Celula

Celula a fost descoperita in 1665 de Robert Hook studiind la microscop o sectiune

prin scoarta de pluta.
Teoria celulara s-a elaborat in secolul al XIX-lea, conform careia:
1.  Celula este unitatea structurala si functionala a materii vii; nu exista viata
inafara celulii.
2. Prezinta autoreproducere, generand celule fiice identice.
3. Prezinta metabolism, realizand schimburi de materie si energie cu mediul.
4. Isi conserva structura si functia (are homeostazie).
Citologia este stiinta care studiaza celula.
Forma celulelor este mai variata la animale decat la plante si depinde de rolul pe
care il indeplinesc in celula.
Dimensiunile celulelor sunt de regula microscopice, dar exista si celule
macroscopice, ex: celulele portocalelor, ovocitele reptilelor si pasarilor.
Exista doua tipuri de celule:

 celule procariote
 celule eucariote

Celula procariotă
Este intalnita la bacterii, fiind o celula sferica sau cilindrica, de dimnesiuni mici.

Prezinta:

1. Perete celular
2. Membrana celulara
3. Citoplasma
4. Nucleotid
 Perete celular:
 lipoproteic
 rigid
 contine o substanta caracteristica numita mureina
 este acoperit cu o teaca gelatinoasa polizaharidica = glicocalix
Membrana celulara:
 lipoproteica, cu tructura de “mozaic fluid“
 se poate invagina, dar NU poate forma vezicule
 permite schimburile cu mediul avand permeabilitate selectiva
 are invaginari = mezozomi cu rol in respiratia celulara si ancorarea cromozomului
bacterian 
Citoplasma
 este LIPSITA de citoschelet proteic, de curenti plasmatici si de organite delimitate
de membrane
 contine robozomi, mai mici decatt cei ai celulei eucariote, dar cu aceaiasi
functie: sinteza proteinelor
– la cianobacterii, citoplasma prezinta si membrane fotosintetizante = tilacoide, ce
contine pigmenti verzi (clorofila), prigmeti albastrii (ficocianica) si pigmenti rosii
(ficoeritricina)
Nucleotidul
 este echivalentul nucleului, fara a fi un nucleu adevarat
 NU are membrana nucleara si nucleoni
 este reprezentat de o molecula de ADN dublucatenar, circular, formand bucle
prinse la baza prin ARN
– multe bacterii prezinta si material genetic accesoriu = plasmide, care contin gene
ce confera rezistenta la antibiotice, metale grele, etc.

Celula eucariota
Are mare capacitate de interactie, formand organisme pluricelulare.
In cursul dezvoltarii individuale = ontogeneza, celulele se specializeaza pentru
indeplinirea unei functii = citodiferentiere.
Spatiul celular este compartimentat, compartimentele fiind delimitate de membrane
aparute prin extinderea plasmalenei in citoplasma sau prin endosimbioza. Fiecarui
compartiment ii corespunde un organit celular.
Prezinta nucleu adevarat.

Este intalnita laa organismele din regnurile: prostita, fungi, plante, animale.

Prezinta:

 perete celular
 membrana celulara (plasmalena)
 citoplasma cu organitele celulare
 nucleu
Peretele celular
este invelisul extern la celula fungala si vegetala si se formeaza cu participarea

membranei
 algele, plantele contin celuloza, iar ciupercile contin chitina
  celuloza si chitina sunt substante polizaharidice, alaturi de care coexista lipide,
proteine, saruri minerale si oxizi
 celuloza si chitina formeaza o retea de fibre ce confera rigiditate si rezistenta
 peretele care se formeaza dupa diviziune poate fi primar (care este subtire si
elastic) sau secundar (exoscheletul: care se formeaza prin impregnarea a fetei interna a
acestuia cu diferite substante : cutine, ceruri, lignina, suberina, care confera rigiditatea)
 peretii celulari prezinta pori = punctuatiuni, prin care patrund cordoane plasmatice
= plasmodesme, prin acestea fiind conectate celulele unui tesut; intre peretii invecinati se
afla lamela mijlocie, cu rol de cimentare

Rolul:
 asigura individualitate si solidaritate
 ofera duritate si rezistenta
 da forma celulei
Membrana celulara (plasmalena)

Structura:
 este organizata dupa modelul “mozaicului fluid”
 trilaminara
 fosfolipidica: 2 straturi de fosfolipide asezate fata in fata
 printre aceste straturi se gasesc si lipide si proteine (acestea se pot deplasa, ceea
ce confera spectul de mozaic fluid, permitand membranei sa sufere transformari uriase),
proteine canal (pentru trecerea unor substante) si proteine receptori pentru diferiti stimuli

Prezinta:
 invaginari, prin care asigura compartimentarea interiorului celular si delimitarea
organitelor celulare

Rolul:
 delimiteaza celula
 da forma celulei
 asigura schimbul de materie si energie dintre celule
 protejeaza
 rol informational
Citoplasma
Ocupa spatiul dintre plasmalena si nucleu.

Prezinta: – o parte nestructurata: hialoplasma (matrice + citoplasma fundamentala =

citosol)
– o parte structurata: organitele celulare si citoscheletul

Citoscheletul
Este o retea de microfilamente si microtubuli de natura proteica, cu rol de a da forma
celulelor, de a realiza transportul intracelular de vezicule si participa la formarea fusului de
diviziune la pseudopode.
 Organitele celulare
Clasificare:

 Organite comune: ribozomi, reticulul endoplasmatic, dictiozomi, lizozomi,

mitocondria si vacuole.
 Organite specifice: centrozomul (animale) si plastidele (plante)
Ribozomi
 nu au membrana
 sunt corpusculi sferici, formati din ARN si proteine
 localizare: raspanditi in citoplasma, atasati de membrana reticulului endoplasmatic
sau atasati de membrana extranucleara
Aceastia se mai pot afla si in mitocondrii sau in plastide (organitede origine
procariote formate prin endosimbioza).
Rolul:
 sinteza proteinelor
Reticulul endoplasmatic
structura: format din vezicule puternic aplatizate numite cisterne si o retea de tubuli
Clasificare:

 Reticulul endoplasmatic rugos: Se formeaza cand cisternele au atasati robozomi si

sunt conectate cu membrana externa nucleara. Rol in sinteza proteinelor (abunda in
celule secretoare)
 Reticulul endoplasmatic neted: Se formeaza din tubuli fara ribozomi atasati. Rol in
sinteza lipidelor, degradarea substantelor nocive si transport.
Dictiozomi
 localizare: in aproprierea nucleului
 structura: formati din cisterne aplatizate, dicodale, inconjurate de vezicule
 totalitatea dictiozomilor formeaza aparaul Golgi
Rolul: 
 biosinteza polizaharidelor
 prelucrarea proteinelor si a lipidelor
 sinteza membranei si a peretelui celular
 producerea de secretii
Lizozomi
structura: vezicule delimitate de o membrana simpla
contin enzime digestive = hidrolize, cu rol in digestia intracelularra
sunt considerati “maturatorii celulei” deoarece distrug subtantele din celula
(AUTOFAGIE) si distrug substantele aduse din afara celulei (HETEROFAGIE)
 localizare: in special in leucocite si in celulele imbatranite
Rolul: 
 in nutritie: prin fagocitoza
 in imunitate
Vacuole (vacuomul)
 structura: vezicule delimitate de o membrana numita tonoplast
 contin suc vacuolar (o solutie de substante organice si minerale)
 in celula fungala si vegetala vacuolele sunt mai mari si au caracter permanent
  in celulala animala sunt mici si au caracter temporar (cu exceptia vacuolelor
digestive de la unele protozoare si spongieri)
 in celulele imbatranite: se reduc ca numar, dar eu volum mare
Rolul:
 in nutritie: depoziteaza apa, ioni si substante organice
 intervine in homeostazia celulara
Mitocondrii
 organite autodivizibile, dispuse langa nucleu
 structura: INVELIS MITOCONDRIAL (membrana externa, membrana interna cu
pliuri numite criste) si MATRIXUL MITOCONDRIAL (contine enzime oxido-reducatoare si
un aparat genetic propriu format din ARN, ADN, enzime si ribozomi)
 totalitatea mitocondriilor dintr-o celula formeaza condriomul celular
Rolul: 
 in respiratia celulara (reactii de oxido-reducere celulara), in urma careia rezulta
energie ce va fi stocata in molecule de ATP
 ereditatea extranucleara
Centrozomul
 organit specific celulei animale
 se mai numeste si centrul celular
 localizare: in aproprierea nucleului celulei protozoarelor si a naimalelor (uneori este
prezent si la unele ciuperci, plante)
 structura: 2 corpusculi perpendiculari numiti CENTRIOLI (proteine fibrilare
inconjurate de o masa plasmattica) si o masa plasmatica densa numita CENTROSFERA
Rolul:

 formarea fusului de diviziune

Plastidele
 orgaanite sferice sau ovale, care iau nastere din proplastide (plastide nediferentiate,
ce se divid si genereaza toate tipurile de plastide)
 organite specifice plantelor si algelor unicelulare (algele pluricelulare incadrandu-se
la plante)
Clasificare:
1. Leucoplastele
 nu au pigmenti
Rolul: 
 depozitarea substantelor de rezerva (glucide, lipide, proteine)
2. Cromoplastele

contin pigmenti varriati colorati: galbeni, rosii, portocalii

dau culoare petalelor, fructelor, fara a avea un rol fotosintetizant
3. Cloroplastele

 cele mai raspandite si importante plastide

 la alge se numeste cromatofori: la algele rosii predomina pigmentul rosu numit
ficoeritrina, iar plastidele lor se numeste rodoplaste iar la algele brune predomina
pigmentul brun fucoxantina, iar plastidele lor se numesc feoplaste
 cloroplastele au culoarea verde datorita pigmentiilor clorofilieni pe care ii contin
 ca si mitocondriile, cloroplastele se multiplica prin diviziune
 Structura:
 invelis: membrana externa si membrana interna
 stroma: substanta fundamentala (enzime + aparat genetic propriu = ADN + ARN +
robozomi + enzime) – enzimele sunt implicate in desfasurarea fazei de intuneric a
fotosintezei
 sistemul tilacoidial: format din tilacoide (vezicule aplatizate suprapuse numite
GRANA) – acestea contin pigmenti clorofilieni (clorofila a si clorofila b) care sunt implicati
in faza de lumina a fotosintezei, fiind membrane fotosintetizante
Rolul: 

 in fotosinteza

Diferența dintre celulele eucariote și procariote este că organismele eucariote au

un nucleu înconjurat de o membrană, în timp ce procariotele nu.

 La procariote, ADN-ul se găsește într-o regiune a citoplasmei, numită nucleoid, spre

deosebire de celula eucariotă, unde informațiile genetice se găsesc în nucleu.

Citoplasma unei celule eucariote este partea interioară care nu este ocupată de

nucleu. Prin urmare, citoplasma include organite, cum ar fi mitocondriile ; De asemenea,

include citosolul, o substanță semi-fluidă, în care organele sunt suspendate, care

îndeplinesc funcțiile specifice astfel încât structura să se specializeze.

Toate ființele vii sunt formate din celule care, în funcție de structura lor, pot fi

eucariote sau procariote. Zoologul și biologul francez Édouard Pierre Léon Chatton (1883-

1947) a fost primul care a făcut distincția între organismele eucariote, cele cu celule cu

nucleu și procariotele, care sunt enucleate.

Așadar putem afirma că toate celulele vii sunt împărțite în două grupuri: celulele

eucariote și procariotice.

Ce este o celulă procariotică?

Celula procariotă se caracterizează prin 

faptul că nu are un nucleu celular , prin urmare ribozomii săi sunt mai mici și materialul său

genetic mai simplu.

Celulele procariote sunt în majoritate  bacterii și sunt cunoscute ca unul dintre primele

organisme vii.

Cuvântul procariot este compus etimologic din prefixul 

pro – care înseamnă „înainte” și  cariou care se referă la „nucleu”, prin urmare, celula

procariotă este considerată înainte de celula care are un nucleu celular sau o celulă

eurariotică.

Regatul procariot, organismele celulare procariote, este, de asemenea, cunoscut sub

numele de regatul monera, compus în cea mai mare parte din bacterii și arhee.

(Greacă: pro-Kar-ee-ot-es) se referă la un nucleu celular sau la orice altă organelle legată

de membrană. Marea majoritate este unicelulară, deși există un grup mic care este

multicelul.
 Celula eucariotă are un nucleu definit , în care se găsește materialul genetic (ADN)

al organismului, protejat de citoplasmă și de o membrană care constituie învelișul celulei.

Celula eucariotă și celula procariotă diferă deoarece aceasta din urmă este mai

primitivă și nu are un nucleu celular definit, astfel încât materialul genetic este împrăștiat în

citoplasmă.

Organismele compuse din celule eucariote sunt cunoscute sub numele de eucariote,

iar după apariția acestor celule mai specifice au originat alte tipuri de organisme

multicelulare clasificate ca protozoare, ciuperci, plante și animale.Cuvântul eucariot derivă

din grecescul  eukayron ,compus din eu- (adevărat) și carion  (nucleu), prin urmare

semnificația sa este „nucleu adevărat”.

Celulele eucariote îndeplinesc diferite funcții care sunt vitale pentru organismele

eucariote, cum ar fi, de exemplu, adăpostirea materialului genetic și efectuarea unui

proces de sinteză a proteinelor, prin care obțin energie pentru a îndeplini alte funcții.

Acestea sunt organisme ale căror celule sunt organizate în structuri complexe de

membrane interne și au un citoschelet. Structura cea mai caracteristică a membranei este

nucleul, tocmai această caracteristică îi conferă numele. Celulele de acest tip se găsesc în

plante, animale, ciuperci și antisturi.

Tubuli și filamente

În citoplasma celulelor eucariote există, de asemenea, mai multe structuri

nemembrane, implicate în mișcarea celulară, contracția celulară și stabilirea și sprijinul

arhitecturii. 

Acestea sunt microtubulii cililor și flagelilor. 

Microfilamentele de actină sunt prezente în fibrilele musculare, în timp ce filamentele

intermediare sunt prezente în celulele aflate sub tensiune.

Microtubulii, filamentele intermediare și microfilamentele formează citoscheletul, care

conferă formă și elasticitate celulelor eucariote.

 Exocitoza și endocitoza

O altă caracteristică a celulelor eucariote este schimbul de materiale între

compartimentele intracelulare legate de membrană și exteriorul celulei. 

În timpul endocitozei, porțiuni mici din membrana plasmatică se invaginează, din care se

separă pentru a forma vezicule citoplasmatice, care conțin substanțe care se aflau la

exterior. 

Exocitoza este revers: membrana interioara legat vezicule fuzioneze cu membrana

plasmatică , eliberând conținutul lor spre exterior.

Organizarea ADN este o altă diferență între celulele eucariote și procariote. 

În celulele procariote, informația genetică este alcătuită dintr-o singură moleculă circulară

de ADN asociată cu foarte puține proteine.

În interiorul celulei, ADN-ul este ambalat într-o structură numită nucleoid. 

Cu toate acestea, știm că ADN-ul din celulele eucariote este organizat într-un mod mult

mai complex. 

Informațiile genetice sunt prezente pe cromozomi, care conțin la fel de multe proteine

ca ADN-ul. 

Acesta este ambalat, secretat în timpul diviziunii celulare, transmis celulelor fiice și

transcris (sub formă de ARN, implicat în sinteza proteinelor).

Segregarea informațiilor genetice

Celulele procariote replică ADN-ul lor și se divid prin fuziunea celulară, adică fiecare

celulă fiică primește o moleculă de ADN. 

În celulele eucariote își reproduc și ADN-ul, dar pentru a-și distribui cromozomii în mod

egal către celulele fiice, sunt necesare două procese, numite 

mitoză și meioză .
Expresia ADN-ului

Celulele eucariote transcriu informațiile genetice sub formă de molecule nucleare

mari de ARN, care sunt apoi procesate și transportate pentru a ajunge la citoplasmă la

dimensiunea adecvată, unde va direcționa sinteza proteinelor.

Pe de altă parte, celulele procariote transcriu segmente specifice de informații genetice în

ARN mesager, a căror procedură este nulă sau minimă. 

De fapt, absența unei membrane nucleare permite moleculelor de ARN să inițieze

traducerea proteinelor înainte ca propria lor sinteză să fie completă.

În celulele eucariote, cea mai mare parte a informațiilor genetice se află în nucleu, care nu

este înconjurat de o membrană, ci de un strat dublu de membrană. 

Alte caracteristici particulare sunt nucleolul, locul sintezei ribozomilor și cromozomilor, care

transportă ADN și care sunt dispersați sub formă de cromatină în nucleoplasma care

ocupă interiorul nucleului. 

Celulele eucariote și procariote, diferențe

1. Nucleul

În celulele eucariote poate fi vizualizată o membrană nucleară, în interiorul nucleului

se găsesc cromozomii care poartă informația ADN-ului. În celulele prokaryote , nu au

nucleu, ceea ce face ca cromozomii să fie dispersați în citoplasmă, acestea fiind situate

într-un loc cunoscut sub numele de nucloidă.

1. Peretele celular

În procarioții, se observă un perete celular cu pectidolucani . Dar în eucariote acești

pereți vor fi observați în funcție de faptul dacă sunt animale sau plante. Eucariotele

vegetale au un perete celular compus din celuloză, în timp ce eucariotele nu au un perete

celular.

1. Boli

În unele cazuri, celulele procariote pot provoca unele boli cum ar fi tuberculoza, dar

celulele eucariote nu vor arăta niciodată acest comportament dăunător.

1. Organelul celular membranar

Ei sunt prezenți în eucariote, dar nu și în procariote.

1. Înmulțirea celulelor
 Celulele eucariote utilizează meioza și mitoza pentru multiplicarea celulelor, în timp

ce procariotele folosesc doar conjugarea bacteriană pentru schimbul de informații

genetice.

1. Prezența în mediul înconjurător

Celulele eucariote pot fi observate în plante, ciuperci, alge, animale și protozoare, în

timp ce celulele procariote sunt localizate numai în bacterii.

Diagrama comparativă între celulele eucariote și

procariotice

proprietate  Procariote (eubacterie Eucariote (animale, legume, ciuperci,

și arhaea) antistri)

dimensiune mic mare

Membrană nu dacă
înconjurată de miez

nucleoli absent prezent

Reticulul absent prezent

endoplasmatic

Aparatul Golgi absent prezent

organelle absent prezent

microtubuli absent prezent

microfilaments absent prezent

Filamente absent prezent

intermediare

Exocitoză și absent prezent

endocitoză

Modul diviziune Cell fission Mitoză și meioză

celulară

Informații genetice Prezent într-o zonă ADN legat de proteine, histone cu care
numită Nucleotide. formează cromozomii

Procesarea ARN mic multiplu

* Ribosomi   mic mare

Celulele eucariote și procariotice, schemele și desenele

Celula procariota Celulă eucariotă

Definiție Celulă fără un nucleu definit, materialul Celulă cu un nucleu definit de o

său genetic este împrăștiat în citoplasmă.
membrană care conține materialul genetic.

mărime Între 1 și 10 microni. Între 10 și 100 microni.

a

Formă Poate fi sferic, trestie, virgulă Foarte variate, pot constitui organisme
ortografică sau spirală. Deși sunt unicelulare sau multicelulare.
unicelulare, pot forma colonii.

Informa Situat într-un nucleoid, fără a fi ADN-ul și proteinele formează cromatina

ții geneticeînconjurat de o membrană. care este concentrată în nucleu

Diviziun Direct, în principal prin fisiune Prin mitoză și meioză. Prezintă fus

ea celularăbinară. Nu există fus mitotic sau microtubuli.
mitotic sau o formă de aranjare a
microtubulilor.

Genele Exprimat în grupuri numite operoni. Exprimat individual; au introni și exoni.

Ribozo Prezent dar mic (70S) Prezent și minunat (80S)

mi
 Flagellu Simplu, format din proteina flagelină. Compozit, format din tubulină și alte
m proteine.

Cromoz Cromozom circular unic. Multiplu. Fiecare cu două cromatide,

omi centromer și telomeri.

Peretel Prezent Prezent doar în plante și ciuperci.

e celular

Domeni Bacterii și Archaea Domeniul Eukarya care grupează

i plante, animale și ciuperci.

Exempl Staphylococcus aureus bacterii , Drojdia Saccharomyces

e archaea Halobacterium salinarum. cerevisiae, musca fructului Drosophila
melanogaster , banana Musa sp .

Tipuri de celule eucariote

Există două grupuri mari de celule eucariote: celula animală și celula

vegetală. Obținem un caz special în celulele ciupercilor, care împărtășesc caracteristicile

celulelor animale și vegetale. Așadar se diferențiază trei tipuri de celule eucariote:

 Celula vegetală: se pot diferenția diferite tipuri de celule vegetale formate

din diferite țesuturi. Se caracterizează în principal prin faptul că are un perete

celular care îl face mai rezistent, cloroplaste și un vacuol central. Cu toate acestea,

celula vegetală conține cloroplaste , structuri care sunt responsabile pentru

procesul de fotosinteză. Datorită fotosintezei, plantele absorb energia din soare și

captează dioxidul de carbon pentru a sintetiza compuși organici și a elibera oxigen

în atmosferă. În plus, celulele vegetale au un perete celular, o structură externă

care acoperă membrana plasmatică. Peretele celular susține și protejează celula,

permițând în același timp comunicarea intercelulară.

 Celula animală: spre deosebire de celula vegetală, îi lipsește peretele

celular și cloroplastele. Sunt celule care pot adopta diferite forme și se

caracterizează prin faptul că au centrioli și vacuole mai mici abundente. Celulele

 animale au o membrană plasmatică compusă din lipide și proteine, care este

bariera care împiedică sau permite intrarea și ieșirea compușilor în

celulă. Deoarece celula animală nu realizează fotosinteza, nu are cloroplaste. Nici

nu are un perete celular, ca celula vegetală. Exemple caracteristice de celule

animale sunt neuronii din sistemul nervos, leucocitele din sistemul imunitar, ovulele

și spermatozoizii din sistemul de reproducere.

 Celulele fungice: sunt celule foarte asemănătoare cu celulele animale, dar

cu unele diferențe. De exemplu, peretele celular este compus din chitina

carbohidrată, au o formă slab definită și cele mai primitive ciuperci sunt cele care au

flageli. Au un perete celular ca celulele vegetale, a căror compoziție chimică

(chitină) variază în funcție de specie. Nu fotosintetizează, deci celulele lor nu au

cloroplaste, cum ar fi celula animală.

Caracteristicile celulelor eucariote

 Forme variate: în funcție de mediul în care se află celula, aceasta poate fi

sferică, cubică, piramidală, plană sau înstelată.

 Mărimi variate: celulele eucariote pot măsura de la 10 µm (cum ar fi

limfocitele), până la 100 µm (cum ar fi adipocitele sau celulele adipoase).

 Funcții variate: deși ființele unicelulare eucariote, precum paraziții, trebuie

să îndeplinească toate funcțiile necesare supraviețuirii lor, la ființele multicelulare

există celule cu funcții diferite. De exemplu, celulele din intestin sunt concepute

pentru a absorbi substanțele nutritive și a le livra în sânge, de unde sunt

distribuite. Celulele radiculare ale plantelor absorb substanțele nutritive și apa din

sol.

 Prezența organelor: în cadrul celulei eucariote sunt structuri specializate în

funcții specifice, care includ cloroplastele, aparatul Golgi, mitocondriile, veziculele și

lizozomii.

Caracteristicile celulelor procariote

  Forme variate: celulele procariote pot fi sferice (ca la stafilococi), cilindrice

(cum ar fi Escherichia coli ), spirale (cum ar fi Helicobacter pylori ) sau curbate (cum

ar fi Vibrio cholerae ).

 Mărimi variate: celulele procariote sunt mai mici, pot măsura de la 0,1 µm

ca micoplasmele, până la 20,0 µm ca Treponema pallidum, agentul cauzal al

sifilisului.

 Prezența peretelui celular: membrana celulară este înconjurată de peretele

celular compus din peptidoglican, un polimer caracteristic al bacteriilor.

 Prezența capsulei: unele bacterii au un strat mucos la exterior, cunoscut

sub numele de capsulă.

Clasificarea celulelor procariote

Din punct de vedere biologic, ele pot fi clasificate în două grupe principale: arhee și

bacterii.

Arcuri

Archaea aparține domeniului Archaea. Aceste celule sunt microscopice și sunt

înconjurate de un perete celular, compus dintr-un pseudopeptidoglican, care le protejează

și le conferă o rezistență mai mare. Se găsesc în medii marine și terestre, fiind capabili

să supraviețuiască în condiții de mediu extreme în care alte ființe vii nu

supraviețuiesc. Din acest motiv li se dă adjectivul de extremofili.

Exemple de arhee sunt Methanothermus fervidus , care trăiește în izvoarele termale

(97 ° C) și Methanobacterium thermoaggregans , care produce metan și trăiește la 65 ° C.

Bacterii

Bacteriile aparțin domeniului Bacteria . Peretele său celular este compus din

peptidoglicanii și are lipide de tip ester. Spre deosebire de archaea, bacteriile pot produce

spori și unele fotosinteză.Exemple de bacterii sunt Helicobacter pylori , agentul cauzator al

ulcerului gastric și bacteriile producătoare de iaurt, Lactobacillus

bulgaricus și Streptococcus thermophiles.
 Diviziune celulară

 Trei tipuri de diviziune celulară

Diviziunea celulară este procesul biologic prin care are loc diviziunea unei celule în
două sau mai multe celule fiice. Diviziunea celulară este o etapă a ciclului celular.
Organismele eucariote prezintă două tipuri de diviziune celulară: o diviziune vegetativă,
așadar fiecare celulă fiică va fi identică din punct de vedere genetic cu celula părinte
(proces denumit mitoză),și o diviziune celulară reproductivă, în urma căreia numărul
cromozomilor din fiecare celulă fiică este redus la jumătate pentru a asigura producerea
unor gameți haploizi (proces denumit meioză).

Organismele procariote (bacteriile) prezintă un singur tip de diviziune celulară,

diviziunea prin fisiune binară, prin intermediul căreia are loc segregarea egală a
materialului genetic între cele două celule fiice. Toate diviziunile celulare, indiferent de
organism, sunt precedate de un singur proces de replicare ADN.

În cazul microorganismelor unicelulare, precum sunt amoebele, o diviziune celulară

este echivalentul unui proces de reproducere, întrucât în urma acesteia are loc formarea
unui nou organism complet. Se poate consideră că diviziunea celulară mitotică poate da
naștere unor noi organisme pluricelulare, precum este în cazul plantelor care cresc din
leziuni tisulare. De asemenea, diviziunea mitotică permite organismelor cu reproducere
sexuată să se dezvolte dintr-un singur zigot unicelular, produs la rândul său în urma
diviziunii celulare meiotice prin împreunarea gameților. După creșterea completă,
diviziunile celulare prin mitoză au rolul de a asigura procesele de reparare continuă a
organismului.