Dreptul comerțului internațional

Seminar 2015

Seminar 1 – 03.02.2015

Examenul constă 2 subiecte care trebuie rezolvate în ordine, se cere rezolvarea

ambelor subiecte. Se vor adresa întrebări cheie referitoare la detalii pentru a vedea care este
nota finală și cât de bine este înțeleasă materia.
Se va învăța de pe notițele de curs. Bibliografie suplimentară pentru exemple:
Tratatul prof. Sitaru, an 2008 (atenție la eventualele modificări).
Materiale necesare la curs: reglementări internaționale, se va face mențiune la curs.
Teme principale de studiu: investiții străine în România (preocupare deosebită a prof.
Buglea), filiale, reprezentanțe etc a societăților străine în România, materia contractuală –
categorii de clauze, contracte speciale (vânzarea internațională de mărfuri), prezumția
extinctivă a comerțului internațional, arbitrajul comercial internațional etc.
Nu se acordă punctaj din seminar, însă prezența este utilă.

Seminar 2

Comerțul internațional
Sensul restrâns –

1. Trebuie pornit de la un raport de drept privat.

2. Elementul de comercialitate – unirea dreptului comercial cu dreptul civil are
ca efect perspectiva obligațiilor – dacă se efectuau acte de comerț, se atrăgea
un regim juridic anume, regimul diferențiat fiind la nivelul obligațiilor. Astfel,
prin unirea celor două, s-a produs o unificare la nivel de obligații. Asta nu
înseamnă că au dispărut subiecte de drept specifice ramurilor de drept.
Constatându-se aceste elemente, există prevederi în NCC reglementări
aplicabile profesioniștilor ca entități. Astfel, elementul de comercialitate este
unul tradițional, fiind consacrat în convenții internaționale. În măsura în care
lex causae face asemenea distincții, facem și noi aceste distincții. Daca lex
causae este legea română, iar legiuitorul nu a făcut distincții, atunci nici noi nu
facem. Elementul de comercialitate acoperă o sferă diferită în funcție de cum
diferă în sistemul de drept respecriv. Ubi lex non distinguit, nec nos

Pagină 1 din 8
 Dreptul comerțului internațional
Seminar 2015

distinguere debemus. Convenția de la Viena se aplică doar în relațiile dintre

profesioniști, dispoziție indirectă.
3. Elementul de extraneitate – o parte a raportului juridic. La nivel de principiu,
orice raport juridic ce întâlnește trăsăturile de până acum va fi un raport de
comercialitate. În DCI, avem o delimitare, o calificare a elementului de
extraneitate.

De ce? Ce se va întâmpla cu celelalte elemente și de unde pornește această

distincție?
Punctul de plecare ar trebui să îl reprezinte convențiile internaționale (Viena –
vânzarea internațională de mărfuri, New York – prescripția în materie de vânzare
internațională de mărfuri, precum și convenții privind convențiile de transport – Montreal).
Cel de-al doilea palier constă în norme ce se vor aplica în cazul în care convenția
internațională nu prevede. Apelăm la normele din lex causae, uzanțe (care au ca efect voința
părților și nu sunt constrângătoare) etc.
Există două categorii de norme. Categoria restrânsă de norme (reglementări specifice
acestor relații) cuprinde situații în care legiuitorul s-a preocupat să reglementeze situații de
DCI, de exemplu, în reglementarea privind dobânda legală, legea română prevede o
reglementare cu privire la dobânda legală în caz de comerț internațional. În rest, se aplică
dreptul comun, ca, de exemplu, în caz de mandat.
Cele două convenții (Viena și New York) se aplică dacă acest contract se încheie între
parteneri aparținând statelor contractante.
Dacă se aplică cel de-al doilea calup, referitor la contractele de transport (Montreal
etc), avem situația în care stația de descărcare/încărcare se găsește în state diferite. Nu
contează unde se află părțile, ci ca bunul să tranziteze două sau mai multe state.
Dacă există un asemenea element de extraneitate calificat, se ajunge la aplicarea
unui sistem specific.
Accepțiunea stricto sensu a DCI Accepțiunea lato sensu a DCI
Marfă – contractul de vânzare Cooperare internațională – materia
internațională de mărfuri transporturilor, A și B prestatori de
transport care doresc să utilizeze în comun
o linie de transport

Pagină 2 din 8
 Dreptul comerțului internațional
Seminar 2015

Import/export – contract de antrepriză la Obiectul contractului este cooperarea. Spre

nivel internațional exemplu, contractul de societate ar putea
reprezenta un model.
Prestarea de servicii – contractul de
consultanță, de comision de exemplu

Relația DCI-DIP

DIP DCI
Zona care se intersectează = norme de aplicație imediată.
Unui raport juridic i se vor aplica, în ordinea care urmează:

1. normele de aplicație imediată din DCI

2. normele conflictuale din DIP
3. normele din sistemul de drept aplicabil lex causae – desemnat de norma
conflictuală.

Prof. C. Buglea

Fapt de comerț – subiective și obiective.

Faptul de comerț
Act de comerț
Comerciant – profesionist care desfășoară un fapt sau act de comerț.
Întreprinderea, ca noțiune juridică, reprezintă o activitate pe care un subiect de drept
o desfășoară în scopul obținerii de profit.

Pagină 3 din 8
 Dreptul comerțului internațional
Seminar 2015

Dreptul subiectiv este posibilitatea recunoscută de lege unui subiect de drept de a

avea o anumită conduită, de a pretinde unui alt subiect de a avea o anumită conduita
(subiect de este titularul obligației corelative) sau de a recurge la forța coercitivă a statului în
cazul în care subiectul pasiv nu îi respectă dreptul. Acest ultim element este reprezentat de
dreptul la acțiune în sens material se stinge prin prescripție. Dreptul la acțiune în sens
procesual nu se stinge niciodată.
Actul juridic = manifestare de voință făcută cu scopul de a produce efecte juridice.
Contractul = o manifestare concordantă de voințe.
Răspunderea juridică = situația care se angajează în momentul în care un anumit
subiect de drept nu își îndeplinește obligațiile asumate sau născute în sarcina lui.
Raportul juridic = relația socială reglementată de norme juridice, dându-i-se forță
juridică.
Relația dintre raportul juridic și actul juridic este aceea ca actul juridic naște,
modifică, stinge un raport juridic, adică actul juridic este principalul izvor de drept. Faptele
juridice în sens larg sunt izvoarele raportului juridic.
Exemplu de raport juridic ce se naște din contractul de vânzare-cumpărare – relația
socială între cumpărător și vânzător, dreptul vânzătorului de a cere plata prețului și dreptul
cumpărătorului de a cere predarea bunului, conduita părților – obiectul raportului este
materializarea dreptului – predarea bunului și plata prețului.
Raport juridic – prescripție: din faptele și actele juridice se nasc drepturile care intra
în conținutul raportului juridic, iar prescripția îi afectează conținutul, în sensul că le face, din
perfecte, imperfecte.
Fapte juridice lato sensu: acte juridice și fapte juridice în sens restrâns.
Raportul juridic care se naște din raportul juridic ilicit este legal de următoarele
elemente:

o Creditorul – persoana vătămată- care are dreptul de a cere repararea

prejudiciului
o Debitorul – cel care a săvârșit/răspunde pentru faptul juridic ilicit
o Conținut
o Obiect

Pagină 4 din 8
 Dreptul comerțului internațional
Seminar 2015

Teoria generală a obligațiilor – dispoziții privind relații care se referă la raportul juridic
obligațional.
Drepturi reale – raport juridic între titularul bunului și toate celelalte subiecte care au
obligația corelativă de a-i respecta dreptul real.
Succesiunile se referă la raportul juridic succesoral – raportul ce se naște între
moștenitori! Este o greșeală să se considere că se naște între moștenitor și defunct!
Raportul juridic societar: dreptul pentru societate de a cere vărsarea aportului,
precum și obligația asociaților de a vărsa sociale. Asociații, în schimbul aportului, primesc
părți sociale/acțiuni. Acțiunile unei societăți sunt în proprietatea asociaților, nu a societății!
Dividendul este un fruct al acțiunilor.

Seminar 3 – Prof. P. Buglea

Definiția persoanei juridice.

Tranzacția = contract special care pune capăt unui litigiu.
Raportul juridic care se naște din contractul de societate.
Tipuri de acțiuni ce se pot dobândi la o societate.

Investiția directă
Investiție = condiții

1. plasarea de resurse (bani, bunuri etc), alocarea de capital, de exemplu

2. în scopul obținerii unor efecte urmărite (profit, de exemplu)
3. existența unui risc
4. elementul de durabilitate, nefiind suficient aducerea unui simplu aport și atât.
Este necesar să se stabilească o legătură durabilă.

Trebuie luate în considerare atât avantajele investitorului, cât și pe cele ale

societății/activității economice.

Circuit civil = existența unei permanente circulații a bunurilor. Trebuie să existe o

relație permanentă, continuă.

Pagină 5 din 8
 Dreptul comerțului internațional
Seminar 2015

Siguranța circuitului civil = cunoașterea relațiilor/operațiunilor anterioare. Prescripția

(instituție importantă) întrucât este importantă limitarea în timp a anumitor operațiuni
pentru a crea o siguranță a circuitului civil. Prescripția sancționează creditorul. Indirect, îi
protejăm pe cei cu care debitorul intră în relații ulterioare. Prin prescripție se atinge dreptul
de a apela la forța coercitivă a statului, nu se stinge dreptul material în sine, ci dreptul
procedural.

Ficțiunea juridică este o realitate creată de legiuitor, dar care există anterior, însă i se
dă un înțeles juridic. De exemplu, capacitatea.

Legătura drept-libertate. Libertatea unui individ nu trebuie să o încalce pe cea a

celorlalți.

Pe planul dreptului privat, baza este principiul libertății/autonomiei de voință. Nimeni

nu poate impune celuilalt intrarea într-un anumit raport juridic.

Libertatea este esențială pe tărâmul dreptului privat.

Punctul de pornire pe tărâmul dreptului public este faptul că subiectul de drept

respectă o dispoziție legală. Se intră într-un raport juridic de conformare.

Prin săvârșirea unei infracțiuni, se intră în conflict cu statul, care sancționează

abaterea penală.

Principiul consensualismului – actul juridic se încheie prin simpla manifestare a

acordului de voință, care este suficient.

Dpvd al subiectelor de drept românesc, înainte de 1989, singurul subiect de drept

comerțului internațional era statul, prin întreprinderile sale. Toate veniturile se întorceau la
stat.

Unitățile de stat ieșeau din circuitul românesc și intrau în relații cu comercianți privați
străini! Profitul se obținea din vânzarea bunurilor românești în străinătate.

Fapte de comerț subiective și obiective.

Fapte de comerț obiective = dacă activitate respectivă era considerată comercială

(activitatea comercială = derularea unei activități în scopul obținerii unui profit), persoana
care derula activitatea în cauză era considerată că desfășoară fapte de comerț obiectiv,
Pagină 6 din 8
 Dreptul comerțului internațional
Seminar 2015

devenind comerciant, profesionist. Obiective pentru că obiectul dădea calitatea de

comerciant.

Fapte de comerț subiectiv = activitățile erau considerate ca fiind fapte de comerț în

urma faptului că persoanele care le desfășurau, deși ele nu erau neapărat de comerț, erau
calificate ca fiind fapt .

Seminar – 25.02.2015

Trebuie să se facă distincție între ceea ce i se oferă investitorului străin – situația

juridică a persoanei juridice române în care persoana străină investește.

Investitorul străin este cel care beneficiază de anumite drepturi, garanții, facilități
întrucât el a investit în considerarea acestora.

De căutat – litigiu frații Micula.

În momentul în care între stat și investitor se încheie un contract. O parte nu își

execută obligațiile => răspundere contractuală.

Putem privi situația ca un contract de adeziune întrucât statul impune un set de

reguli/norme de respectat. Reprezintă o acceptare tacită a condițiilor pe care statul român le
oferă investitorilor.

Investitorul, în momentul în care a acceptat și investit în România, intră într-un raport

juridic semi-contractual cu România.

Investiția directa – x cumpără acțiuni pentru a participa la viața economică a

societății;

Investiție de portofoliu – x cumpără acțiuni/titluri de stat/părți sociale, dar nu

participă la activitatea economică, nu se câștigă decât din diferența dintre prețul de vânzare
ulterioară și cel de cumpărare al acțiunii. Nu se conferă o legătură reală între dobânditorul
acțiunilor și societate.

Diferența constă în efectul produs.

Pagină 7 din 8
 Dreptul comerțului internațional
Seminar 2015

Efectul realizării investițiilor de portofoliu/importanța pentru societate ca atare:

societatea are un flux de venituri fără ca asociații să piardă ceva din societate (de genul
drepturilor de vot).

Garanția indisponibilizării

Principiul: este garanția dreptului de proprietate. Nici măcar statul nu poate aduce
atingere dreptului. Principiul se extinde inclusiv asupra investitorilor străini.

Ca excepție, există varianta exproprierii. Întotdeauna trebuie găsită o cauză de

utilitate publică, adică folosirea de către un număr mult mai mare de persoane.

Exproprierea să fie nediscriminatorie –

Exproprierea trebuie realizată în condițiile prevăzută de lege – să se prevadă în mod

expres, prin dispoziții speciale.

Despăgubire

 Lichidă – să fie pasibilă de transformare în bani rapid.

 Prealabilă – are importanță în ceea ce privește valoarea pentru că atunci se
poate stabili valoarea reală.
 Certă
 Adecvată

Pagină 8 din 8