbdare
fără să spună nimănui
MARTHA: după 15 ani
martha a luat-o într-o seară
mie mi s-a cam terminat răbdarea
cu câteva luni înainte
EDGAR: eu nu dau nici o casă
MARTHA: a fost și dora aici
mi-a lăsat mixerul și două rochii

Editura LiterNet, 2020 4


Elise Wilk Dispariții

au voie să ia cu ei 70 de kilograme de persoană EGDAR: martha stai


atât
a spus că atunci când o să ajungă în germania
o să-și cumpere alt mixer
ieri m-am întâlnit cu müller
mai au trei săptămâni și pleacă
vând amândouă casele
pe două case cu grădină o să primească 800 de mărci
EDGAR: aproape nimic
MARTHA: uneori am impresia că toată lumea o să plece
în afară de noi
EDGAR: mai bine să nu plec niciodată de aici
decât să dau casa unui securist împuțit
MARTHA: nu mai e casa noastră
EDGAR: ce vrei să spui
MARTHA: pereților ăstora
le-au crescut urechi
EDGAR: martha
MARTHA: mai ții minte
miercurea trecută
au chemat-o pe kathi la poștă
i-au spus că e un colet extern pe numele ei
a așteptat câteva ore acolo MAX:
până la urmă i-au zis că a fost o greșeală de nume dorința marthei de a pleca
pachetul nu era pentru noi a apărut într-o zi ploioasă de august
toată dimineața casa a fost goală când avea 12 ani
emma era la școală și în fața casei a parcat o lada albă
noi eram la muncă toți copiii de pe stradă au înconjurat mașina
au fost aici să pună microfoane în pereți, edgar din ea au coborât unchiul mătușa și verișorul marthei
au vrut să fie siguri că lipsim toți de acasă din germania
și au montat microfoane unchiul a deschis ușa de la portbagaj
EDGAR: doar pentru că o cretină de la poștă a încurcat niște nume era plin cu gumă de mestecat lungă învelită în foiță argintie
nu înseamnă că ăștia vor să asculte ce vorbim noi acasă pachete de țigări cu o bulină roșie pe ele
MARTHA: vreau să văd unde au montat prostiile alea cafea și ciocolată
Martha se repede la perete și începe să îl zgârie toată lumea și-a luat din portbagaj ce voia

Editura LiterNet, 2020 5


Elise Wilk Dispariții

după un timp trei: poți să pleci acasă


martha a uitat rochia cu buline a mătușii care i-a plăcut atât de mult sau
a uitat și că mai târziu în spatele casei patru: poți să-l faci gelos
verișorul i-a dat să tragă dintr-o țigară martha a ales a patra variantă
și pe urmă a învățat-o să sărute până i s-au făcut buzele albastre s-a ridicat de pe scaun și a spus
din toată ziua aceea MARTHA: da
martha a ținut minte doar mirosul pe care îl aveau cei din germania
un miros ca de săpun proaspăt
cu exact același miros s-a întâlnit de fiecare dată
atunci când doamnele de la poștă desfăceau în fața ei pachetele primite de la
rude
și mai opreau câte ceva și pentru ele
o pereche de ciorapi de nailon sau o cremă nivea
pentru martha așa mirosea germania
a știut mereu că într-o zi o să ajungă acolo
anii au trecut repede
nu era timp să visezi pentru că trebuia să trăiești
la o petrecere acasă la un fost coleg de liceu
martha l-a cunoscut pe edgar
pentru că era singura fată care nu dansa
edgar a dat pe gât trei pahare de coniac
și s-a dus la ea

EDGAR: dansezi?
MARTHA: după cum vezi, nu
EDGAR: întrebam dacă
vrei să dansezi cu mine
MAX:
MAX: în următoarea duminică edgar a invitat-o la restaurant
exact în momentul în care edgar i-a pus întrebarea și martha a acceptat
martha și-a dat seama de ceva: atunci când aștepți toată ziua un telefon de la logodnicul tău
atunci când cel cu care te-ai logodit dansează sub nasul tău șapte dansuri cu și el nu te sună
alta trebuie să accepți o invitație în oraș de la altcineva
ai patru posibilități restaurantul era prost aerisit și pe masă era o vază cu garoafe
unu: poți să stai în continuare pe scaun și să-ți înghiți lacrimile marthei i s-a părut că patru beri sunt cam mult pentru un bărbat
doi: poți să mergi să-i tragi o palmă și i s-a părut zgârcit pentru că a plătit doar partea lui

Editura LiterNet, 2020 6


Elise Wilk Dispariții

în următoarea săptămână când edgar a luat-o de mână pe stradă chiar nu știu ce mai vrei
nu i-a plăcut că avea palma transpirată KATHI: nu am văzut în viața mea
și totuși nu și-a tras mâna din a lui o pereche care să se iubească mai puțin
atunci când logodnicul tău o pipăie pe prietena ta la cinematograf
trebuie să iei o decizie
cât mai repede

EDGAR: o să ne căsătorim
KATHI: un atlet care nu pune ștacheta sus
n-o să câștige niciodată o medalie
dacă înțelegi ce vreau să zic
EDGAR: e o fată bună
și ne înțelegem bine
KATHI: e disperată că-i pleacă ultimul tren din gară
asta-i tot
i se vede disperarea în ochi
nu confunda disperarea cu iubirea
EDGAR: nu știu la ce te așteptai
o combinație de gina lollobrigida cu einstein
KATHI: dacă mă anunțai că te însori cu o oală de inox
m-aș fi bucurat mai mult
EDGAR: mereu ți-a plăcut să exagerezi mătușă kathi
KATHI: măcar ai invitat-o la piscină
EDGAR: de ce
KATHI: mi se pare mie sau are picioare strâmbe MAX:
poartă mereu fustele alea ciudate în ziua nunții
singurul mod în care poți să-i vezi picioarele kathi și-a făcut bucle la coafor
e s-o inviți la piscină și a încălțat pantofii de lac
EDGAR: nu e singurul mod în cinstea mirilor
și n-are picioare strâmbe după câteva pahare de lichior
KATHI: ai lăsat-o gravidă totul devine mai puțin grav
asta era a fost o nuntă frumoasă
EDGAR: acum vorbești prostii dar ce nu știa mireasa
KATHI: atunci nu înțeleg era că noua ei familie avea probleme
EDGAR: eu nu înțeleg
are două mâini două picioare un serviciu bun

Editura LiterNet, 2020 7


Elise Wilk Dispariții

cu doi ani înainte că bătrânul nici măcar un costum nu avea săracul


fratele lui edgar, rainer da să vedeți
s-a uns cu vaselină pe tot corpul după ce a terminat cu înmormântarea și cu toate
s-a înfășurat în folie de plastic florescu nu mai găsea nicăieri cartela de pâine
și a trecut dunărea înot după câteva zile și-a dat seama
până în iugoslavia că i-a rămas în buzunarul de la sacou
a fost a doua tentativă sacoul cu care l-a îngropat pe ta-su
de a fugi din țară așa că imaginați-vă
după ce ultima oară l-au prins a trebuit să-l dezgroape să ia cartela
și a stat 2 luni în arest pentru că n-ar fi primit niciodată aprobare pentru așa ceva
de atunci o mașină neagră stătea câteodată în fața casei s-a dus în mijlocul nopții la cimitir
și edgar era chemat în fiecare săptămână la miliție și a deschis mormântul
atunci când edgar i-a spus de fratele lui dar ce s-a întâmplat dragă
martha s-a supărat nu ți-e bine
dar era prea târziu MARTHA: suntem la masă
nu era cale de întoarcere nu e tocmai cel mai potrivit moment
pentru că emma era deja pe drum să vorbim despre cadavre
anii au trecut repede KATHI: e ziua mea
nu era timp să visezi nu e tocmai cel mai potrivit moment
pentru că trebuia să trăiești să bagi fața asta de pudel electrocutat
EDGAR: vă mai pun supă
EMMA: la mulți ani mătușă kathi KATHI: edgar
GERD: asta e din partea noastră nu te mai uita așa la mine
KATHI: ia să vedem ce e aici cu tristețea asta în ochi
vai de mine ce sunt eu
detest culoarea maro film vietnamez
dar ce naiba să-i mai iei unei babe apropo de filme
decât o eșarfă maro mâine vine un film bun la cinema
știi ceva și dacă mă pun la coadă la bilete la 6 dimineața și tot mă duc
o s-o port EDGAR: și eu mă pun mâine la coadă
nimic nu e mai penibil am auzit că bagă portocale la alimentară
decât să fii cu un picior în groapă și să te îmbraci în haine tinerești KATHI: da da
apropo groapă să vezi ce bătaie o să fie
ați auzit ce a pățit florescu știi de ce sunt așa de depărtate magazinele unele de altele
când a murit taică-su săptămâna trecută ca să nu se încurce cozile
a trebuit să-l îmbrace în costumul lui GERD: la asta chiar nu m-am gândit

Editura LiterNet, 2020 8


Elise Wilk Dispariții

KATHI: ia spune băiatule dar cu martha a rămas frica


iarna înfășurată în jurul gâtului ca un fular
ce e mai rece decât apa rece câteodată pe stradă
GERD: nu știu i se părea că aude pași în spatele ei
poate gheața când se întorcea nu era nimeni
KATHI: apa caldă câteodată când vorbea la telefon
MARTHA: cred că pentru astăzi e destul i se părea că aude un fel de foșnet
KATHI: mai zic unul și gata nu înțelegea de ce
iese un timbru cu ceaușescu toate cererile de emigrare erau respinse
MARTHA: pot să stau și eu o dată la masă edgar în schimb era calm
fără să aud de ceaușescu stătea pe canapea își turna coniac în pahar
și spunea
EDGAR: trebuie să mai așteptăm puțin

KATHI:
un banc și gata
deci iese un timbru cu ceaușescu
se duce ceaușescu deghizat la un oficiu poștal
să vadă cum se vinde timbrul
nu se vinde, spune funcționarul
de ce întreabă ceaușescu
nu se lipește
cere ceaușescu un timbru, scuipă pe lipici, îl pune într-un plic
și-l arată
de ce spui că nu se lipește?
uite, se lipește
MARTHA: gata
KATHI: da, zice ăla de la poștă, dar toți scuipă pe partea cealaltă
hahahahaha
MARTHA: nu crezi că exagerezi
KATHI: de ce dragă
MARTHA: vorbeam cu edgar
MAX: EDGAR: dă-mi paharul înapoi
după un timp MARTHA: crezi că n-am văzut când ți-ai turnat
edgar a fost chemat din ce în ce mai rar la miliție ai zis că un pahar și gata
și mașina neagră din fața casei a dispărut ăsta a fost al treilea

Editura LiterNet, 2020 9


Elise Wilk Dispariții

EDGAR: azi o sărbătorim pe kathi la școală era frumos


KATHI: sărbătorim doar că din când în când se întâmplau niște lucruri ciudate
nevenirea pașapoartelor din când în când jumătate de bancă din clasă rămânea goală
și asta trebuie sărbătorit un coleg de-al emmei dispărea
eu am stat și m-am gândit și nu mai apărea niciodată
nu mai plec nicăieri era de parcă ar fi fost înghițiți de o gaură invizibilă
ce dracu să mai fac acolo ca și cum cineva cu o radieră imensă
ăia o să mă bage direct la azil i-ar fi șters de pe fața pământului
să fac gimnastică în apă cu încă 20 de babe în costume de baie cu puncte de fapt colegii dispăruți peste noapte
cu pielea fleșcăită au plecat în germania
și cască de cauciuc pe cap copiii povesteau des despre asta
nu mersi în curtea școlii
plecați voi că sunteți tineri și mai povesteau despre un vânzător de flori
sau nu plecați dar hotărâți-vă care primea bani ca să ajute oamenii să fugă
tot așteptați să vă aprobe plecarea aia și despre un băiat pe care l-au găsit înecat
și uitați să trăiți voia să treacă dunărea cu o saltea de plajă
pentru că auzise că așa ajungi în germania
Pentru câteva secunde, se lasă tăcerea. acolo plecase prietenul lui
și într-o zi un coleg de-al emmei a povestit că vecina lui
EMMA: ne uităm la diapozitive? de supărare că nu reușește să plece din țară
s-a aruncat de la geamul bucătăriei
MAX: băiatul a spus că cine nu-l crede poate să vină cu el
pe unchii mătușile și verișorii ei din germania să îi arate pata de sânge pe asfalt
emma îi știa doar din diapozitive s-au dus toți
edgar le proiecta câteodată duminica și pata de sânge era acolo încă proaspătă
pe peretele din sufragerie foarte aproape de un șotron desenat cu creta
câteodată mai veneau scrisori sau vederi de la ei copiii se uitau toți la pată
și părinții o puneau pe emma să le scrie înapoi și emma a simțit că cineva o strânge tare de mână
i se părea ciudat să-i scrie cuiva pe care nu l-a văzut niciodată în realitate era gerd colegul ei de bancă
după un timp unchiul rainer emmei îi plăcea
a început să le trimită pachete pentru că era diferit de ceilalți băieți
într-unul din ele emma a primit nu se bătea nu vorbea urât și nu scuipa pe jos
un ghiozdan pătrat albastru deschis o dată a tăiat o parte din draperia din dormitor
pentru prima zi de școală ca să facă o rochie de bal pentru păpușa emmei

Editura LiterNet, 2020 10


Elise Wilk Dispariții

gerd și emma erau nedespărțiți EDGAR: trebuie să vorbim


și când emma a împlinit16 ani despre maică-ta
gerd a dus-o într-un gang EMMA: ce-i cu ea
unde era un studio foto EDGAR: vreau să știi
fotograful poza reviste străine și multiplica pozele că n-o să se mai întoarcă
și tu puteai să cumperi cu un leu EMMA: știam
fotografii mici cu vedete de film EDGAR: vreau să fii sinceră cu mine
emma a putut să-și aleagă câte voia ți-a spus ceva
mai târziu a găsit din greșeală într-un caiet de-al lui gerd despre planurile ei
o poză mică cu un bărbat complet dezbrăcat EMMA: nu
nu l-a întrebat niciodată ce e cu poza EDGAR: n-ai auzit-o vorbind cu nimeni
nu l-a întrebat nici de ce la adunările de pionieri EMMA: nu
se uită în felul acela la victor comandantul de unitate EDGAR: gândește-te bine
nu l-a întrebat nimic poate-ți amintești ceva
pentru că deja îl iubea EMMA: nu-mi amintesc nimic
EDGAR: să te pregătești
ăștia o să ne facă viața un iad
și totul numai din cauza ei
știa ce o să pățim dacă pleacă
și cu toate astea a fugit
nu s-a gândit deloc la noi
EMMA: cred că nu ar mai fi suportat
nici o singură zi aici
asta e tot

MAX:
în dimineața următoare
edgar a așteptat ca în fața casei să apară mașina neagră
a așteptat bătăi puternice în ușă
a așteptat să fie chemat la miliție
dar nu s-a întâmplat nimic
nici în dimineața următoare
nici în dimineața următoare
și pe urmă a venit dimineața
când am stat la geam și am văzut cum coloane întregi de oameni se îndreaptă
spre centru

Editura LiterNet, 2020 11


Elise Wilk Dispariții

cu steaguri în care erau găuri am făcut un ocol pe la blocul lui dagmar


și clopotele bisericii băteau mereu mă uitam spre balcon
și în următoarea noapte și speram că poate o văd acolo
gloanțele au lăsat găuri înainte pe balconul ăla mâncam cu ea cartofi prăjiți
în clădiri și în oameni ne uitam prin reviste neckermann și quelle
și ne alegeam de acolo viitorii soți
GERD: mi se pare comic o dată a venit la mine acasă să se joace
a așteptat atâția ani să plece și n-am mai vrut s-o las să plece acasă
și la nici o lună după ce a plecat m-am pus în fața ușii și am plâns
a venit revoluția altă dată când eram certate rău de tot
cred că îi pare rău ea mi-a întins pe sub bancă jumătate de banană
că n-a mai prins asta și acum deodată nu mai era
EMMA: acum suntem liberi am așteptat aproape patru luni până când
să plecăm unde vrem în cutia poștală a apărut
GERD: o să poți merge la ea o felicitare de crăciun
EMMA: nu merg era colorată avea pe ea sclipici și o sanie cu reni
GERD: nu ți-e dor de ea când am deschis-o a început să cânte jingle bells
EMMA: nu știu atunci am plâns
nu cred pentru că era cel mai frumos lucru pe care îl primisem vreodată
GERD: ce ciudat în felicitare am găsit scrisul ei frumos
EMMA: poate că sunt obișnuită să dispară oamenii cu stiloul
după un timp nu mai simți nimic mi-a scris ce cadouri a primit și despre școala la care învață
dar țin minte cum a fost prima dată după câteva săptămâni la școală în pauza mare
țin minte ziua aia am descoperit că nu eram singura căreia i-a scris
și astăzi flori mi-a arătat o scrisoare
era septembrie m-am întors din tabără aveam sandalele pline de praf scrisă cu creionul foarte urât
îmi amintesc că lumina pe hol era slabă în care dagmar povestea că s-a sărutat cu un băiat pe care îl cheamă tim
se arsese un bec scria că deocamdată nu îl lasă să treacă de sutien
mama a spus dar o să o țină pe flori la curent
MARTHA: dagmar a plecat în germania atunci când se întâmplă
definitiv când am citit scrisoarea asta scrisă urât cu creionul
MAX: atunci emma a auzit pentru prima dată cuvântul a fost prima dată în viața mea când am simțit cu adevărat invidie
MARTHA: definitiv voiam și eu o scrisoare scrisă urât cu creionul
EMMA: nu știam că o să îl aud din ce în ce mai des mi-am dat seama că felicitarea muzicală nu era frumoasă
despre cineva care dispare și că am plâns degeaba când am primit-o
un an întreg în drum spre școală pentru că nu era adevărată

Editura LiterNet, 2020 12


Elise Wilk Dispariții

MAX: EMMA: ți se pare că sunt urâtă


în ziua aceea emma a simțit pentru prima dată GERD: de ce spui asta
durerea EMMA: atunci ce e
nu durerea de meduză mare și rece GERD: nu e asta
care se întinde câteodată pe tine seara e-
nu durerea de cioburi mici de sticlă știi că nu e asta
care ți se înfig sub piele atunci când ești trist știi foarte bine că nu e asta
durerea adevărată EMMA: am citit că e autosugestie
ca totul vine din cap
o rachetă neagră care iese din tine cu mii de kilometri pe secundă dacă te străduiești puțin
îți sparge pieptul o să vezi
și lasă în urmă o gaură o să poți să mă iubești
GERD: trebuie să-ți spun ceva
În timp ce MAX vorbește, GERD încearcă să o îmbrățișeze foarte EMMA: știu deja ce vrei să-mi spui
neîndemânatic. EMMA se lipește de el. GERD se sustrage la fel de nu mă deranjează
neîndemânatic. și o să-ți treacă
o să te ajut
GERD: am dat informații despre voi
EMMA: adică cum
GERD: am scris
anumite lucruri
EMMA: de când faci asta
GERD: de patru ani
EMMA: nu-mi vine să cred
GERD: poate că din cauza mea
nu ați putut să plecați
dar să știi că nu am scris niciodată nimic grav
să știi
EMMA: de ce
nu înțeleg
GERD: n-am avut altă variantă
m-au obligat
altfel nu aș -
altfel ar fi fost
mult mai rău

Editura LiterNet, 2020 13


Elise Wilk Dispariții

EMMA: ai făcut-o pentru că știau și m-am uitat afară


știau lucrul ăla despre tine lumea începea să fie colorată
GERD: da oamenii treceau pe stradă
EMMA: și ce ai făcut mai exact cu pungi din plastic în mână
GERD: m-au pus să scriu despre voi pe pungi erau palmieri
ce vorbiți la masă cu cine vă întâlniți unde plecați se spune că morții rămân atâta timp pe pământ
n-am spus nimic emma cât cineva se mai gândește la ei
nimic important la mine încă
nimic rău despre tine niciodată se mai gândea cineva
dacă vrei să plec spune așa că am rămas
EMMA: nu vreau să pleci
o să rămâi
te rog

MAX:
în ianuarie a fost soare
pe toate clădirile din centru atârnau steaguri cu gaură în mijloc
kathi a făcut curățenie generală
și a dat jos de pe perete
portretul de nuntă al lui martha și al lui edgar
în locul lui a rămas un pătrat întunecat
în vara care a urmat au început să plece
din ce în ce mai mulți
edgar a primit hârtiile de divorț din germania
și peste un an a mai primit niște hârtii
erau niște formulare cu litere albastre
care îi dădeau dreptul să emigreze
le-a ținut în sertar
până când un prieten i-a spus într-o zi
acum e ultima șansă
atunci a plecat și edgar
kathi a plâns
emma și gerd au decis să nu plece
s-au înscris la facultate
și mai târziu s-au căsătorit
eu am rămas la geam

Editura LiterNet, 2020 14


Elise Wilk Dispariții

Partea a doua. KATHI se auzeau doar clinchetul crengilor înghețate


și zăpada care scârțâia sub pașii lui
Iarna 1944-1945
când a ajuns în dreptul parcului
clopotul bisericii a bătut ora unu
KATHI deodată i-a tăiat calea un animal ca un nor întunecat
MAX, iubitul ei până când max s-a întors după el
PAUL, soțul ei pentru scurt timp lupul a dispărut după case
LILLI, sora ei la erwin weber fusese o petrecere
LUISE, o vecină max a dansat numai cu kathi
EDGAR, fiul lui LILLI, încă nenăscut încă simțea pe piele mirosul ei
așa mirosea zahărul vanilat
deja toată lumea știa de ei doi
unde se termină casele începe pădurea
câteodată în nopțile de iarnă
un lup mare și negru coboară în oraș
dă târcoale caselor o vreme
și apoi dispare
se spune că cine îl vede
nu mai prinde anul următor
acum câteva ierni în ultima zi din an
poștașul nu s-a mai întors acasă
l-au găsit înghețat într-un șanț cu ochii deschiși
luise spune că poștașul a văzut lupul
luise spune multe lucruri
mai ales după câteva pahare de rachiu
doar că unele lucruri pe care le spune luise
chiar se întâmplă
de exemplu vara trecută
luise a visat că prin gară trec în viteză
sute de vagoane înghețate pline cu oameni
după ce a văzut lupul
EDGAR: max a grăbit pasul
max a văzut lupul mai era puțin până acasă
în noaptea de anul nou în timp ce înainta pe drumul înghețat
se întorcea de la erwin weber frica a trecut prin el ca o cometă strălucitoare
pe stradă era liniște dar nu era timp să se gândească la lup

Editura LiterNet, 2020 15


Elise Wilk Dispariții

deja de prin toamnă o să-i ridice pe toți care au nume german


prin oraș au început să circule zvonuri KATHI: cine spune asta
MAX: toți o spun
MAX: ai auzit și tu o să ne urce în vagoane de vite
KATHI: da și o să ne ducă
o să-mi astup urechile KATHI: dacă ar fi adevărat
ca să nu mai aud m-aș bucura că nu o iau pe lilli
m-am săturat abia a împlinit 16
MAX: poate e mai bine să știm MAX: dacă ne duc în rusia
ca să ne putem pregăti nu știu dacă ne mai întoarcem vii de acolo
KATHI: nici nu mai știi pe cine să crezi KATHI: e așa de rău
sunt atâtea zvonuri MAX: e mai rău decât poți să-ți imaginezi
azi lilli a fost să cumpere făină jan vrea să fugă
și doamna cristescu de la magazin a întrebat-o karl vrea să ne ascundem
când vă duce la mare o să facem un ascunziș la noi în pivniță
lilli nu a înțeles întrebarea tata o să taie porcii
așa că doamna cristescu i-a explicat și o să îngroape slănina
că toți sașii o să fim luați pe un vapor și borcanele de untură
și o să ne scufunde în marea neagră în pământ
lilli a venit plângând acasă o să stăm acolo până trece totul
înainte când mergeam la magazin sau poate că e mai sigur
doamna cristescu ne făcea complimente pentru rochiile noastre să fugim cu jan și să ne ascundem în pădure
și ne dădea bomboane mai vedem
și acum asta KATHI: dacă fugim o să-i ia pe alții în locul nostru
MAX: oamenii se schimbă MAX: tu nu fugi
KATHI: diseară o să-i sparg vitrina cu un bolovan tu o să rămâi aici
și dacă o mai sperie pe lilli KATHI: și unde să mă ascund
o s-o ia dracu MAX: nu te ascunzi
MAX: vor să ne ducă în rusia am avut eu grijă de asta
în lagăre de muncă tu o să te căsătorești
KATHI: cine crede în poveștile astea KATHI: ai înnebunit
MAX: sunt adevărate MAX: o să te căsătorești cât mai repede
au început să facă liste cu cineva care are nume românesc
cu toți KATHI: niciodată
toate femeile de la 18 la 35 de ani MAX: kathi
și toți bărbații de la 17 la 45 doar așa scapi sigur

Editura LiterNet, 2020 16


Elise Wilk Dispariții

KATHI: și cine mă rog KATHI: la noapte o să sparg vitrina de la magazin


să fie de acord cu așa ceva o să arunc cu pietre până n-o să rămână nimic din geam
MAX: știu eu pe cineva vii cu mine
KATHI: o să vin și o să mă ascund cu tine
dar eu nu mă căsătoresc
MAX: am vorbit deja cu el și e de acord
KATHI: cu cine
MAX: cu paul
inginerul care stă în chirie la luise în mansardă
KATHI: și de ce nu mă întrebi înainte
poate că eu nu vreau
MAX: nu trebuie decât să semnezi o hârtie
KATHI: cât trebuie să-i dăm
MAX: nimic
o face pentru că suntem prieteni
KATHI: eu nu mă căsătoresc cu el
ai înnebunit
MAX: ba da o s-o faci
eu o să mă ascund
tu o să stai în casa lui o vreme
și după ce trec toate astea
o să fim împreună
KATHI: ce-o să zică ceilalți
MAX: e vorba să îți salvezi viața
nu știe nimeni dacă scapă viu de acolo
dacă rămâi aici o să fii vie
KATHI: nu știu dacă pot să fac asta
MAX: și al doilea soț o să fiu eu
ce zici de asta
KATHI: ieri n-aveam nici un soț
acum aflu că peste un an o să am deja doi
MAX: trebuie s-o faci kathi
KATHI: o să mă urască toți
o să spună că sunt lașă și că am vrut să scap
MAX: fiecare se descurcă cum poate
n-ai nici o datorie să muncești în rusia

Editura LiterNet, 2020 17


Elise Wilk Dispariții

EDGAR: cu o săptămână înainte


la mijloc de ianuarie la primăria orașului s-au oficiat mai multe căsătorii
cerul era așa de senin că se vedeau toate stelele nu s-au adus flori și nu s-a cântat la mulți ani
la miezul nopții străzile s-au umplut de mașini mari și negre kathi a urcat în pod și a luat geamantanul
și în uși s-au auzit bătăi puternice a aruncat în el câteva haine
erau mereu câte doi și a plecat spre casa unde locuia proaspătul ei soț
un militar român și un ofițer rus în gară staționau deja vagoanele de vite
înarmați de câteva zile
mergeau cu liste în mână prin toate casele
la poarta farmacistului au bătut jumătate de oră PAUL: îmi pare rău
nu a răspuns nimeni nu te-ai căsătorit cu un milionar
farmacistul soția și fiica lui am o singură cameră
au înghițit fiecare câte o fiolă de otravă KATHI: n-am mai văzut în viața mea
și una i-au dat-o câinelui atâta dezordine
spre dimineață pe cer a apărut o linie roz tu nu ștergi niciodată praful
șiruri de oameni s-au îndreptat spre clădirea școlii PAUL: îmi cer scuze
acolo îi strângeau pe toți n-am apucat să fac curat
a doua zi militarii au mers după cei care s-au ascuns știu că trebuia
acasă la luise au fost de patru ori în aceeași zi KATHI: trebuie să ai mereu camera curată
au căutat în toate dulapurile nu știi niciodată când vine în vizită
și au răsturnat canapeaua o fată frumoasă
dar n-au găsit pe nimeni o să fac eu curat mâine
a treia zi au venit după lilli sora lui kathi PAUL: dar nu trebuie
pentru că s-au hotărât să ridice și oameni mai tineri KATHI: de ce
resi croitoreasa o să fie și casa mea pentru câteva zile
care avea bărbatul dispărut în război cât timp sunt soția ta
n-a vrut să-și lase copiii singuri ar trebui să profiți
așa că a stat ascunsă în șopronul din grădină PAUL: vrei niște apă
când socrul ei a venit și i-a spus KATHI: nu
merg eu în locul tău aș vrea să dorm
resi n-a vrut asta dacă se poate singură
așa că a ieșit din șopron PAUL: sigur că da
și s-a predat KATHI: văd un singur pat aici
a patra zi PAUL: eu o să dorm pe jos
militarii au găsit ascunzătoarea lui max KATHI: aha (scoate un pistol din geamantan)
kathi nu știa nimic din toate astea dacă te apropii de mine trag

Editura LiterNet, 2020 18


Elise Wilk Dispariții

PAUL: de unde ai așa ceva timp de câteva secunde, nimeni nu zice nimic
KATHI: l-am găsit în pod
cred că e al soldatului german pe care l-a ascuns bunica PAUL: de ce crezi că m-aș apropia de tine
PAUL: te rog să-l pui înapoi
timp de câteva secunde, nimeni nu zice nimic
(Kathi îl amenință cu pistolul)
KATHI: de ce ai spus asta
ai spus-o ca să mă superi sau pentru că nu te interesez
PAUL: pentru că nu mă interesezi
KATHI: dacă aș trece pe stradă nu te-ai uita după mine
PAUL: nu cred
KATHI: tu chiar vorbești serios
PAUL: da
KATHI: poți să crezi orice despre mine
dar nu că sunt proastă
crezi că n-am văzut cum te-ai uitat la mine
PAUL: când
KATHI: când am intrat în cameră adineauri

timp de câteva secunde, nimeni nu zice nimic

KATHI: acum te-ai înroșit


PAUL: nu m-am înroșit
KATHI: și pe întuneric
îmi dau seama că te-ai înroșit

KATHI aprinde lumina.


KATHI: și acum stinge lumina
și întoarce-te cu spatele KATHI: te-ai înroșit
să nu cumva să te uiți hai la oglindă să vezi
uite
PAUL stinge lumina. În cameră e întuneric. Kathi se dezbracă și se bagă sub ești roșu
plapumă. PAUL: ți se pare
KATHI: nu e o rușine
PAUL: noapte bună să-ți placă o fată frumoasă
KATHI: noapte bună

Editura LiterNet, 2020 19


Elise Wilk Dispariții

timp de câteva secunde, nimeni nu zice nimic și se auzea doar zgomotul roților de tren
frica îi acoperea pe toți
KATHI: știi să faci cu ochiul ca o pătură
uite era noapte când au coborât din tren
hai să-ți arăt într-o gară dărăpănată undeva în siberia
pe mine m-a învățat soldatul german și au pornit unul după altul
îi mai duceam mâncare din când în când prin zăpadă
a dispărut într-o dimineață au mers aproape o oră
mă gândesc mereu oare ce face până au ajuns la o clădire mare fără ferestre
PAUL: e târziu înăuntru tavanul strălucea
du-te înapoi în pat pentru că înghețase
PAUL stinge lumina max s-a întins pe un pat din fier fără saltea
și a închis ochii
EDGAR: și-a amintit de vara trecută
era o zi cu soare puternic vara în care totul s-a schimbat
când au plecat încolonați spre gară
clopotele bisericii băteau LUISE: văd un drum foarte lung
și trotuarele erau pline de oameni îl vezi
în gară vagoanele e alb
sclipeau în razele soarelui e un drum prin zăpadă
soția învățătorului și aici la capătul drumului te așteaptă cineva
nu putuse să doarmă toată noaptea vezi
de grijă că i-a pus prea puțină mâncare în valiză soțului ei LILLI: poate că asta înseamnă
așa că a fugit la gară să-i mai ducă că o să plec la școala de asistente
un militar a prins-o și a urcat-o în tren și pe ea KATHI: o așteaptă cumva un bărbat
au mers timp de două săptămâni LUISE: da e cineva acolo
înveliți cu toate hainele pe care le aveau în valize care o așteaptă
prin geamurile înghețate ale vagoanelor cineva cu litera L
intra din când în când o bucată de cer LILLI: ce ciudat
trenul a oprit de multe ori ieri am curățat cartofi
dar ei nu știau niciodată unde sunt și am aruncat coaja peste umăr
în vagonul unde era max KATHI: i-a ieșit L
au mâncat țurțuri de gheață ca să nu moară de sete o să se mărite cu unul al cărui nume începe cu L
în vagonul unde era lilli noi știm un singur băiat al cărui nume începe cu L
au cântat și au spus povești lorenz
seara când se lăsa liniștea care e un idiot

Editura LiterNet, 2020 20


Elise Wilk Dispariții

LUISE: doamne ce gălăgie a fost ieri


parcă sunt din ce în ce mai dese
sirenele astea
LILLI: ai văzut și avionul luise
n-am văzut niciodată un avion așa de aproape
LUISE: n-am văzut nimic
nici n-am ieșit din pivniță
nu știu ce se întâmplă
nu merg trenurile
nu vine nici poșta
azi n-a ajuns ziarul
intră MAX
MAX: kathi
ați auzit
au spus la radio
e pace între românia și rusia
acum luptăm împotriva germaniei
LUISE: când au spus așa ceva
MAX: aprinde radioul
LUISE: acum pune degetul în mijlocul ceștii o să vină rușii
Așa sunt aproape
și acum apasă sunt la 70 de kilometri de oraș
LILLI: ce e așa a zis tata
LUISE: încă nu văd LUISE: și cu noi
KATHI: ia dă încoace ce o să se întâmple
îți zic eu ce e
asta e o bombă EDGAR:
o să ai parte de bombe după câteva zile le-au închis telefoanele
încă multe zile de-acum încolo și le-au luat radiourile
ca noi toți de altfel pe urmă au ajuns rușii în oraș
și o să te ascunzi în pivniță s-au instalat în casele lor
cu lorenz la început de toamnă
LILLI: ba nu e adevărat pe urmă a venit iarna
dă-mi ceașca și din oraș au plecat trenurile
pline cu oameni

Editura LiterNet, 2020 21


Elise Wilk Dispariții

în lagărul din siberia toți aveau câte un număr coboară un lup mare și negru
lilli avea 502 max 719 dă târcoale caselor o vreme
în fiecare zi mâncau zeamă de varză și apoi dispare
și pâine cleioasă și pe urmă a văzut ochii portocalii ai lupului
până s-a terminat iarna ochii lupului ardeau
nu au văzut lumina zilei max a simțit cum căldura îi invadează corpul
era încă întuneric când plecau încolonați și pentru prima dată după multă vreme
spre mina de cărbune s-a simțit bine
și tot întuneric când ieșeau din mină după 12 ore foarte departe într-un oraș la marginea pădurii
lilli cânta mereu pentru kathi era ultima zi
uneori un muncitor rus mai în vârstă pe care o petrecea acasă la soțul ei
îi strecura în buzunar câte o plăcintă pericolul trecuse
când ieșeau din mină erau numărați acum putea să se întoarcă acasă
câteodată cineva lipsea la început de mai clopotele au bătut și sirenele au urlat timp de două ore
reușise să fugă războiul se terminase
dar cei mai mulți erau prinși
aduși înapoi
și bătuți în fața tuturor
cu toate astea max
a făcut un plan de evadare
împreună cu alți doi băieți
trebuiau doar să aștepte vara
și să găsească noaptea potrivită în care să dispară
cu o seară înainte de accident
max a visat că afară ninge cu zăpadă neagră
dimineața a mâncat supă de varză
și a pornit spre mină
s-a întâmplat repede
deodată peste el au început să cadă cărbuni
l-au acoperit în câteva secunde
și a avut prea puțină forță să se împotrivească
acolo sub cărbuni
max s-a gândit la kathi
și-a amintit mirosul ei de zahăr vanilat
s-a gândit la un oraș la marginea pădurii
în care câteodată în nopțile de iarnă

Editura LiterNet, 2020 22


Elise Wilk Dispariții

KATHI: înainte să plec KATHI: ai dreptate


îți fac spumă de căpșuni suntem cam mulți acum într-o singură cameră
n-ai mâncat în viața ta ceva mai bun dar trebuie să trec prin toate astea
pun pariu nu pot să stau aici și s-o duc bine cu tine
PAUL: nu trebuie să pleci încă în timp ce ei -
KATHI: se întoarce max nu mai pot
se aude că o să vină acasă PAUL: înseamnă că tot ce mi-ai spus au fost minciuni
primele vagoane cu bolnavi KATHI: am crezut
dacă n-am primit nici o scrisoare de la el am crezut că putem
înseamnă că e în drum spre casă că noi doi putem
PAUL: nu e puțin cam repede îmi pare rău
să se întoarcă am greșit
abia au trecut patru luni PAUL: nu-mi vine să cred ce spui
KATHI: dacă i se întâmpla ceva rău KATHI: nu
aș fi aflat noi doi nu putem
probabil că n-a putut să scrie pentru că a fost bolnav nu putem fi -
și pe urmă l-au pus pe tren o să mă simt vinovată mereu
sigur e pe drum PAUL: deci n-a însemnat nimic pentru tine ce s-a întâmplat între noi
o să ajungă KATHI: ba da
PAUL: nu e așa de sigur a însemnat
KATHI: lilli a scris dar nu pot
știu scrisoarea ei pe de rost deja îmi pare rău
nici nu știi cât mă bucur trebuie să merg acasă
că e sănătoasă PAUL: și dacă te rog să stai
câteodată nu pot să dorm noaptea dacă îți spun că faci o prostie dacă pleci
mă gândesc ce am făcut KATHI: lasă-mă
și mi-e rușine am zis nu vreau
PAUL: n-ai făcut nimic PAUL: atunci dispari
KATHI: nu înțelegi să nu te mai văd
au luat-o pe lilli
e acolo din cauza mea KATHI îndeasă câteva lucruri în geamantan, apoi se îndreaptă spre ușă
eu trebuia să fiu acolo
nu trebuie să fiu aici PAUL: kathi
o să merg acasă stai
PAUL: de ce să te înghesui acolo iartă-mă
când ai destul loc aici n-am vrut să țip

Editura LiterNet, 2020 23


Elise Wilk Dispariții

uite kathi a fost convinsă că e o pedeapsă


vreau să-ți dau ceva pentru tot ceea ce a făcut
a stat câțiva ani înghesuită într-o singură cameră
îi întinde o scrisoare cu mama tatăl și bunica ei
restul casei era ocupat de noii proprietari
KATHI: max nici măcar mere din grădină nu îi lăsau să culeagă
e de la max a lucrat în sera de flori de la capătul orașului
când a ajuns și s-a rugat în fiecare zi să se întoarcă lilli
PAUL: luna trecută așa au trecut patru ani
KATHI: și ai ascuns-o de mine și pe urmă luise a visat că prin oraș trec trenuri lungi
PAUL: am sperat că o să-l uiți luise spune multe
mai ales după câteva pahare de rachiu
doar că unele lucruri pe care le spune
sunt adevărate
cu penultimul transport din rusia
a venit și lilli acasă
de data asta vagoanele nu mai erau păzite de soldați
și afară era vară
în vagonul cu care a călătorit spre casă l-a cunoscut pe tatăl meu
dar încă nu știa asta
nu știa că ea și johann o să aibă împreună doi copii
pe mine și pe rainer
nu știa că tata o să moară repede
nu știa că peste numai câțiva ani
o să țină mâna lui rece
și că sub pielea lui o să mai fie praf de cărbune din mină
nu știa că sora ei kathi o să rămână în casa părintească
și n-o să se mai căsătorească niciodată
în schimb o să fie ca o mamă pentru noi
ca să-și repare greșeala față de sora ei
nu știa nici că alte trenuri
nu i-au dus pe oameni acasă
EDGAR: ci în germania
kathi s-a întors acasă cei mai mulți dintre ei o să rămână acolo
și după o săptămână și n-o să se mai întoarcă acasă niciodată
a venit vestea că max a murit într-un accident de muncă în schimb o să-și cheme părinții surorile frații

Editura LiterNet, 2020 24


Elise Wilk Dispariții

și mulți o să vină Partea a treia. EMMA


lilli nu știa nimic din toate astea
Iarna 2006-2007
a coborât din tren
afară era încă întuneric
și aerul mirosea a flori de tei EMMA
când s-a apropiat de casă IDA, fiica ei
a auzit cum clopotul bisericii bate ora cinci RAINER, unchiul EMMEI
și s-a bucurat că străzile erau goale KATHI, mătușa lui RAINER
pentru că a putut să plângă HOLGER, fiul lui RAINER
GERD, fostul soț al EMMEI, mort de 12 ani

GERD:
în ziua în care a venit rainer
a nins cu fulgi mari
a fost ca și cum cineva
ar fi eliberat miliarde de fluturi albi
deasupra pământului
toată după amiaza fulgii au dansat prin aerul rece
și s-au așezat pe asfalt pe copaci pe semafor
pe literele din neon de pe acoperișul magazinului
eu am stat la geam
și am văzut cum
în zăpada care s-a depus pe capota unei mașini
cineva desenează o inimă
și pe urmă am văzut cum o mașină neagră parchează în fața casei
și din ea coboară rainer
unchiul emmei care atunci când era tânăr
a trecut dunărea înot
până în iugoslavia
rainer voia să-i arate lui holger, fiul lui
locurile unde a trăit când era tânăr

Editura LiterNet, 2020 25


Elise Wilk Dispariții

și cu toate astea stau femeile la coadă


de parcă ar fi unși cu ciocolată
EMMA: e unchiul rainer, kathi
și el e verișorul holger
uite, ți-au adus ceva din partea lui tata
KATHI: mulțumesc
dar nu-mi trebuie
nu sunt haribo originali
EMMA: cum să nu
sunt de la edgar din germania
KATHI: punga originală nu arată așa dragă
EMMA: poate că au schimbat ambalajul
KATHI: edgar o să sune azi
EMMA: da
KATHI: și de paști
o să vină
EMMA: a spus că o să vină
KATHI: mereu găsește câte o scuză
și nu vine
EMMA: uite
KATHI: e frumos aici e o vedere
e un bărbat frumos tot de la el
IDA: e unchiul rainer tocmai a ajuns
KATHI: bravo emma KATHI: mulțumesc
te-ai orientat bine EMMA: gran canaria scrie pe ea
nu ca data trecută vezi
nu știu cum ai putut să stai și un singur minut cu unul fără gât KATHI: da
ăsta nu-i rău dar nu văd ce scrie pe spate
dar mă tem că o să facă burtă e prea mic
când eram tânără ziceam EMMA: îți citesc eu
și frumos și să nu te înșele și să facă de mâncare dragă mătușă kathi
așa ceva nu există salutări de pe insula gran cana..
mai bine un pic de chelie IDA: nu mai suport căcatul ăsta
așa ziceam parcă e un film prost
pe dracu EMMA: ida
unii sunt și urâți și ai dracului nici nu mișcă un deget în casă stai jos

Editura LiterNet, 2020 26


Elise Wilk Dispariții

KATHI: citește
vreau să știu ce a mai scris edgar
EMMA: ida
treci înapoi
RAINER: văd că se găsesc de toate acum
EMMA: ce spui
RAINER: aici
se găsesc de toate
EMMA: așa și
RAINER: cine ar fi crezut
că românia intră în uniunea europeană
o să fie bine și aici
aveți de toate
IDA: gata eu am plecat
holger
ai chef să vii să-ți arăt cum ne facem praf pe aici
o să te minunezi cât de ieftină e băutura
unde mai găsești tu
bere cu un euro
EMMA: nu plecați nicăieri
mai întâi mâncăm
KATHI: mai întâi citești ce mi-a scris edgar
pe urmă mâncăm
RAINER: și înainte se găseau de toate
dacă știai pe cine trebuie
EMMA: salutări din gran canaria
unde vremea e frumoasă

GERD:
în germania
edgar tatăl emmei s-a angajat inginer la o fabrică de conserve
în fiecare zi lua trenul de 6.10 dimineața
de la chioșcul din gară își cumpăra un ziar die welt și o cafea cu lapte în pahar
IDA: de trei ani de zile mă uit la circul ăsta de carton
nu mai pot seara ajungea înapoi în gară la 7.18
acasă fierbea spaghete peste care turna un borcan de pesto

Editura LiterNet, 2020 27


Elise Wilk Dispariții

sau uneori dizolva un plic de supă în apă fiartă se mai găsesc țigări kent
și mânca în fața televizorului la știrile de la ora opt aveam un prieten recepționer la hotel metropol
câteodată mergea cinci ore cu trenul mi-a făcut rost de adidași adevărați
până în orașul unde stătea rainer fratele lui să vă spun povestea
până la martha fosta lui soție HOLGER: mereu spui asta
edgar făcea numai o oră jumate cu trenul de fiecare dată când suntem la masă cu cineva spui povestea cu adidașii
îl invita câteodată la masa de crăciun RAINER: lor nu le-am mai spus-o
noul ei soț avea proteză dentară și râdea un pic cam tare IDA: da cunosc
o dată edgar s-a îndrăgostit de o dentistă sunt chestii pe care le spun mereu
și și-a imaginat un timp că și ea e îndrăgostită de el mă întreb dacă uită că le-au mai spus
totul s-a terminat când sau le repetă intenționat ca să ne enerveze
a așteptat-o în fața cabinetului într-o seară ploioasă îți dai seama
și ea l-a rugat s-o lase în pace pe aici subiectul lor preferat e
un timp s-a întâlnit cu o colegă de la fabrică ce ați făcut de revoluție
au fost de trei ori la film și apoi în aceeași pizzerie cu geamuri murdare la 17 ani după
n-a funcționat vorbesc tot despre asta îți dai seama
așa că edgar a mers singur în concedii cum a găsit tata un glonte în sufragerie și i-a făcut o gaură și l-a purtat la gât
să-și trateze astmul cum au găurit cu acul de la un compas capul lui ceaușescu din fiecare poză
din tenerife lanzarote și gran canaria și au desenat pe el sânge cu carioca roșie
trimitea în românia vederi colorate cum kathi a văzut un terorist pe un bloc
o dată un văr de-al lui l-a invitat un weekend la marea nordului cum o colegă de-a mamei care era de serviciu pe școală a făcut pipi sub o
au gonit cu aproape 200 la oră pe autostradă catedră pentru că pe holuri fugeau niște bărbați cu mitraliere
și pentru o secundă edgar s-a gândit ce ar fi dacă ar deschide ușa și s-ar știu totul pe de rost
arunca din mașină câteodată mă gândesc că poate repetă poveștile astea
dar n-a făcut-o pentru că n-au ce altceva să-și spună
KATHI: emma
RAINER: gata știu n-ai citit tot ce-a scris edgar
shop-uri RAINER: și ce chefuri trăgeam
așa se numeau aveam un singur disc și ăla se învârtea toată seara
shop-uri dar era frumos
cum am putut să uit EMMA: atunci trebuia să rămâneți dracului aici
îți cumpărai totul de la shop dacă era așa de bine
dacă știai pe cine trebuie IDA: fii atent holger
găseai și salam de sibiu și whiskey și absolut orice acum iarăși face mama o scenă
dacă aveai relații așa face mereu când bea ceva
și țigări kent

Editura LiterNet, 2020 28


Elise Wilk Dispariții

EMMA: nu serios GERD:


de ce dracu ai fugit mult timp după ce rainer a ajuns în germania
dacă totul era așa de bine înainte de culcare după ce închidea ochii
vedea niște lumini
erau luminile de pe malul iugoslav al dunării
care se apropiau din ce în ce mai tare pe măsură ce înainta prin apă
mult timp rainer a avut același vis
visa că înoată spre lumini
nu visa nici drumul până în austria pe acoperișul unui microbuz
înghesuit între corturi și saci de dormit
nici supa de morcovi din lagărul de refugiați
visa doar luminile de pe celălalt mal al dunării
din primul salariu de electrician
rainer și-a cumpărat o canapea în dungi
a schimbat cinci apartamente și trei soții
doar canapeaua din sufragerie a rămas aceeași
după ce mama ei martha a fugit în germania
ascunsă în portbagajul unei mașini
emma a aruncat tot ce-i amintea de ea
lucrul pe care îl ura cel mai mult
era o tăietură din ziar
pe care martha o lipise deasupra pianului
era poza unui copil minune
o fetiță din coreea care la numai trei ani
dădea concerte de pian
martha o lipise pe perete
pentru emma
ca să fie un exemplu
după ce martha a plecat
emma a dezlipit tăietura din ziar de pe perete
și n-a mai cântat la pian niciodată

KATHI: e adevărat că acum se găsesc bărbați pe internet


IDA: da
vrei să-ți arăt

Editura LiterNet, 2020 29


Elise Wilk Dispariții

EMMA: rainer KATHI: oriunde pleci


putem să facem chestia aia și pentru două zile numai
ida ia-ți mereu costumul de baie în valiză
nu fumezi aici că nu se știe niciodată
în casa asta nu se fumează unde dai de o piscină
RAINER: imediat face 18 ani HOLGER: stai că acum devine interesant
EMMA: încetează cu educația ta vestică
nu se aplică aici
atâta timp cât stă la mine în casă nu fumează
STINGI ȚIGARA ACUM
deci facem chestia aia rainer
mergem dincolo și suni la numărul nostru
trebuie doar să spui că ești edgar
spui că ai fost puțin bolnav
și te descurci tu
IDA: de ce nu-i spui odată că edgar e mort
de ce tre să asist la căcatul ăsta de fiecare dată

Pentru câteva secunde, nimeni nu spune nimic.

KATHI: edgar e mort?


IDA: da edgar a murit
acum trei ani
a făcut infarct în timp ce era singur în casă
poliția a spart ușa dar a fost prea târziu
EMMA: taci din gură acum sau pleci și nu te mai întorci
KATHI: edgar nu e mort KATHI: vreau să-mi citești ce a scris edgar
RAINER: stai liniștită emma nu mi-ai citit tot
până mâine sigur o să uite EMMA: dragă kathi
KATHI: edgar e în insula gran canaria salutări din gran canaria
și o să sune imediat unde vremea e frumoasă
emma vreau să-mi citești scrisoarea de la edgar sunt aici pentru 10 zile
IDA: eu am plecat sper că aerul de aici și apa sărată să-mi rezolve problemele de sănătate
holger vii cum te mai simți
ai primit ultimul meu pachet
salutări edgar

Editura LiterNet, 2020 30


Elise Wilk Dispariții

KATHI: nu edgar n-a murit mai târziu s-a urcat într-un intercity express spre aeroport
o să sune imediat rudele au insistat să-i cumpere biletul
emma n-a refuzat
Pentru câteva secunde, nimeni nu spune nimic. până la urmă costa 60 de euro
după ce trenul a plecat
RAINER: e bine că suntem aici toți emma a deschis fermoarul genții
era prea curioasă
GERD: a scos de acolo câteva tricouri decolorate
când emma a primit vestea rupte la margine
edgar era deja mort de o jumătate de oră două fuste gri mult prea mari și o pereche de blugi uzați
nu știa cum se procedează în astfel de cazuri a pus hainele înapoi în geantă
pe urmă și-a amintit de un carnețel albastru unde erau trecute numerele de s-a uitat pe geam
telefon pe lângă ea treceau în viteză câmpuri galbene de rapiță
ale tuturor rudelor și a început să plângă
a stat cu carnețelul în mână în jurul ei toți oamenii aveau căști în urechi și se uitau în gol
cam o oră emma a lăsat geanta neagră în tren
până să-și facă curaj să sune în timp ce se plimba prin aeroport
vocile de la celălalt capăt al firului erau necunoscute și-a imaginat că poliția oprește trenul și gara e evacuată
după câteva zile a ajuns în germania din cauza genții suspecte din tren
la aeroport a așteptat-o o verișoară de-a lui edgar din duty free emma a cumpărat o pungă mare de ursuleți haribo
cu fața rotundă și roșie când a ajuns acasă i-a spus lui kathi că sunt de la edgar
a dat mâna cu ea și i-a luat bagajul și că edgar e bine
au tăcut tot drumul în mașină
aproape două ore RAINER: da
la crematoriu era frig și mirosea a clor e frumos să fim toți împreună
un preot a citit câteva cuvinte despre edgar e frumos să nu stăm singuri de sărbători
pe urmă emma a dat mâna cu oameni pe care nu-i cunoștea e ca înainte
o singură persoană a pupat-o când ne strângeam toți la masă
era una din soțiile lui rainer acum nu mai vine nimeni la masă
a doua sau a treia acum toți dau sms uri
emma nu mai știa exact EMMA: nici sms-uri nu mai dau
după ce s-a terminat totul au mers într-o cafenea nici măcar un sms de crăciun n-am primit anul ăsta
la toaletă emma și-a șters urmele de ruj roșu de pe obraji RAINER: eu am primit
am ceva pentru voi să duci în românia a spus unul din verii lui edgar de la penny market
era o geantă sport neagră EMMA: ce
emma a luat-o

Editura LiterNet, 2020 31


Elise Wilk Dispariții

RAINER: mi-au trimis un mesaj cu sărbători fericite pentru că tot veneau sms-uri
le-am răspuns am scris și spre dimineață
sărbători fericite și vouă spre dimineață a venit un sms în care scria
și m-am simțit mai bun să te duci dracului petrică și să-ți bagi în cur sărbătorile
dacă vrei să știi și eu am scris mă scuzați cred că e o greșeală
în momentul ăla am simțit că cineva chiar - și a venit alt sms dar cine dracului ești dacă nu ești petrică
poate sunt oameni care chiar - și eu am răspuns sunt rainer cred că am greșit numărul
și stai să vezi și a venit alt sms
cutia poștală era plină de felicitări și pe urmă am vorbit la telefon până s-a făcut lumină afară
nu și uite așa se întâmplă
nu erau de la oameni trimiți puțină dragoste în eter
erau de la lidl și de la telekom și toată dragostea se întoarce
și la început am fost supărat am zis se întoarce către tine
nu-mi mai scrie nici un om doar magazinele EMMA: și
și pe urmă m-am gândit ia stai puțin rainer RAINER: și atât
că nu un magazin îți scrie EMMA: nu v-ați întâlnit
acolo e tot un om RAINER: urmează
un om care compune scrisori EMMA: aha
e un om acolo care trimite toate mesajele astea RAINER: ce aha
și atunci am zis că aș putea să-i scriu înapoi EMMA: i-ai spus că ești din germania
așa că am luat adresele și le-am scris la toți RAINER: nu știu unde vrei să ajungi
lidl penny market aldi billa rewe telekom spar EMMA: deja știu cum o să se termine
la absolut toți le-am scris RAINER: de ce tre să ai mereu impresia că e un interes în spate
și așa de bine m-am simțit după asta de ce trebuie să fie mereu ca în clișeele alea pe care le vezi la televizor
și știi ce am făcut ai mintea atât de îngustă încât nu accepți că o femeie tânără și frumoasă care
după ce am ajuns în românia în a doua zi de crăciun stă într-un sat
mi-am luat dintr-o benzinărie o cartelă cu număr românesc ar putea să fie cu mine doar pentru mine
și am văzut că am 1.000 de sms-uri gratuite și nu pentru că stau în germania
ce să faci cu atâtea sms-uri gratuite EMMA: stă într-un sat
trebuie consumate, nu RAINER: și ce
așa că seara la hotel am scris sms-uri la numere pe care le-am inventat pe loc EMMA: că e tânără am bănuit
am scris sărbători fericite cred că la vreo 200 și ceva de numere dar mai și stă într-un sat
și știi ceva e clar
știi ceva emma n-are cum să se sfârșească bine
de la unii chiar am primit răspuns RAINER: de ce tre să ai mereu dreptate
nici n-am putut să dorm de emoții

Editura LiterNet, 2020 32


Elise Wilk Dispariții

EMMA: ce vrei să-ți spun la sărbătoarea berii s-a dat într-un montaigne rousse
vrei să te mint și a mâncat cartofi prăjiți cu ketchup până i s-a făcut rău
RAINER: ți-e ciudă în rest nu i-a plăcut
EMMA: spun asta pentru că nu i se părea că fetele se îmbracă în tricouri prea largi
pentru că eu nu și sunt cam urâte
adică eu nu aș când a fost prima dată într-un magazin aldi
eu nu înțeleg ce ar putea vedea o femeie la tine a recunoscut săpunurile și cafelele pe care le trimiteau rudele în pachete
în afară că ești din germania erau cele mai ieftine produse din tot magazinul
RAINER: nici eu nu înțeleg prima sau a doua soție a lui rainer
ce ar putea vedea un bărbat la tine i-a făcut cadou o cremă de față cu termenul de valabilitate expirat de un an
mă scuzi că îți spun emma și-a șters cizmele cu ea
EMMA: aici nu e vorba despre mine uneori emma se gândea ce fel de om ar fi devenit dacă pleca
asta a impresionat-o la tine cum ar fi arătat
germania unde ar fi lucrat
și tu știi asta și cum ar fi arătat bărbații pe care i-ar fi iubit
știi asta foarte bine, rainer
i-ai dat bani
rainer
spune
recunoaște că i-ai dat bani
rainer nu te supăra pe mine
eu mă port așa
pentru că vreau să te ajut
RAINER: lasă-mă neajutat
mă descurc foarte bine
sunt foarte fericit așa
neajutat

GERD:
emma nu și-a dorit niciodată să plece
nici măcar după ce am murit și a rămas singură cu ida
prima dată când a ajuns în germania
a mers 40 de ore cu autobuzul
dintr-o benzinărie și-a cumpărat o bentiță roz
trecuse de mult de vârsta la care să porți așa ceva
dar toată copilăria își dorise o bentiță roz

Editura LiterNet, 2020 33


Elise Wilk Dispariții

EMMA: nici pe mine nu mă interesează RAINER: ăla a renunțat de mult


sfaturile tale despre cum să-mi trăiesc viața stai liniștită
sunt foarte bine așa EMMA: nu vindem nimic
RAINER: în creierul ăla al tău nu încape informația mai târziu o să-mi mulțumești
că da că nu te-am lăsat să toci banii cu parașuta aia
trimit felicitări la penny market RAINER: eu
și da eu vreau o viață
ajut cu bani o tânără săracă dintr-un sat cât crezi că mai am de trăit
și da maxim cinci ani
asta mă face fericit și ce dacă vrea doar banii mei
EMMA: ce vrei rainer ne simțim bine un timp
RAINER: să vindem casa poate că mai am cinci ani de trăit
dar vreau să fie cei mai buni
pentru câteva secunde, nimeni nu spune nimic am dreptul la asta emma
am dreptul
EMMA: atâta timp cât trăiește kathi EMMA: o să se termine mai repede decât crezi
eu nu vând nici o singură cărămidă RAINER: ce
RAINER: vă mutați în ceva mai mic EMMA: relația ta cu parașuta
EMMA: nu vindem punct RAINER: ce să zic
RAINER: parcă te plângeai că mănâncă bani casa ești mare expertă în relații
recunoaște că nu prea te descurci nu-mi trebuie sfaturi
cât e salariul aici de la una pe care soțul a părăsit-o pentru un bărbat
EMMA: oricât m-ar costa HOLGER: cum adică
eu nu vând EMMA: nu-ți permiți să mă jignești
pentru că așa o casă nu se vinde RAINER: ăsta e adevărul
RAINER: am dreptul la jumate din casă gerd te-a lăsat pentru un bărbat
EMMA: încă nu ai dreptul la nimic de ce nu recunoști
încă e casa ei EMMA: și care e treaba ta
RAINER: o convingi să vândă RAINER: ești un dezastru complet
vă mutați într-un apartament eu am tot spus
și îți faci naibii o viață să-ți refaci viața
EMMA: nu mă interesează prietenul tău idiot dacă o să cunoști pe cineva
dacă asta voiai să sugerezi o să fie mai bine
RAINER: ce prieten idiot o să vezi
EMMA: ăla pe care tot încerci să mi-l bagi pe gât EMMA: de unde știi de ce am eu nevoie

Editura LiterNet, 2020 34


Elise Wilk Dispariții

KATHI: ba să știi că are destui admiratori EMMA: habar n-aveți


a avut și un militar din afganistan eu am stat cu el în ultimele nopți
dacă vrei să știi eu am stat cu el
RAINER: ce și a fost viața noastră
KATHI: a luptat în afganistan a noastră
da așa cum a fost
a sunat soția lui la noi acasă și nu se amestecă nimeni în ea
și mi-a povestit tot și casa nu o vând
cât trăiesc eu nu o vând
pentru câteva secunde, nimeni nu zice nimic o să-ți dau jumătatea ta rainer
stai liniștit
EMMA: holger te rog o să fac rost de bani și o să-ți dau partea ta
mai ia puțin tort dar eu nu vând nimic
RAINER: așa e emma
pentru câteva secunde, nimeni nu zice nimic ai dreptate
fiecare cu viața lui
RAINER: ai un talent extraordinar și acum
de a o da în bară eu o să plec
EMMA: strict problema mea haide holger
RAINER: și pe deasupra e târziu
ești o mincinoasă notorie
ai putea să nu te mai prefaci Rainer și Holger pleacă. Emma, Ida și Kathi rămân la masă. Câteva
știm cu toții de ce boală a murit soțul tău gerd secunde, nimeni nu zice nimic.
Apoi sună telefonul.
pentru câteva secunde, nimeni nu zice nimic
EMMA: uite kathi
EMMA: habar n-ai e tata
ce boală a avut e edgar kathi
ai fost tu acolo lângă el te sună edgar
uite
pentru câteva secunde, nimeni nu zice nimic vorbește cu el

IDA: așa îi place ei GERD:


să trăim cu toții într-o minunată minciună rainer a stat în mașină
la toți le-a spus că tata a avut cancer și a vorbit 20 de minute la telefon cu kathi
până la urmă e tot aia încercând să imite vocea lui edgar

Editura LiterNet, 2020 35


Elise Wilk Dispariții

i-a promis că o să vină acasă de paști la mine încă


kathi nu a mai prins paștele se mai gândea cineva
în ziua în care a murit așa că am rămas.
cerul arăta ca cearșafurile proaspăt apretate de la hotel metropol
și în cameră
nu se auzea decât zgomotul făcut de niște avioane în zbor
și respirația ei grea
după ce s-a terminat
emma a deschis geamul
dârele din urma avioanelor formaseră o cruce
a durat numai câteva luni
până când emma a găsit cumpărători pentru casă
s-a mutat într-o zi de iarnă
înainte să plece s-a mai uitat o dată pe geam
în piață doi copii construiau un om de zăpadă
și clopotul bisericii a sunat de prânz
mult timp după ce s-a mutat în apartamentul ei mic
din celălalt capăt al orașului
a continuat să audă în vis
clopotul bisericii din centru
câteodată se trezea în mijlocul nopții
și frica trecea prin ea ca o tornadă
ida a plecat la facultate în germania
și în anii care au urmat au început să plece
din ce în ce mai mulți
emma a rămas
când ești obișnuit ca oamenii să dispară
nu te mai doare
se spune că morții rămân atâta timp pe pământ
cât cineva se mai gândește la ei

Editura LiterNet, 2020 36


Elise Wilk Eltűntek

Eltűntek2

Szereplők:
KATHI
MARTHA
EMMA
MAX
EDGAR
GERD

és mások:

LUISE
LILLI
IDA
PAUL
RAINER
HOLGER

A 12 szerepet 6 színész játsza.

2 Írta: Elise Wilk / Fordította: Albert Mária

Editura LiterNet, 2020 37


Elise Wilk Eltűntek

Első rész. MARTHA


1989-1990 tél

MARTHA
EDGAR, a férje
EMMA, a lányuk
GERD, Emma barátja
KATHI, EDGAR nagynénje
MAX, 48 éve halott, KATHI fiatalkori szerelme

MAX:
martha novemberben tűnt el
az eltűnése előtt éjszakán órákig esett
és mikor az eső a hideg földre ért
az aszfalton vékony rétegű
késpenge csillogású jéggé fagyott
egész éjjel az ablaknál álltam, míg az utcán
megjelentek az emberek
sorban állni mentek
tejért MARTHA: itt volt
korcsolyáztak csúszkáltak táncoltak megint
az utcalámpák fényében EDGAR: mit akar még
az üvegfák között MARTHA: ugyanazt
a kék színű trolibuszokat hogy adjuk neki a házat
mintha fényes fóliába csomagolták volna az útlevelekért
éjjel a házak ereszeire EDGAR: csak álmodozzon
hosszú, átlátszó jégcsap-fogak nőttek MARTHA: soha nem megyünk már el innen
és nyakunk köré sálként tekeredett a félelem EDGAR: de elmegyünk
arról, hogy magányosan csak türelem kell
szó nélkül távozik MARTHA: 15 év után nekem
martha egy estén döntött kissé elfogyott a türelmem
néhány hónappal előtte EDGAR: nem adom a házat
MARTHA: dora is itt volt
nekem adta a mixerét és két ruhát
fejenként 70 kilót vihetnek magukkal

LiterNet Kiadó, 2020 38


Elise Wilk Eltűntek

ennyit EGDAR: martha állj le


azt mondja ha majd Németországba ér
vesz másik mixert magának MAX:
müllerel találkoztam tegnap martha egy esős augusztusi napon
három hét múlva mennek érezte először azt a vágyat, hogy elmenjen
mindkét házukat eladják 12 éves volt
a két kertes házért 800 márkát kapnak és a házuk előtt megállt egy fehér lada
EDGAR: szinte semmit a szomszéd gyerekek körbevették az autót
MARTHA: néha úgy érzem, mindenki elmegy melyből martha
csak mi nem németországi
EDGAR: inkább soha nem megyek el innen nagybátyja, nénikéje és unokatestvére szállt ki
minthogy egy rohadt szekusnak adjam a házam a nagybácsi kinyitotta a csomagtartót
MARTHA: már nem a mi házunk tele volt ezüstpapíros hosszú rágógumival
EDGAR: mit akarsz mondani piros pecsétes dobozokba csomagolt cigarettával
MARTHA: ezeknek a falaknak kávéval és csokival
füle nőtt mindenki vehetett belőle amit csak akart
EDGAR: martha ahogy telt az idő
MARTHA: emlékszel még martha elfelejtette
múlt szerdán a nagynéni pöttyös ruháját, ami annyira tetszett
kathit a postára hívták azt is elfelejtette hogy később a ház mögött
azt mondták külföldi csomag jött a nevére az unokatestvére átadta a cigijét egy slukkra
órákig várt ott majd addig tanította csókolózni, hogy elkékült az ajka
majd szóltak, hogy eltévesztették a nevet abból az egész napból
nem nekünk jött a csomag martha csak a németországiak szagára emlékezett
a ház egész délelőtt üres volt friss szappanillatra
emma az iskolában amivel mindig találkozott
mi munkában voltunk mikor a postásnők kibontották előtte a rokonoktól érkező csomagokat
mikrofont szereltek a falba, edgar és ezt-azt kivettek maguknak belőle
biztosak akartak lenni, hogy senki nem lesz itthon egy pár nejlon harisnyát vagy egy nivea krémet
és mikrofonokat szereltek martha számára ez németország szaga volt
EDGAR: csak mert egy idióta postás összekeverte a neveket mindig tudta hogy egyszer majd eljut oda
nem kell mindjárt azt hinni, hogy lehallgatnak a saját házadban az évek gyorsan teltek
MARTHA: látni akarom, hogy hova tették a poloskákat álmodozásra nem volt idő mert élni kellett
egy volt osztálytársánal rendezett házibulin
Martha a falhoz rohan és karmolászni kezdi. martha megismerkedett edgárral
mivel ő volt az egyetlen lány, aki nem táncolt

LiterNet Kiadó, 2020 39


Elise Wilk Eltűntek

edgar felhajtott három pohár konyakot vagy


és odament hozzá négy: féltékenyé teszed
martha a negyedik lehetőséget választotta
felállt és azt mondta

MARTHA: igen

MAX:
a következő vasárnapon edgar vendéglőbe hívta
és martha elfogadta a meghívást
mikor egész nap arra vársz, hogy a vőlegényed felhívjon
de ő nem keres
el kell fogadnod a meghívást
a vendéglőben rossz levegő volt az asztalon szegfű vázában
martha úgy gondolta négy sör kicsit sok egy férfinak
és zsugorinak is tűnt mert csak a saját fogyasztását fizette
következő héten mikor edgar kézen fogta az utcán
nem tetszett neki hogy izzad a fiú tenyere
de mégsem húzta vissza a kezét
ha a vőlegényed a barátnődet fogdossa a moziban
minél hamarabb
döntened kell

EDGAR: táncolsz? EDGAR: összeházasodunk


MARTHA: nem, amint látod KATHI: ha egy atléta nem helyezi magasra a lécet
EDGAR: azt kérdeztem, hogy soha nem lesz dobogós
velem táncolnál-e ugye érted mire célzok
MAX: EDGAR: jó lány
abban a pillantban, mikor edgár felkérte és megértjük egymást
martha rádöbbent valamire: KATHI: pánikban van, hogy lemarad
ha a vőlegényed az orrod előtt az utolsó vonatról
hétszer egymás után táncol másvalakivel ennyi az egész
négy lehetőséged van: látszik a szemén a kétségbeesés
egy: ülsz tovább a székeden és nyeled a könnyeidet ne téveszd össze a kétségbeesést a szerelemmel
kettő: odamész és felpofozod EDGAR: mégis mit reméltél
három: hazamész egy lollobrigida einstein kombinációt

LiterNet Kiadó, 2020 40


Elise Wilk Eltűntek

EDGAR: én nem értem


van két keze két lába jó állása
tényleg nem értem mit akarsz még
KATHI: életemben nem láttam még
ennyire szerelem nélküli párt

MAX:
az esküvő napján
kathi begöndörítette a haját a fodrásznál
felvette a lakkcipőjét
a jegyespár tiszteletére
néhány pohár likőr után
minden kevésbé súlyos
szép esküvő volt
de a menyasszony nem tudta, hogy
az új családja súlyos gondokkal küzdött
két évvel azelőtt
edgar testvére, rainer
bekente az egész testét vazelinnel
műanyag fóliát csavart magára
KATHI: ha azt mondod, hogy elveszel egy inox edényt és átúszta a dunát
annak is jobban örültem volna jugoszláviába
EDGAR: mindig szerettél túlozni kathi néni második szökési kísérlete
KATHI: az uszódába legalább elvitted volt az országból
EDGAR: miért miután egyszer már elkapták
KATHI: nekem úgy tűnik görbe a lába és két hónapot ült
mindig olyan fura szoknyákban jár csak azóta mindig egy fekete autó állt a ház előtt
akkor láthatod a lábát ha és edgárt hetente behívták a milíciára
elviszed az uszódába mikor edgar elmondta hogy mi van a testvérével
EDGAR: nem csak akkor martha megharagudott
és nem görbe a lába de már késő volt
KATHI: terhes lett nem volt visszaút
ez az mert emma már megfogant
EDGAR: hülyeségeket beszélsz az évek gyorsan teltek
KATHI: akkor nem értem nem volt idő álmodozásra
mert élni kellett

LiterNet Kiadó, 2020 41


Elise Wilk Eltűntek

EMMA: boldog születésnapot kathi néni


GERD: itt a mi ajándékunk
KATHI: lássuk csak mi van itt
jaj nekem
utálom a barna színt
de mi mást vehetnél egy banyának
mint egy barna sálat
de tudod mit
hordani fogom
semmi sem kínosabb
mint mikor fél lábbal a sírban vagy és fiatalos cuccokat viselsz
apropó sírgödör
hallottátok hogy járt florescu
mikor múlt héten meghalt az apja
rá kellett adja az öltönyét
mert szegény öregnek még egy öltönye sem volt
de mi lett azután
temetés után mikor minden lejárt
florescu nem találta a kenyérjegyét
néhány nap múlva rájött
hogy az öltönye zsebében maradt KATHI: edgar
abban amivel az apját eltemette ne nézz így rám
úgyhogy képzeljétek ilyen szomorú szemekkel
ki kellett ásnia hogy elvegye a bont mi vagyok én
és mert soha nem kapott volna engedélyt ilyesmire vietnámi film
éjjel kiment a temetőbe apropó film
felnyitotta a sírt holnap lesz egy jó film a moziban
de veled mi van drágám akkor is megnézem ha reggel hattól kell sorban állnom jegyért
rosszul lettél EDGAR: reggel én is beállok a sorba
MARTHA: asztalnál ülünk azt hallottam narancsot hoznak
nem a legjobb pillanat hogy KATHI: igen igen
holttestekről beszéljünk lesz majd verekedés
KATHI: szülinapom van tudod miért vannak olyan messzire egymástól a boltok
nem a legjobb pillanat hogy hogy össze ne keveredjenek a sorok
olyan képet vágj mint egy áramütést szenvedett pincsi GERD: erre tényleg nem gondoltam
EDGAR: még egy kis levest

LiterNet Kiadó, 2020 42


Elise Wilk Eltűntek

KATHI: na mondd csak fiacskám miért kérdezi ceaușescu


télen mert nem ragad
mi hidegebb mint a hideg víz ceaușescu kér egy bélyeget, ráköp a ragasztós felére, rányomja egy borítékra
GERD: nem tudom és mutatja
talán a jég miért mondod, hogy nem ragad
KATHI: a meleg víz látod, ragad
MARTHA: azt hiszem mára elég lesz ennyi MARTHA: elég
KATHI: még csak egyet mondok és kész KATHI: igaz, mondja a postás, de mindenki csak a képes felére köp
kiadnak egy bélyeget a ceaușescu képével hahahahaha
MARTHA: ülhetnék én is egyszer úgy az asztalnál MARTHA: nem gondolod hogy túlzásba viszed
hogy nem ceaușescuról beszélünk KATHI: miért drágám
MARTHA: edgarral beszélek
MAX: EDGAR: add vissza a poharamat
egy idő után MARTHA: azt hiszed nem láttam mikor újra töltöttél
edgart egyre ritkábban hívták a milíciára azt mondtad egy pohár és kész
és a fekete autó is eltűnt a ház elől ez már a harmadik volt
de martha félelme megmaradt EDGAR: ma kathi nénit ünnepeljük
mint a nyaka köré tekert sál KATHI: ünnepeljük
néha az utcán az útlevelek meg nem érkezését
úgy tűnt lépéseket hall a háta mögött azt is ünnepelni kell
mikor hátra nézett nem volt ott senki itt ültem és gondolkodtam
néha mikor telefonált nem is megyek már sehova
mintha susogást hallott volna mit a fenét csinálhatnék ott
nem tudta miért azok ott rögtön bedugnak egy öregotthonba
minden kitelepedési kérelmet elutasítottak tornázhatok majd a medencében vagy húsz másik lötyögő bőrű
edgar viszont nyugodt volt banyával pöttyös fürdőruhában
ült a kanapén konyakot töltött és úszósapkával a fejünkön
és azt mondta kösz nem kell
még várnunk kell egy kicsit menjetek ti fiatalok vagytok
vagy ne menjetek csak döntsetek már
KATHI: mind csak a kitelepedési engedélyre vártok
egy viccet még és kész és elfelejtetek élni
tehát kiadnak egy bélyeget ceaușescuval
ceaușescu álruhában bemegy a postára Néhány másodpercnyi csend.
hogy megtudja veszik-e a bélyeget
nem veszik, mondja a hivatalnok EMMA: nézzünk diákat?

LiterNet Kiadó, 2020 43


Elise Wilk Eltűntek

a padok fele üres lett


eltűnt egy-egy osztálytárs
és soha többé nem bukkant fel
mintha egy láthatatlan lyukba zuhant volna
mintha valaki egy óriási radírgumival
kitörölte volna a föld színéről
az egyik napról a másikra eltűnt osztálytársak tulajdonképpen
németországba mentek
a gyerekek gyakran beszélgettek erről
az iskolaudvaron
és egy virágárusról is aki
pénzért segített az embereknek elmenekülni
meg egy fiúról akit megfulladva találtak meg
gumimatracon próbált átkelni a dunán
mert azt hallotta, hogy így lehet eljutni németországba
ahova a barátja elment már
és egyszer emma osztálytársa elmesélte hogy a szomszédasszonyuk
annyira elkeseredett hogy nem sikerül kitelepednie az országból
hogy kiugrott a konyhaablakon
a fiú azt mondta hogy aki nem hiszi az vele mehet
MAX: hogy megmutassa a vérfoltot az aszfalton
németországi nagybácsikáit, nénikéit és unokatestvéreit mindannyian odamentek
emma csak diaképekről ismerte és a friss vérfolt még ott volt
edgar vetítette őket néha vasárnaponként közvetlenül egy krétával rajzolt ugróiskola mellett
az ebédlő falára a gyerekek nézték a foltot
időnként jött tőlük egy-egy levél vagy képeslap és emma érezte hogy valaki a kezét rángatja
és a szülei odatették emmát, hogy válaszoljon nekik gerd volt a padtársa
furcsa volt olyanoknak írni akiket soha nem látott emmának tetszett
a valóságban mert más volt mint a többi fiú
egy idő után rainer bácsi nem verekedett nem beszélt csúnyán nem köpködött
csomagokat kezdett küldeni egyszer levágott egy darabot a hálószoba sötétítőfüggönyéből
egyikben emma kapott hogy báli ruhát varrjon belőle emma babájának
egy szögletes világoskék iskolatáskát gerd és emma elválaszthatatlanok voltak
az első iskolai napra és mikor emma 16 éves lett
az iskolában jó volt gerd elvitte egy kapualjba
csak néha furcsa dolgok történtek ahol egy fotóstúdió működött

LiterNet Kiadó, 2020 44


Elise Wilk Eltűntek

a fényképész külföldi lapokból kifotózott képeket sokszorosított EMMA: tudtam


és egy lejért vehettél tőle EDGAR: légy őszinte hozzám
filmsztárokról készült kisméretű képeket mondott neked valamit
emma annyit választhatott ahányat akart a terveiről
később gerd egyik füzetében véletlenül rátalált EMMA: nem
egy meztelen férfit ábrázoló kisméretű fotóra EDGAR: nem is hallottad beszélgetni valakivel
soha nem kérdezte meg mit jelent a kép EMMA: nem
azt sem kérdezte meg a barátjától hogy a pionírgyűléseken EDGAR: gondold meg jól
miért nézi úgy victort az egységparancsnokot hátha eszedbe jut valami
semmit sem kérdezett tőle EMMA: nem jut eszembe semmi
mert már szerelmes volt a fiúba EDGAR: készülj fel arra hogy
ezek itt pokollá teszik majd az életünket
és csak miatta
tudta jól mi vár ránk ha ő elmegy
és mégis elszökött
nem is törődött velünk
EMMA: azt hiszem nem bírta volna
akár még egy napig sem itt
ennyi az egész

MAX:
a következő reggelen
edgar várta hogy a ház előtt megjelenjen a fekete autó
várt a hangos dörömbölést az ajtón
hogy behívják a milíciára
de nem történt semmi
másnap reggel sem
és a következő reggel sem
és aztán eljött az a reggel
mikor az ablakban álltam és láttam ahogy az emberek sűrű oszlopokban
haladtak a központ felé
EDGAR: beszélnük kell lyukas zászlókat vittek
anyádról és megkondultak a templom harangjai
EMMA: mi van vele és másnap éjjel
EDGAR: tudd meg hogy a golyók lyukakat szakítottak az épületekbe
nem fog visszjönni és az emberekbe

LiterNet Kiadó, 2020 45


Elise Wilk Eltűntek

GERD: vicces hogy és jövendőbeli férjeinket válogattuk belőlük


évekig várt hogy elmehessen egyszer átjött hozzám játszani
és alig egy hónappal a távozása után és én nem akartam hazaengedni
kitört a forradalom az ajtó elé álltam és sírtam
azt hiszem bánja egy másik alkalommal mikor épp haragban voltunk
hogy nem lehetett itt átnyújtott nekem az iskolapad alatt egy fél banánt
EMMA: most szabadok vagyunk és most egyszerre nincs többé
bárhova mehetünk majdnem négy hónapig vártam míg
GERD: elmehetsz hozzá a postaládában megjelent
EMMA: nem megyek egy karácsonyi üdvözlőlap
GERD: nem hiányzik színes volt csillámporos és egy rénszarvasok által húzott szánt ábrázolt
EMMA: nem tudom mikor kinyitottam a jingle bells-t énekelte
nem hiszem akkor sírva fakadtam
GERD: milyen furcsa mert ez volt a legszebb ajándék amit valaha kaptam
EMMA: lehet hogy megszoktam az emberek eltűnését az üdvözlőlapon ott volt a szép kézírása
egy idő után semmit sem éreztem tollal
de emlékszem milyen volt legelőször leírta mit kapott ajándékba és milyen iskolában tanul
emlékszem arra a napra néhány hét múlva az iskolai nagyszünetben
ma is felfedeztem hogy nem én voltam az egyetlen akinek írt
szeptember volt épp hazaértem a táborból és a szandálom flori mutatott egy nagyon csúnyán
poros volt ceruzával írt levelet
emlékszem az előszobában alig volt fény amelyben dagmar elmesélte hogy csókolózott egy tim nevű fiúval
kiégett egy villanykörte azt írta, hogy egyelőre nem engedi továbbjutni a melltartójánál
anya azt mondta de hogy majd értesíti florit
MARTHA: dagmar elment németországba ha megtörténik a dolog
végleg mikor elolvastam ezt a ceruzával csúnyán írt levelet
MAX: emma akkor hallotta életében először ezt a szót életemben először éreztem irigységet
MARTHA: végleg én is szerettem volna egy ceruzával csúnyán írt levelet kapni
EMMA: nem tudtam hogy egyre gyakrabban fogom hallani rájöttem hogy a zenés üdvözlőlap nem is szép
olyanokról akik eltűnnek és hogy hiába sírtam mikor megkaptam
egy egész éven át úgy mentem iskolába mert nem volt az igazi
hogy kerülőt tettem dagmar blokkja felé
mindig felnéztem a balkonra MAX:
és azt reméltem hogy meglátom azon a napon emma először érezte
régebben azon a balkonon ettük együtt a sült krumplit a fájdalmat
neckermann és quelle magazinokat nézegettünk nem a nagy és hideg medúza-fájdalmat

LiterNet Kiadó, 2020 46


Elise Wilk Eltűntek

ami néha esténként telepedik rád EMMA: akkor mi ez


sem az apró üvegszilánk fájdalmat GERD: nem
ami a bőröd alá hatol mikor szomorú vagy csak
hanem igazi fájdalmat izé
mint tudod, hogy nem azért
mikor egy fekete rakéta másodpercenkénti sokezer kilométeres sebességgel jól tudod hogy nem azért
kirepül belőled EMMA: az olvastam hogy önszuggesztió
szétrobbantja a mellkasodat minden fejben dől el
és egy lyukat hagy maga után ha igyekszel egy kicsit
meglátod
Miközben MAX beszél GERD, nagyon ügyetlenül megpróbálja átölelni tudsz majd szeretni
EMMÁT. EMMA hozzásimul. GERD ugyanolyan ügyetlenül kibújik az GERD: el kell mondanom neked valamit
ölelésből EMMA: tudom már hogy mit akarsz mondani
nem zavar
és el fog múlni
majd segítek neked
GERD: besúgtam rólatok
EMMA: ezt hogy érted
GERD: leírtam
bizonyos dolgokat
EMMA: mióta csinálod ezt
GERD: három-négy éve
EMMA: nem hiszem el
GERD: lehet hogy miattam
nem tudtatok elmenni
de hidd el hogy soha nem írtam semmi terhelőt
ezt tudnod kell
EMMA: miért
nem értem
GERD: nem volt választásom
kényszerítettek
különben nem
különben az lett volna hogy
különben sokkal rosszabb lett volna
EMMA: csúnyának látsz EMMA: azért tetted mert tudták
GERD: miért mondod ezt tudták rólad azt a dolgot

LiterNet Kiadó, 2020 47


Elise Wilk Eltűntek

GERD: igen és levette a falról


EMMA: és pontosan mit tettél martha és edgar esküvői képét
GERD: azt mondták hogy írjak rólatok a helyén sötét négyzet maradt
mit beszéltek az asztalnál kivel találkoztok hova mentek a következő nyáron
semmit sem mondtam emma egyre többen mentek el
semmi fontosat edgar megkapta németországból a válási papírokat
semmi rosszat rólad soha majd egy év múlva újabb iratokat kapott
ha akarod elmegyek csak szólj kék formanyomtatványokat amelyek
EMMA: nem akarom hogy elmenj feljogosították hogy emigráljon
maradni fogsz a fiókban tartotta őket
kérlek míg egyik barátja azt nem mondta
ez az utolsó esélyed
akkor edgar is elment
kathi sírt
emma és gerd úgy döntöttek hogy nem mennek el
beiratkoztak az egyetemre
majd később összeházasodtak
én az ablaknál maradtam
és néztem kifele
a világ egyre színesebb lett
az emberek nejlonszatyrokkal a kezükben
sétáltak az utcán
a szatyrokon pálmafák
azt mondják a halottak addig maradnak a földön
míg valaki emlékszik rájuk
rám még
emlékezett valaki
ezért maradtam

MAX:
január napsütéses volt
a központban minden épületen lyukas zászlók lengtek
kathi nagytakarítást csinált

LiterNet Kiadó, 2020 48


Elise Wilk Eltűntek

Második rész. KATHI az utcán csend volt


csak a fagyott ágak zörgése hallatszott
1944-1945 tél
és a léptei alatt csikorgott a hó
mikor a parkhoz ért
KATHI a templom harangja elütötte az egy órát
MAX, a szerelme és akkor hirtelen egy állat suhant át előtte mint egy sötét felhő
PAUL, rövid ideig Kathi férje mire max utána fordult
LILLI, Kathi húga a farkas már el is tűnt a házak mögött
LUISE, egy szomszéd erwin webernél mulatság volt
EDGAR, LILLI fia, még nem született meg max csak kathival táncolt
a bőrén még érezte az illatát
vaníliás cukor illata volt
már mindenki tudott róluk
ahol véget érnek a házak elkezdődik az erdő
néha téli éjszakákon
egy nagy fekete farkas jön le a városba
egy ideig ólálkodik a házak körül
majd eltűnik
azt mondják hogy aki meglátja
az már nem éri meg a következő évet
néhány téllel azelőtt az év utolsó napján
a postás nem ment haza
nyitott szemmel megfagyva találták egy sáncban
luise azt mondja a postás látta a farkast
luise sok mindent mond
főleg néhány pohár pálinka után
csakhogy bizonyos dolgok amelyekről luise beszél
tényleg meg is történnek
például az előző nyáron
luise azt álmodta hogy az állomáson gyors iramban
emberekkel teli fagyos vagonok haladnak át
EDGAR: miután látta a farkast
max felgyorsította a lépteit
max a farkast kevés volt már hazáig
szilveszter éjjel látta miközben haladt a jeges úton
erwin webertől tartott hazafele csillogó üstökösként szaladt át rajta a félelem

LiterNet Kiadó, 2020 49


Elise Wilk Eltűntek

de nem volt ideje a farkason gondolkodni és minden 17 és 45 közötti férfit


már ősztől elkezdődött akinek német neve van összegyűjtenek
a szóbeszéd a városban KATHI: ki mondja ezt
MAX: mindenki mondja
MAX: te is hallottad marhavagonokba raknak
KATHI: igen és elvisznek
bedugom a fülem KATHI: ha ez igaz lenne
hogy ne halljam többet örülnék hogy lillit nem viszik el
elegem van csak most töltötte be a 16 évet
MAX: talán jobb lenne tudni MAX: ha oroszországba visznek
hogy fel tudjunk készülni nem tudom hogy élve hazatérünk-e valaha onnan
KATHI: már nem is tudja az ember kinek higyjen KATHI: annyira rossz
annyi pletyka kering MAX: rosszabb mint el tudnád képzelni
ma lilli elment lisztet vásárolni jan futni akar
és cristescuné a boltból megkérdezte karl azt szeretné ha elbújnánk
mikor visznek titeket a tengerre rejtekhelyet készítünk a pincénkben
lilli nem értette a kérdést apa levágja a disznókat
úgyhogy cristescuné elmagyarázta neki és elássa a szalonnát
hogy a szászokat mind felteszik egy hajóra meg a zsírosbödönöket
és elsüllyesztenek minket a fekete tengerben a földbe
lilli sírva jött haza ott ülünk majd míg elmúlik minden
azelőtt ha a boltba mentünk vagy lehet hogy biztosabb ha
cristescuné megdicsérte a ruhánkat jannal együtt az erdőbe menekülünk és ott rejtőzünk el
és cukorkát adott nekünk majd meglátjuk
most meg ez KATHI: ha elszökünk másokat visznek el helyettünk
MAX: az emberek megváltoznak MAX: te nem szöksz
KATHI: este majd betöröm a kirakatát egy kővel te itt maradsz
és ha még ijesztgeti lillit KATHI: és hol bújok el
őt fogja elvinni az ördög MAX: nem bújsz el
MAX: oroszországba akarnak vinni erről gondoskodtam
munkatáborba te férjhez mész
KATHI: ki hisz az ilyen mesékben KATHI: megbolondultál
MAX: pedig igaz MAX: minél hamarabb férjhez mész
elkezdtek listákra írni valakihez akinek román neve van
mindenkit KATHI: soha
minden 18 és 35 közötti nőt MAX: kathi

LiterNet Kiadó, 2020 50


Elise Wilk Eltűntek

csak így biztos a menekülésed nincs neked oroszországban ledolgozni való tartozásod
KATHI: és ki lesz az szerinted KATHI: éjjel betöröm a bolt kirakatát
aki belemegy egy ilyesmibe addig dobálom kövekkel míg semmi sem marad az üvegből
MAX: tudok én valakit jössz velem
KATHI: veled megyek a rejtekhelyre
de nem megyek férjhez
MAX: már beszéltem vele és beleegyezett
KATHI: ki az
MAX: paul
a fiatal mérnök aki luise padlásszobáját bérli
KATHI: és miért nem engem kérdeztél előbb
lehet hogy én nem akarom
MAX: csak aláírsz egy papírt
KATHI: mennyibe kerül
MAX: semmibe
azért teszi mert barátok vagyunk
KATHI: én nem megyek hozzá
te megbolondultál
MAX: de igen megteszed
én meg elbújok
te ott laksz a házában egy ideig
és ha mindez véget ér
majd együtt leszünk
KATHI: mit mondanak majd mások
MAX: az életedet mented
senki sem tudja hogy ott megússza-e élve EDGAR:
ha itt maradsz életben maradsz január közepén
KATHI: nem tudom hogy képes vagyok-e megtenni olyan tiszta volt az ég hogy minden csillag látszott
MAX: és én leszek a második férjed éjfélkor az utcák megteltek nagy fekete autókkal
ehhez mit szólsz és hangos ajtódöngetések hallatszottak
KATHI: tegnap még egy férjem sem volt mindig ketten voltak
most megtudtam hogy egy év múlva kettő is lesz már egy román katona és egy orosz tiszt
MAX: kathi meg kell tenned fegyveresen
KATHI: mindenki gyűlölni fog listákkal a kezükben házról házra jártak
azt mondják majd hogy gyáva vagyok és menekülni szeretnék a gyógyszerész ajtaján fél óráig kopogtattak
MAX: mindenki úgy boldogul ahogy tud nem felelt senki

LiterNet Kiadó, 2020 51


Elise Wilk Eltűntek

a gyógyszerész a felesége meg a lányuk csak egy szobám van


lenyeltek egy-egy fiola mérget KATHI: életemben nem láttam még
egyet meg beadtak a kutyának is ilyen rendetlenséget
reggel felé az égen rózsaszínű csík jelent meg te soha nem törölsz port
az emberek sorokban haladtak az iskola épülete felé PAUL: bocsáss meg
ott gyűjtöttek össze mindenkit nem volt időm takarítani
másnap a katonák felkutatták azokat akik elbújtak tudom hogy kellett volna
luise házában négyszer is voltak egy nap alatt KATHI: a szobád mindig legyen tiszta
átkutattak minden szekrényt soha nem tudhatod mikor látogat meg
felborították a kanapét egy szép lány
de nem találtak senkit majd holnap kitakarítok
harmadik nap eljöttek lilliért, kathi húgáért PAUL: de nem kell
mert úgy döntöttek hogy fiatalabbakat is visznek KATHI: miért ne
resi a varrónő néhány napig az én házam is lesz
akinek eltűnt a férje a háborúban kihasználhatnád
nem akarta magukra hagyni a gyerekeit hogy a feleséged vagyok
ezért elbújt a kerti fészerben PAUL: kérsz vizet
mikor az apósa azt mondta KATHI: nem
elmegyek én helyetted aludni szeretnék
resi nem akarta egyedül ha lehet
úgyhogy kijött a fészerből PAUL: hát persze
és feladta magát KATHI: itt csak egy ágyat látok
a negyedik napon PAUL: én majd a földön alszom
a rendőrök megtalálták max rejtekhelyét KATHI: áhá
kathi ebből semmit sem tudott (a bőröndből elővesz egy pisztolyt)
egy héttel azelőtt ha közelebb jössz lövök
a polgármesteri hivatalban több házasság köttetett PAUL: ezt honnan szerezted
nem volt virág sem éneklés KATHI: a padláson találtam
kathi felment a padlásra és elővette a bőröndjét azt hiszem a német katonáé volt akit nagymama bújtatott
beledobált néhány ruhadarabot PAUL: tedd el kérlek
és elindult az újdonsült férje lakása felé
a marhavagonok akkor már néhány napja (Kathi megfenyegeti a pisztollyal)
az állomáson álltak
KATHI: és most oltsd el a villanyt
PAUL: sajnálom és fordíts hátat
nem milliomoshoz mentél feleségül nehogy leskelődj

LiterNet Kiadó, 2020 52


Elise Wilk Eltűntek

PAUL eloltja a villanyt. A szobában sötét van. Kathi levetkőzik és bebújik a KATHI: bármit gondolhatsz rólam
paplan alá. csak ne nézz hülyének
PAUL: jó éjszakát azt hiszed nem láttam hogy néztél
KATHI: jó éjszakát PAUL: mikor
KATHI: mikor az előbb beléptem ide

néhány másodpercig csend van

KATHI: most elpirultál


PAUL: nem pirultam el
KATHI: sötétben is tudom
hogy elpirultál

KATHI felkapcsolja a villanyt.

KATHI: elpirultál
gyere nézz a tükörbe
látod
piros az arcod
PAUL: képzelődsz
KATHI: nem szégyen
ha tetszik neked egy szép lány

néhány másodpercig csend van

néhány másodpercig csend van KATHI: kacsintani tudsz


PAUL: miből gondolod hogy közelednék hozzád nézd
néhány másodpercig csend van megmutatom
engem a német katona tanított meg
KATHI: ezt miért mondtad néha ételt vittem neki
hogy bosszants vagy mert nem érdekellek egyik reggelre eltűnt
PAUL: mert nem érdekelsz mindig arra gondolok hogy mit csinálhat
KATHI: ha szembe mennénk az utcán észre sem vennél PAUL: késő van
PAUL: nem hiszem bújj vissza az ágyba
KATHI: és ezt komolyan mondod
PAUL: igen PAUL eloltja a lámpát

LiterNet Kiadó, 2020 53


Elise Wilk Eltűntek

EDGAR: és az előző nyárra gondolt


verőfényes nap volt a nyárra mikor minden megváltozott
mikor felsorakozva elindultak az állomás felé
kongtak a harangok
és a járdák megteltek emberekkel
az állomáson a vagonok
csillogtak a napsütésben
a tanító felesége
egész éjjel nem aludt
aggódott hogy túl kevés ételt csomagolt a férje bőröndjébe
kifutott az állomásra hogy vigyen még neki
egy katona megfogta és őt is feltette a vonatra
két hétig utaztak
betakaróztak minden ruhájukkal ami a bőröndben volt
a vagonok befagyott ablakán át
néha láttak egy kis darabka eget
a vonat sokszor megállt
de soha nem tudták hol vannak
abban a vagonban ahol max volt
jégcsapokat ettek hogy szomjan ne haljanak
abban a vagonban ahol lilli volt
énekeltek és meséket mondtak
esténként ha csend volt
és csak a vonatkerekek kattogása hallatszott LUISE: hosszú utat látok
mindannyiukra ráborult a félelem látod
mint egy takaró fehér
éjszaka volt mikor leszálltak a vonatról hóban vezet az út
valahol egy lepusztult állomáson szibériában és itt az út végén vár rád valaki
és elindultak egymás után látod
a hóban LILLI: lehet hogy ez azt jelenti
majdnem egy órán át gyalogoltak hogy elmegyek a nővérképzőbe
míg elértek egy hatalmas ablakok nélküli épülethez KATHI: talán egy férfi várja
odabent csillogott a plafon LUISE: igen van ott valaki
mert jeges volt aki rá vár
max leheveredett egy matrac nélküli vaságyra L betűvel kezdődik a neve
becsukta a szemét

LiterNet Kiadó, 2020 54


Elise Wilk Eltűntek

LILLI: milyen furcsa


tegnap krumplit pucoltam MAX: kathi
és a héját átdobtam a vállamon hallottátok
KATHI: és L jött ki bemondta a radió
hozzámegy valakihez akinek L-el kezdődik a neve románia és oroszország békét kötött
mi csak egy fiút ismerünk akinek a neve L-el kezdődik most németország ellen harcolunk
lorenz LUISE: mikor mondták ezt
egy idióta MAX: kapcsold be a rádiót
LUISE: most tedd az ujjad a csésze közepébe jönnek az oroszok
úgy közel vannak
és nyomd meg majdnem 70 kilométerre a várostól
LILLI: mi az azt mondta apa
LUISE: még nem látom LUISE: és velünk
KATHI: add csak ide mi lesz
megmondom én mi az
bomba EDGAR:
bombákban lesz részed néhány nap múlva kikapcsolták a telefonjaikat
sok-sok napon át mostantól kezdve és elvették a rádióiakat
mint mindannyiunknak különben majd megérkeztek a városba az oroszok
és elbújsz a pincében az ősz elején
lorenz-el beköltöztek a házaikba
LILLI: nem is igaz majd jött a tél
add ide a csészét és a városból elindultak
LUISE: istenem milyen zaj volt tegnap is az emberekkel teli vonatok
mintha egyre gyakrabban a szibériai táborban mindenkinek száma volt
szirénáznának lilli 502 volt max 719
LILLI: és láttad a repülőt luise minden nap káposztalevet ettek
soha nem láttam még repülőt ilyen közelről csirízes kenyérrel
LUISE: nem láttam semmit a tél végéig
ki sem mentem a pincéből nem is látták a napvilágot
nem is tudom mi történik még sötét volt mikor sorban elindultak
nem járnak a vonatok a szénbánya felé
posta sem jön és sötét volt akkor is mikor 12 óra múlva kijöttek a bányából
ma újság sem volt lilli mindig énekelt
néha egy idősebb orosz munkás
belép MAX a zsebébe csúsztatott egy palacsintát

LiterNet Kiadó, 2020 55


Elise Wilk Eltűntek

mikor kijöttek a bányából mindig megszámolták őket most már hazamehetett


néha hiányzott valaki május elején zúgtak a harangok és két órán át üvöltöttek a szirénák
sikerült elszöknie a háború véget ért
de legtöbbjüket elfogták
visszahozták
és mindenki előtt megverték
ennek ellenére max
kitalált egy szökési tervet
két másik fiúval
csak meg kellett várniuk a nyarat
és a megfelelő éjszakát az eltűnésükhöz
egy estével a baleset előtt
max azt álmodta hogy fekete hó hull
reggel káposztlevest evett
és elindult a bánya felé
hirtelen történt
egyszer csak széndarabok zuhantak rá
másodpercek alatt elborították
és nem volt elég ereje védekezni
ott a szén alatt
max kathira gondolt
eszébe jutott a cukros vanília illata
egy erdőszéli városra gondolt
ahova téli éjszakákon időnként KATHI: mielőtt elmegyek
lejár egy nagy fekete farkas készítek neked eperhabot
ólálkodik egy darabig a házak körül soha életedben nem ettél még ilyen finomat
majd eltűnik fogadni merek
és végül meglátta a farkas narancsárga szemét PAUL: nem kell elmenned még
égett a farkas szeme KATHI: max hazajön
max érezte hogy kiforrósodik a teste azt hallottam jönnek
és hosszú ideje először az első vagonok a betegekkel
jól érezte magát ha nem kaptam tőle levelet
egy nagyon távoli erdőszéli városban azt jelenti hogy útban van hazafelé
kathinak ez volt az utolsó napja PAUL: nem túl korai még
amit a férjénél töltött hogy hazatérjen
a veszély elmúlt alig telt el négy hónap

LiterNet Kiadó, 2020 56


Elise Wilk Eltűntek

KATHI: megtudtam volna KATHI: nem


ha baja esik mi ketten nem lehetünk -
biztos csak azért nem írt mert beteg volt mindig bűntudatom lesz
és aztán feltették a vonatra PAUL: vagyis számodra semmit sem jelentett ami kettőnk között történt
biztos úton van már KATHI: de igen
hazaért jelentett
PAUL: nem olyan biztos de nem tudok
KATHI: lilli írt sajnálom
már kívülről tudom a levelét haza kell mennem
el sem tudom mondani hogy örülök PAUL: és ha arra kérlek hogy maradj
hogy egészséges ha azt mondom hogy butaság ha elmész
néha nem tudok aludni éjszaka KATHI: hagyj
arra gondolok hogy mit csináltam mondtam hogy nem akarom
és szégyenkezem PAUL: akkor tűnj el innen
PAUL: nem csináltál semmit ne is lássalak többet
KATHI: nem érted KATHI begyümöszöl néhány dolgot a bőrönbe majd elindul.
elvitték lillit
miattam van ott PAUL: kathi
én kellett volna ott legyek várj
nem kellene itt lennem bocsáss meg
hazamegyek nem akartam kiabálni
PAUL: miért nyomorognál ott szeretnék odaadni neked valamit
mikor van itt elég hely
KATHI: igazad van átnyújt neki egy levelet
kicsit sokan leszünk most egyetlen szobában
de ez vár rám KATHI: max
nem élhetek itt veled jólétben maxtól van
miközben ők mikor jött
nem bírom már PAUL: múlt hónapban
PAUL: azt jelenti hogy végig hazudtál nekem KATHI: és te eldugtad előlem
KATHI: azt hittem PAUL: azt reméltem hogy elfelejted
azt hittem hogy sikerül
hogy nekünk kettőnknek sikerül EDGAR:
sajnálom kathi hazatért
tévedtem és egy hét múlva
PAUL: nem hiszem el, hogy miket mondasz jött a hír hogy max meghalt egy munkabalesetben

LiterNet Kiadó, 2020 57


Elise Wilk Eltűntek

kathi meg volt győződve hogy ez büntetés viszont elhívják magukhoz a szüleiket testvéreiket
azért amit tett és sokan el is mennek
és évekig élt bezsúfolva egy szobácskába lilli nem tudta mindezt
az anyjával, apjával és nagyanyjával leszállt a vonatról
a ház többi részét elfoglalták az új tulajdonosok odakint sötét volt
akik azt sem engedték meg nekik hogy almát szedjenek a kertből és illatoztak a hársfavirágok
a város szélén levő virágkertészetben dolgozott mikor az otthona közelébe ért
és naponta imádkozott hogy lilli hazatérjen a templom harangja elütötte az öt órát
így telt el négy év és örült hogy üresek az utcák
majd luise azt álmodta hogy hosszú vonatok haladnak át a városon mert sírhatott
luise mindenfélét beszél
főleg néhány pohár pálinka után
de bizonyos dolgok
igazak
az utolsó előtti oroszországi szállítmánnyal
hazajött lilli
ezúttal a vagonokat nem őrizték katonák
és odakint nyár volt
a hazafelé tartó vagonban
ismerte meg apámat
de ezt akkor még nem tudta
azt sem tudta hogy johannak meg neki két gyereke lesz majd
én meg rainer
nem tudta hogy apám korán meghal majd
nem tudta hogy alig néhány év múlva
kezében tartja majd a kihűlő kezét
és hogy a férfi bőre alatt még mindig ott lesz a szénpor a bányából
nem tudta hogy a nővére kathi ott marad a szülői házban
és soha nem megy újra férjhez
viszont anyánk helyett anyánk lesz
hogy jóvátegye a húga elleni bűnét
azt sem tudta hogy más vonatok
nem haza vitték az embereket
hanem németországba
és legtöbben ott maradnak
és soha nem térnek már haza

LiterNet Kiadó, 2020 58


Elise Wilk Eltűntek

Harmadik rész. EMMA a pelyhek egész délután táncoltak a hideg levegőben


és rátelepedtek az aszfaltra a fákra a jelzőlámpára
2006-2007 tél
a bolt tetején virító neonbetűkre
én az ablakban álltam
EMMA és láttam amint
IDA, a lánya az autóra rakódott hóba
RAINER, EMMA nagybátyja valaki egy szívet rajzol
KATHI, RAINER nagynénje és aztán láttam
HOLGER, RAINER fia hogy egy fekete autó parkol a ház elé
GERD, EMMA volt férje, 12 éve halott és kiszáll belőle rainer
emma nagybátyja aki fiatal korában
a dunán átúszva
szökött jugoszláviába
rainer meg akarta mutatni a fiának, holgernek
hogy hol élt mikor fiatal volt
KATHI: szép
szép férfi
IDA: ez rainer bácsi
KATHI: bravó emma
jól választottál
nem mint legutóbb
nem értem hogy tudtál akár egy percet is egy nyak nélküli alakkal tölteni
ez nem rossz
csak attól tartok pocakos lesz
mikor fiatal voltam azt mondogattam
szép is legyen, ne is csaljon meg, főzni is tudjon
olyan nincs
inkább egy kis kopaszodás
mondogattam
a francba
egyesek csúnyák is mint az ördög a kisujjukat sem mozdítják a háztartásban
GERD: mégis sorban állnak értük a nők
azon a napon mikor rainer megérkezett mintha csokival lennének bevonva
nagy pelyhekben hullt a hó EMMA: ez rainer bácsi, kathi
mintha valaki sokmilliárd fehér pillangót engedett volna szabadon ő meg holger, az unokaöccsünk
a föld felett nézd, hoztak neked valamit apától

LiterNet Kiadó, 2020 59


Elise Wilk Eltűntek

KATHI: köszönöm azonnal gyere vissza


de nem kell RAINER: látom most már mindent lehet kapni
nem eredeti haribo EMMA: mit mondtál
EMMA: már hogyne lenne az RAINER: itt
edgartól németországból mindent lehet kapni
KATHI: az eredeti csomagolás nem így néz ki drágám EMMA: igen és
EMMA: lehet hogy megváltoztatták a csomagolást RAINER: ki hitte volna
KATHI: edgar ma felhív hogy románia belép az európai unióba
EMMA: igen jó lesz itt is
KATHI: és húsvétra mindenetek megvan
hazajön IDA: kész én leléptem
EMMA: azt mondta hogy jön holger
KATHI: mindig talál valami kifogást van kedved megnézni hogy szoktuk itt kiütni magunkat
aztán nem jön elájulsz hogy milyen olcsó a pia
EMMA: nézd hol kapsz te máshol egy euróért
itt egy képeslap sört
szintén tőle EMMA: nem mentek sehova
most érkezett előbb eszünk
KATHI: köszönöm KATHI: előbb elolvasod hogy mit írt edgar
EMMA: gran canaria azt írja rajta azután eszünk
látod RAINER: régebben is lehetett kapni mindent
KATHI: igen ha tudtad kit kell-
de nem látom mit ír a hátán EMMA: üdvözlet gran canariából
túl apró ahol szép az idő
EMMA: elolvasom neked
drága kathi néni GERD:
üdvözöllek gran cana.. németországban
IDA: nem bírom már ezt a szarságot edgar, emma apja mérnökként dolgozott egy konzervgyárban
olyan mint egy rossz film minden reggel felült a 6.10-es vonatra
EMMA: ida az állomáson egy bódéból megvette a die welt újságot és egy tejes kávét
ülj le papírpohárban
IDA: három éve nézem ezt a cirkuszt este 7.18-kor érkezett vissza az állomásra
nem bírom már otthon spagettit főzött és egy üveg pestot öntött rá
KATHI: olvasd vagy néha forró vízben feloldott egy porlevest
tudni szeretném hogy mit ír edgar és a tévé előtt evett a nyolcórás híreket nézve
EMMA: ida néha öt órát vonatozott

LiterNet Kiadó, 2020 60


Elise Wilk Eltűntek

addig a városkáig ahol a testvére rainer élt várjatok elmesélem


marthához a volt feleségéhez HOLGER: mindig ezt meséled
csak másfél órát kellett vonatoznia az asztalnál mindig elmeséled az adidas történetét
ő néha karácsonyi vacsorára hívta RAINER: de nekik még nem meséltem el
az új férjének fogszabályzója volt és kicsit túl hangosan nevetett IDA: ismerem a helyzetet
egyszer edgar beleszeretett egy fogorvosnőbe egyfolytában ugyanazokat a dolgokat mondogatják
és egy darabig azt képzelte hogy a nő is szerelmes belé vajon elfelejtik hogy mondták már
de minden véget ért mikor vagy szándékosan ismétlik hogy bosszantsanak minket
egy esős estén megvárta a rendelő előtt képzeld el
és a nő arra kérte hogy hagyja békén nálunk a kedvenc téma
egy ideig egy gyári kolléganőjével randizott az hogy ki mit csinált a forradalomkor
háromszor voltak moziban és 17 év után
azután ugyanabban a koszos ablakú pizzázóban ezek még mindig erről beszélnek képzeld el
nem működött hogy talált apa egy golyót az ebédlőben és kifúrta és a nyakában viselte
úgyhogy edgar egyedül töltötte a szabadságait hogy lyukasztották ki a körző hegyével ceaușescu fejét minden képen
az asztmáját kezeltette és piros filctollal vért festettek rá
tenerifféből lanzarote-ból és gran canaria-ból hogy látott kathi egy terroristát a blokk tetején
küldözgette romániába a színes üdvözlőlapokat hogy pisilt a katedra alá anya egyik kollégája aki szolgálatos volt az
egyszer egy unokatestvére meghívta egy hétvégén az északi tengerhez iskolában
kétszázzal száguldottak az autópályán mert a folyosókon gépfegyveres férfiak szaladgáltak
és egy pillanatra edgar arra gondolt hogy mi lenne ha kívülről tudom az egészet
kinyitná az ajtót és kiugrana néha arra gondolok hogy azért ismételgetik ezeket a történeteket
de nem tette meg mert nincs más mondanivalójuk
KATHI: emma
RAINER: kész tudom nem olvastál el mindent amit edgar írt
shop-ok RAINER: és micsoda bulik voltak
így hívták shopnak egyetlen lemezünk volt az forgott egész este
hogy felejthettem el de szép volt
a shop-ból vehettél mindent EMMA: miért nem maradtatok itt a francba
ha tudtad kit kell ha olyan jó volt
volt szebeni szalámi és whiskey és abszolút minden IDA: figyelj holger
ha voltak kapcsolataid most következik anya nagyjelenete
és kent cigaretta mindig ezt csinálja ha iszik valamit
lehet még kapni kent cigit EMMA: de tényleg
volt egy barátom recepciós a metropol hotelben mi a fenéért szöktél el
valódi adidas-t szerzett nekem ha minden olyan jó volt

LiterNet Kiadó, 2020 61


Elise Wilk Eltűntek

GERD: most megcsinálhatjuk azt a dolgot


hosszú ideig miután németországba ért ida
lefekvéskor mikor behúnyta a szemét itt nem dohányzol
rainer fényeket látott ebben a házban nincs dohányzás
a duna jugoszláviai partjának fényei voltak RAINER: mindjárt 18 éves
amelyek egyre közelebb kerültek ahogy a vízben úszott EMMA: hagyjál engem a nyugati neveléseddel
hosszú ideig rainer ugyanazt álmodta itt nem működik
azt álmodta hogy úszik a fények felé amíg az én házamban lakik nem dohányozhat
soha nem álmodta azt ahogy egy mikrobusz tetején AZONNAL OLTSD EL A CIGIT
ausztriába utazott akkor most megcsináljuk azt a dolgot rainer
sátrak és hálózsákok közé zsúfolva átmegyünk a másik szobába és felhívod a mi számunkat
nem álmodta meg a menekülttáborban kapott muroklevest csak annyit kell mondanod hogy edgar vagy
mindig csak a duna túlsó partjának fényeivel álmodott hogy egy kicsit beteg voltál
első villanyszerelői fizetéséből és feltalálod majd magad
rainer vett magának egy csíkos kanapét IDA: miért nem mondod el végre hogy edgar halott
öt lakást és három feleséget cserélt miért kell nekem ezt a szart mindig végignéznem
de az ebédlőjében megmaradt ugyanaz a kanapé
miután martha elszökött németországba
egy autó csomagtartójába bújva
emma kidobott mindent ami az anyjára emlékeztette
a legjobban egy újságkivágást utált
amit martha a zongora fölé ragasztott
egy csodagyerek fényképe volt
egy koreai kislányé aki mindössze három évesen
zongorakoncerteket adott
martha a falra ragasztotta
emmának
példaképként
miután martha elment
emma letépte az újságkivágást a falról
és soha többé nem zongorázott

KATHI: igaz az hogy manapság interneten lehet férfiakat szerezni


IDA: igen
mutassam meg
EMMA: rainer

LiterNet Kiadó, 2020 62


Elise Wilk Eltűntek

Néhány másodpercig mindenki hallgat Néhány másodpercig senki sem szól egy szót sem .

KATHI: edgar halott? RAINER: jó hogy mind itt vagyunk


IDA: igen edgar meghalt
már három éve
infarktust kapott mikor egyedül volt otthon
a rendőrség betörte az ajtót
de késő volt már
EMMA: fogd be a szádat vagy tűnj el és soha többé be ne tedd ide a lábad
KATHI: edgar nem halott
RAINER: emma nyugodj meg
holnapra biztos elfelejti
KATHI: edgar gran canaria szigetén van
és mindjárt telefonál
emma olvasd fel nekem edgar levelét
IDA: én megyek
holger jössz
KATHI: bárhova mész
ha csak két napra is
mindig vidd magaddal a fürdőruhádat
mert soha nem lehet tudni
hol találsz egy medencét
HOLGER: várj na most kezd érdekes lenni
KATHI: azt akarom hogy olvasd el mit írt edgar
nem olvastad végig GERD:
EMMA: drága kathi mikor emmához eljutott a hír
üdvözlet gran canaria-ból edgar már egy fél órája halott volt
ahol az idő szép nem tudta mit kell tenni ilyen esetekben
tíz napig leszek itt aztán eszébe jutott a kék füzetecske a rokonok telefonszámaival
remélem hogy az itteni levegő és a sós víz segít az egészségügyi problémáim körülbelül egy órán át állt
megoldásában a füzetkével a kezében
te hogy vagy míg összeszedte a bátorságát hogy telefonáljon
megkaptad-e legutóbbi csomagomat a hívásra válaszoló hangok ismeretlenek voltak
üdv edgar néhány nap múlva németországba érkezett
KATHI: edgar nem halt meg a repülőtéren edgar egyik unokahúga várta
mindjárt telefonál kerek piros arca volt

LiterNet Kiadó, 2020 63


Elise Wilk Eltűntek

kezet fogott vele és elvette a csomagját a duty free-ben emma vett egy nagy tasak haribo macit
az autóban egész végig hallgattak mikor hazaért azt mondta kathinak
majdnem két órán át hogy edgar küldte
a krematóriumban hideg volt és klórszag és hogy edgar jól van
egy pap felolvasott néhány szót edgárról
aztán emma kezet fogott néhány teljesen ismeretlen emberrel RAINER: igen
csak egyvalaki puszilta meg jó hogy mindannyian együtt vagyunk
rainer valamelyik volt felesége szép az ha nem egyedül töltjük az ünnepeket
a második vagy a harmadik olyan mint régen
emma nem is tudta pontosan mikor mindannyian egy asztalnál ültünk
miután minden véget ért elmentek egy kávézóba ma már senki sem jön vacsorára
ahol emma a mosdóban letörölte a rúzsfoltokat az arcáról csak sms-t küldenek
van valami számotokra amit szeretném ha elvinnél romániába mondta edgar EMMA: már sms-t sem küldenek
egyik unokatestvére még egy karácsonyi sms-t sem kaptam az idén
egy fekete sporttáska volt RAINER: én kaptam
emma elvette a penny market-től
majd később felült egy intercity express vonatra ami a repülőtérre vitte EMMA: mit
a rokonok ragaszkodtak hozzá hogy kifizessék a jegyét RAINER: küldtek nekem egy üdvözletet az ünnepek
emma nem utasította el alkalmából
végül is hatvan euróba került válaszoltam nekik azt írtam
mikor a vonat elindult boldog ünnepeket nektek is
emma kinyitotta a táskát és jobb embernek éreztem magam
túl kíváncsi volt ha tudni akarod -
kivett belőle néhány kifakult abban a pillanatban azt éreztem hogy valaki tényleg-
a széleken kirojtosodott trikót hogy vannak emberek akik tényleg -
két túl nagy méretű szürke szoknyát és egy használt farmert és figyelj mi történt
visszatette a ruhákat a táskába megtelt a postaládám karácsonyi üzenetekkel
kinézett az ablakon nem
sárga repceföldek között haladt a vonat nem emberek írták
és sírva fakadt hanem a lidl és a telekom
körülötte minden utasnak fülhallgatója volt és bámultak a semmibe és előbb bosszankodtam azt mondtam
emma a vonaton hagyta a fekete táskát nekem már élő ember nem is ír csak az áruházak
miközben a repülőtéren sétált de végül azt gondoltam megállj rainer
elképzelte hogy a rendőrség nem egy áruház ír neked
megállítja a vonatot és kiüríti a pályaudvart ott is egy ember van
a vonaton hagyott gyanús táska miatt egy ember aki leveleket szerkeszt

LiterNet Kiadó, 2020 64


Elise Wilk Eltűntek

egy ember aki elküldi azokat az üzeneteket EMMA: áhá


és akkor azt mondtam hogy válaszolhatnék is neki RAINER: mi az hogy áhá
megkerestem a címeket és írtam mindnek EMMA: elmondtad neki hogy németországban élsz
lidl penny market aldi billa rewe telekom spar RAINER: nem tudom mit akarsz ezzel mondani
abszolút mindenkinek írtam EMMA: már tudom mi lesz a vége
és utána nagyon jól éreztem magam RAINER: miért hiszed mindenkiről hogy érdekember
és tudod mit csináltam még miért történne minden úgy ahogy te látod a tévében
mikor karácsony másodnapján romániába érkeztem olyan szűkagyú vagy hogy el sem tudod képzelni hogy egy szép fiatal falusi
vettem a benzinkútnál egy román telefonkártyát nő
és láttam hogy 1000 darab ingyenes sms van rajta csak önmagamért akarna velem lenni
mit kezdjen az ember annyi ingyenes sms-el és nem azért mert németországban élek
el kell használni, ugye EMMA: falun lakik
úgyhogy esténként a szállódából RAINER: és akkor mi
kitalált számokra küldtem üzeneteket EMMA: sejtettem hogy fiatal
boldog ünnepeket kívántam sms-ben több mint 200 számra de ráadásul még falusi is
és tudod tiszta sor
tudod emma ennek nem lehet jó vége
egyesek még válaszoltak is RAINER: miért kell neked mindig igazad legyen
alig tudtam aludni az izgalomtól EMMA: mit szeretnél
mert egyre csak érkeztek az sms-ek azt hogy hazudjak neked
és reggel felé RAINER: irigykedsz
reggel felé érkezett egy üzenet amelyben az állt hogy EMMA: ezt azért mondom mert
să te duci dracului petrică și să-ți bagi în cur sărbătorile mert én nem
és én visszaírtam hogy bocsánat tévedés vagyis én nem
és akkor jött egy új sms hogy dar cine dracului ești dacă nu ești petrică én nem értem mit láthat benned egy nő
és én válaszoltam hogy rainer vagyok valószínűleg eltévesztettem a számot azon kívűl hogy németországban élsz
és jött egy újabb sms RAINER: én sem értem
és aztán addig beszélgettünk míg kivilágosodott mit láthatna benned egy férfi
és látod így van ez már megbocsáss
elküldesz egy kis szeretetet az éterbe EMMA: itt most nem rólam van szó
és minden szeretet visszatér ettől hatódott meg
visszatér hozzád németországtól
EMMA: és és te tudod ezt
RAINER: és ennyi nagyon jól tudod, rainer
EMMA: nem találkoztatok pénzt adtál neki
RAINER: ezután következik rainer

LiterNet Kiadó, 2020 65


Elise Wilk Eltűntek

mondd rég túl volt azon a koron amikor valaki ilyesmit viselhet
ismerd el hogy pénzt adtál neki de egész gyerekkorában egy rózsaszínű hajpántra vágyott
rainer ne haragudj rám a sörnapokon felült a hullámvasútra
azért viselkedem így és addig ette a sült krumplit ketchup-al míg rosszul nem lett
mert segíteni szeretnék rajtad különben nem tetszett neki semmi
RAINER: hagyd csak ne segíts úgy tűnt a lányok túl bő trikókat viselnek
jól elboldogulok én és elég csúnyák
boldog vagyok így mikor először járt egy aldi áruházban
segítség nélkül felismerte a rokonok által csomagban küldött szappanokat és kávékat
a legolcsóbbak voltak
rainer első vagy második felesége
megajándékozta egy arckrémmel
aminek már egy éve lejárt a szavatossági ideje
emma megtörölte vele a csizmáját
néha emma arra gondolt milyen emberré vált volna ha elmegy
hogy nézett volna ki
hol dolgozott volna
és hogy néztek volna ki a férfiak akiket szeretett volna

EMMA: engem sem érdekelnek a tanácsaid


arról hogy hogy kellene élnem
nagyon jól vagyok így
RAINER: a te agyadig nem jut el az az információ
hogy igenis
üdvözleteket küldök a penny marketnek
és igenis
pénzzel támogatok egy szegény falusi lányt
és igenis
ez boldoggá tesz
EMMA: mit akarsz rainer
GERD: RAINER: adjuk el a házat
emma soha nem akart elmenni
azután sem hogy én meghaltam és ő egyedül maradt idával Néhány másodpercig senki sem mond semmit
mikor először kijutott németországba
40 órát buszozott EMMA: amíg kathi él
egy benzinkútnál vett magának egy rózsaszínű hajpántot egy darabka téglát sem adok el

LiterNet Kiadó, 2020 66


Elise Wilk Eltűntek

RAINER: elköltöztök valami kisebbe RAINER: mit mondjak


EMMA: nem adjuk el pont nagy szakértő vagy a kapcsolatok terén
RAINER: mintha te panaszkodtál volna hogy a ház megeszi a pénzedet nem kérek tanácsot
ismerd be hogy nem nagyon boldogulsz olyantól akit elhagyott a férje egy másik férfiért
mennyi a fizetésed HOLGER: mi van
EMMA: bármibe kerülne EMMA: ne sértegess
nem adom el RAINER: ez az igazság
egy ilyen házat nem lehet eladni gerd egy férfiért hagyott el
RAINER: jogom van a ház feléhez miért nem ismered be
EMMA: egyelőre semmi jogod EMMA: és neked mi közöd hozzá
ez még az ő háza RAINER: kész katasztrófa vagy
RAINER: megyőzöd hogy adja el mindig mondtam
elköltöztök egy tömbházlakásba hozd rendbe az életedet
és végre lesz életed a fenébe majd ha megismersz valakit
EMMA: nem érdekel az idióta barátod jobb lesz
ha arra céloztál meglátod
RAINER: milyen idióta barátom EMMA: honnan tudod te hogy nekem mire van szükségem
EMMA: akit mind le akartál nyomni a torkomon KATHI: tudd meg hogy elég sok csodálója van
RAINER: az rég feladta volt egy afganisztáni veterán is
ne izgulj ha tudni akarod
EMMA: nem adunk el semmit RAINER: micsoda
egyszer majd megköszönöd KATHI: afganisztában harcolt
hogy nem engedtem hogy arra a nőcskére költsd a pénzedet igen
RAINER: én idetelefonált a felesége
én élni szeretnék és mindent elmondott nekem
mit gondolsz mennyi maradt még az életemből néhány másodpercig mindenki hallgat
maximum öt év
na és ha csak a pénzemet akarja EMMA: holger kérlek
egy ideig jól érezzük magunkat vegyél még egy kis tortát
lehet hogy csak öt évem van hátra néhány másodpercig mindenki hallgat
de azt akarom hogy a legjobb évek legyenek
jogom van ehhez emma RAINER: nagyon tehetséges
jogom van vagy a dolgok elbaszásában
EMMA: gyorsabban vége lesz mint gondolnád EMMA: ez csak az én dolgom
RAINER: minek RAINER: és ráadásul
EMMA: a viszonyodnak a nőcskével krónikus hazudozó is

LiterNet Kiadó, 2020 67


Elise Wilk Eltűntek

most már abbahagyhatnád a képmutatást későre jár


mind tudjuk kogy miben halt meg gerd a férjed Rainer és Holger elmennek. Emma, Ida és Kathi ülnek az asztalnál. Néhány
nem értem miért titkolod másodpercig mindenki hallgat
hogy AIDS-es volt
Aztán megszólal a telefon.
néhány másodpercig mindenki hallgat
EMMA: nézd kathi
EMMA: fogalmad sincs apa az
mi baja volt edgar
te voltál ott vele edgar hív
nézd
néhány másodpercig mindenki hallgat beszélj vele

IDA: így szereti


hogy mindannyian egy csodálatos hazugságban éljünk
mindenkinek azt mondta hogy apa rákos volt
de végül is egyre megy
EMMA: fogalmatok sincs
én voltam vele az utolsó éjszakákon
én voltam vele
és a mi életünk volt
a miénk
akármilyen is volt
és ne avatkozzon bele senki
és a házat nem adom el
amíg élek nem adom el
kifizetem neked a felét rainer
nyugodj meg
szerzek pénzt és megadom a részedet GERD:
de nem adok el semmit rainer az autóban ült
RAINER: úgy van emma és 20 percen át beszélgetett kathival telefonon
igazad van edgar hangját utánozva nagy igyekezettel
mindenki foglalkozzon a saját életével megígérte neki hogy húsvétra hazajön
és most kathi már nem érte meg a húsvétot
én elmegyek azon a napon amikor meghalt
gyere holger az ég olyan volt mint a metropol hotel frissen keményített lepedői

LiterNet Kiadó, 2020 68


Elise Wilk Eltűntek

és a szobában és tornádóként zúgott át rajta a félelem


semmi mást nem lehetett hallani mint az éppen arra szálló repülők hangját ida németországba ment egyetemre
és kathi nehéz lélegzését és a következő években
mikor véget ért egyre többen mentek el
emma kinyitotta az ablakot emma maradt
a repülők kondenzcsíkjai keresztet formáztak ha megszokod hogy az emberek eltűnnek
csak néhány hónapig tartott már nem fáj
míg emma vásárlókat talált a házra azt mondják a halottak addig maradnak a földön
egy téli napon költözött el míg van aki gondoljon rájuk
mielőtt elment még egyszer kinézett az ablakon rám még gondolt valaki
a téren két gyerek épp hóembert épített úgyhogy maradtam.
és a templomban délre harangoztak
miután beköltözött kis lakásába Köszönet a Marosvásárhelyi Művészeti Egyetem teatrológia szakos
a város másik végén hallgatóinak (Dobrovszki Dóra, Juraszek Zsuzsanna, Fülöp Renáta, Marthi
álmában még hosszú ideig Szilárd, Ősz Emese, Ráduly Beáta, Takács Réka), akik véleményükkel és
hallotta a főtéri templom harangját ötleteikkel segítették a fordítás folyamatát.
néha felriadt álmából az éjszaka közepén

LiterNet Kiadó, 2020 69


Citiți și alte cărți din colecția de teatru a Editurii LiterNet:

1. Petre Barbu - Tatăl nostru care ești în supermarket / Delegatul


2. Igor Bauersima - norway.today (traducere de Victor Scoradeț)
3. Laurențiu Blaga – Întoarcerea
4. Norbert Boda, Adriana Creangă, Teona Galgoțiu, Andreea Tănase, Lucian Țion – 5 piese de teatru (Când noaptea ne cheamă / Gelateria / Animalul ăsta care se rănește
singur / Totul e bine când se termină / Sărățele și friptură: o serată cu Decebal și Traian)
5. Lavinia Braniște, Ovidiu Cioclov, Andreea Lăcătuș, Kata Győrfi, Mădălina Perjariu, Alexandra Voivozeanu – 6 piese de teatru (Marele cutremur / Tragedie 2.1 /
Succes / Love me tinder / La marginea impasibilului / Detașat)
6. Georg Büchner - Woyzeck (traducere de Mihaela Sîrbu)
7. Lia Bugnar - Femeia din manuscris / Omul de zăpadă
8. Ștefan Caraman - Morți și vii / Santiago el campeon
9. Gianina Cărbunariu - poimâine alaltăieri / Stop the Tempo! / Tigru
10. Anton Pavlovici Cehov - Livada de vișini (traducere de Alexa Visarion) / Pescărușul (traducere de Maria Dinescu și Andrei Șerban)
11. George Cocoș, Mircea Moroianu - School feat. CooL & Jurassic / SuperOK! (MIC RO Laborator de creație teatrală)
12. George Cocoș, Alexandra Felseghi, Cornelia Iordache, Maria Manolescu, Mariana Starciuc - 5 piese de teatru (Ce mi a trebuit mie să chiulesc / Nu vorbim
despre asta / Pauze de respirație / la centenar. odă / Tără(z)boi)
13. George Cocoș, Selma Dragoș, Ioana Hogman, Irisz Kovacs, familia Nick King, Mâna Mișcătoare, Anca Ștefan - Start. Dramaturgie pentru copii (Aventura
Căpitanului Vic în Lumea Reală / Fereastra care n-avea somn / Melcul Mec și Melcul Lec / Uriașii / Mimo, mimoza monstruoasă / Scafandrul meu / Pisic și
Pixel)
14. Teodor Corban - Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte
15. Brian Dykstra - Strangerhorse (traducere de Gabriela Monica Rusu și Mircea Sorin Rusu)
16. Cătălina Florescu - Vecinele
17. Árpád Göncz - Gratiile (traducere de Anamaria Pop)
18. Eugen Gyemant – Universul regizoral: Liviu Ciulei
19. Ioana Ieronim – Cămășile
20. Mihai Ignat - Nu nțeleg ce se ntâmplă
21. Thomas Jonigk - Făptașii (traducere de Victor Scoradeț)
22. Rajiv Joseph – Echo Point (traducere realizată în cadrul Masteratului de Scriere Dramatică al Universității de Arte din Tîrgu Mureș, coordonată și revizuită de
lect. univ. dr. Anda Cadariu) / Descrie noaptea (traducere realizată de studenții Masteratului de Scriere Dramatică al Universității de Arte din Tîrgu Mureș, 2015
2017: Boris Cremene, Natalia Graur, Ioana Hogman, Alexandru Macrinici, Daniel Oltean, coordonată și revizuită de lect. univ. dr. Anda Cadariu)
23. Cristian Juncu - Ciupercutze
24. Franz Xaver Kroetz - 3 piese cu femei (traducere de Victor Scoradeț)
25. Dea Loher - Legăturile Klarei (traducere de Victor Scoradeț)
26. Olga Macrinici, Mariana Starciuc, Andreea Radu - Antologia msd - Masteratul de scriere dramatică al Universității de Arte din Tîrgu Mureș (1)
27. Martyna Majok - Cât te costă să trăiești (traducere de Selma Dragoș, Andi Gherghe, Carmen Ghiurco, Gabriel Sandu, realizată în cadrul Masteratului de Scriere
Dramatică al Universității de Arte din Tîrgu Mureș, coordonată și revizuită de lect. univ. dr. Anda Cadariu)
28. Rodica Mandache - Povestea Elisabetei Rizea
29. Maria Manolescu - Ca pe tine însuți / With a Little Help from My Friends & Sado-Maso Blues Bar

Editura LiterNet, 2020 70


30. Roxana Marian - Mede / ea sau Despre fericirea conjugală
31. Rogelio Martinez - Născuți în Berlinul de Est (traducere realizată în cadrul Masteratului de Scriere Dramatică al Universității de Arte din Tîrgu Mureș,
coordonată și revizuită de lect. univ. dr. Anda Cadariu)
32. Péter Nádas - Înmormântarea (traducere de Anamaria Pop)
33. Alina Nelega - Amalia respiră adânc / Decalogul după Hess
34. Tatiana Niculescu Bran - Brâncuși contra S.U.A.
35. Ioan Peter, Mihai Ignat, Alina Nelega, Peca Ștefan - 4atru piese
36. Cosmin Perța - Să împuști iepuri e bine aici
37. Răzvan Petrescu / Dragoș Alexandru Mușoiu – Jaf armat / Spargerea
38. Tudor Popescu - 4 comedii
39. Sînziana Popescu - Domnul de Ciocolată / Teatru pentru prichindei: mari, mici și mititei / Trumpison, hoțul zăpezii, și Liga Secretă a Copiilor
40. José Rivera - Tectonica norilor (traducere realizată în cadrul Masteratului de Scriere Dramatică al Universității de Arte din Tîrgu Mureș, coordonată și revizuită
de lect. univ. dr. Anda Cadariu)
41. Roland Schimmelpfennig - Noapte arabă (traducere de Victor Scoradeț)
42. William Shakespeare - Măsură pentru măsură (traducere de Ioana Ieronim)
43. Géza Szőcs - Busurmanii din Crîngul de Jos (traducere de Anamaria Pop)
44. George Ștefan – Țara Zânelor
45. Lucian Dan Teodorovici - Audiență 0
46. Lucy Thurber – Săracii (traducere de Selma Dragoș, Andi Gherghe, Carmen Ghiurco, Gabriel Sandu, realizată în cadrul Masteratului de Scriere Dramatică al
Universității de Arte din Tîrgu Mureș, coordonată și revizuită de lect. univ. dr. Anda Cadariu)
47. Katalin Thuróczy - Cina zeilor (traducere de Anamaria Pop)
48. Ana Turos, Livia Stoica, Gabriel Sandu, Inna Cebotari, Alexandra Pâzgu - 5 din 5 piese de teatru (Trei piese scurte despre copii și adulți, Atenție, se nchid ușile,
Tatăl meu, preotul, Entuziaștii, Proteine fluorescente)
49. Radu Țuculescu - Bravul nostru Micșa
50. Andreea Vălean - Eu când vreau să fluier, fluier
51. András Visky - Julieta (traducere de Paul Drumaru)
52. Matei Vișniec - Despre sexul femeii - câmp de luptă în războiul din Bosnia / Istoria comunismului povestită pentru bolnavii mintal / Paparazzi sau Cronica unui
răsărit de soare avortat
53. Charles Way – Crăiasa Zăpezii (traducere de Ilinca Hărnuț)
54. Frank Wedekind – Deșteptarea primăverii (traducere de Victor Scoradeț)
55. Elise Wilk – Pisica verde / Avioane de hârtie / Crocodil
56. Antoaneta Zaharia - Jocul

Lista completă a volumelor din colecția de teatru se află la https://editura.liternet.ro/catalog/toate/0/10/Teatru.html. Lista completă a volumelor publicate de Editura
LiterNet se află la https://editura.liternet.ro/catalog. Toate volumele pot fi descărcate gratuit de pe site-ul LiterNet pentru uz personal. Reproducerea lor pe alte siteuri
sau pe alte suporturi este interzisă.

Editura LiterNet, 2020 71