MINISTERUL EDUCAŢIEI AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA TEHNICĂ A MOLDOVEI

CATEDRA TEORIE ECONOMICĂ ŞI MARKETING

LUCRARE INDIVIDUALĂ
la disciplina TEORIE ECONOMICĂ

DENUMIREA LUCRĂRII
Sistemele economice şi modelele economice.

Varianta 1

A efectuat:
studentul (a) grupei RST-181 F/R BEJAN CRISTIN
(numele prenumele)

A verificat:
Dr., conferenţiar universitar
al catedrei TEM MUNTEANU TATIANA
(numele prenumele)

Chişinău 2021
CUPRINS:

1
INTRODUCERE……………………………………………………3

1.CONCEPTUL SISTEMELOR ECONOMICE

1.1 Considerții generale privind sistemele economice și tipurile de sisteme

economice……………………………………………………………4-5

2.CARACTERISTICILE SISTEMELOR ECONOMICE

2.1. Esența și trăsăturile sistemelor economice……………………..6-10

3. SPECIFICUL SISTEMELOR ECONOMICE IN REPUBLICA

MOLDOVA……………………………………………………….11-13
CONCLUZII
BIBLIOGAFIE

INTRODUCERE

2
Un sistem este o metodă distinctivă care oferă răspunsuri la întrebările
fundamentale. Toate sistemele de acest fel sunt complexe , ele includ producători de
orice fel cu proprietate publică sau privată, ca și cei cu proprietate autohtonă sau
străină. Sistemele economice sunt sisteme speciale ordonate de comunicare între
producători și consumatori de beneficii materiale și nemateriale.Un sistem
economic este un sistem de producție, de alocare a resurselor, precum și de
distribuție de bunuri și servicii, în cadrul unei societăți sau a unei anumite zone
geografice specifică. Acesta include combinarea diferitelor instituții, agenții,
entități, procesele de luare a deciziilor și tiparele de consum care includ structura
economică a unei comunități. Ca atare, un sistem economic este un tip de sistem
social. Modul de producție este un concept conex. Toate sistemele economice au
trei întrebări de bază la care trebuie să răspundă: ce să producă, cum să producă și în
ce cantități, și cine primește rezultatul producției.Studiul sistemelor economice
include modul în care aceste diferite agenții și instituții sunt legate una de alta,
modul în care informațiile curg între ele, precum și relațiile sociale din cadrul
sistemului (inclusiv drepturile de proprietate și structura de management).Analiza
sistemelor economice în mod traditional s-a focalizat pe dihotomiile și comparațiile
între economiile de piață și economiile planificate, precum și pe deosebirile dintre
capitalism și socialism. Ulterior, clasificarea sistemelor economice s-a extins pentru
a include și alte subiecte și modele care nu sunt conforme cu dihotomia tradițională.
Astăzi, forma dominantă de organizare economică la nivel mondial se bazează pe
economii mixte orientate spre piață.Pe parcursul istoriei, atît elementele de bază ale
activităţii economice, cît şi formele concrete de organizare a acesteia s-au modificat
fără încetare. Totuşi ceea ce era mai esenţial, mai specific, principalele
interdependenţe dintre elementele sistemului economic existent rămîneau, pentru un
anumit interval de timp, neschimbate.

I. Conceptul de sistem economic

3
 I.1 Considerații generale privind sistemele economice

Termenul de “sistem” semnifica, in general, un ansamblu complex de elemente

ordonate si interconectate avand o anumita structura si functionalitate,
comportament si finalitate. Intr-un sistem real se manifesta o interactiune specifica
ce defineste insusirile cantitative si calitative ale partilor si ansamblului. Ansamblul
este determinat calitativ de partile sale componente, iar acestea se misca, se
transforma, se dezvolta si in functie de caracteristicile si potentialul intregului. In
cadrul sistemului exista legaturi si relatii directe, de interdependenta,
interconditionare si conexiune, care se manifesta ca de la parte la intreg si invers.Cel
mai general sistem este cel al societatii privita in ansamblul sau, care include in
structura sa numeroase subsisteme, intre care si pe cel al economiei.Categoria
de “sistem economic” a fost si este abordata sub aspectul continutului si
caracteristicilor sale, al formelor de manifestare si implicatiilor curente, si de durata
asupra evolutiei sistemului societatii, de catre numerosi specialisti.Sistemul
economic poate fi definit drept un ansamblu de elemente si parti ale vietii
economice privite in totalitatea, unitatea si interactiunea lor, ansamblu localizat in
spatiu si determinat in timp. Aici se face deosebire intre “sistemul economic”
teoretic, conceptual, elaborat si construit de stiinta economica si “sistemul
economic” real si concret care caracterizeaza viata economica reala, dintr-un anumit
timp si spatiu. Sistemul economic teoretic este cel ideal spre care tind sistemele
reale.Sistemul economic real si concret, se caracterizeaza prin: a) este un intreg, in
care elementele si partile componente isi au locul lor determinat, sunt legate unele
de altele si se conditioneaza unele pe altele, se influenteaza reciproc si se afla intr-o
permanenta interactiune; b) fiecare componenta - element sau parte - indeplineste un
anumit rol in functionarea si evolutia sistemului; c) nu exista in forma pura, ci sub
forma unor alcatuiri mai complexe care cuprind in structura lor elemente proprii
altor evolutii anterioare a economiei.Sistemul economic are o structura formata din
mari ansambluri de elemente ordonate, care se interconditioneaza reciproc si
formeaza un tot unitar. In aceasta interpretare, unitatile economice private, publice
si mixte, zonele regionale (teritorial-administrative), ramurile si subramurile,
sectoarele institutionale etc. formeaza structura complexa si integrata a ansamblului

4
sistemului economic al unei tari, intr-o anumita perioada de timp. In raport cu
sistemul de ansamblu, aceste elemente structurale reprezinta subsisteme care au la
randul lor niveluri de complexitate si structuri diferite. Caracteristic pentru
subsistemele care compun un sistem este faptul ca ele se comporta ca parti in raport
cu sistemul in care se integreaza si ca sisteme in raport cu propria lor structura.
Elementele fundamentale ale sistemului economic sunt:

 forţele de producţie;
 relaţiile social-economice, bazate pe anumite forme de proprietate asupra
resurselor şi rezultatelor activităţii economice;
 formele de organizare a activităţii economice;
 modurile de coordonare a proceselor social-economice

Odata ce sistemul economiei constituie modalitatea de organizare a vietii

economice si sociale a unei tari, el reprezinta şi felul de utilizare, de organizare si
functionare a procesului de productie şi a trecerii de bunurile create de la
producator la consumator. Sistemul economiei se clasifica dupa mai multe criterii:

a) nivelul de dezvoltare a aparatului productive a societatii;

b) caracterul relatiilor intre participantii la viata economica;
c) ramura principala a economiei;
In stiintele economice contemporane cel mai raspindit criteriu de clasificare a
sistemelor econoimice este cel al tipului de economie. Conform acestui criteriu
sistemele economice care au existat cindva si exista si in prezent sunt:

- Sistemul economiei naturale

- Sistemul economiei de piata
- Sistemul economiei de comanda
- Sistemul economiei mixte

II.Caracteristicile sistemelor economice

5
 2.1. Esența și trăsăturile sisitemelor economice

La începuturile activitatilor economice, a productiei de bunuri economice, productia

sociala a luat forma economiei naturale, in care bunurile create servesc consumului
propriu al producatorului.

 Sistemul economiei naturale

Sistemul economiei naturale reprezinta acea forma de organizare si desfasurare a
activitatii economice in care nevoile de consum sunt satisfacute din rezultatele
propriei activitati, fara a se apela la schimb.
Autoconsumul reprezinta procesul de utilizare a propriilor rezultate pentru
satisfacerea nevoilor. El apare ca autoconsum final (care permite satisfacerea directa
a nevoilor umane) si autoconsum intermediar (destinat producerii altor bunuri ce vor
fi consumate in viitor) Acest tip de economie reprezinta o forma de organizare si
desfasurare a activitatii economice in care bunurile produse sunt destinate petru
autoconsum. Nevoile se satisfac fara a apela la schimb. Acest sistem economic este
considerat inchis deoarece profitul nu este caracteristic economiei naturale, este
characteristic pentru un nivel scazut de dezvoltare economica, ea este compusa din
celule isolate care sunt capabile sa produca aproape toate bunurile necesare pentru
satisfacerea principaalelor nevoi. Principalul factor de productie fiind gospodarie
familiei, mai des pamintul. Pe o anumită treaptă a dezvoltării istorice, a apărut
schimbul. O dată cu extinderea acestuia, economia naturală a cunoscut o restrângere
continuă, fiind însoţită de extinderea şi afirmarea economiei de schimb.Economia
naturală se menţine şi în zilele noastre în proporţii reduse, dar diferite de la o ţară
la alta şi de la o zonă la alta, având un rol secundar în raport cu celelalte forme de
economie.

Trasaturile caracteristice ale economiei naturale sunt:

a) Spiritul activitatii economice, impulsul principal si scopul nemijlocit al acesteia il

constituie supravietuirea prin convietuire, autosatisfacerea, autoconsumul. In
conditiile economiei naturale marea majoritate a oamenilor traiau in colectivitati

6
mici, aveau un regim alimentar de subzistenta, culegeau, cultivau si produceau atat
cat era necesar existentei.

b) Productia era unita cu consumul. Membrii colectivitatii constituite erau

producatorii si consumatorii bunurilor economice obtinute.
c) Entitatile sau unitatile economice erau, in esenta, organisme inchise
autarhice. Ele erau izolate de alte entitati, cu care nu aveau legaturi economice.
Legaturile economice se manifestau in interiorul fiecarei entitati.
d) Economiile naturale s-au intemeiat in societatea primitiva pe baza
proprietatii comune asupra bunurilor de productie si de consum, iar in celelalte
societati si pe baza proprietatii private asupra factorilor de productie si bunurilor de
consum.
e) Caracterul social al muncii era limitat la cadrul si perimetrul entitatii
economice.
f) Forma naturala a economiei a avut si are un caracter rutinier. Fiecare ciclu
nou de productie, repeta din punct de vedere tehnic, de regula, productia in formele
ei anterioare. Baza tehnica dominanta a productiei in sistemul economiei naturale a
fost tehnica manuala. Economia naturala nu a cunoscut si nu cunoaste in structura
sa existenta unui sector producator de bunuri de productie in acceptiunea proprie a
natiunii. Ramurile dominante ale economiei naturale au fost vanatul, pescuitul,
culegerea fructelor naturale, cultivarea pamantului, pastoritul etc.
g) Caracteristic economiei naturale este reluarea productiei, de regula, la
aceeasi scara, adica reproductia simpla.

h) In conditiile economiei naturale entitatile economice de productie erau

de dimensiuni relativ mici.
 Sistemul economiei de piata
 Economia de piaţă se defineşte ca fiind acea formă modernă de organizare şi
funcţionarea economiei de schimb în care întreprinzătorii îşi desfăşoară activitatea
economică în modliber, autonom şi raţional, corespunzător cerinţelor pieţei în
scopul satisfacerii unor nevoiexistenţiale tot mai sporite, cu resurse economice
limitate.În condiţiile actuale, pentru funcţionarea eficientă a economiei de piaţă
trebuie avută învedere existenţa cumulativă a următoarelor condiţii: piaţa este cadrul
7
general prin care se stabileşte ce, cât şi pentru cine să se producă încondiţiile
libertăţii de acţiune a agenţilor economici; deciziile economice sunt luate în mod
liber de către indivizi şi firme, din interacţiuneaacestora rezultând producţia globală
şi consumul; concurenţa între agenţii economiei şi obţinerea unui profit cât
mai mare reprezintăobiectivul major al activităţii şi criteriul esenţial în evaluarea
eficienţei acestuia;indivizii acţionează pe baza intereselor personale şi a
principiului eficienţei maxime ,atingerea acestor interese realizându-se prin
mecanismul preţurilor, numai în măsura în care deciziile lor iau în considerare
interesele şi dorinţele celorlalţi; formarea liberă a preţurilor bunurilor economice pe
baza cunoaşterii de către agenţiieconomici, a cererii şi a ofertei; proprietatea privată
a pluralismului formelor de proprietate a agenţilor economici; instituţionalizarea
juridică şi economică a economiei de piaţă; intervenţia statului având rolul de a
asigura cadrul instituţional al economiei de piaţă şi existenţa unei structuri
tehnico-economice moderne (factori de producţie, mod de combinare a
acestora, sistem financiar-bancar etc.) ca o condiţie a satisfacerii decentea nevoilor
fundamentale ale tuturor cetăţenilor

 Sistemul economic de comandă

Acest sistem a existat in 1917-1991 in fosta URSS, iar dupa cel de-al II-lea razboi
mondial si intr-un sir de state din europa centrala si asia. Acest sistem mai exista si
astazi in cadrul unui numar mic de tari de pe glob. Trasatura caracteristica este ca
statul practice este unicul proprietar al resurselor economice si tot statul ia toate
deciziile referitoare la productie si repartiţie. Economia de comanda este si
economia planificata, adica toate activitatile economice sunt dirijate in mod
centralizat prin intermediul planului elaborat de instantele superioare, in mod
centralizat sunt stabilite preturile la marfuri, la servicii, salariile muncitorilor etc. .O
economie organizata si gestionata in acest mod nu poate fi eficienta, deci nu este
intimplator faptul ca acest sistem a dat faliment chiar in cea mai bogata cu resurse
economice tara din lume URSS. Acest sistem a apărut în prima jumătate a sec. XX
în U.R.S.S. (1917), iar după al doilea război mondial s-a constituit în unele ţări din
Europa, Asia şi America Latină.

8
Trăsăturile:

1)    Este bazat pe proprietatea de stat asupra mijloacelor de producţie şi asupra

rezultatelor de producţie.
2)    Există planificarea centralizată a tuturor domeniilor planificate
3)    Există aprovizionarea şi redistribuirea centralizată a resurselor materiale,
financiare şi de muncă.
4)    Lipseşte concurenţa liberă între producători
5)    Există dictatul producătorului faţă de consumator
6)    În sistemul economiei de comandă avea loc dezvoltarea neproporţională a
diferitor ramuri ale economiei naţionale
7)    Existenţa dezechilibrelor între sectoarele şi ramurile de producţie
   În cadrul sistemului economiei de comandă existau mai multe modele:
a)    Modelul sovietic
b)    Modelul iugoslav
c)     Modelul polonez
d)    Modelul cubanez
e)     Modelul chinez

 Sistemul economic mixt

În realitatea contemporană, tipurile pure de economie există îndeosebi în analize

teoretice. Majoritatea economiilor sunt mixte, în sensul că ele combină elemente
semnificative din sistemele analizate anterior, mai ales piaţa cu intervenţia statului.
Un asemenea tip de economie, îmbină diferitele forme de proprietate în care domină
proprietatea privată, dar pot avea o pondere importantă şi alte forme de proprietate,
iar orientarea agenţilor economici se face prin mecanismele pieţei şi deciziile
agenţilor economici, fără a neglija însă rolul important pe care îl are statul îndeosebi
în domeniul repartiţiei şi al macrosta-bilizării. Economiile ţărilor capitaliste
dezvoltate de astăzi sunt economii de piaţă, dar care se diferenţiază în funcţie de
gradul diferit de implicare a statului în procesele economice şi îndeosebi în

9
domeniul distribuţiei, al asigurării echilibrului macroeconomic, al combaterii
dezechilibrelor şi crizelor, şomajului şi inflaţiei.
Din acest punct de vedere se deosebesc mai multe tipuri (modele) ale economiei de
piaţă şi anume:
a) tipul anglo-saxon (neoliberal) specific Angliei şi Statelor Unite ale
Americii, cu cea mai mare reti-cenţă faţă de intervenţia statului în
economie şi în activitatea întreprinderilor;
b) tipul vest-european, îndeosebi francez şi italian, cu o intervenţie mai activă
a statului;
c) tipul nordic european, care promovează cooperarea între sectorul privat
producătorul de bunuri econo-mice şi cel producător de servicii sociale,
specific ţărilor scandinave şi îndeosebi Suediei;
d) tipul social – de piaţă care tinde să îmbine exigen-ţele pieţei cu armonia
socială, cum este cazul Germaniei, Austriei şi Olandei;
e) e)tipul paternalist, cu puternice elemente tradiţionale, specific Japoniei,
ţară insulară cu o largă istorie a conlucrării între patroni şi salariaţi.

3. SPECIFICUL SISTEMELOR ECONOMICE IN REPUBLICA MOLDOVA

Republica Moldova în ultimii ani s-a afirmat stabil ca “cea mai săracă ţară
din Europa”. Aşa cum în Moldova în continuare raportul categoriilor “politică -
economie” este inversat (politica menţine supremaţia, iar economia este derivata),
vina sărăciei nu este completamenta doar de stărea economica.
Cu toate constatările de mai sus, este departe de a afirma că economia
Republicii Moldova n-a făcut progrese în ultimul deceniu. Din contra, s-au făcut
eforturi economice considerabile şi s-au obţinut rezultate esenţiale. Astăzi
Republica Moldova are un sistem economic calitativ diferit de cel care a existat la
startul anilor ’90 şi mult mai bun. S-au creat institutele economice specifice
economiei de piaţă, s-au demarat programe economice calitativ noi şi în
Republica Moldova se instaurează incetul cu incetul economia de piaţă.
Totodată rezultatele acestui proces, nu satisfac structurile internaţionale
donatoare, de unde reiese că starea curentă a economiei Republicii Moldova nu

10
corespunde unei economii de piaţă funcţionale. Aceasta s-a manifestat prin
următoarele:

- sistemul economic al Republicii Moldova a cedat iniţiativa şi capacitatea de

decizie a procesului de tranziţie, care se recuperează mult prea greu;

- procesul de tranziţie la economia de piaţă nu a avut şi încă nu are un obiectiv

clar determinat;

- lipseşte un obiectiv economic clar definit;

- creşte şi se dezvoltă în ritm sporit economia tenebră, care a ocupat nişa

activităţilor economice generătoare a fluxului de bani în numerar;

- piaţa financiară moldovenească, fiind creată mai eficient (comparativ cu

alte sectoare ale economiei) exploatează dur toate sectoarele economice ale
Moldovei, neasigurîndu-le nici o şansă reală de acces la sursele creditare,
lipsindu-le astfel de orice posibilitate de completare a capitalului circulant, sau
manevrare economică;

- speranţa relansării economice a ţării prin atragerea masivă a investiţiilor

străine nu s-a realizat pe parcursul a 20 ani, rămînînd în continuare un obiectiv
esenţial, totuşi este absolut necesar de revenit la dezvoltarea resurselor proprii, în
primul rînd a pieţei interne de consum, servicii şi investiţii ca mediu prim de
rotaţie a fluxului financiar naţional. În urma exodului populaţiei în Moldova intră
sute de milioane de dolari, care printr-o politică economică corectă ar putea forma
o bază esenţială a dezvoltării împrumuturilor financiare interne.Sectorul
agroindustrial, fiind anterior mîndria economiei moldave, prin remanierele operate
a fost practic dezintegrata şi reîntors la lucrul manual al ţăranului, ultimul neavînd
nici tehnica, nici tehnologiile agroindustriale şi nici careva posibilităţi reale să le
procure în viitorul apropiat. Totodată sectorul agroindustrial şi-a pierdut definitiv
orice pondere posibilă de “cap de listă” în relansarea economiei Republicii
Moldova;

Industria Moldovei n-a reuşit să se consolideze, rămînînd de-facto la nivelul

economic şi organizatoric ca o sumă de întreprinderi autonome ale vechiului

11
sistem industrial dezmembrat cu schemele de acces la sursele de materie primă
precedente, cu tehnologiile învechite, cu documentaţia de producţie (dar şi
producţia) anterioară, cu cadrele muncitoreşti, tehnico-inginereşti, şi manageriale
de calităţi depăşite. Dezintegrarea întreprinderilor industriale, practicată în
procesul privatizării, a afectat grav integritatea tehnologică complexă conformă
proiectelor întreprinderilor. Industria Moldovei a ajuns prima şi marea jertfă a
pieţei de capital nou formate. Pe contul deindustrializării Moldovei şi-au acumulat
capitalele agenţii pieţei de capital nou create;
- creşterea tot mai rafinată a metodelor de încălcare a legilor economice, sporul
evaziunilor fiscale, în special cu produsele accizate sau tranzacţiile comerciale
efectuate prin Transnistria. Întîrzierea reacţiilor organelor specializate adecvate
pe măsură în concluzie lipseşte Moldova (după datele experţilor internaţionali) de
încasări a impozitelor în valoare echivalentă valorii bugetului statului;
- exodul în masă a specialiştilor profesionişti selectivi antrenaţi anterior lipseşte
economia de cadre calificate.
Suplimentar asi mai vrea sa mentionez scăderea producţiei industriale şi
agroindustriale, creşterea cronică a deficitului balanţei de comerţ exterior,
degradarea structurală şi instituţională a comerţului exterior, creşterea galopantă a
datoriilor externe (dar şi interne, cum ar fi arieratele la salarii, pensii, plăţi
comunale), creşterea şomajului, eşecurile vădite ale reformării sistemelor
educaţionale şi de sănătate, lipsa unor viziuni economice de revitalizare a
mediului economic rural şi multe altele, care au condus la deteriorarea imaginii
Republicii Moldova de către comunitatea politică, economică şi financiară
internaţională pe parcurul anilor. Situaţia este şi mai dificilă, dacă punem în
discuţie şi nivelul de trai al populaţiei, în special al populaţiei rurale şi pensionare.

12
CONCLUZII
În legătură cu investigațiile pe care le-am făcut în cadrul prezentei lucrări, pot
concluziona că sistem economic” a fost si este abordata sub aspectul continutului si
caracteristicilor sale, al formelor de manifestare si implicatiilor curente, si de durata
asupra evolutiei sistemului societatii, de catre numerosi specialisti.Sistemul
economic poate fi definit drept un ansamblu de elemente si parti ale vietii
economice privite in totalitatea, unitatea si interactiunea lor, ansamblu localizat in
spatiu si determinat in timp.

13
BIBLIOGRAFIE
1. .Gh. Creţoiu, Economie politică Curs pentru învăţământul la distanţă, Editura
Universităţii Titu Maiorescu 2007
2. Cojuhari Andrei, Childescu Valentina., Teorie Economică, Chişinău, UTM, 2012, pp.
59-73;
3. Creţoiu Gheorghe, Economie, Editura ALLBECK, Bucureşti, 2011, pp. 65-72;
4. Feuraş Eugenia, Teorie Economică (micro-macroeconomie), Editura ASEM, Chişinău,
2007, pp. 15-22;
5. Filip Nelly, Sorocean Olga, Teorie Economică (curs universitar), Tipografia Primex
Com, Chişinău, 2008, pp. 124-145;
6. Grosu Mihail, Economie politică (fundamente de teorie economică), Editura Evrica,
Chişinău, 2001, pp. 35-40;

14