Sunteți pe pagina 1din 7

ASIGURĂRI ȘI REASIGURĂRI

Curs III

Lector Univ. Dr. Daniel G. Ardelean

Principiile valabile la acordarea despăgubirii:

 Principiul răspunderii proporţionale:

d s pxs s
p = v , iar d= v , sau d=px v ,

unde: d – despăgubirea de asigurare;

p – paguba;

s – suma asigurată;

v – valoarea bunului asigurat.

 Principiul primului risc – despăgubirea este egală cu paguba, fără a putea depăşi
mărimea sumei asigurate (este mai des aplicabil în SUA);

 Principiul răspunderii limitate – despăgubirea se acordă numai dacă paguba


depăşeşte o anumită valoare prestabilită. O parte din pagubă va cădea în sarcina
asiguratului şi se numeşte franşiză. Franşiza este de două feluri:

 Franşiză atinsă (simplă), asigurătorul acoperă în întregime paguba – până la nivelul


sumei asigurate – dacă aceasta este mai mare decât franşiza;

 Franşiză deductibilă (absolută) – se scade în toate cazurile din pagubă, indiferent cât
este volumul acesteia din urmă.

1
CATEGORII DE ASIGURĂRI

Non-viaţă Viaţă

Bunuri Răspundere civilă Viaţă De persoane, altele decât cele de viaţă

Numai facultative Obligatorii Facultative Deces

Permanentă de viaţă
Riscuri Obiectul asigurării Interne Externe
Asigurare permanentă cu limită de plată
Foc Case
Furt Magazie
Inundaţie Clădiri industriale
Explozie Vehicule Asigurare mixtă
Cutremur Bunuri agricole
Trăsnet Bunuri transportate Accident
Accident Bunuri (din int. imobilelor) Invaliditate
Toate riscurile
Mijloace de transport maritim Sănătate
Personal angajat Venit

Pe termen

Investiţie

Pensie
Rentă pe timp limitat

Figura: Categorii de asigurări practicate în România

2
Piaţa asigurărilor

Operaţiile de asigurare, realizate pe baze contractuale, se desfăşoară într-un cadru pe


care-l numim piaţă a asigurărilor. Pe această piaţă se întâlneşte cererea de asigurare venită
din partea persoanelor fizice şi juridice asigurabile şi oferta de asigurare susţinută de
organizaţii specializate, autorizate să funcţioneze în acest domeniu.

Cererea potenţială este mare, datorită populaţiei numeroase a României (la


recensământul din anul 2002 populaţia României a fost de 21.698.181 persoane), dar cererea
efectivă este redusă, datorită puterii financiare precare a populaţiei şi a convingerii scăzute a
acesteia în legătură cu utilitatea asigurărilor.

Oferta de asigurare vine din partea:

 S.R.L. specializate în asigurări – îşi desfăşoară activitatea conform legii;

 Sindicatele Lloyd’s – se comportă ca o piaţă;

 Bursele de asigurări;

 Societăţile cooperatiste, care includ:

 Organizaţii de asigurare de tip mutual care efectuează operaţii pentru membrii lor,
având la bază principiul mutualităţii. Fiecare membru al unei astfel de organizaţii
are o dublă calitate: de asigurat şi de asigurător;

 Tontinele sunt asociaţii constituite pentru o perioadă de timp determinată, în


timpul căreia membrii asociaţiei varsă o cotizaţie anuală la fondul comun, în
funcţie de vârstă, iar la expirarea termenului suma rezultată va fi împărţită între
membrii supravieţuitori;

 Organizaţiile de schimb reciproc asemănătoare celor mutuale, cu deosebirea că


riscul asigurării va fi transferat celorlalţi membri şi nu organizaţiei ca entitate
individuală;

 Alte societăţi cooperatiste – fac asigurarea disponibilă pentru o anumită


organizaţie sau grup de entităţi dintr-un anumit domeniu de activitate;

3
 Organizaţii frăţeşti – seamănă cu cele mutuale, dar combină rolul asigurărilor cu o
funcţie socială, sau de investiţii;

 Poolurile şi asociaţiile – forme sindicale

 Asigurătorii de stat.

Piaţa asigurărilor – piaţă cu concurenţă imperfectă

Pentru ca o piaţă să fie caracterizată de o concurenţă perfectă, ea presupune existenţa


următoarelor 3 condiţii:

 atomicitatea (existenţa unui număr mare de vânzători şi cumpărători, intervenţiile


individuale ale acestora neputând determina o schimbare a cererii sau ofertei
globale);

 fluiditatea (adaptarea uşoară a ofertei la cerere şi invers);

 transparenţa perfectă a pieţei (respectiv, cunoaşterea precisă de către cumpărător


şi vânzător a tuturor elementelor pieţei).
În realitate, aceste condiţii sunt îndeplinite numai parţial, ceea ce înseamnă că piaţa
asigurărilor este o piaţă concurenţială imperfectă.

Dimensiunea şi structura pieţei asigurărilor

În ceea ce priveşte dimensiunile acestei pieţe se folosesc o serie de indicatori:

 Numărul contractelor încheiate în perioada de referinţă;

 Numărul poliţelor în vigoare;

 Valoarea anuală a primelor de asigurare;

 Cuantumul sumelor asigurate în perioada de referinţă;

 Valoarea totală a angajamentelor asumate de societăţile de asigurări la un moment


dat.
Indicatori care cuprind gradul de implicare al asigurărilor în viaţa economico-socială
a unei ţări:

4
 Ponderea asigurărilor în PIB şi PNB;

 Ponderea în ocuparea forţei de muncă;

 Ponderea pe piaţa capitalului de împrumut;

 Eficienţa folosirii capitalului şi a forţei de muncă.

În momentul de faţă sunt autorizate să funcţioneze în România un număr de 43


societăţi de asigurare. Au existat cazuri în care unor societăţi li s-a retras autorizaţia de
funcţionare.

Cauzele pentru care s-au înregistrat pierderi pentru anumite categorii de asigurări pot
fi multiple:

 Nivelul primelor este inadecvat, fiind insuficient pentru acoperirea despăgubirilor


solicitate;

 Asiguraţii au început să-şi cunoască mai bine drepturile contractuale şi solicită mai
frecvent despăgubiri;

 Nu a existat o dispersie suficient de mare a riscului între deţinătorii de poliţe;

 Nu s-a realizat o selecţie destul de bună a deţinătorilor de poliţe.

Prin activitatea de supraveghere financiară statul are posibilitatea:

 de a se informa în detaliu asupra situaţiei societăţii şi asupra ansamblului activităţii


sale;

 de a lua, cu privire la societate sau la persoanele care controlează societatea, toate


măsurile adecvate şi necesare pentru a se încredinţa că activităţile societăţii sunt
conforme cu dispoziţiile legale, regulamentare şi administrative, precum şi cu propriul
său program de activitate;

 de a asigura aplicarea acestor măsuri, eventual prin recurgerea la instanţele


judecătoreşti.

5
Piaţa unică europeană a asigurărilor

Cadrul legislativ comunitar se bazează pe o structură formată din două niveluri:

 Tratatul de la Roma (1 ianuarie 1958), care stabileşte principiile generale ale Pieţei
Unice;

 Directivele adresate statelor membre U.E., care le obligă pe acestea să îşi actualizeze
legislaţia în conformitate cu cea comunitară.
În domeniul asigurărilor, obiectivele Pieţei Comune sunt:

 Libertatea consumatorilor de a alege orice poliţă de asigurare de la orice asigurător


autorizat din orice stat membru;

 Libertatea asigurătorilor autorizaţi în orice stat membru de a-şi comercializa produsele


în cadrul U.E.;

 Asigurarea unei concurenţe loiale între asigurători, în ceea ce priveşte preţul,


produsele, produsele şi serviciile, cu desfiinţarea tuturor barierelor în calea liberei
concurenţe.

Factorii care au determinat creşterea rapidă a activităţii de asigurare pe piaţa


internaţională a asigurărilor

 Creşterea economică fără precedent a ţărilor industrializate după cel de-al doilea
război mondial, progresul tehnic şi dezvoltarea socio-economică;

 Schimbările intervenite în structura pieţelor de asigurări în mai multe părţi ale lumii

 Îmbunătăţirea climatului în domeniul afacerilor directe;

 Mondializarea serviciilor financiare, în general, şi a serviciilor de asigurări, în special.

Siguranţa şi securitatea financiară care, din punct de vedere al clientului, se reflectă în


capacitatea de a face faţă obligaţiilor de plată asumate faţă de creditorii săi reprezintă punctul
central al oricărei aprecieri sau evaluări a societăţilor de asigurări şi reasigurări.

6
Rating-ul exprimă capacitatea debitorului (respectiv a companiei de asigurare-
reasigurare) de a face faţă obligaţiilor de plată către creditori.

S-ar putea să vă placă și