Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Repere conceptuale:
Termenul de metodă cu originea din greacă “methodos” semnifică “cale de urmat, drum spre”.
Metoda de evaluare este o cale prin care evaluatorul oferă elevilor/studenţilor posibilitatea de a
demonstra nivelul de stăpînire a cunoştinţelor şi a diferitelor capacităţi, abilităţi testate prin utilizarea unei
diversităţi de instrumente adecvate scopului urmărit.
Teoria şi practica pedagogică au acreditat o gamă largă de metode de evaluare. Acestea se pot
grupa în două mari categorii:
Metodele tradiţionale de evaluare - au primit această denumire datorită consacrării lor în timp şi
utilizării lor frecvente în practica didactică;
Metodele complementare de evaluare - sunt mai recente, au un pronunţat rol formativ şi o mare
capacitate de motivare şi angajăre a elevilor în activităţile de învăţare.
Probele orale
Evaluarea orală reprezintă un sistem complex de interacţiuni verbale (feedback) dintre profesor şi
elev, prin intermediul unui dialog bazat pe întrebări şi răspunsuri, prin care profesorul urmăreşte să
identifice cantitatea şi calitatea cunoştinţelor, precum şi capacitatea de a opera cu acestea. Conversaţia
poate fi individuală, frontală sau combinată, regăsindu-se pe parcursul lecţiilor sau în cadrul orelor special
1
METODOLOGIA EVALUĂRII DIDACTICE Lector universitar Ana Dabija,
doctor în ştiinţe pedagogice
_________________________________________________________________________________________
destinate evaluării. Evaluarea orală preponderent se aplică în cadrul evaluărilor curente şi în uneori în
cadrul evaluărilor finale (examenul oral).
Avantajele probelor orale Limitele probelor orale
Probele scrise - reprezintă modalitatea de a elabora şi de a exprima idei în scris, fără intervenţia
profesorului, concretizate în lucrări de control, lucrările semestriale (teze), teste, examene scrise etc.
Evaluarea cu ajutorul probelor scrise impune câteva cerinţe:
subiectele formulate să se regăsească în tematica recomandată de programă şi manual;
sarcinile de lucru să fie formulate clar, fără ambiguităţi (dublă semnificaţie) sau cu intenţia de a-i
induce în eroare pe elevi;
în formularea subiectelor să se aibă în vedere nu doar reproducerea informaţiilor, ci şi evaluarea
capacităţii elevilor de a opera şi integra conţinuturile studiate;
să se facă cunoscute elevilor baremele de corectare şi notare.
Criteriile de apreciere a probelor scrise vizează: conţinutul lucrării (coerenţa mesajului, logica
expunerii, argumentele şi exemplele utilizate), forma acesteia (stil, ortografie, prezentare grafică) şi
factorul personal (originalitate, etc).
2
METODOLOGIA EVALUĂRII DIDACTICE Lector universitar Ana Dabija,
doctor în ştiinţe pedagogice
_________________________________________________________________________________________
într-un timp relativ scurt se evaluează oferă un feedback mai slab deoarece
un număr mare de elevi; momentul în care se corectează erorile
permite elevului să lucreze este întîrziat în timp;
independent ; nu este posibilă orientarea elevilor
diminuarea subiectivităţii, deoarece prin întrebări ajutătoare către un
rezultatele sunt raportate la criterii răspuns corect;
unice de evaluare; uneori răspunsurile nu redau nivelul
diminuează stările de stres şi îi real de pregătire al elevului (se poate
avantajează pe elevii timizi care se copia).
exprimă defectuos în cazul unei
evaluări orale.
Probele practice
Exemple: probele susţinute la educaţie fizică, lucrări practice de laborator (fizică, chimie, biologie)
şi din ateliere (educaţia tehnologică), execuţii de desen, grafică, sculptură, interpretări muzicale etc.
Cerinţe:
elevii să fie informaţi din timp în legătură cu tematica lucrărilor practice, cu criteriile de apreciere
şi baremele de notare ;
să fie asiguraţi cu condiţii şi pachetul de rechizite necesar pentru realizarea probelor (aparate,
utilaje, substanţe sau alte resurse).
Observarea curentă
Portofoliul
Aceasta metodă complementară este folosită tot mai des de profesori, datorită complexităţii şi
relevanţei informaţiei obţinute privind progresul şcolar al elevilor, pe o perioadă lungă de timp (semestru,
an şcolar etc.). Ea permite urmărirea progreselor înregistrate de elevi în achiziţia cunoştinţelor pe
parcursul unui program de instruire, reflectă
3
METODOLOGIA EVALUĂRII DIDACTICE Lector universitar Ana Dabija,
doctor în ştiinţe pedagogice
_________________________________________________________________________________________
- tema propusă sau domeniul din care îşi pot alege subiectul;
- modalitatea de prezentare (dosar, CD etc.);
- mărimea portofoliului (limitele minime şi maxime de pagini, numărul de produse);
- structura cerută: obiective, motivaţia întocmirii, cuprins, tipuri de produse (interviuri, studii de
caz, chestionare etc.), concluzii, bibliografie;
- ordonarea materialelor şi indicarea provenienţei documentelor.
Autoevaluarea
Testul este un set de subiecte, probe, sarcini, probleme, itemi al căror scop constă în
verificarea cunoştinţelor, capacităţilor, abilităţilor etc. ale elevilor/studenţilor.
Testul docimologic este un set de probe sau întrebări cu ajutorul cărora se verifică şi se
evaluează nivelul asimilării cunoştinţelor şi al capacităţilor de a opera cu ele, prin raportarea
răspunsurilor la o scară de apreciere etalon, elaborată în prealabil. Testele docimologice sînt
folosite la concursuri, atestări, examene finale.
Elaborarea testului docimologic este un proces complex, ce necesită buna cunoaştere a
reperelor metodologice şi însăşi procedura de elaborare.
4
METODOLOGIA EVALUĂRII DIDACTICE Lector universitar Ana Dabija,
doctor în ştiinţe pedagogice
_________________________________________________________________________________________
Cea mai mică entitate a unui test docimologic, corelată cu unul sau mai multe obiective de
evaluare, este itemul.
Itemul - componentă a unui instrument de evaluare care poate fi: simple întrebări, enunţuri
urmate de o întrebare, exerciţii, sarcini, probleme, întrebări structurate, eseuri.
Itemii obiectivi
Acest tip de itemi oferă studenţilor posibilitatea să aleagă răspunsul corect din cîteva
alternative (adevărat - fals, da - nu, corect - incorect) şi pot fi folosiţi pentru:
- a determina dacă elevii/studenţii pot utiliza o definiţie pentru a face diferite clasificări;
- a determina dacă elevii/studenţii pot aprecia corectitudinea unui fapt sau material studiat.
Exemplu:
6
METODOLOGIA EVALUĂRII DIDACTICE Lector universitar Ana Dabija,
doctor în ştiinţe pedagogice
_________________________________________________________________________________________
(.....Definiţia.....) – A sau F
Obiectiv: Elevul va fi capabil să identifice dintr-o listă de răspunsuri, cel puţin trei răspunsuri
reprezentative pentru subiectul dat.
Exemplu:
În coloana A aveţi notate cîteva subiecte, constatări. Înscrieţi în spaţiul din stînga
numerilor de ordine din coloana A, litera din coloana B care corespunde răspunsului corect.
Coloana A Coloana B
1............................ A................................
2............................ B................................
3............................ C................................
4............................ D................................
Itemii semiobiectivi
7
METODOLOGIA EVALUĂRII DIDACTICE Lector universitar Ana Dabija,
doctor în ştiinţe pedagogice
_________________________________________________________________________________________
Exemplu:
Eseu structurat
Obiectiv: Elevul va fi capabil să prezinte coerent un eveniment istoric şi să interpreteze la prima vedere o
sursă documentară.
Exemplu:
8
METODOLOGIA EVALUĂRII DIDACTICE Lector universitar Ana Dabija,
doctor în ştiinţe pedagogice
_________________________________________________________________________________________
c) planul tactic;
d) rezultatul şi consecinţele.
Răspuns (...........................................................................................................)
Nr. puncte acumulate de elev la proba evaluativă Nota max. din sistemul de evaluare
Exemplu:
7, 8 (nota)
14 puncte
10