UNIVERSITATEA “CONSTANTIN BRÂNCUŞI” DIN TÂRGU JIU

FACULTATEA DE INGINERIE

PROGRAMUL DE STUDII: MANAGEMENTUL CALITĂȚII FABRICAȚIEI

ETICĂ ȘI INTEGRITATE ACADEMICĂ

Coordonatoare: Cilibiu Andreea

Masterandă: Ilisei Andrada – Mihaela

UNIVERSITATEA “CONSTANTIN BRÂNCUŞI” DIN TÂRGU JIU

FACULTATEA DE INGINERIE

PROGRAMUL DE STUDII: MANAGEMENTUL CALITĂȚII FABRICAȚIEI

CORUPŢIA CA FENOMEN SOCIAL

Coordonatoare: Cilibiu Andreea

Masterandă: Ilisei Andrada – Mihaela

 CUPRINS

Introducere..................................................................................................................................4
Definirea corupţiei......................................................................................................................6
Corupţia – cauze, efecte și remedii............................................................................................9
I. Aspecte despre cauzele corupției.....................................................................................9
II. Efectele corupției...........................................................................................................10
III. Remedii......................................................................................................................10
Forme uzuale de corupție..........................................................................................................13
I. Mita................................................................................................................................13
II. Comisioane ilegale.........................................................................................................13
III. Plăți de facilitare.........................................................................................................14
Corupția în sistemul sanitar......................................................................................................15
I. Corupția în domeniul achiziții publice...........................................................................17
II. Corupția în domeniul serviciilor medicale.....................................................................18
III. Corupția în domeniul bugetăii unităților spitalicești..................................................19
IV. Accesul personalului în sistemul medical.................................................................19
V. Autorizarea farmaciilor..................................................................................................20
Concluzii...................................................................................................................................23
Bibliografie...............................................................................................................................26
 Introducere

O conduită onestă, corectă și adecvată servește nu numai prestigiului unei loc de

muncă, ci și învățământului românesc, supus în ultimele decenii unor critici corozive și unor
alarmante diminuări ale cotelor de încredere, atât înăuntrul țării, cât și în afara ei. Se spune că
există trei componente fundamentale vizate în educație: ce știi (cunoștințe, informații), ce poți
(competențe, abilități) și ce ești (valori, atitudini).

Am ales această temă deoarece corupția reprezintă un fenomen manifestat la nivel

mondial, unul dintre cele mai vechi și mai discutabile subiecte ale omului. Din păcate, unde
putere există și corupție. Corupția este foarte strâns legată de fenomenul de putere și de
dezvoltarea economică.

Corupţia, ca fenomen social, a atras atenţia spre studiul ei încă din antichitate.
Originea cuvântului „corupție” provine din limba latină, fiind un derivat al cuvântului
„coruptionis” şi, conform cu Dicționarul Explicativ al Limbii Române (DEX), înseamnă stare
de abatere de la moralitate, de la cinste, de la datorie 1. În materia dreptului penal, termenul
caracterizează o anumită comportare a funcţionarului care îşi comercializează, îşi vinde
atributele funcţiei şi încrederea acordată de societate, primind în schimb bani sau alte foloase.
Reprezintă un pericol pentru societate prin vătămarea sau punerea în pericol a desfăşurării
activităţii statului şi a tuturor sectoarelor vieţii sociale2.

Criza social-economică, concurenţa neloială, slăbirea autorităţii statului, degradarea

nivelului de trai pentru majoritate, neadaptarea legislaţiei la condiţiile economice şi sociale,
ceea ce face ca starea de fapt să meargă cu mult înaintea stării de drept, precum şi dorinţa
individului de a se îmbogăţi rapid şi prin orice mijloace, în condiţiile în care lipsurile
generează specula iar prohibiţiile de tot felul influenţează consumul, conturează în principal
tabloul cauzelor concrete care generează acest fenomen antisocial.

Marx şi Engels caracterizau crima ca un act al individului împotriva relaţiilor

dominante, ea izvorând din aceleaşi condiţii ca şi dominaţia existentă3.

1
Dicționarul Explicativ al Limbii Române, Ed. Academiei, București, 1958, pag. 190
2
Gheorghe Nistoreanu, și col., Drept penal – parte specială, Ed. Europa Nova, București, 1997, pag. 345
3
K. Marx, Fr. Engels, Ideologia germană în Opere, vol. 3, Ed. Continent, București, 1958, pag.327

4
 În literatura de specialitate, V. Dobrinoiu4, preluând o teză exprimată în raportul la cea
de-a cincea Conferinţă Internaţională Anticorupţie, prezentat la Amsterdam pe data de 9
martie 1992 de către John A. Gardiner, achiesează la modul de clasificare a corupţiei în
percepţia opiniei publice, în corupţie neagră – care se realizează atunci când actul ilicit este
condamnat de întreaga societate şi de elitele acesteia, urmărindu-se pedepsirea ei –, corupţie
cenuşie – care se realizează atunci când numai unii membri ai societăţii şi îndeosebi elitele
urmăresc pedepsirea actului ilicit – şi corupţie albă – când nici opinia publică, nici elitele nu
sprijină pedepsirea ei, găsind-o tolerabilă.

4
V. Dobrinoiu, Corupția în dreptul penal român, Ed. Atlas Lex, București, 1995, pag. 33

5
 Definirea corupţiei

Dacă „un important principiu pe care trebuie să-l respecte orice om de ştiinţă” este că
„opţiunile sale terminologice, pentru a nu complica inutil sau chiar a disturba procesul de
comunicare, trebuie să fie cât mai aproape de limbajul sau de convenţiile curente” 5, atunci în
cazul fenomenului de corupţie, problema ce trebuie rezolvată este aceea corelativă delimitării
extensiunii verbale, adică a precizării sferei/ domeniului de aplicaţie pentru termenul
„corupţie”. Luând ca reper Dicţionarul explicativ al limbii române (DEX), semnificaţia
conferită cuvântului în mod uzual este de „stare de abatere de la moralitate, de la cinste, de la
datorie” sau „desfrânare, depravare”6.

În definiţia lui Mushtaq Khan, corupţia se vădeşte în „comportamentul deviat de la

regulile formale ghidând acţiunile cuiva aflat într-o poziţie de autoritate publică din cauza
unor motive cu aspect privat cum ar fi bunăstarea, puterea sau statutul” 7. Într-o versiune
considerată clasică, corupţia presupune „comportamentul deviat de la sarcinile formale ale
unui rol public (electiv sau numit) pentru obţinerea unor câştiguri de stare sau de statut, de
interes privat (personal, familial, al clicii personale)”8.

Corupţia a mai fost descrisă ca tranzacţia între actorii sectorului privat şi cei ai
sectorului public prin intermediul căreia bunurile colective sunt convertite ilegitim şi ilegal în
venituri private. O altă modalitate de definire a corupţiei (în opinia autorilor norvegieni,
societăţile nordice sunt cele mai puţin corupte) este aceea corelată cu natura resurselor
transferate într-o relaţie coruptă. Astfel, este operată deosebirea între corupţia în termeni
economici şi corupţia în termeni sociali. Corupţia economică are loc în relaţii gen piaţă şi se
manifestă ca schimb în cash sau bunuri materiale (comisioane), aceasta fiind o definire strictă,
reflectată şi în reglementările legale care stipulează pentru funcţionarii publici limitele până la
care contribuţiile pot fi date/ primite înainte de a constitui o mită. Pentru transferurile în care
nu intră banii sau alte bunuri tangibile, schimbul este denumit social şi corespunzător, se
foloseşte noţiunea de corupţie socială. Această distincţie între corupţie economică şi corupţie
socială este analitic-metodologică. În realitate ele se manifestă cel mai adesea îngemănat, fapt

5
Cf. J. J. Van Cuillenburg, O. Scholten, G. W. Noomen, Ştiinţa comunicării, Bucureşti, Ed. Humanitas, 1998, pag.
153
6
Dicționarul Explicativ al Limbii Române, Ed. Academiei, București, 1958, pag. 190
7
„Revista Română de Sociologie” serie nouă, anul XII, nr. 5–6, pag. 617–623, Bucureşti, 2001
8
Idem

6
care şi deschide o largă perspectivă, aceea în care, apelând la o vorbă de duh românească,
convieţuirea socială este guvernată de legea „Eşti om cu mine, sunt om cu tine”.

Formele particular-concrete de manifestare a corupţiei numită socială (cu multiple

implicaţii economice, politice, morale, culturale) subsumează o varietate de comportamente şi
relaţii, cele mai des invocate fiind clientelismul, nepotismul şi favoritismul, în varii grupuri
minoritare (etnice, lingvistice, zonale/ locale, sexuale). Corupţia a devenit fenomen mondial.

Similară cu fenomenul de poluare ecologică, corupţia are 2 caracteristici ce amplifică

dificultatea contracarării:

a. manifestarea în mod insidios şi cumulativ;

b. în prezent a ajuns să depăşească cadrul naţional, în speţă statul naţional.

În acest sens, secretarul general al ONU, Kofi Annan a apreciat în anul 1997 că „Nici
o ţară nu este la adăpost de corupţie şi un mare număr dintre ele sunt cu deosebire vulnerabile
datorită slăbiciunii legilor şi instituţiilor lor. Corupţia capătă o dimensiune internaţională.
Graniţele deschise, progresul tehnologic, comunicaţiile transnaţionale şi tranzacţiile
comerciale ce caracterizează societatea mondială de astăzi sunt tot atâţia factori care permit
corupţiei să se înrădăcineze şi să se extindă. Corespunzător, cooperarea internaţională între
guverne, sectorul privat şi societatea civilă este necesară dacă se vrea să se pună capăt acestei
ameninţări”9. Un rol activ de primă importanţă în această privinţă îl are organizaţia
nonguvernamentală internaţională amintită anterior, Transparency International (TI) care
acum are reprezentanţe în 70 de state (inclusiv România), anual fiind publicat un raport ce
conţine şi un clasament al indicilor percepţiei corupţiei (IPC) calculaţi cu o metodologie
sofisticată pe baza a 14 surse diferite.

Există o relaţie directă între corupţie şi performanţa economică, dar o astfel de relaţie
nu este intrinsecă, ci construită prin mecanismele de funcţionare a statului, mai exact, prin
funcţionarea incorectă, bruiată sau coruptă a acestora. Dezvoltarea durabilă este incompatibilă
cu corupţia, aşa cum corupţia este incompatibilă cu un sistem politic şi economic eficient.
Dar, chiar şi acolo unde efectiv există dezvoltare durabilă, există, în anumite limite, şi unele
forme fenomenului corupţiei. Dar, fără îndoială, acolo unde corupţia câştigă teren, nu poate fi
vorba nici de legalitate, nici de legitimitate, în adevăratul înţeles al cuvântului.

9
https://en.wikipedia.org/wiki/Kofi_Annan

7
 Corupţia este cea care viciază sistemele economice şi sociale, denaturându-le şi
transformându-le în inversul lor sau într-un amalgam cenuşiu, în care este foarte greu să
deosebeşti binele de rău şi legalul de ilegal. De cele mai multe ori, sistemele care se dezvoltă
pe arhitecturi coruptibile şi, deopotrivă, coruptive sunt construcţii viciate, unele vizibile, altele
nu, cu evoluţii haotice şi imprevizibile. Ele se pot prăbuşi în orice moment sau, dimpotrivă,
pot dura zeci sau chiar sute de ani, dar finalul va fi totdeauna acelaşi: distrugerea sistemului.
Corupţia este cancerul societăţii bazată pe putere, indiferent care este şi cum evoluează
filozofia şi fizionomia puterii. Puterea corupe şi, la rândul ei, este, din toate timpurile,
coruptibilă. Acest cancer al puterii coruptibile sau care corupe pentru a dura sau pur şi simplu
pentru a domina poete fi sub forma unei predispoziţii sa, dimpotrivă, poate evolua spre
metastază.

Buna guvernare este acea guvernare rezistentă şi chiar imună la fenomenul corupţiei,
care-şi construieşte puterea pe principii sănătoase, într-un mediu în care principalele
coordonate sunt legalitatea şi legitimitatea.

Lider recunoscut în aplicarea principiilor bunei guvernări în domeniul politicii de

dezvoltare este Institutul pentru Dezvoltare Economică (EDI) al Băncii Mondiale. De aceea,
pe parcursul lucrării, ne vom folosi şi de studiile de caz, de argumentele şi de analizele
efectuate de această prestigioasă instituţie. Banca Mondială este angajată într-o vastă acţiune
de colaborare cu guvernele pentru a dezvolta sectoare publice eficiente, neafectate de
corupţie. Este un drum anevoios, întrucât, în unele ţări, fenomenul corupţiei are rădăcini
foarte adânci şi reţele complexe, constituinduse într-un adevărat cancer pentru societatea
respectivă. Aşa cum este dificil să combaţi cancerul care s-a infiltrat în organism, este foarte
greu, în unele cazuri chiar imposibil a eradica fenomenul corupţiei. De aici nu rezultă că
trebuie renunţat la efortul de a combate ceva ce nu se lasă combătut, ci doar cerinţa de a trata
acest fenomen ca pe o gravă ameninţare la adresa statului, a economicei, a societăţii şi fiecărui
individ în parte.

8
 Corupţia – cauze, efecte și remedii

I. Aspecte despre cauzele corupției

Printre cauzele corupției pot fi incluse:

 lipsa de stabilitate legislativă, respectiv modificările relativ frecvente ale legislaţiei din
materia prevenirii şi combaterii corupţiei, care contribuie într-o oarecare măsură la
menținerea în limite inacceptabile a fenomenului corupției;
 organizarea necorespunzătoare a instituțiilor și autorităților publice10;
 lipsa de transparenţă a modului de funcţionare a instituţiilor și autorităților publice;
 birocraţia rigidă;
 inegalitatea socială11;
 orice altă disfuncţionalitate a sistemului social;
 factorii economici;
 cultura națională12;
 lipsa unei educații corespunzătoare13;
 factorii subiectivi14.

Birocraţia rigidă

Această formă de birocrație favorizează şi generează corupţie, atât atunci când este
corectă, cât (mai ales) atunci când este lipsită de onestitate, în special dacă este foarte
centralizată. Cinic spus, o birocraţie rigidă, supra centralizată şi onestă este pentru societate
un rău mai mare decât o asemenea birocraţie, dar care nu este onestă 15. Lipsa de eficienţă a
unui aparat administrativ, fie el chiar corect, favorizează corupţia, deoarece populaţia doreşte
o rezolvare în timp rezonabil a problemelor sale.

Inegalitatea socială

Din etiologia corupţiei nu pot fi omise cauzele de natură socială, deoarece oamenii ce
funcţionează în puterile statului provin, până la urmă, din societate, nefiind posibil ca o
10
În Raportul Global asupra Corupţiei, anul 2007 se arată că în România corupţia și lipsa transparenţei în
administrarea justiţiei, în special în relaţiile dintre justiţiabili şi personalul auxiliar, rămân probleme de
anvergură sistemică
11
I. Burlacu, op. cit., pag. 49
12
Idem, pag. 46-47
13
Concepţia culturală
14
D.L. Stanciu, Prevenirea şi combaterea corupţiei, www.inm-lex.ro, pag. 20
15
I. Burlacu, Legislaţia penală anticorupţie şi integrarea europeană, Teză de doctorat, Bucureşti, 2008, pag. 48

9
societate să fie cinstită, iar funcţionarii săi să fie coruptibili, după cum nici invers nu este
posibil. Una dintre cele mai importante cauze sociale este discrepanța dintre oameni.

Factorii subiectivi

Din sfera cauzelor corupţiei nu trebuie omiși factorii subiectivi, deoarece cu toate că
omul este un produs al mediului şi îşi elaborează conştient atitudinea faţă de acest mediu, la
această atitudine contribuie şi particularităţile personalităţii sale. Astfel, cauzele de ordin
subiectiv trebuie căutate în modul in care oamenii au perceput şi asimilat informaţiile apărute
în contextul schimbării sociale. Indivizii cu orientare antisocială a personalităţii, chiar cu
antecedente penale, au perceput schimbarea ca pe o excelentă oportunitate pentru săvârşirea
unor fapte antisociale orientate spre profit. Constatând că, în noile condiţii, pot opera fără
teamă, ei s-au dovedit abili şi inventivi. Actele lor infracţionale constituie rezultatul unei stări
de frustrare pe un fond psihologic marcat de spiritul de competiţie şi dorinţa de a trăi mai
bine, în condiţiile în care societatea a valorizat ideea bunăstării personale, dar nu a oferit
mijloace legale, pentru a face posibilă această stare.

II. Efectele corupției

Pornind de la un fapt negativ de necontestat, evidenţiat de numeroase surse, şi anume
că nivelul corupţiei în România este încă foarte ridicat, vorbindu-se chiar despre corupţie
generalizată, se impune o singură concluzie, respectiv că fenomenul corupţiei produce
efecte nefavorabile foarte grave.

În general, corupţia generează sărăcie şi probleme sociale grave. Corupţia generează

sărăcie, se hrăneşte cu aceasta şi se dezvoltă pe seama acesteia. Corupţia are ca efect,
paradoxal, nu numai sărăcirea celor cu nivel de trai modest, ci şi îmbogăţirea celor cu nivel
de trai ridicat. Cu cât anumite persoane se îmbogăţesc prin intermediul corupţiei, cu atât mai
mult ceilalţi cetăţeni vor avea un nivel de trai mai scăzut.

Corupţia îndepărtează investitorii serioşi, făcând să roiască oportuniştii sau

neaveniţii, şi prăbuşeşte încrederea în instituţiile statului şi autorităţile publice.

III. Remedii
Toți oamenii care au coloană verticală, susțin teza că fenomenul corupției trebuie
prevenit şi contracarat prin măsuri complexe eficiente. Conținutul și, mai ales, eficacitatea
măsurilor de prevenire și combatere a corupției, trebuie stabilit, respectiv verificate, prin
întreprinderea unor activități menite să contribuie la cunoaşterea corespunzătoare a formelor

10
concrete de manifestare a faptelor de corupţie. Lipsa unor informații relevante și, pe cât
posibil, exhaustive, despre faptele de corupţie existente în societate, poate conduce la luarea
unor măsuri inadecvate, astfel că, în loc să se prevină și limiteze fenomenul corupției, acesta
se poate menține sau chiar crește în intensitate. Din nefericire, pe cât de sigură este vechimea
corupţiei pe atât de certă este şi imposibilitatea eliminării totale a acesteia din societăţile
umane contemporane, astfel că în prezent nu se mai vorbeşte despre eradicarea fenomenului
corupţiei, ci se discută despre reducerea corupţiei în limite rezonabile, care să fie socialmente
suportabile, deoarece în orice societate au existat şi există funcţionari care urmăresc realizarea
unor foloase ilicite de pe urma funcţiei lor, precum şi cetăţeni care să apeleze la „serviciile”
unor asemenea funcţionari.

Câteva posibile remedii pentru prevenirea și combaterea corupției:

 Un remediu foarte important, în opinia mea, pentru prevenirea și combaterea corupției

îl constituie educația. Preșcolarii/ elevii/ studenții trebuie să fie educați în spiritul
incoruptibilității. Printre disciplinele de studiu trebuie să figureze cultura civică și
juridică. Oamenii trebuie să știe de mici ce înseamnă corupție și ce consecințe produce
existența acestui fenomen.
 Eliminarea, din viața politică și din instituțiile sau autoritățile publice, a persoanelor
corupte, pe o anumită durată.
 Stabilitatea, claritatea, predictibilitatea, aplicarea promptă și egală a legislației.
 Transparența organizării, funcționării și deciziilor instituțiilor și autorităților publice.
 Simplificarea procedurilor și eliminarea posibilităților de subiectivism sau arbitrariu
din autoritățile și instituțiile publice.

La înfăptuirea unei politici corecte, în care persoanele corupte să fie eliminate din
viaţa publică, este necesară şi participarea opiniei publice, care trebuie să sancţioneze de
fiecare dată pe toţi politicienii corupţi fie prin retragerea sprijinului electoral, fie prin
sesizarea autorităţilor cu privire la existenţa unor fapte de corupţie. Vigilenţa societăţii civile
este cu atât mai necesară cu cât, uneori, puterile statului pot ajunge la înţelegeri antisociale
tacite. O lege stabilă, clară, predictibilă, aplicată prompt și în mod egal sunt condiții sine qua
non pentru diminuarea corpuției.

Accesul foarte facil al cetățenilor la modul cum sunt organizate, la regulile de

funcționare și la modalitatea în care sunt adoptate actele autorităților și instituțiilor publice
constituie standardul minim ce poate concura la prevenirea și combaterea corupției

11
funcționarilor publici. Eliminarea din atribuțiile funcționarilor publici a instrumentelor sau
posibilităților prin care aceștia ar putea să distorsioneze actul sau decizia autorităților sau
instituțiilor publice.

12
 Forme uzuale de corupție

Deși Compania nu tolerează nici o formă de corupție, acest document se concentrează,

în mod explicit, pe practicile interzise de legislația internațională anticorupție: mita,
comisioane ilegale și plăți de facilitare.

I. Mita
Mita presupune schimbul a ceva de valoare în schimbul obținerii unui avantaj
nejustificat sau ilegal. Mita poate implica mai multe părți diferite ale unei tranzacții, dar
implică întotdeauna cel puțin două părți primare: persoana ce oferă mita (partea furnizoare) și
persoana care acceptă mita fără probleme (partea cererii). Ambele ridică probleme etice și
juridice serioase și implică o încălcare atât a încrederii, cât și a obligației de către ambele
părți.

Aceasta poate lua forma oricărui stimulent financiar, a unui cadou în natură sau a unui
alt favor, cum ar fi o ofertă de angajare a unei rude a persoanei care este mituită. Chiar și
promisiunea de a oferi ceva în viitor în schimbul unui avantaj de afaceri constituie mită 16. În
general, angajații nu ar trebui să ofere niciodată nimic unui funcționar guvernamental,
funcționar public sau partener de afaceri din sectorul privat care ar putea să-i facă să încalce o
sarcină care le-a fost încredințată de o organizație publică sau privată. Acest lucru este valabil
mai ales în timpul unei oferte competitive, unde chiar și cadourile modeste pot fi interpretate
ca mită în anumite contexte17.

II. Comisioane ilegale

Comisioanele ilegale sunt o schemă care apare atunci când furnizorii sau furnizorii de
servicii plătesc o parte din comisioanele lor sau un alt avantaj al afacerii persoanelor care le
acordă contractul. Acordarea de mită pentru a câștiga o licitație, poate fi una dintre cele mai
comune forme de luare de mită18.

Schema clasică de comision ilegal implică de obicei o licitație publică competitivă și

un agent legat de un funcționar guvernamental care supraveghează procesul de licitare.
Agentul, care poate oferi și alte servicii legale de consultanță sau de susținere, se oferă să
reprezinte unul dintre concurenții proiectului, pentru o taxă fixă sau variabilă. Cu toate

16
Politica anticorupție, Forme uzuale de corupție, Mita
17
https://www.qiwi.ro/Documente/politica_anticoruptie_qiwi.pdf
18
Politica anticorupție, Forme uzuale de corupție, Comisioane ilegale

13
acestea, agentul fie a aranjat anterior să plătească funcționarului guvernamental o parte din
astfel de comisioane în schimbul acordării contractului, fie a negociat acest lucru în timpul
procesului de licitare. Ofertantul câștigător poate sau nu poate cunoaște acest aranjament19.

Ca un mecanism de angajare în mită, comisioanele ilegale sunt interzise în mod expres

de legislația anticorupție. În mod similar, comisioanele ilegale sunt supuse, de asemenea,
legislației antifraudă și altor legi conexe deoarece plățile și facturarea implică în mod
invariabil denaturări financiare20.

III. Plăți de facilitare

Plățile de facilitare sunt plăți reduse către funcționari în vederea accelerării
operațiunilor guvernamentale de rutină la care plătitorul are deja dreptul. Spre deosebire de
mită, plățile de facilitare nu duc la primirea unui avantaj necuvenit sau nejustificat, mai
degraba, ele grăbesc sau facilitează tranzacția, de aceea sunt uneori cunoscute sub numele de
„bani de viteză” sau „plăți de alunecare”21.

Exemplele includ plăți pentru a accelera procedurile vamale și taxe suplimentare

pentru funcționari, pentru a asigura conexiuni electrice. Din păcate, cererile de plăți de
facilitare sunt relativ frecvente în unele dintre jurisdicțiile în care operează Compania.
Compania interzice plățile de facilitare. Sunt ilegale în majoritatea țărilor. De asemenea, ele
subminează buna guvernare, iar dorința de a le face duc adesea la cereri pentru plăți mai mari
și mai semnificative22.

19
Idem
20
Idem
21
Politica anticopție, Forme uzuale de corupție, Plăți de facilitare
22
https://www.qiwi.ro/Documente/politica_anticoruptie_qiwi.pdf

14
 Corupția în sistemul sanitar

Sistemul sanitar = o formă de organizare compusă din oameni, instituţii şi resurse cu

scopul de a asigura serviciile medicale necesare pentru acoperirea nevoilor medicale ale
populaţiei unui stat. În opinia mea, cea mai gravă problemă din România o prezintă corupția
în sistemul sanitar.

Corupţia poate afecta multe aspecte ale sistemului sanitar, indiferent dacă acesta este
public, privat sau semiprivat. De multe ori, corupţia din sectorul sanitar înseamnă diferenţa
dintre viață şi moarte. În general, corupţia în cadrul sistemului sanitar ia mai multe forme.
Personalul medical pretinde plăţi neoficiale pentru a acorda pacienților îngrijirile la care
aceştia au dreptul, şi se întâmplă des ca pacienţii să-şi cumpere singuri medicamentele pe care
ar trebui să le primească în mod gratuit. Există şi situaţii în care unele companii care
furnizează medicamente câştigă în mod fraudulos – prin mită şi trafic de influenţă – contracte
cu spitalele şi furnizează medicamente contrafăcute şi echipamente medicale de calitate
inferioară, practică ce pune în pericol viețile pacienţilor. Pe lângă asta, conform unui sondaj al
Băncii Mondiale, în unele ţări, până la 80% din fondurile nesalariale destinate sistemului
sanitar nu ajung unde trebuie. Miniştrii şi administratorii spitalelor au posibilitatea de a
deturna milioane de euro din bugetele pentru sănătate, sau de a cere şi accepta sume
substanţiale ca mită pentru a influenţa procedurile de achiziţii publice. În ceea ce priveşte
deconturile spitalelor şi clinicilor private, se poate întâmpla ca acestea să deconteze din
bugetul de stat sume enorme de bani pentru cheltuieli pe care nu l-au făcut. Cu cât actele de
corupţie sunt mai răspândite şi mai înrădăcinate în tradiţie, cu atât va avea mai mult de suferit
sistemul sanitar23.

Astfel, un sistem sanitar afectat de corupţie are o capacitate redusă de a asigura

îngrijire medicală eficientă şi de calitate oamenilor care au cea mai mare nevoie – bătrânii,
săracii şi bolnavii care suferă de boli cronice. Frauda bugetului primit de la stat duce la
insuficienţa fondurilor pentru salarii, operaţii şi reparaţiile spitalelor, ceea ce duce la lipsa de
motivare a angajaţilor, creşterea cererilor de mită şi scăderea calităţii serviciilor medicale24.

Pentru a veni în sprijinul implementării Strategiei Naționale Anticorupție 2016-2020,

D.N.A. a evaluat resursele de date rezultate din exercitarea competențelor pe care le are în
23
Asociaţia Română pentru Transparenţă, art. 23
24
Idem

15
combaterea corupției. În acest context, au fost identificate o serie de mecanisme repetitive,
folosite în săvârșirea aceleiași fapte de corupție pe o perioadă îndelungată, dar și moduri de
operare similare, utilizate în comiterea unor infracțiuni diferite. Diseminarea/cunoașterea
acestor date de către autoritățile publice poate conduce la adoptarea de măsuri preventive
concrete, prin identificarea vulnerabilităților și riscurilor de corupție din diverse domenii de
activitate.

Abuzul de putere exercitat în domeniul sănătății aduce atingere directă, atât dreptului
fundamental de ocrotire a sănătății, garantat cetățenilor prin Constituția României, cât și
bugetului asigurărilor sociale de stat. Beneficiul major al corupției revine managerului de
spital sau medicilor care aleg să adopte comportamente lipsite de etică și integritate. Pacienții
sunt cei care suportă costurile, atât direct, prin plăți din bugetul personal, cât și indirect, prin
prejudicierea bugetului asigurărilor sociale. Toate acestea produc efecte asupra calității
serviciilor medicale de care beneficiază pacientul român. Așa cum am menționat anterior,
recunoașterea dreptului universal la sănătate și protecție socială este garantat cetățenilor
români prin Constituție, însă accesul la serviciile de sănătate și calitatea acestor servicii sunt
asigurate, uneori, într-o manieră inechitabilă și consumatoare de resurse. Statutul ocupațional,
statutul socio-economic, vârsta, gradul de mobilitate al pacienților sunt doar câțiva din factorii
care influențează accesul la servicii de sănătate de calitate. Pe lângă aceste aspecte, ce țin de
factori obiectivi, intervin și factori ce țin de manifestarea socială a conștientului colectiv. Ne
referim aici la cutume care pot îmbrăca forme disfuncționale, cum ar fi manifestările
corupției.

În acest sens, se evidențiază rezultatele raportului Special Eurobarometer 4701

Corruption, publicat în octombrie 2017, realizat la solicitarea Comisiei Europene, Directoratul
General pentru Migrație și Afaceri Interne și coordonat de Directoratul General pentru
Comunicare. Conform opiniilor exprimate de respondenții români, 68% dintre aceștia percep
că viața de zi cu zi le este afectată de corupție. Acest procent a poziționat România pe primul
loc în topul țărilor U.E., în ceea ce privește percepția prezenței corupției în viața zilnică a
cetățenilor (la nivelul UE, procentul celor care consideră că viața de zi cu zi le este afectată de
corupție este de 25%)25.

25
Compartimentul de analiză a datelor privind corupția, Corupția în sistemul public de sănătate, București,
2018

16
 În particular, fiind solicitată opinia cu privire la instituțiile percepute ca fiind afectate
de corupție, în România, precum și în alte câteva țări (Grecia, Cipru, Lituania, Slovenia și
Slovacia), sistemul de sănătate publică este cel mai des menționat (alături de sfera politică).

Procentul românilor care au această opinie (58%) este aproape dublu față de cel al
respondenților din țările UE în ansamblu, unde numai 31% din populație apreciază sistemul
de sănătate ca fiind afectat de corupție. Aceste aspecte de percepție sunt susținute și de
comportamentele declarate de respondenți. Astfel, România se situează pe primul loc în
rândul țărilor UE, cu cei mai mulți respondenți (19%) care au afirmat că au oferit bani sau
cadouri substanțiale unor asistente medicale sau medici sau au făcut o donație către spital, pe
lângă plata taxelor oficiale, din totalul celor care au apelat în ultimul an la serviciile medicale
oferite de sistemul de sănătate public.

La nivelul U.E., numai 4% dintre persoanele intervievate au susținut că au adoptat un

astfel de comportament. Aspectele prezentate pot constitui o explicație pentru faptul că
România se situează pe ultimul loc în ceea ce privește accesarea sistemului medical public
(doar 52% din respondenți au susținut că în ultimele 12 luni au apelat la serviciile medicale
oferite de sistemul medical de stat)26.

Analiza de față identifică 5 domenii de manifestare a corupției în sistemul de sănătate

din România, astfel vorbim despre corupția în:

a) achiziții publice;
b) servicii medicale;
c) bugetarea unităților spitalicești;
d) accesul personalului în sistemul medical;
e) autorizarea farmaciilor.

I. Corupția în domeniul achiziții publice

În manifestarea corupției în domeniul achizițiilor publice din sănătate au fost
identificate 2 tipare principale de acțiune:

 condiționarea în ceea ce privește atribuirea, buna derulare și plata la timp a

contractelor pe care spitalul le încheia cu societăți comerciale, de plata unui
„comision” către managerul unității.

26
Idem

17
  fraudarea procedurilor de achiziție publică derulate de unitățile medicale și atribuirea
în mod nelegal a unor contracte de lucrări/ servicii/ furnizare produse.

În cazul condiționării, sumele pretinse reprezentau un procent fix din valoarea

facturilor plătite, cuprins în intervalul 5-20%. Similitudinea modurilor de operare identificate,
indiferent de tipul de unitatea medicală unde fapta a fost descoperită, ne demonstrează faptul
că aceste practici sunt cunoscute de către firme și sunt o condiție asumată a obținerii/ derulării
optime a contractelor. Banii primiți ca mită provin tot din bugetul spitalului, valoarea
contractului fiind ”suplimentată” astfel încât să permită acordarea comisionului.

Înțelegerea infracțională între managerul spitalului și reprezentantul firmei, precum și

cointeresarea managerului în obținerea de către firmă a unui contract au generat premise
nefaste în legătură cu executarea acelui contract. Astfel, managerii implicați au asigurat în
mod formal monitorizarea și controlul executării contractului, iar (în unele cazuri) în mod voit
nu au fost implementate sisteme tehnice care ar fi permis o mai bună monitorizare.
Consecințele acestui mod de lucru au fost: achiziții la prețuri mult mai mari decât prețul pieței
și plata unor servicii neexecutate.

În cazul fraudării, funcționarii publici implicați în comiterea infracțiunilor au acționat

de pe pozițiile de decizie ocupate, folosindu-se de putere pentru a orienta bugetul alocat către
anumite firme, comițând atât infracțiuni de abuz în serviciu, cât și de fals în înscrisuri, fals
intelectual, asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, etc....

Au fost identificate mecanisme de fraudare a banului public în toate etapele

caracteristice procesului de achiziție publică, respectiv în planificarea achiziției, în atribuirea
contractului și în executarea acestuia. Prejudiciile aduse instituțiilor publice prin
subcontractări/achiziții succesive sunt de sute de mii de lei. Acestea reprezintă sume cumulate
pe parcursul lanțului contractual, instituția suportând o valoare a serviciilor/lucrărilor majorată
în mod artificial, uneori plătind prețuri de zece ori mai mari decât prețul de achiziție inițial27.

II. Corupția în domeniul serviciilor medicale

Corupția în domeniul serviciilor medicale se manifestă în ceea ce privește expertizarea
medicală a capacității de muncă și realizarea consultațiilor și actelor medicale. Se remarcă
existența unor cutume acceptate, cunoscute și transmise noilor pacienți în legătură cu
evaluarea medicală. În aceste situații, este important de subliniat faptul că sunt afectate un
număr mare de persoane care au în comun suferința bolii, iar sumele folosite pentru mită
27
Corupția în sistemul sanitar din România, București, 2001

18
provin din bugetele personale ale pacienților. În multe cazuri se creează un coautorat medic –
asistent medical sau medic chirurg – medic anestezist28.

Sunt dezvoltate ritualuri de ascundere a faptei – banii sunt puși între coli de hârtie,
medicul evită atingerea banilor, etc....

În ceea ce privește oferirea serviciilor medicale uzuale, cu toate că valoarea mitei nu

este una mare, ritmicitatea actului generează profituri ilicite constante beneficiarului.

În cazul intervențiilor chirurgicale, se constată o valoare mare a mitei solicitate și o

condiționare a actului medical de primirea acesteia. Astfel, cu cât capacitatea și recunoașterea
profesională a cadrului medical este mai mare, cu atât sumele nelegale solicitate pentru
serviciile medicale prestate sunt mai mari.

III. Corupția în domeniul bugetăii unităților spitalicești

În ceea ce privește bugetarea unităților spitalicești se remarcă existența unei cutume în
condiționarea bugetării corespunzătoare a spitalului de plata nelegală, lunară, a unei sume fixe
către președintele CAS. Demersul legal de negociere/ semnare a contractului/ executarea și
urmărirea plăților era dublat de un demers nelegal, cu aceleași caracteristici29.

Banii folosiți pentru mită erau proveniți tot din mită, iar beneficiarul acestora îi folosea
pentru satisfacerea interesului personal, desfășurarea unor activități de protocol în cadrul
CAS, acte de caritate și pentru finanțarea unui sondaj de opinie în scop politic30.

IV. Accesul personalului în sistemul medical

Accesul personalului în sistemul medical prin intermediul mitei s-a realizat în situația
finalizării studiilor de profil (începând cu proba practică și până la realizarea și susținerea
proiectului de diplomă), precum și a angajării în spital a personalului calificat.

În ceea ce privește cazurile de mită la finalizarea studiilor de profil, se remarcă

persistența unei conivențe infracționale pentru a promova examenele/ concursul (în toate
etapele sale) prin fraudă.

Cadrele didactice se implicau în actul infracțional din cauza activării unor mecanisme
de constrângere socială și de aderare la valorile și normele grupului de apartenență. Acestea
erau dublate de sentimentul de injustiție socială trăit (unica plată legală îndreptățiți să o
28
Corupția în domeniuul serviciilor medicale
29
Compartimentul de analiză a datelor privind corupția, Corupția în sistemul public de sănătate, Corupția în
domeniul bugetăii unităților spitalicești, București
30
Idem

19
primească era de 4,5 lei/ proiect coordonat). În același timp, elevii acceptau aceste practici
pentru a evita eventualele consecințe negative. Exista percepția conform căreia dacă făceau
lucrurile corect, însă fără să ofere mită, puteau fi dezavantajați. În ceea ce privește situația
angajării în spital a personalului, fraudarea angajărilor s-a realizat atât la recrutarea și selecția
din sursă internă, cât și din sursă externă.

Managerul implicat în fraudarea angajărilor a primit banii personal sau prin

intermediar de la persoanele în cauză. S-a constatat faptul că existau tarife standard în funcție
de poziția ce urma să fie ocupată (spre exemplu, pentru un post de îngrijitor/ infirmier se
solicita suma de 1500 euro, pentru asistent medical 2500 euro, 1000 euro pentru șofer de
ambulanță și 1000-1500 euro pentru poziția de registrator medical, existând cazuri în care
sumele solicitate erau și între 3000 - 5000 euro)31.

În perioada în care angajările în sistemul de sănătate erau blocate, cadrele medicale au

adaptat mecanismele de atragere a mitei prin folosirea cu rea credință a activității de
voluntariat, pe care au prezentat-o ca pe o pistă sigură de lansare pentru o viitoare angajare.
Relațiile informale create în cadrul sistemului medical, între factori de decizie și subordonați,
au generat situații în care s-a pus stăpânire pe un întreg proces organizațional – recrutarea și
selecția de personal. Se poate permite, astfel intrarea în sistem – prin încălcarea tuturor
aspectelor procedurale ce țin de modul de organizare și desfășurare a concursului de ocupare a
funcției vacante – a unor persoane ce nu corespund cerințelor postului și nu au competențele
necesare performării pe funcțiile deținute, în detrimentul beneficiarilor serviciilor de sănătate.

V. Autorizarea farmaciilor
În cazul mitei pentru autorizarea farmaciilor se remarcă existența unui context
infracțional mai larg (persoana în cauză obișnuia să accepte sume de bani pentru facilitarea
emiterii autorizațiilor într-un timp mai scurt decât cel uzual).

Darea de mită reprezenta un imbold pentru ca instituția să-și facă treaba, cu alte
cuvinte să respecte termenul legal în care să dispună autorizarea farmaciilor, cu atât mai mult
cu cât dosarele depuse de către solicitanți erau corecte și complete. Termenul legal de
soluționare era de 30 de zile, însă în mod uzual acesta era depășit, ajungând la 5-6 luni de la
depunerea documentației de avizare32.

31
Accesul personalului în sistemul medical
32
Politica anticorupție, Forme uzuale de corupție, Mita

20
 Observăm că manifestarea infracționalității are loc în majoritatea aspectelor structurale
și funcționale ale sistemului de sănătate, cu implicații asupra calității actului medical oferit
populației.

Un alt aspect important, cu un puternic conținut social și cultural, se referă la existența

unor cutume în oferirea și primirea de foloase necuvenite pentru a beneficia de un drept legal
și moral – dreptul la sănătate. Aceste reguli nescrise care guvernează comportamentul
actorilor sociali implicați (medici, pacienți, firme) sunt cunoscute de aceștia de dinainte de a

21
interacționa cu sistemul, fiind acceptate, dar și transmise mai departe, informal, din dorința de
a-i ajuta pe cei aflați în situații asemănătoare.

Acceptarea și aderarea la aceste cutume se realizează printr-un act de condiționare,

manifestat pe următoarele paliere:

 condiționarea actului medical;

 condiționarea relațiilor comerciale;
 condiționarea bugetării corespunzătoare a unităților spitalicești;
 condiționarea existenței pe piața farmaciilor.

Darea de mită devine o condiție asumată de pacient/ firmă beneficiară/ manager de

spital, în lipsa alternativelor reale.

Ritmicitatea și continuitatea temporală a actelor de corupție practicate de medici,

formele de fraudare a bugetului unității spitalicești, precum și existența cutumelor privind
plăți informale pentru exercitarea actului medical indică o vulnerabilizare internă a sistemului
medical, generată de ineficiența mecanismelor de verificare și control. Această vulnerabilitate
internă este susținută și de beneficiarii serviciilor medicale care, condiționat sau din proprie
inițiativă, oferă mită medicilor, pentru a avea siguranța prestării serviciului public de sănătate.

22
 Concluzii

1. Corupția reprezintă un fenomen manifestat la nivel mondial, unul dintre cele mai vechi și
mai discutabile subiecte ale omului. Corupția este foarte strâns legată de fenomenul de putere
și de dezvoltarea economică.

2. Originea cuvântului „corupție” provine din limba latină, fiind un derivat al cuvântului
„coruptionis”, adică stare de abatere de la moralitate, de la cinste, de la datorie.

3. Printre cauzele corupției pot fi incluse: lipsa de stabilitate legislativă; organizarea

necorespunzătoare a instituțiilor și autorităților publice; lipsa de transparenţă a modului de
funcţionare a instituţiilor și autorităților publice; birocraţia rigidă; inegalitatea socială; orice
altă disfuncţionalitate a sistemului social; factorii economici; cultura națională ; lipsa unei
educații corespunzătoare; factorii subiectivi.

4. Birocraţia rigidă favorizează şi generează corupţie.

5. Nivelul corupţiei în România este foarte ridicat. Fenomenul corupţiei produce efecte
nefavorabile foarte grave.

6. Remedii: un remediu foarte important pentru prevenirea și combaterea corupției îl

constituie educația; eliminarea din viața politică și din instituțiile sau autoritățile publice a
persoanelor corupte; stabilitatea/ claritatea/ predictibilitatea/ aplicarea promptă și egală a
legislației; transparența organizării/ funcționării publice; simplificarea procedurilor și
eliminarea posibilităților de subiectivism sau arbitrariu din autoritățile și instituțiile publice.

7. Mita presupune schimbul a ceva de valoare în schimbul obținerii unui avantaj nejustificat
sau ilegal.

8. Comisioanele ilegale sunt o schemă care apare atunci când furnizorii sau furnizorii de
servicii plătesc o parte din comisioanele lor sau un alt avantaj al afacerii persoanelor care le
acordă contractul.

9. Plățile de facilitare sunt plăți reduse către funcționari în vederea accelerării operațiunilor
guvernamentale de rutină la care plătitorul are deja dreptul.

23
10. În manifestarea corupției în domeniul achizițiilor publice din sănătate au fost identificate 2
tipare principale de acțiune: condiționarea în ceea ce privește atribuirea, buna derulare și plata
la timp a contractelor pe care spitalul le încheia cu societăți comerciale, de plata unui
„comision” către managerul unității și fraudarea procedurilor de achiziție publică derulate de
unitățile medicale și atribuirea în mod nelegal a unor contracte de lucrări/ servicii/ furnizare
produse.

11. Similitudinea modurilor de operare identificate, indiferent de tipul de unitate medicală

unde fapta a fost descoperită, ne demonstrează faptul că aceste practici sunt cunoscute de
către firme și sunt o condiție asumată a obținerii/ derulării optime a contractelor.

12. Banii primiți ca mită provin, de fapt, tot din bugetul spitalului. Valoarea contractului este
negociată, anterior, între director și reprezentantul firmei, fiind ”suplimentată” astfel încât să
permită acordarea comisionului.

13. Înțelegerea infracțională între managerul spitalului și reprezentantul firmei, precum și

cointeresarea managerului în obținerea de către firmă a unui contract generează premisele
pentru executarea necorespunzătoare a acelui contract.

14. Există și cazul diferit în care, deși firma obține legal contractul, imediat după încheierea
acestuia managerul spitalului solicită mită pentru ”a lăsa” firma câștigătoare să execute optim
lucrarea și pentru a accepta la plată facturile emise.

15. Bugetul spitalului este prejudiciat chiar de către cel care are rolul legal de a a-l gestiona.
Acest lucru se realizează atât prin însușirea, indirect, a unor sume de bani sau prin realizarea
unor achiziții de produse și servicii la prețuri superioare celor de pe piață sau prin
împiedicarea realizării în condiții oprime a contractului.

16. Unele dintre achizițiile publice nelegale identificate în cazuistica analizată au avut loc în
contextul externalizării unor servicii de către unitățile medicale demonstrând vulnerabilități în
monitorizarea și controlul acestor activități.

17. Perioada îndelungată în care s-au derulat aceste fapte, precum și multitudinea contractelor
încheiate demonstrează, încă o dată, reacția ineficientă a structurilor/instituțiilor de control
interne și externe.

18. Abuzul de putere asupra unității medicale s-a manifestat și prin decizia managerului
corupt de a implica angajații cu competențe specifice atribuirii și derulării contractelor.

24
19. Corupția în domeniul serviciilor medicale se manifestă în ceea ce privește expertizarea
medicală a capacității de muncă și realizarea consultațiilor și actelor medicale.

20. Corupţia poate afecta multe aspecte ale sistemului sanitar, indiferent dacă acesta este
public, privat sau semiprivat. Corupţia din sectorul sanitar înseamnă diferenţa dintre viață şi
moarte.

25
 Bibliografie

o Dicționarul Explicativ al Limbii Române, Ed. Academiei, București, 1958, pag. 190
o Gheorghe Nistoreanu, și col., Drept penal – parte specială, Ed. Europa Nova,
București, 1997, pag. 345
o K. Marx, Fr. Engels, Ideologia germană în Opere, vol. 3, Ed. Continent, București,
1958, pag.327
o Ariely D., Adevărul (cinstit) despre necinste. Cum îi minţim pe toţi, dar mai ales pe
noi înşine, Bucureşti, Ed. Publica, 2012, pag.125-126
o Boncu S., Devianţa tolerată, Iași: Ed. Universităţii Al. I. Cuza, 2000
o Dobrinoiu, Corupția în dreptul penal român, Ed. Atlas Lex, București, 1995, pag. 33
o Cf. J. J. Van Cuillenburg, O. Scholten, G. W. Noomen, Ştiinţa comunicării, Bucureşti,
Ed. Humanitas, 1998, pag. 153
o „Revista Română de Sociologie” serie nouă, anul XII, nr. 5–6, pag. 617–623,
Bucureşti, 2001
o Burlacu, op. cit., pag. 46-49
o https://www.concepţiaculturală.ro
o D.L. Stanciu, Prevenirea şi combaterea corupţiei, www.inm-lex.ro, pag. 20
o Burlacu, Legislaţia penală anticorupţie şi integrarea europeană, Teză de doctorat,
Bucureşti, 2008, pag. 48
o https://en.wikipedia.org/wiki/Kofi_Annan
o Politica anticorupție, Forme uzuale de corupție
o https://www.qiwi.ro/Documente/politica_anticoruptie_qiwi.pdf
o Asociaţia Română pentru Transparenţă, art. 23
o Compartimentul de analiză a datelor privind corupția, Corupția în sistemul public de
sănătate, București, 2018
o Corupția în sistemul sanitar din România, București, 2001
o Olaru B., Holman, A., Contribuţii la psihologia morală: evaluări ale rezultatelor şi noi
cercetări empirice, Bucureşti, Ed. Prouniversitaria, 2015
o Peseschkian N., Poveşti orientale ca instrumente de psihoterapie, Bucureşti, Ed. Trei,
2005, pag. 22

26
o Singer P., Tratat de Etică, Bucureşti, Ed. Polirom, 2006
o Singer. P., Altruismul eficient: Ghid pentru o viaţă trăită în mod etic, Bucureşti, Ed.
Litera, 2017
o Șarpe D., Popescu D., Neagu A., Ciucur V., Standarde de integritate în mediul
universitar, Cluj, Ed. Academia, 2001
o Șercan E., Deontologie academică. Ghid practic, București, Ed. Universității, 2017
o Taleb N.N., Antifragil. Ce avem de câştigat de pe urma dezordinii, Bucureşti, Ed.
Curtea Veche, 2014

27