Nume student: Munteanu M.

Anca-Alexandra
AN I, Master MCF
Profesor(cadru indrumator): Pasare Minodora

ECOTEHNOLOGIA. PROIECTAREA
UNUI ECOPRODUS

Rolul şi importanţa ecotehnologiei

Se poate afirma cu certitudine că nu există domeniu al existenţei noastre în care să

nu-şi fi făcut apariţia cuvintele tehnologie, progres tehnic, retehnologizare, poluare şi
dezvoltare durabilă, cuvinte cu rezonanţă deosebită şi diferită în acelaşi timp pentru
speranţele fiecăruia dintre noi.
Tehnologia, termen cu înţelesuri diverse, s-a născut, s-a dezvoltat şi a cuprins
iniţial domeniul producţiei materiale (totalitatea metodelor de muncă şi a mijloacelor
tehnice necesare desfăşurării proceselor de producţie materiale), s-a extins treptat asupra
prestaţiilor de servicii (transporturile, gospodăria comunală, reparaţiile, gospodăria
casnică etc.), pentru a cuprinde apoi şi sfera producţiei spirituale (creaţiile artistice,
sportul, turismul, organizarea timpului liber etc.). De aceea, înţelegerea, perceperea şi
aplicarea corectă a noţiunilor ce constituie tehnologia şi celelalte legate direct de ea -
progresul tehnic, retehnologizarea şi poluarea mediului – reprezintă o îndatorire civică
nu numai pentru specialişti, ci şi pentru toţi protagoniştii mileniului trei.
Ecotehnologia, această ştiinţă nouă, a apărut ca o necesitate a tendinţelor ce se
manifestă pregnant în dezvoltarea omenirii, tendinţe datorate mai ales poluării
necontrolate a mediului înconjurător din dorinţa dezvoltării economice bazată numai pe
profit.
Ecotehnologia este ştiinţa aplicării tuturor ştiinţelor, în vederea realizării de
bunuri cu o anumită utilitate socială, în condiţiile unei dezvoltări durabile şi a unei
poluări minime. Ea studiază toate transformările la care este supusă substanţa, în
procesele ecotehnologice de lucru şi modalitatea conducerii acestor transformări în
vederea obţinerii produselor necesare societăţii, în condiţiile unei dezvoltări
durabile şi a unei eficienţe optime.
Ecotehnologia este chemată acum, la început de mileniu trei, să vindece omenirea
de criza generală care a cuprins-o (criza de energie, de materii prime, de resurse
naturale, de protecţie, de încredere etc.) care este de fapt o criză tehnologică. Este
adevărat că tehnologia reprezintă astăzi principala cale de risipă şi de otrăvire a mediului
înconjurător, cerută de un anumit nivel de dezvoltare şi de trai specific „societăţii de
consum”, dar tot aşa de adevărat este că este de datoria noastră de a găsi alternativa unei
dezvoltări tehnologice la un nivel ridicat şi în condiţiile păstrării unui mediu
înconjurător propice existenţei fără probleme a generaţiilor viitoare. Această alternativă
este dată de ecotehnologie, care trebuie să descopere noi resurse materiale cu poluare
minimă, pe de o parte, şi să reducă consumurile (energetice, de materii prime, de
combustibili etc.) şi poluarea.
Ecotehnologia este motorul dezvoltării unei eco-economii, rezultatul final al
ei fiind un ecoprodus obţinut dintr-unul sau mai multe ecomateriale în urma unui
ecoproces de producţie.
 Ecotehnologia se deosebeşte de celelalte ştiinţe prin următoarele:
- este o ştiinţă tehnică cu caracter aplicativ deoarece urmăreşte un scop practic
nemijlocit. Sunt foarte multe cunoştinţe despre gama largă de fenomene ale naturii, dar
pentru a le utiliza în vederea realizării de ecoproduse este necesară această ştiinţă-
ecotehnologia (de exemplu, legea gravitaţiei se cunoaşte de peste 300 de ani, dar
utilizarea ei în vederea obţinerii de ecoproduse utile societăţii a fost posibilă numai
odată cu dezvoltarea tehnologiilor cosmice);
- este dependentă de timp şi de spaţiu, deoarece oricare descoperire a legilor
naturii este făcută utilă societăţii printr-o anumită tehnologie, iar modul de utilizare este
perfecţionat în timp de o ecotehnologie (de exemplu, ideea calculatorului este cunoscută
cu mii de ani înainte de Cristos, dar atingerea performanţelor actuale, în forma actuală
de prezentare, este posibilă datorită evoluţiei tehnologiei şi respectiv ecotehnologiei).
Dependenţa de spaţiu se bazează pe modul cum gândesc şi acţionează oamenii locului
de muncă respectiv, pe experienţa acestora, pe posibilităţile concrete ale locului de
muncă, pe voinţa politică şi mai ales, pe scopul urmărit (de exemplu, autoturisme se
produc şi în România, şi în Germania, şi în America, dar tehnologia de fabricaţie şi
gradul de poluare sunt diferite, chiar dacă se lucrează la acelaşi produs, cu aceeaşi
utilitate socială);
- nu rezolvă problema realizării unui singur produs, ea rezolvă problemele
obţinerii unei ecoproducţii industriale, de serie diversificată cu aceeaşi utilitate socială,
devenind în acest fel o condiţie esenţială a dezvoltării societăţii umane. Această
caracteristică transformă tehnologia din „principala cale de risipă” în ecotehnologie - ca
principala cale de economisire şi dezvoltare durabilă, pentru că numai prin valorificarea
imenselor resurse de economii ascunse în tehnologie, prin îmbunătăţirea cercetării
ecotehnologice şi optimizarea ecoproceselor de producţie este posibilă soluţionarea
crizei tehnologice în care s-a cufundat omenirea;
- are la bază conceptul de dezvoltare durabilă-dreptul generaţiilor viitoare la
condiţii de existenţă şi dezvoltare cel puţin la fel de bune ca ale generaţiei noastre,
drept asigurat prin obligaţia generaţiei noastre de a păstra şi de a reface, după caz,
condiţiile de mediu propice unei existenţe optime;
- se deosebeşte de tehnologie prin aceea că trebuie să ofere soluţii pentru
implementarea dezvoltării durabile, aceasta presupunând:
- limitarea cantităţii de materiale folosite în economie
prin reciclarea şi recircularea acestora;
- eliminarea pe cât posibil, a deşeurilor din procesele industriale;
- conservarea energiei şi descoperirea de noi resurse energetice nepoluante;
- înlocuirea materialelor toxice şi a celor greu reciclabile cu materiale
biodegradabile;
- conservarea factorilor de mediu;
- conservarea biodiversităţii;
- reducerea cheltuielilor de exploatare;
- îmbunătăţirea condiţiilor de muncă.
 - aplică toate legile celorlalte ştiinţe ale naturii, în vederea transformării substanţei
în ecoproduse social utile, dar este guvernată şi de o serie de legi şi principii care
fundamentează ecotehnologia. Aceste principii sunt:
- principiul multidimensional;
- principiul ecoeficienţei;
- principiul informaţiei;
- principiul implicării conducerii;
- principiul conştientizării, educării şi instruirii;
- principiul integrării;
- principiul cercetării ştiinţifice şi dezvoltării ecotehnologice;
- principiul comunicării;
- principiul implementării etc.

1.1.Principiile ecotehnologiei

1.1.1. Principiul multidimensional

Oricare ecotehnologie este o sumă de ecoprocese multidimensionale, cu foarte
mulţi parametrii, rezultaţi din interacţiunea concretă a unor ecomateriale reale cu
mijloacele de transformare ale acestora.
Pentru a înţelege multitudinea de factori care apar într-o ecotehnologie şi a găsi în
final funcţia obiectiv, care poate fi optimizată, trebuie plecat de la locul şi rolul
ecotehnologiei în noul sistem economic numit eco-economie.
Pentru existenţa sa şi pentru progresul societăţii, omul creează în permanenţă, în
urma unor procese de muncă, bunuri materiale şi spirituale. Rezultatele proceselor de
muncă în care omul acţionează asupra obiectelor muncii (materiale sau spirituale) cu
ajutorul mijloacelor de muncă (scule, maşini-unelte, aparate, cunoştinţe etc.) poartă
numele de produse, care în condiţiile unei dezvoltări durabile, se vor numi ecoproduse.
Oricare ecoprodus este o sumă de repere (fig.1.2), fiecare reper caracterizându-se prin
proprietăţi şi formă (cerute de rolul funcţional şi impactul asupra mediului).

Proprietăţi Structură
Ecoprodus
=
Ecomater Deşeuri
ial solide
Compoziţie Emisii
n de gaze
 Rolul
Impact Deşeuri
Reper funcţiona
i
1
asupra lichide
ei l
mediului
Interacţiunea
Formă cu mijloacele
Prescripţii de
tehnologic transformare
e

Fig. 1. Structura unui ecoprodus.

 Creerea oricărui ecoprodus este rezultatul unui ecoproces de producţie, definit ca
fiind un proces tehnico-economic complex, care cuprinde toate activităţile desfăşurate
într-unul sau mai multe locaţii de muncă, având drept scop realizarea ecoprodusului.
Componenta principală a unui ecoproces de producţie o constituie ecoprocesele de
bază, care contribuie direct la transformarea materiilor prime în ecoproduse finite, sau
înrepararea /recondiţionarea/reciclarea acestuia în vederea recăpătării sau schimbării rolului
funcţional.

conducere
Procese de
auxiliare
Ecoprocese
de bază
Ecoprocese

Ecoprodus
producţie
de
Ecoproces
de tratament

de semifabricare
reciclare
recondiţionare,
de reparare,

de asamblare

de control

de fabricare

de elaborare

Pregătire
organizatorică
Procese de pregătire Ecoprocese

Pregătire
a ecoproceselor de de livrări şi
bază şi auxiliare

tehnică

Pregătire
Procese de analiză a

economică
impactului asupra
mediului
conexe
Procese

deservire
Procese de

desfacere

Fig.1.3. Structura unui ecoproces de producţie.

Ecoprocesele auxiliare ajută la buna desfăşurare a ecoproceselor de bază

cuprinzând o pregătire tehnică (realizarea de scule, dispozitive, verificatoare), o
pregătire organizatorică (flux tehnologic, transport materiale şi piese între locurile de
transformare etc.) şi o pregătire economică (costuri exploatare, întreţinere, reparare
utilaje, costuri utilităţi etc.).
Pentru buna desfăşurare a ecoprocesului de producţie sunt necesare şi alte
activităţi cuprinse în procesele de pregătire a ecoproceselor de bază şi auxiliare, în
ecoprocesele de desfacere şi livrare şi în procesele de conducere.
 Oricare ecoproces de producţie se desfăşoară într-o societate economică a unei ramuri a oricărei
ecoeconomii, societate numită ecoîntreprindere. Această societate economică (ecoîntreprindere) trebuie
să dispună de o organizare corespunzătoare scopului propus. Ecoprodusele şi ecoprocesele de producţie
sunt concepute, proiectate, organizate, conduse şi realizate, din punct de vedere tehnico-economic, de
specialişti cu calificare corespunzătoare. Schema organizării unei ecoîntreprinderi, în care se realizează
un ecoprodus, în urma unui ecoproces de producţie se prezintă în figura 1.4.
O ecotehnologie optimă de obţinere a unui ecoprodus presupune utilizarea unor
metode de determinare a interdependenţelor dintre multitudinea de parametrii ce apar,
cuprinsă într-o funcţie obiectiv, care apoi să poată fi optimizată fie în condiţiile unei
productivităţi maxime, fie în condiţiile unui cost minim al ecoprodusului sau în
condiţiile unei poluări minime.

Materia primă în stare naturală

Intrare

1 Ecomateriale sub formă primară (lingouri, blocuri, pulberi etc)

2 Ecosemifabricate (bare, plăci, table, ţevi, profile, sârme etc)

3 Tratament termic primar (recoacere de înmuiere, de omogenizare etc)

Prelucrare dimensională primară (turnare, deformare plastică, sudare etc)

4
5 Prelucrare dimensională finală (aşchiere, speciale etc)

6 Tratament termic final (recoacere, călire, revenire, etc)

7 Control
Acoperire de protecţie

8
9 Control final
Ansamblare repere
Ieşire

Ecoprodusul
10

Fig. 1.6. Structura unui ecoproces tehnologic (proces ecotehnologic).

Principiul ecoeficienţei
Ecotehnologia trebuie să permită în momentul aplicării ei realizarea nivelului maxim de
ecoeficienţă pentru care a fost proiectată. Ecoeficienţa a fost definită de Word Business Council for
Sustainable Development (WBCSD) în 1992 ca fiind – furnizarea de bunuri şi servicii
competitive ca preţ, care satisfac cerinţele clienţilor şi aduc calitate vieţii, reducându-se progresiv
impactul ecologic şi consumul de resurse pe întreg ciclul de viaţă, la un nivel cel puţin
 corespunzător capacităţii estimate a planetei -.
În limbaj obişnuit aceasta înseamnă a produce mai bine, mai repede, mai mult, mai ieftin,
mai curat şi la momentul oportun.
Principalii indicatori ai ecoeficienţei sunt: costul, productivitatea, fiabilitatea,
protecţia mediului, securitatea muncii, protecţia operatorului, consumul de energie, consumul
de resurse materiale etc. Productivitatea se defineşte ca fiind eficienţa muncii sociale
exprimată prin raportarea rezultatului muncii la consumul de muncă. Se măsoară în bucăţi pe
unitatea de timp. Este unul din indicatorii calitativi de bază ai unei economii, care arată
nivelul de dezvoltare al forţelor de producţie.
Ecoproductivitatea este un termen introdus pentru a ţine cont de dezvoltarea durabilă.
Ecoproductivitatea este o strategie de intensificare a productivităţii şi de creştere a
performanţelor de mediu pentru întreaga dezvoltare socio-economică.
Principalii factori de creştere ai productivităţii muncii sunt: progresul tehnic,
nivelul tehnic şi nivelul cultural al lucrătorilor, organizarea ştiinţifică a producţiei şi a
muncii, cointeresarea materială şi morală în muncă etc.

Protecţia mediului. Protecţia mediului este indicatorul de ecoeficienţă al oricărui proces

ecotehnologic şi trebuie să devină cel predominant deoarece:
1. au fost constatate unele modificări (nu se ştie precis deocamdată cât sunt de ireversibile)
climaterice globale;
2. rezervele de materii prime şi energie sunt epuizabile;
3. biodiversitatea este ameninţată (deja unele specii de plante şi animale au dispărut);
4. tot mai adesea, din considerente de eficienţă economică industrială, se lucrează la
a. „limita tehnologiei”, fapt ce induce riscuri crescute de accidente, cu efecte
catastrofale asupra habitatului;
5. deşeurile industriale constituie o mare problemă;
6. există mari decalaje tehnologice între statele bogate şi cele sărace.
Toate aceste probleme demonstrează că sistemul economic actual este în conflict cu sistemul
natural al planetei, putând conduce la declin economic, iar pe termen lung la afectarea civilizaţiei.
Protecţia mediului presupune prevenirea şi evitarea totală sau parţială a poluării.
Poluarea este procesul de introducere directă sau indirectă, ca rezultat al unei activităţi umane, de
substanţe, de vibraţii, de căldură sau de zgomot în aer, apă sau sol, susceptibile să aducă
prejudicii societăţii umane sau calităţii mediului, să determine deteriorări ale bunurilor materiale,
ori să afecteze sau să împiedice utilizarea în scop recreativ a mediului şi /sau alte utilizări ale
acestuia, prevăzute de legislaţia în vigoare.
Prevenirea şi evitarea poluării sunt elementele cu influenţă deosebită asupra ecotehnologiei,
deoarece elaborează un nou concept de model de producţie numit ecoproducţie în strânsă legătură
cu sistemele naturii. Acest model presupune aplicarea continuă asupra proceselor, produselor,
serviciilor (fig. 1.19) a unor strategii preventive integrate de mediu cu scopul de a creşte eficienţa
globală şi de a reduce riscurile pentru viaţă şi mediu.
Acest nou model de producţie presupune şi un nou model de consum, numit consum durabil, care
vine să înlocuiască modelul dat de societatea de consum promovată ani la rând de Occident.
Consumul durabil înseamnă satisfacerea nevoilor generaţiilor prezente şi a celor viitoare pentru
bunuri şi servicii utilizând modalităţi durabile din punct de vedere economic, social şi al protecţiei
mediului.
Consumul durabil are linii directoare cărora le corespund nişte cerinţe legitime ale consumatorilor
Producţia durabilă şi consumul durabil sunt inexorabil legate şi formează ecuaţia
dezvoltării durabile.

Linii
Cerinţele
directoare
consumatorilor
consumatorilor

Stimularea modelelor de producţie

şi distribuţie care răspund
cerinţelor şi dorinţelor
consumatorilor

Încurajarea comportamentului etic

faţă de consumatori al
producătorilor, distribuitorilor şi
furnizorilor de servicii şi bunuri
Sprijinirea statelor în limitarea
comportamentelor abuzive în
afaceri ale firmelor naţionale şi
internaţionale care afectează
consumatorii
Facilitarea dezvoltării de grupuri
independente de consumatori
Protecţia consumatorilor
împotriva riscurilor la adresa
Consum sănătăţii şi a securităţii lor
durabil
Promovarea protecţiei intereselor
economice ale consumatorilor
Accesul consumatorilor la
informaţii adecvate, care să le
permită să opteze în cunoştinţă de
cauză, în raport cu nevoile proprii

Continuarea cooperării
internaţionale în domeniul Educarea
Promovarea consumatorilor
modelului de
protecţiei consumatorilor
consum durabil
Încurajarea dezvoltării condiţiilor Accesibilitatea şi eficienţa
de piaţă care să asigure despăgubirii consumatorilor
consumatorului o ofertă bogată la Fig. 1.20. Liniile directoare şi
preţuri scăzute Libertatea
cerinţele unui de
consum durabil asociere a
consumatorilor în scopul apărării
intereselor lor şi a participării la
procesele decizionale care îi
afectează .
= +
Dezvoltare durabilă

durabilă
Producţie

durabil
Consum
e
Energi

tură
Agricul
Servicii
orturi
Transp

ie
Industr
Fig. 1.21. Termenii ecuaţiei

liber
Timp
tate
te
Mobili
cămin
Îmbră
ost
Adăp

Hrană
dezvoltării durabile

1.1.2. Principiul informaţiei

În desfăşurarea unui ecoproces tehnologic şi în fiecare etapă a acestuia trebuie
asigurat controlul fluxurilor de intrare şi de ieşire în limitele prescrise, cu o redondantă
minimă, un înalt grad de automatizare şi în condiţiile unei dezvoltări durabile.
Ecoprocesul tehnologic trebuie să se desfăşoare deci cu un minimum de efort şi
maximum de rezultate.
Aceasta presupune ca oricare proces ecotehnologic să fie proiectat, adică să fie
stabilit în prealabil în mod detaliat şi aleasă soluţia optimă dintre mai multe variante
posibile.
Proiectarea unui ecoprodus presupune:
- o proiectare funcţională – conceperea ecoprodusului în aşa fel încât el să
corespundă cerinţelor funcţionale impuse;
- o proiectare ecotehnologică- conceperea produsului în aşa fel încât el să poată
fi realizat printr-o tehnologie cât mai convenabilă şi cu poluare zero sau cât mai
mică.
-
1.1.3. Principiul implicării conducerii

Acest principiu ţine cont de faptul că fiecare organizaţie, instituţie sau societate
economică are o conducere şi o arie proprie de influenţă. Firmele pot influenţa
consumatorii, comunităţile locale, furnizorii şi competitorii. Conducerea trebuie să
atragă şi să convingă acţionarii să-şi asume declaraţia de adoptare a unei producţii
deosebite şi a unui consum durabil, adică declaraţia unei dezvoltări durabile.
Dezvoltarea durabilă este rezultatul aplicării ecotehnologiilor ţinând cont de
ecoeficienţă, ecoproductivitate, prevenirea şi evitarea poluării.
Responsabilitatea pentru dezvoltarea durabilă revine guvernului, mediului de
afaceri, fiecărui membru şi organizaţie a societăţii civile, sindicatelor, consumatorilor şi
organizaţiilor pentru protecţia mediului (fig. 1.24).
Principalele responsabilităţi ale guvernului sunt următoarele:
- eliminarea subvenţiilor care promovează modele neadecvate de producţie şi
consum;
- promovarea consumului durabil, care trebuie să contribuie la eradicarea sărăciei,
satisfacerea nevoilor de bază ale tuturor membrilor societăţii şi la reducerea decalajelor
de dezvoltare dintre regiuni geografice şi state;
- să sprijine eforturile de inovare ale firmelor mici şi mijloci care dezvoltă şi
comercializează produse şi servicii care promovează consumul durabil;
 1.1.4. Principiul conştientizării, educării şi instruirii

Acest principiu ţine cont că în fiecare organizaţie există un potenţial uriaş, atât la nivel
managerial, cât şi al angajaţilor, pentru crearea de idei şi mijloace noi de îmbunătăţire a
performanţelor de mediu, care trebuie puse în valoare. Realizarea de programe de conştientizare la
nivelul firmei atrage atenţia acţionarilor asupra importanţei problemelor de mediu.
Educarea oferă mijloacele de gândire şi de acţiune iar instruirea este menită să transpună în
practică ideile şi soluţiile. Scopul acţiunilor este de a integra dezvoltarea durabilă în toate activităţile
legate de dezvoltarea resurselor umane. Includerea conceptelor referitoare la strategii de prevenire în
educaţia viitoarei forţe de muncă este soluţia pentru a schimba atitudini, comportamente, mentalităţi şi de
a crea un mediu fertil de acţiune (fig. 1.25). Colaborarea firmelor cu elevii, studenţii şi cadrele didactice
din universităţi în vederea elaborării unui plan curricular bazat pe cerinţele curente oferă un sprijin preţios
pentru calificarea noii generaţii de salariaţi.

Principiul cercetării ştiinţifice şi dezvoltării tehnologice

Obiectivul acestui principiu este de a realiza cât mai mult cu resurse cât mai puţine şi
poluare minimă. Acest principiu trebuie să ţină seama că strategiile tradiţionale sunt epuizate
sau învechite ca soluţii la problemele actuale, când accentul se pune pe strategii de prevenire şi
evitare a poluării.
Transformarea strategiilor trebuie începută la nivelul cercetării ştiinţifice şi dezvoltării
tehnologice, inclusiv de elaborare şi dezvoltare a politicilor de afaceri şi guvernamentale.
Accentul se pune pe dezvoltarea mondială a ecoprodusului, ţinând seama că toţi consumatorii
sunt interesaţi de originea produselor achiziţionate. Economia ciclului de viaţă a produsului
cuprinde strategiile de dezvoltare durabilă a produsului, cum ar fi: evaluarea cicllui de viaţă şi
proiectarea ecotehnologică. Politicile guvernamentale trebuie să impună tot mai mult industriei
să îşi asume o responsabilitate crescută pentru produsele furnizate pe întregul lor ciclu de viaţă.

1.1.5. Principiul comunicării

Acest principiu ţine cont de faptul că dialogul şi comunicarea, sunt căile cele mai
potrivite de promovare a unui ecoprodus, a unor ecoservicii şi chiar a unei strategii de
prevenire şi evitare cum este ecotehnologia şi dezvoltarea durabilă. Intensificarea dialogului cu
acţionarii poate fi recompensată multilateral, deoarece: creşte motivaţia internă a firmei;
îmbunătăţeşte imaginea publică a firmei; creşte încrederea acţionarilor şi influenţează pozitiv
nu numai pe acţionari ci şi pe furnizori şi beneficiari.
În virtutea acestui principiu autoritatea competentă pentru protecţia mediului are
următoarele responsabilităţi:
- asigură cadrul necesar pentru liberul acces la informaţie şi pentru participarea
publicului la procedura de emitere a autorizaţiei integrate de mediul, în scopul garantării
faptului că orice cerere de autorizare pentru o nouă tehnologie sau de modificare substanţială a
unei tehnologii este accesibilă publicului într-o suficientă transparenţă pentru exprimarea
opiniei, înaintea luării deciziei de către autoritatea competentă;
- asigură luarea măsurilor pentru informarea permanentă privind evoluţia celor mau bune
tehnologii disponibile în structurile sale;
- pune la dispoziţia publicului rezultatele supravegherii emisiilor în mediu şi modul de
respectare a condiţiilor de autorizare prevăzute;
- publică anual inventarul principalelor emisii şi surse responsabile de poluare;
- comunică şi pune la dispoziţie, în cadrul relaţiilor bilaterale, pe bază de reciprocitate şi
în condiţii de echivalenţă, toate datele cuprinse în cererea prin care a fost solicitată eliberarea
autorizaţiei integrate de mediu;
 - comunică toate măsurile necesare pentru a se evita orice poluare semnificativă;
- comunică măsurile luate pentru eliminarea totală a deşeurilor poluante ce pot fi
generate în urma aplicării unei ecotehnologii;
- comunică măsurile luate de utilizare eficientă a energiei;
- comunică măsurile luate pentru prevenirea accidentelor cu impact asupra sănătăţii
omului şi a mediului şi limitarea consecinţelor acestora;
- comunică măsurile necesare pentru evitarea oricăror riscuri de poluare şi a celor pentru
readucerea amplasamentului, după încetarea activităţii, într-o stare care să permită reutilizarea
acestuia pentru alte scopuri.

1.1.6. Principiul implementării

Acest principiu ţine seama că perfecţionarea oricărei practici necesită monitorizarea şi

cuantificarea rezultatelor, astfel încât să existe indicaţii şi concluzii eficiente privind evoluţia
acestuia.
Ecotehnologia este o strategie care trebuie utilizată în cadrul sistemului de management
de mediu în scopul îmbunătăţirii continue a performanţelor sistemului. Investiţiile în
ecotehnologie au fost riscante în trecut datorită duratelor mari de amortizare, lipsei unor
principii contabile pentru determinarea beneficiilor asupra mediului, lipsei unor cerinţe cadru
pentru politicile guvernamentale şi ale firmei.
De aceea, trebuie identificate tehnologii, politici şi metode de măsurare corespunzătoare,
care să facă atractive investiţiile în ecotehnologie.
Implementarea unor tehnologii presupune existenţa unei autorizaţii integrate de mediu
corespunzătoare procesului, produsului sau serviciului furnizate beneficiarului. Autorizarea
integrată de mediu se obţine pe baza unui bilanţ de mediu, ce însoţeşte orice proiect ecotehnologic
şi care este întocmit în conformitate cu prevederile legale în vigoare. Prin bilanţul de mediu se
identifică, descrie şi evaluează, în conformitate cu procedura de evaluare, efectele directe şi
indirecte ale activităţii asupra mediului. Bilanţul de mediu cuprinde descrierea:

I. locaţiei pentru desfăşurarea ecoprocesului tehnologic;

II. instalaţiilor şi activităţilor desfăşurate, din care să rezulte natura şi amploarea acestor activităţi;
III. materiilor prime şi auxiliare, substanţelor şi tipurilor de energie utilizată sau produsă de
instalaţii;
IV. surselor de emisie ale instalaţiilor;
V. stării amplasamentului instalaţiilor;
VI. impactului activităţii asupra mediului, ca întreg;
VII. naturii şi cantităţilor de emisii previzibile ale instalaţiilor în aer, sol şi apă, astfel încât să fie
posibilă o identificare a efectelor semnificative ale emisiilor asupra mediului;
VIII. tehnologiei prevăzute şi a altor tehnici utilizate pentru prevenirea emisiilor provenind de la
instalaţii, iar dacă aceasta nu este posibilă, pentru reducerea lor;
IX. măsurile prevăzute pentru prevenirea producerii şi valorificării deşeurilor generate ale
instalaţiilor;
X. măsurile prezentate pentru supravegherea emisiilor în mediu;
XI. altor măsuri stabilite privind condiţiile de exploatare a instalaţiilor.
În concluzie se poate spune că oricare ecotehnologie este aplicabilă atunci când în
proiectarea ei se ţine cont de toate aceste principii şi proiectul este însoţit de toate cerinţele
specificate de principiile de mai sus.
 BIBLIOGRAFIE:
1. http://calitateaaerului.ro/indici.php
2. http://www.scritube.com/medicina/alimentatie-nutritie/IGIENA-APEI-
FOLOSITE-IN-INDUST10424172018.php
3. “ECOTEHNOLOGIE SI DEZVOLTARE DURABILA” VOL II-
GHEORGHE AMZA
4. http://pot-aduce-rapid-un-aer-curat-in-oras
a. https://www.studocu.com/ro/document/academia-de-
5. studii-economice-din-bucuresti/ecotehnologii-
6. ecotechnology/note-de-curs/cap-3-principalele-surse-de-poluare-a-
atmosferei/2314976/viewfbclid=IwAR1lncTPXqQ36i_u83KyefxckYOCh7
AGtjZv76YB4lnm3ZDZtSGZKv8dvwA
7. https://www.scribd.com/document/383180281/18-02-Ecotehn-P2b
8. https://www.scribd.com/doc/266776380/Ecoss2555
9.  http://docshare01.docshare.tips/files/4183/41833091.pdf?
fbclid=IwAR0-
wFo6RfR_U0Ny5p3vSRosI3teu6njluiY2CODAKQawdRfhAOMbn7aD
Xg
a. http://old.meteo.md/mold/imppoluarii.pdf
b. https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/Dispersia
%20poluantilor%20in%20conditii%20meteorologice
%20nefavorabile%20si%20influenta%20asupra%20nivelului
%20de%20poluare%20%20v.