UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 5.

TEHNOLOGIA PRELUCRĂRILOR
PRIN AŞCHIERE

Obiective educaționale
În urma parcurgerii acestei unități de învățare, studentul va
cunoaşte şi înţelege:

 aspectele teoretice privind tehnologiile de modificare a formei

şi dimensiunile semifabricatelor prin îndepărtare de material
sub formă de aşchii metalice;
 elementele componente ale procesului tehnologic de prelucrare
prin aşchiere, principalele tipuri de scule aşchietoare şi de
maşini-unelte utilizate în atelierele de prelucrări mecanice,
 aspectele tehnico-economice şi de protecţie a mediului
corespunzătoare.

CUVINTE CHEIE:
Proces tehnologic, mașină-unealtă, timp de bază, timp auxiliar,
compus organic volatil.

Cuprins unitate de învăţare:

5.1. Tehnologia operaţiilor de prelucrare prin aşchiere ......... 154
5.1.1. Prelucrările prin aşchiere. Noţiuni teoretice ............ 157
5.1.2. Aspecte economice .................................................. 159
5.1.3. Aspecte privind poluarea mediului ......................... 164
5.1.4. Scopul şi conţinutul aplicaţiei practice .................... 165
5.1.5. Aparatura folosită. Modul de lucru ......................... 165
5.1.6. Lucrare de verificare ............................................... 166
5.2. Studii de caz ......................................................................... 167
5.2.1. Calculul indicatorilor tehnico – economici pentru
procesele de aşchiere .............................................. 167
5.2.2. Fundamentarea mărimii suprafeţei de producţie a
unui atelier de prelucrări mecanice ........................ 168
154 Ecotehnologie: Noţiuni teoretice, aplicaţii şi studii de caz

5.3. Teste de autoevaluare (grilă) ............................................. 170

Rezumat ..................................................................................... 170
Bibliografie ................................................................................. 171
 Tehnologia prelucrărilor prin aşchiere 155

5. TEHNOLOGIA PRELUCRĂRILOR
PRIN AŞCHIERE

Datorită caracteristicilor tehnico-economice superioare pe care

le asigură prelucrările prin aşchiere, acestea ocupă un loc important în
procesul de fabricaţie al pieselor.
În procesul de aşchiere se realizează modificarea formei şi
dimensiunilor corpurilor prin îndepărtarea surplusului de material sub
formă de aşchii, în scopul obţinerii unor suprafeţe cu anumite
configuraţii, dimensiuni (liniare sau unghiulare) într-un câmp de
toleranţă dat şi o rugozitate prescrisă a suprafeţei.
Corpurile care suferă modificări se numesc semifabricate, iar
surplusul de material denumit adaos de prelucrare se îndepărtează sub
formă de aşchii cu ajutorul sculelor aşchietoare. Pentru a se îndepărta
adaosul de prelucrare de pe suprafaţa semifabricatului, cu ajutorul
sculei aşchietoare, este necesar ca între acestea să existe o mişcare
relativă, numită mişcare de aşchiere.
În acest context, elementele sistemului tehnologic de
prelucrare prin aşchiere sunt prezentate în figura 5.1.

Semifabricat (S) Sculă aşchietoare (SA)

Maşină- Mişcare relativă PIESA

unealtă (S) – (SA) FINITĂ
(MU)

Fig. 5.1. Elementele sistemului tehnologic de prelucrare prin aşchiere.

5.1. TEHNOLOGIA OPERAŢIILOR

DE PRELUCRARE PRIN AŞCHIERE

Procesul tehnologic de prelucrare prin aşchiere reprezintă

totalitatea activităţilor efectuate asupra unui semifabricat, cu ajutorul
elementelor sistemului tehnologic de prelucrare prin aşchiere, în
scopul obţinerii unei piese finite.
Structura procesului tehnologic de prelucrare prin aşchiere
cuprinde: operaţii, aşezări, faze, treceri, mânuiri şi mişcări (v. fig. 5.2).
156 Ecotehnologie: Noţiuni teoretice, aplicaţii şi studii de caz

PROCESUL TEHNOLOGIC

OPERAŢIA
reprezintă partea procesului tehnologic
care constă în transformarea directă AŞEZAREA
cantitativă şi/sau calitativă a obiectului este o parte a operaţiei, care se
muncii într-un produs finit sau execută la o singură fixare a
semifabricat cu anumite caracteristici semifabricatului în dispozivitul sau
măsurabile. În cadrul unei operaţii pe masa de maşini-unelte utilizate la
rămân neschimbate: semifabricatul sau operaţia considerată.
semifabricatele, utilajul sau locul de
muncă, muncitorul sau echipa ce o
execută.

FAZA
TRECEREA
este o parte a operaţiei, care se
este acea parte din faza de lucru prin execută în cadrul unei aşezări şi se
care se îndepărtează un strat de metal în caracterizează prin utilizarea
condiţiile păstrării constante a aceloraşi unelte de muncă şi
elementelor sistemului tehnologic de parametrii ai regimului de aşchiere,
aşchiere şi a elementelor regimului de semifabricatul suferind o singură
aşchiere. transformare tehnologică. Se pot
prelucra şi simultan mai multe
suprafeţe (faze compuse).

MÂNUIREA
constă dintr-un grup de acţiuni cu o MIŞCAREA
anumită finalitate, necesară executării reprezintă cel mai simplu element,
fazei, fără îndepărtare de material. măsurabil în timp, al activităţii unui
Mânuirea este o parte auxiliară inactivă executant.
a fazei tehnologice, care cuprinde, de
regulă: poziţionarea şi fixarea
semifabricatului, pornirea - oprirea
maşinii, cuplarea - decuplarea avansului
de lucru, retragerea sculei aşchietoare,
controlul dimensiunii obţinute,
îndepărtarea produsului obţinut.

Fig. 5.2. Structura sistemului tehnologic de prelucrare prin aşchiere.

Principalele operaţii de prelucrări mecanice prin aşchiere sunt:

strunjirea, găurirea, frezarea, rectificarea, rabotarea, mortezarea,
lărgirea, adâncirea, alezarea, broşarea, honuirea, lepuirea etc. Fiecare
operaţie se execută pe maşini–unelte specifice, cu SDV–uri
corespunzătoare (S – scule, D – dispozitive, V – verificatoare) şi în
anumite condiţii de lucru (parametrii procesului, substanţe de
lubrifiere-răcire etc.).
 Tehnologia prelucrărilor prin aşchiere 157

5.1.1. PRELUCRĂRILE PRIN AŞCHIERE.

NOŢIUNI TEORETICE
În cadrul procesului de aşchiere se utilizează semifabricate (S)
din oţel, fontă, aliaje neferoase, materiale sinterizate, mase plastice,
lemn etc., obţinute prin turnare, deformare plastică, sudare etc.
Alegerea semifabricatului se realizează în funcţie de
caracteristicile fizico-mecanice ale piesei, de forma şi dimensiunile
acesteia. Un semifabricat trebuie să prezinte forma geometrică şi
dimensiunile adecvate pentru a putea permite înscrierea conturului
piesei finite (fig. 5.3).

Fig. 5.3. Înscrierea conturului piesei în semifabricat.

P - piesa finită; S1 - semifabricat varianta I; S2 - semifabricat varianta II.

Între suprafaţa finită şi suprafaţa iniţială S1 sau S2 există un strat

de material numit adaos de prelucrare, Ap.
Forma semifabricatului şi mărimea adaosului de prelucrare, Ap,
depind de:
 natura materialului;
 procedeul tehnologic de obţinere;
 dimensiunile;
 greutatea şi complexitatea formei piesei finite;
 precizia piesei finite;
 caracterul producţiei (individuală, de serie, de masă).
De aceea, s-au ales pentru semifabricat două variante, S1 şi S2,
având configuraţii geometrice şi dimensiuni diferite.
Alegerea unei variante se va face pe baza unui calcul tehnico-
economic. Astfel, pentru cazul prezentat, varianta S1 prezintă
următoarele avantaje ca urmare a apropierii dimensiunilor şi formei
geometrice a semifabricatului de cele ale piesei finite:
158 Ecotehnologie: Noţiuni teoretice, aplicaţii şi studii de caz

 adaos de prelucrare mai mic (Ap,i  Ap,i - oricare ar fi ”i”

suprafaţa ce se prelucrează);
 număr redus de treceri;
 reducerea consumului de energie;
 norma tehnică de timp mai mică la prelucrarea mecanică;
 cost mai redus al prelucrării mecanice.
Formele şi dimensiunile pieselor din construcţia de maşini se
stabilesc de către proiectant pe baza calculelor şi considerentelor
constructive, tehnologice şi economice. Forma pieselor rezultă de
obicei din combinaţia de corpuri geometrice simple ca: cilindri,
suprafeţe plane, suprafeţe conice etc. În practică, datorită factorilor
specifici care însoţesc sistemul tehnologic de aşchiere (gradul de
rigiditate al maşinii-unelte, dilatarea termică, uzura sculelor
aşchietoare etc.), forma geometrică, mărimea dimensională şi calitatea
suprafeţelor efective se deosebesc de cele ale piesei prezentate în
desenul de execuţie, dar trebuie să se încadreze într-un câmp de
toleranţă prescris de proiectant.
Sculele aşchietoare (SA) reprezintă partea din sistemul
tehnologic de aşchiere care, printr-o deplasare corespunzătoare
realizată pe cale manuală sau mecanică, participă la îndepărtarea unui
strat de metal din semifabricatul supus procesului de prelucrare. Se
produc astfel modificările formei geometrice, dimensiunilor şi
rugozităţii iniţiale a suprafeţei piesei.
După modul de utilizare în practică, sculele aşchietoare pot fi:
de strunjit (fig. 5.4, a), de găurit (v. fig. 5.4, b), de frezat (fig. 5.4, c),
de rabotat, de rectificat, de mortezat, de broşat, de filetat etc.

a. b. c.
Fig. 5.4. Părţile componente ale sculelor aşchietoare:
A – partea activă; B – partea de prindere şi fixare;
a. cuţit de strung; b. burghiu; c. freză.

Din punct de vedere constructiv, sculele aşchietoare sunt

formate din două părţi principale (fig. 5.4):
 Tehnologia prelucrărilor prin aşchiere 159

 partea activă (A), care determină formarea şi detaşarea

aşchiei în procesul de generare a suprafeţei;
 partea de prindere şi fixare (B), care serveşte la
poziţionarea şi fixarea sculei în poziţia de lucru pe maşina-unealtă.
Procesul de aşchiere necesită poziţionarea iniţială a sculei în
raport cu semifabricatul pentru obţinerea adâncimii de aşchiere (t), a
avansului de lucru (s), urmată de deplasarea sculei în raport cu
semifabricatul cu viteza de aşchiere (va). Ansamblul mărimilor va, s, t
formează parametrii regimului de aşchiere.
Prelucrarea prin aşchiere se poate face prin diverse procedee
cărora le corespund anumite maşini-unelte, respectiv anumite scheme
de aşchiere.
Schema de aşchiere este reprezentarea grafică a modului de
divizare a adaosului de prelucrare, Ap, în straturi succesive şi a
modului în care se succede îndepărtarea lor sub formă de aşchii.
Pentru prelucrarea pieselor de forme diferite se folosesc, de
obicei, scheme de aşchiere simple, care au la bază mişcări rectilinii
sau de rotaţie sau diferite combinaţii ale acestora (v. tab. 5.3).
Maşinile–unelte (MU) utilizate în procesul de aşchiere sunt
destinate prelucrării semifabricatelor. La alegerea procesului
tehnologic de prelucrare şi a maşinilor-unelte necesare se va ţine
seama de următorii factori:
 proprietăţile fizice şi mecanice ale materialului din care
este confecţionat semifabricatul;
 condiţiile tehnico-economice impuse pieselor finite;
 volumul producţiei;
 costul prelucrării;
 consumul de energie etc.
Principalele părţi componente ale maşinii-unelte sunt: sistemul
de acţionare, sistemul de lucru şi sistemul de comandă. Clasificarea
maşinilor-unelte este prezentată în fig. 5.5.

5.1.2. ASPECTE ECONOMICE

Eficienţa proceselor de aşchiere se poate aprecia utilizând
indicatorii tehnico-economici, prezentaţi în tabela 5.1.
În tabela 5.2 sunt prezentate valorile optime ale indicatorului
timpului de bază, Kb, pentru diferite tipuri de prelucrări mecanice
executate pe diferite maşini-unelte.
Productivitatea muncii creşte odată cu reducerea timpilor
auxiliar, ta, şi de bază, tb.
160 Ecotehnologie: Noţiuni teoretice, aplicaţii şi studii de caz

maşini-unelte maşini-unelte maşini-unelte maşini-unelte

de găurit de rectificat de danturat de filetat etc.

strunguri freze raboteze morteze

după tipul operaţiei de aşchiere

grele

după de degroşat
mari MAŞINI
după calitatea
mărime
-
suprafeţei
mijlocii UNELTE prelucrate de finisat

mici
neautomate

după tipul producţiei după gradul semiautomate

căreia îi sunt destinate de automatizare

automate
universale speciale specializate

Fig. 5.5. Clasificarea maşinilor-unelte.

Reducerea timpului auxiliar, ta, se poate face prin:

 accelerarea curselor în gol;
 prelucrarea simultană a mai multor suprafeţe;
 reducerea timpului de înlocuire a sculelor aşchietoare uzate;
 mecanizarea şi automatizarea prelucrărilor.

Reducerea timpului de bază, tb, se poate realiza prin:

 adaptarea unei geometrii corespunzătoare a sculei
aşchietoare pentru reducerea lungimilor de intrare, l1, şi de ieşire, l2;
 intensificarea regimului de aşchiere prin creşterea
avansului, s, şi a turaţiei de lucru, n;
 reducerea numărului de treceri, i, care se poate efectua prin
folosirea unui adaos minim de prelucrare, Ap,min.
 Tehnologia prelucrărilor prin aşchiere 161

Tabela 5.1.
Indicatori tehnico – economici pentru procesele de aşchiere
Nr. Relaţie
Tip indicator Observaţii
crt. de calcul
Indicator de utilizare a metalului mp mp – masa piesei finite;
1. (se apreciază eficienţa KM 
ms ms – masa semifabricatului.
economiei de material)
Tu – timp unitar*
Indicator al timpului de bază Tu  1,04...1,08  Top ;
(se apreciază eficienţa tb Top – timp operativ*
2. Kb 
prelucrării mecanice Tu Top  tb  t a .
pe maşinile-unelte)
tb – timp de bază**
ta – timp auxiliar***
Indicator de continuitate
a funcţionării maşinii-unelte tb
3. (se apreciază eficienţa gradului Kc  -
de automatizare în structura tb  t a
procesului tehnologic)
*
Tu – timpul normat consumat pentru realizarea unei operaţii, piese sau a unui
produs;
*
Top – timpul consumat pentru prelucrarea materialului, în decursul căruia se
realizează procesul tehnologic de prelucrare mecanică;
**
tb – timpul în care se produce modificarea formei şi dimensiunilor
semifabricatului;
***
ta – timpul în care nu se produce modificarea formei şi dimensiunilor
semifabricatului, operatorul trebuind să efectueze mânuirile necesare sau să
supravegheze maşina-unealtă, pentru ca modificarea să poată avea loc.

Tabela 5.2.
Indicatorul timpului de bază, Kb, la prelucrarea pe maşini-unelte
Tipul prelucrării Kb
Burghierea pe maşini de găurit 0,50 … 0,65
Adâncirea şi alezarea pe maşini de găurit 0,45 … 0,55
Prelucrarea pe strunguri universale 0,55 … 0,65
Prelucrarea pe maşini de frezat 0,55 … 0,75
Prelucrarea pe maşini de rectificat 0,60 … 0,80
Prelucrarea roţilor dinţate 0,75 … 0,85

În tabela 5.3 sunt prezentate relaţiile de calcul pentru

determinarea timpului de bază, tb, în funcţie de parametrii regimului
de aşchiere.
162 Ecotehnologie: Noţiuni teoretice, aplicaţii şi studii de caz

Tabela 5.3.
Schemele cinematice de aşchiere şi relaţiile de calcul pentru determinarea
timpului de bază, în funcţie de parametrii regimului de aşchiere
Nr. Relaţii de calcul
Operaţia Schiţa
Crt. pentru timpul de bază , tb
0 1 2 3

l  l1  l 2
tb   i (min)
ns
l - lungimea suprafeţei
prelucrate (mm);
l1 - lungimea de pătrundere
pentru intrarea sculei
aşchietoare, SA, în procesul
Strunjire de aşchiere,
1. cilindrică t + (0,5 ... 2) (mm)
l1 
exterioară tg
l2 - lungimea de depăşire,
necesară ieşirii SA din
procesul de aşchiere,
l2  (1 ... 5) (mm);
i - numărul de treceri;
n - turaţia semifabricatului;
s - avansul la o rotaţie a
semifabricatului.

l  l1  l2
tb   i (min)
ns
Găurire
2. l - lungimea găurii (mm);
(burghiere)
d
l1   ctg  +(0,5...3) (mm).
2

l  l1  l 2
tb   i (min)
sm
sm  s z  n  z (mm/min);
3. Frezare sz - avansul pe dinte
(mm/rot);
n - numărul de rotaţii ale
frezei (rot/min);
z - numărul de dinţi.
 Tehnologia prelucrărilor prin aşchiere 163

Tabela 5.3. (continuare)

0 1 2 3
2( B  2b)  L  Ap
tb   k (min)
1000  vs  s p  st
B - lăţimea de prelucrat (mm);
b - lăţimea discului abraziv
(mm);
Rectificare
L - lungimea cursei (mm);
4. plană Ap - adaosul de prelucrare (mm);
periferică sp - avansul lateral la o cursă
dublă (mm/c.d.);
st - avansul transversal la o
cursă (mm);
vs - viteza mesei (mm/min);
k - coeficient de corecţie.
b  b1  b2
tb  (min)
n  st
b - lăţimea suprafeţei de
prelucrat (mm);
b1 - lungimea de intrare a SA în
5. Rabotare procesul de aşchiere (mm);
b2 - lungimea de depăşire
necesară ieşirii SA din aşchiere
(mm);
n - numărul de curse duble ale
SA sau piesei;
st - avansul SA (mm).

Pentru aprecierea creşterii productivităţii prin adaptarea directă

şi reciprocă a sarcinilor şi a locului de muncă la personalul operator,
se fundamentează mărimea suprafeţei de producţie a atelierului de
prelucrări mecanice.

Fundamentarea mărimii suprafeţei de producţie a atelierului

de prelucrări mecanice depinde de tipul şi numărul maşinilor-unelte
din dotarea atelierului.
Suprafaţa totală de producţie a unui atelier de prelucrări
mecanice se calculează cu relaţia:
STp  ST ,MU  N MU , (5.1)

unde: ST,MU reprezintă suprafaţa totală ocupată de o maşină-unealtă;

NMU – numărul de maşini-unelte necesare în cadrul atelierului.
Suprafaţa totală ocupată de o maşină-unealtă se determină cu
relaţia:
ST ,MU  S s 1  n 1  k  , (5.2)
164 Ecotehnologie: Noţiuni teoretice, aplicaţii şi studii de caz

în care: Ss reprezintă suprafaţa statică; n – numărul laturilor din care

poate fi servită maşina-unealtă; k – coeficientul de suprafaţă de
evoluţie al maşinii-unelte.
Numărul de maşini-unelte din atelierul de prelucrări mecanice
se determină cu relaţia:
n

N i  NTi
N MU  i 1
, (5.3)
K NTi  TD
unde: Ni reprezintă cantitatea de produse i; NTi – norma de timp a
produsului i; KNTi – coeficient de îndeplinire a normei de timp a
produsului i; TD – timpul disponibil de lucru al utilajului.

5.1.3. ASPECTE PRIVIND POLUAREA MEDIULUI

În cadrul operaţiilor de strunjire, găurire, frezare, rabotare şi

rectificare apar o serie de substanţe care poluează aerul, apa sau solul,
într-o măsură mai mare sau mai mică, acesta depinzând de condiţiile
în care se desfăşoară procesul de aşchiere.
În cazul prelucrărilor prin aşchiere apar o serie de compuşi
organici volatili (tab. 5.4), care pot avea efecte directe asupra sănătăţii
şi asupra mediului (prin nocivitatea intrinsecă şi unele proprietăţi
fizico-chimice) sau efecte indirecte, prin degradarea aerului (poluarea
fotochimică şi efectul de seră).

Tabela 5.4.
Compuşi organici volatili care apar la prelucrările prin aşchiere
Compuşi Componenţi Compuşi Compuşi
Compuşi
cloruraţi cu azot sulfuraţi aromatici
cu metale grele
Compuşi
Acid cloracetic Nitrobenzen Tioli, tioetan Acroleină
alchilaţi cu Pb
Cloracetaldehidă Nitrocresol - Bifenil, cresol -
½ Clormetan Nitrofenol - - -
Clortoluen, C8 Nitrotoluen - - -
Cloretilen, 2/3 C8 - - - -
4 – Clor etan - - - -
¾ Cloretilenă - - - -
CCl4 - - - -
Acetaldehidă, acid acrilic, acid formic, metilacrilat, anilină,
Alţi compuşi dietilenamină, 1,4 – dioxină, etilenamină, metilcrilaţi,
metilamină

În tabela 5.5 sunt prezentate valorile maxime de substanţe cu

risc de iritare la nivelul căilor respiratorii, care apar la prelucrările prin
aşchiere.
 Tehnologia prelucrărilor prin aşchiere 165

Tabela 5.5.
Valorile maxime de substanţe cu risc de iritare la nivelul căilor respiratorii
Valori maxime Durata
Denumire
date de OMS * de expunere
compuşi
(mg/m3) (h)
1-2 dicloretan 0,700 24,0
Dicloretan 3,0 24,0
Formaldehidă 0,100 0,5
Stiren 0,800 24,0
Tetracloretilenă 0,005 24,0
Toluen 0,008 24,0
Tricloretilenă 0,011 24,0
*
OMS – Organizaţia Mondială a Sănătăţii

Coeficientul de poluare introdus de prelucrările prin aşchiere se

poate calcula cu relaţia 4.9 (v. § 4.4.4).
La nivelul Uniunii Europene, deşeurile menajere din materiale
metalice sunt în proporţie de 6 ... 7 %.

5.1.4. SCOPUL ŞI CONŢINUTUL APLICAŢIEI PRACTICE

Lucrarea îşi propune să familiarizeze studenţii cu elementele
componente ale procesului tehnologic de prelucrare prin aşchiere
şi cu aspectele tehnico-economice şi de protecţie a mediului
corespunzătoare.
Lucrarea va conţine rezultatele analitice şi experimentale ale
determinărilor privind timpul de bază, tb, pentru diferite tipuri de
prelucrări prin aşchiere, rezultatele calculelor privind mărimea
suprafeţei de producţie a unui atelier de prelucrări mecanice, precum
şi valorile coeficienţilor de poluare introduşi de aceste tipuri de
prelucrări.

5.1.5. APARATURA FOLOSITĂ. MODUL DE LUCRU

Pentru efectuarea lucrării se vor utiliza: strungul normal,
maşina de frezat universală, maşina de rabotat cu cap mobil (şeping),
maşina de rectificat plan periferic, maşina de găurit verticală cu
montant. Pentru executarea măsurătorilor se va utiliza cronometrul.
În cadrul lucrării de laborator se vor efectua următoarele
aplicaţii practice: cercetarea constructiv-funcţională a principalelor
maşini-unelte menţionate anterior din cadrul atelierului de prelucrări
mecanice; aprecieri asupra maşinilor-unelte cu privire la realizarea
mişcării principale şi de avans, tipul suprafeţelor realizate, principalele
tipuri de scule aşchietoare utilizate pe fiecare maşină-unealtă etc.;
 166 Ecotehnologie: Noţiuni teoretice, aplicaţii şi studii de caz

determinări pentru stabilirea valorilor timpului de bază, tb, pentru

diverse tipuri de prelucrări mecanice studiate în cadrul lucrării (v.
studiul de caz 5.2.1).
Determinarea timpului de bază, tb, se va efectua utilizând două
metode: metoda analitică, folosind relaţiile din tabela 5.4, şi metoda
experimentală, care constă în cronometrarea efectivă a timpului de
bază. Se vor analiza valorile timpilor de bază determinate prin cele
două metode şi se vor face aprecieri asupra eficacităţii metodei
analitice de calcul. Se vor calcula mărimea suprafeţei de producţie a
unui atelier de prelucrări mecanice (v. studiul de caz 5.2.2) şi
coeficientul de poluare introdus de prelucrările prin aşchiere.

5.1.6. LUCRARE DE VERIFICARE

1. Care este structura procesului tehnologic de prelucrare prin aşchiere ?
2. Care sunt criteriile de alegere a semifabricatelor utilizate în cadrul
procesului de aşchiere ?
3. Enumeraţi şi definiţi indicatorii tehnico-economici de apreciere a
eficienţei proceselor de aşchiere.
4. Clasificaţi maşinile-unelte utilizate în procesele de aşchiere după felul
operaţiei (schema de aşchiere).
5. Care sunt metodele de reducere a timpului de bază, tb ?
6. Clasificaţi maşinile-unelte utilizate în procesele de aşchiere în funcţie
de gradul de automatizare.
7. Precizaţi factorii de care trebuie să se ţină seama la alegerea
procesului tehnologic de prelucrare prin aşchiere şi a maşinilor-unelte
necesare.
8. Care sunt metodele de reducere a timpului auxiliar, ta ?
9. Apreciaţi eficienţa metodei analitice de calcul a timpului de bază în
procesele de aşchiere prin comparaţie cu metoda experimentală
(v. studiul de caz 5.2.1).
10. Care sunt efectele directe şi indirecte generate de procesele de aşchiere
asupra sănătăţii şi mediului înconjurător ?
 Tehnologia prelucrărilor prin aşchiere 167

5.2. STUDII DE CAZ

5.2.1. CALCULUL INDICATORILOR TEHNICO –

ECONOMICI PENTRU PROCESELE DE AŞCHIERE
Calculaţi indicatorul timpului de bază pentru cazul strunjirii
exterioare în 3 treceri a unui semifabricat cilindric cu lungimea
300 mm. Turaţia strungului normal utilizat este 25 rot/min, iar avansul
de lucru 1 mm/rot.
Se consideră lungimea de pătrundere pentru intrarea sculei în
procesul de aşchiere 1 mm şi lungimea de depăşire 2 mm. Timpul
auxiliar prelucrării este 20,2 min, iar timpul unitar este de 1,06 ori mai
mare decât timpul operativ.
REZOLVARE:
Timpul de bază pentru prelucrarea prin strunjire cilindrică
exterioară se calculează cu relaţia:
l l l 300  1  2
t  1 2
i   3  36,36 min.
b sn 1  25
Timpul unitar se obţine folosind relaţia:
Tu  1,06  Top  1,06  t b  t a   1,06  36,36  20,2   59,95 min.
Indicatorul timpului de bază se determină cu relaţia:
tb 36,36
Kb    0,61 .
Tu 59,95

PROBLEME PROPUSE:
1. Calculaţi indicatorul de utilizare al metalului pentru cazul
strunjirii cilindrice exterioare a unui semifabricat cu masa de 2,5 kg.
Masa piesei obţinute prin strunjire are 2,0 kg.
2. Să se determine indicatorul de continuitate a funcţionării
maşinii-unelte de frezat. Se cunosc următoarele date: indicatorul
timpului de bază 0,65, timpul auxiliar necesar 10,5 min. şi timpul
unitar 45,3 min.
3. Să se calculeze timpul auxiliar pentru executarea unor
prelucrări mecanice prin găurire, dacă se cunosc: indicatorul de
continuitate a funcţionării maşinii de găurit 0,81 şi timpul de bază
41,1 min.
4. Care este valoarea timpului de bază necesar prelucrărilor
mecanice pe un strung universal, dacă se cunosc următoarele date:
168 Ecotehnologie: Noţiuni teoretice, aplicaţii şi studii de caz

timpul auxiliar 12,4 min. şi indicatorul timpului de bază 0,62. Timpul

unitar este de 1,05 ori mai mare decât timpul operativ.

5.2.2. FUNDAMENTAREA MĂRIMII SUPRAFEŢEI

DE PRODUCŢIE A UNUI ATELIER
DE PRELUCRĂRI MECANICE

Să se determine suprafaţa totală de producţie a unui atelier de

prelucrări mecanice în care se prelucrează anual prin aşchiere o
cantitate de 85 000 produse. Regimul de lucru al atelierului este cu
săptămâna întreruptă în două schimburi a 8 h. Timpul pentru reparaţii
planificate reprezintă 10 % din fondul de timp nominal.
Maşinile-unelte din atelier au următoarele caracteristici:
 au o suprafaţă statică de 10 m2;
 coeficientul de suprafaţă de evoluţie este 1,5;
 norma de timp la prelucrarea mecanică a unui produs este
de 0,5 h/produs;
 coeficientul de utilizare a timpului este 0,90;
 sunt aprovizionate pe ambele părţi.
REZOLVARE:
Timpul disponibil de lucru al utilajului se calculează cu relaţia:
TD  100%  10%   365  2  52  6   2  8  3672 h.
Numărul de maşini-unelte din atelierul de prelucrări mecanice
se determină cu relaţia:
n

N i  NTi
85000  0,5
N MU  i 1
  12,86  13 maşini-unelte.
K NTi  TD 0,9  3672
Suprafaţa totală ocupată de o maşină-unealtă se obţine folosind
relaţia:
ST , MU  S s  1  n   1  k   10  1  1,5  1  2   75 m2,
Suprafaţa totală de producţie a atelierului de prelucrări
mecanice se calculează cu relaţia:
STp  ST , MU  N MU  75  13  975 m2.

PROBLEME PROPUSE:
1. În cadrul unui atelier de prelucrări prin aşchiere, sunt
utilizate freze universale.
 Tehnologia prelucrărilor prin aşchiere 169

Se cunosc:
 numărul de repere prelucrate în atelier 7 500 buc.;
 suprafaţa statică a unei freze 1,6 m2;
 coeficientul de suprafaţă de evoluţie 0,5;
 timpul disponibil de lucru al frezei 420 h;
 norma de timp la prelucrarea mecanică a unui produs
5,5 min./buc.;
 maşinile-unelte sunt aprovizionate pe ambele părţi;
 coeficientul de îndeplinire a normei de timp 0,84.
Să se calculeze care este suprafaţa totală ocupată de atelierul de
prelucrări prin frezare.
2. Care este numărul de produse ce se pot realiza anual în
cadrul unei societăţi comerciale producătoare de repere pentru
construcţia de maşini ?
Se cunosc următoarele date:
 norma de timp a unui produs 16,5 min./buc.;
 coeficientul de îndeplinire a normei de timp 90 %;
 prelucrările se execută pe 12 maşini-unelte;
 regimul de lucru este 2 schimburi a 8 h, iar timpul anual
de întreruperi al utilajelor este 120 h.

3. Să se determine numărul de maşini-unelte din cadrul unui

atelier de prelucrări prin aşchiere, dacă se cunosc următoarele date:
 cantitatea de produse care se prelucrează anual este
4 500 buc.;
 regimul de lucru este 2 schimburi a 8 h;
 timpul anual de întreruperi al utilajelor este 100 h;
 norma de timp a unui produs 9 min./buc.;
 coeficientul de îndeplinire a normei de timp 86 %.

4. Care este suprafaţa totală ocupată de o maşină-unealtă într-

un atelier de prelucrări mecanice, dacă se cunosc următoarele date:
 suprafaţa statică a unei maşini-unelte este 4,2 m2;
 coeficientul de suprafaţă de evoluţie 0,5;
 sunt aprovizionate pe o singură parte.
170 Ecotehnologie: Noţiuni teoretice, aplicaţii şi studii de caz

5.3. TESTE DE AUTOEVALUARE (GRILĂ)

5.3.1. Structura procesului tehnologic de prelucrare prin

aşchiere cuprinde: a. semifabricatul, scula aşchietoare, maşina-unealtă,
mişcarea relativă dintre semifabricat şi scula aşchietoare, piesa finită;
b. semifabricatul, scula aşchietoare, maşina-unealtă, avansul de lucru,
piesa finită; c. operaţia, aşezarea, faza, trecerea, mânuirea, mişcarea;
d. semifabricatul, scula aşchietoare, maşina-unealtă, adâncimea de
aşchiere, piesa finită.
5.3.2. Din punct de vedere constructiv, părţile principale ale
sculelor aşchietoare sunt: a. partea de prindere şi fixare, partea activă;
b. partea de prindere, partea activă; c. partea de fixare, partea activă;
d. partea pasivă, partea activă.
5.3.3. Parametrii regimului de aşchiere sunt: a. adâncimea de
aşchiere, avansul de lucru, viteza de aşchiere; b. adâncimea de
aşchiere, turaţia, viteza de aşchiere; c. viteza de aşchiere, avansul de
lucru, lungimea de aşchiere; d. viteza de aşchiere, turaţia, lungimea de
aşchiere.
5.3.4. Principalele scheme cinematice de aşchiere prezentate în
cadrul lucrării aplicative sunt: a. strunjire exterioară, găurire, frezare,
rabotare, rectificare plană periferică; b. strunjire interioară, găurire,
frezare, rabotare, rectificare plană periferică; c. strunjire exterioară,
găurire, alezare, rabotare, rectificare plană periferică; d. strunjire
interioară, găurire, frezare, mortezare, rectificare plană periferică.
5.3.5. După felul producţiei căreia îi sunt destinate, există
maşini-unelte: a. grele, mari, mijlocii, mici; b. unicat, de serie, de
masă; c. neautomate, semiautomate, automate; d. universale, speciale,
specializate.

REZUMAT
În cadrul acestei unități de învățare, se vor studia elementele
sistemului tehnologic de prelucrare prin aşchiere şi se vor analiza
schemele cinematice pentru câteva dintre operaţiile de prelucrare prin
aşchiere (strunjire cilindrică exterioară, găurire, frezare, rabotare şi
rectificare plană periferică).
Din punct de vedere economic, se va analiza eficienţa
proceselor de aşchiere prin intermediul indicatorilor tehnico-
economici, din categoria cărora fac parte: indicatorul de utilizare al
 Tehnologia prelucrărilor prin aşchiere 171

metalului, indicatorul timpului de bază, indicatorul de continuitate a

funcţionării maşinii-unelte. Pentru aprecierea creşterii productivităţii
prin adaptarea directă şi reciprocă a sarcinilor de muncă şi a locului de
muncă la personalul operator, se determină durata de elaborare a unui
proces tehnologic de prelucrare prin aşchiere.
Această unitate de învățare cuprinde aspecte legate de poluarea
produsă de operaţiile de prelucrare prin aşchiere, prin intermediul
compuşilor organici volatili, precum şi modalitatea de determinare a
coeficientului de poluare introdus de prelucrările mecanice.

BIBLIOGRAFIE
1. AMZA, GH.: Ecotehnologie, Editura Printech, Bucureşti, 2007.
2. BĂRBULESCU, C.: Managementul producţiei, Editura
Pro Universitaria, Bucureşti, 2007.
3. IANCULESCU, S., NISIPEANU, S., ŞTEPA, R.: Managementul
mediului în conformitate cu seria ISO 14000, Editura Matrix-Rom,
Bucureşti, 2002.
4. MINESCU, M., NAE, I.: Tehnologii şi utilaje în construcţia de
maşini, Editura ILEX, Bucureşti, 2002.
5. PĂUNESCU, I., ATUDOREI, A.: Gestiunea deşeurilor urbane,
Editura Matrix-Rom, Bucureşti, 2002.
6. ZISOPOL, D.G.: Ingineria valorii. Editura Universităţii
Petrol – Gaze din Ploieşti, 2004.
172 Ecotehnologie: Noţiuni teoretice, aplicaţii şi studii de caz