ASIGURĂRI ȘI REASIGURĂRI

Curs II

Lector Univ. Dr. Daniel G. Ardelean

Asigurarea sub aspect economic

Fondul de asigurare se formează în mod descentralizat pe seama primelor de

asigurare plătite.
Asigurarea presupune existenţa unei comunităţi de risc – persoanele ameninţate de
aceleaşi pericole acţionează pentru protejarea intereselor lor comune.
Paguba provocată de producerea riscului se împarte între membrii comunităţii după
principiul mutualităţii – la formarea fondului participă toţi asiguraţii, dar numai cei care au
suferit prejudicii de pe urma producerii riscului vor beneficia de acest fond.
Fondul de asigurare se utilizează pentru:
 Acoperirea pagubelor provocate de evenimentele asigurate, dacă este vorba de
asigurările de bunuri şi răspundere civilă, respectiv plata sumelor asigurate, dacă este
vorba de asigurările de persoane;
 Finanţarea unor acţiuni legate de prevenirea pagubelor;
 Constituirea unor fonduri de rezervă la dispoziţia societăţii de asigurare;
 Acoperirea cheltuielilor administrativ-gospodăreşti ale societăţii de asigurare.
Între participanţii la asigurare se nasc anumite relaţii economice:

Plătesc prime de asigurare

Asiguraţi Asigurători

Plătesc indemnizaţii de asigurare

(despăgubiri sau sume asigurate)

Figura: Relaţiile economice ce apar între participanţii la asigurare

1
Funcţiile economice ale asigurării
 Funcţia de repartiţie – se manifestă în procesul de formare şi de dirijare a fondului de
asigurare, constituirea fondului de rezervă, acoperirea cheltuielilor administrativ-
gospodăreşti;
 Funcţia de control – urmăreşte modul în care se încasează primele de asigurare şi alte
venituri ale societăţii, cum se efectuează plăţile etc.
 Funcţia de compensare – a pagubelor pricinuite de calamităţi naturale şi de accidente
(la asigurările de bunuri şi răspundere civilă) şi plata unor sume asigurate (la
asigurările de persoane).

Asigurarea sub aspect financiar

Are la bază ideea că asigurarea este o ramură prestatoare de servicii, un intermediar
financiar şi un activ financiar în economie, prin fondurile oferite pe piaţa de capital.

Elementele tehnice ale asigurărilor

Aceste elemente sun prevăzute, în principal, prin lege.

Activitatea de asigurare - activitatea exercitată în sau din România, care

desemnează, în principal, oferirea, intermedierea, negocierea, încheierea de contracte de
asigurare şi reasigurare, încasarea de prime, lichidarea de daune, activitatea de regres şi de
recuperare, precum şi investirea sau fructificarea fondurilor proprii şi atrase prin activitatea
desfăşurată;
Asigurare - operaţiunea prin care un asigurător constituie, pe principiul mutualităţii,
un fond de asigurare, prin contribuţia unui număr de asiguraţi, expuşi la producerea anumitor
riscuri, şi îi indemnizează pe cei care suferă un prejudiciu pe seama fondului alcătuit din
primele încasate, precum şi pe seama celorlalte venituri rezultate ca urmare a activităţii
desfăşurate;
Asigurător - persoana juridică română sau străină ori societatea mutuală autorizată în
condiţiile legii să exercite activităţi de asigurare, cea care în schimbul unei prime de asigurare
încasate de la asiguraţi, îşi asumă răspunderea de a acoperi pagubele produse bunurilor
asigurate de anumite calamităţi naturale sau accidente, de a plăti suma asigurată la producerea
unui anumit eveniment în viaţa persoanelor asigurate sau de a plăti o despăgubire pentru
prejudiciul de care asiguratul răspunde – în baza legii – faţă de alte persoane;
Asigurat - persoana care, în schimbul primei de asigurare plătită asigurătorului, îşi
asigură bunurile împotriva anumitor calamităţi naturale sau accidente, sau care se asigură
împotriva unor evenimente ce pot să apară în viaţa sa;
Beneficiar - persoana care are dreptul de a încasa suma asigurată sau despăgubirea,
fără să fie neapărat parte la contractul de asigurare;
Contractant - persoana care poate încheia asigurarea fără a obţine prin aceasta
calitatea de asigurat, dar există şi posibilitatea ca însuşi contractantul să fie acelaşi cu
asiguratul;

2
 Riscul asigurat - evenimentul care odată produs, datorită efectelor sale, îl obligă pe
asigurător să plătească asiguratului sau beneficiarului despăgubirea sau suma asigurată;
Evaluarea - este o etapă necesară în procesul încheierii asigurării, deoarece stabileşte
valoarea bunurilor în vederea cuprinderii lor în asigurare. Valoarea bunului trebuie cunoscută
cu exactitate pentru a se evita subevaluarea sau supraevaluarea;
Suma asigurată - este partea din valoarea de asigurare pentru care asigurătorul îşi
asumă răspunderea în cazul producerii evenimentului pentru care s-a încheiat asigurarea;
Norma de asigurare - reprezintă suma asigurată, stabilită prin lege, pe unitatea de
obiect asigurat. Este întâlnită în cazul asigurărilor obligatorii de bunuri.
Suma asigurată = norma de asigurare x numărul de unităţi (u.m.)
Cotele de primă se stabilesc pe baza datelor statistice.
Prima brută = prima netă + suplimentul de primă (u.m.)

Prima netă - serveşte la formarea fondului necesar achitării indemnizaţiilor;

Suplimentul de primă - serveşte la formarea resurselor băneşti necesare acoperirii
cheltuielilor privind constituirea şi administrarea fondului de asigurare, realizării unui anumit
beneficiu etc.,
Durata asigurării - perioada de timp cât există raporturi de asigurare între asigurat şi
asigurător, aşa cum au fost ele stabilite în contractul de asigurare;
Paguba sau dauna - pierderea exprimată valoric, suferită de un bun asigurat, ca
urmare a producerii unui fenomen împotriva căruia s-a încheiat asigurarea. Paguba nu poate
fi decât mai mică sau cel mult egală cu valoarea bunului asigurat;
Despăgubirea de asigurare - suma de bani pe care asigurătorul este obligat să o
plătească, cu scopul de a compensa paguba produsă de riscul asigurat;
Agent de asigurare - persoana fizică sau juridică abilitată, în baza autorizării unui
asigurător, să negocieze sau să încheie în numele şi în contul asigurătorului contracte de
asigurare cu terţii, conform condiţiilor stipulate în contractul de mandat încheiat, fără să aibă
calitatea de asigurător sau de broker de asigurare;
Broker de asigurare - persoana juridică română sau străină, autorizată în condiţiile
legii, care, pentru clienţii săi, negociază sau încheie contracte de asigurare şi acordă alte
servicii în legătură cu protecţia împotriva riscurilor sau cu regularizarea daunelor;
Catastrofă - un eveniment sau o serie de evenimente care provoacă pagube
substanţiale într-o perioadă scurtă de timp;
Coasigurare - operaţiunea prin care doi sau mai mulţi asigurători subscriu acelaşi
risc, fiecare asumându-şi o cotă-parte din acesta;
Fond de rezervă liber vărsat - totalul sumelor cu care membrii societăţii mutuale au
contribuit la fondurile acesteia;
Acţionari semnificativi - acţionarii care, singuri ori prin intermediul sau în legătură
cu alte persoane, deţin cel puţin 5% din totalul drepturilor de vot în adunarea generală a
acţionarilor;
Persoane semnificative - administratorii şi directorul general;

3
 Portofoliu de asigurări - totalitatea sau o parte din contractele de asigurări încheiate
de un asigurător;
Prime brute subscrise - primele încasate şi de încasat, inclusiv primele de
reasigurare încasate şi de încasat, aferente tuturor contractelor de asigurare şi contractelor de
reasigurare, care intră în vigoare în perioada de referinţă, înainte de deducerea oricăror sume
din acestea;
Prime nete subscrise - primele brute subscrise din care se deduc sumele plătite şi de
plătit drept prime de reasigurare;
Prime brute încasate - totalul primelor încasate, inclusiv primele de reasigurare
încasate în perioada de referinţă, înainte de deducerea oricăror sume din acestea;
Prime nete încasate - primele brute încasate din care se deduc sumele plătite drept
prime de reasigurare;
Reasigurare - operaţiunea de asigurare a unui asigurător de către alt asigurător,
primul fiind reasigurat, iar al doilea, reasigurător;
Reţinere proprie - partea din risc care rămâne în sarcina asigurătorului după
deducerea reasigurării;
Societate mutuală de asigurări - persoană juridică civilă ai cărei asociaţi sunt
deopotrivă asiguraţi şi asigurători.